faza 1. la spital. afla ca n-are sfarcuri. alta asistenta ii spune ca n-are lapte si daca ar avea sfarcuri. e trista, dar totusi incearca sa-si puna copilul la san. acum are si rani. a mai trecut o noapte, s-a trezit cu pietre in loc de sani. asistenta ii spune de pompa, in loc sa-i aduca copilul. e daramata, dar totusi isi cere copilul. i se aduce cu urme de lapte praf pe la gura. doare rana. se gandeste ca poate o fi mai altfel cand ajunge acasa.
faza 2. primele zile acasa. ii e groaza de alaptat, o dor sfarcurile, sanii, spatele, e extenuata, doarme putin, manca pe apucate, dus abia seara. plansete de bebelus, al mic nu vrea la san, vrea biberon ca asa i-au zis tantile in halat alb din spital, pe care le-a vazut mai des ca pe mama. mai incearca sa alapteze totusi in disperare. sotul si mama ii aduc biberonul de lp. cedeaza. si asa n-are lapte. primul somn linistit al copilului. incepe sa planga. i se pare ca e cel mai bine daca renunta la alaptat.
faza 3. o prietena o cauta, ii zice de un grup de mamici care alapteaza, care au trecut si ele pe unde-i ea. intra in grup, isi zice ca n-are nimic de pierdut oricum. soc maxim! cum? are lapte? are sfarcuri !! n-are tzatze mari/mici, are tzatze numai bune de alaptat. aproape tot ce i s-a spus in spital e fals. afla cum sa-si trateze ranile. afla ca nu pusese bine copilul la san, de aia avea rani.
faza 4. de la agonie, la extaz. arunca cutiile de lp, biberoanele. alapteaza si iar alapteza. de data asta pur si simplu se lasa condusa de alaptare. bucurie mare, bebelusului ei ii e drag de san, acum ar vrea non-stop acolo, lipit de ea. curg lacrimi. de data asta de fericire.
faza 5. incantare maxima, salutul ei acum e : buna, sunt Mama, si..alaptez! i-ar spune si postasului. dar se abtine, impartaseste totusi pe grup. primeste imbratisari virtuale, caldura si incurajare. alapteaza relaxata. alapteaza cu drag. se simte libera. multumeste prietenei pt ajutorul nepretuit. si lui Dumnezeu pentru cel mai frumos dar pentru bebelus.
faza 6. frustare. unde le-o sta mintea la asistentele alea de i-au zis atatea neadevaruri? de ce nu se face nimic? ce-i cu atatia doctori pro lp? de ce atata dezinformare? de ce e mai bun ce-i artificial decat ce e natural? de ce nu-i suport pentru alaptare in maternitati, adica real, nu doar scris pe pereti?
faza 7. revoltare. iara i-a zis o cunostinta ca laptele ei e prea slab. alta prietena a anuntat-o ca al ei nu se satura doar la san, ca n-avea suficient, doar 50 ml scotea cu pompa, ca s-a chinuit 2 luni si a oprit alaptarea. pediatra a anuntat-o ca daca-i adoarme la san, trebuie trecut pe lp, daca regurgiteaza, trebuie trecut pe lp, daca nu ia 756. 25 gr in greutate luna asta, trebuie lp.
fierbe in sinea ei, formuleaza replici, unele le zice, cu patos, dau navala, altele nu, ii stau in gat.
faza 8. vrea sa salveze toate burticile de pe planeta de lp. vrea sa salveze si proaspetele mamici de lp. vorbeste cu ele, trimite materiale, mesaje, videoclipuri, etc. e entuziasmata. face asta cu orele, cu pruncul la tzatza. uneori uita sa manance.
faza 9. dulce amarui. 3 din 5 prietene au nascut si sunt pe lp, tot ce le-a zis ea a fost degeaba. totusi 2 au auzit-o, au savurat informatiile, au inteles si alapteaza tzatza la tzatza cu ea. a meritat efortul. si daca doar una ar fi ales alaptarea, e deja fericita. pentru bebelusul ei si pentru ea.
faza 10. devine calma, prinde gust de umor si empatie, intelege cand are sens sa spuna ceva despre alaptat si cand nu, intelege ce inseamna sa ofere suport si sa fie gata sa accepte decizia mamei oricare ar fi ea. pe propria piele, stie ce mult inseamna vointa mamei. cat despre ea, va continua sa alapteze. va continua.
Alăptează! 
Mi-am citit povestea:). Foarte adevarat! Totul depinde de vointa mamei, pentru ca in jur sigur vor mai multe pareri contra decat pro, ca oricum „si eu i-am dat la al meu lp, si uite ce frumos a crescut…”.
Foarte bine spus! Deja am ajuns la 10, dar mi-a fost greu sa trec de faza 8 si 9. Alaptarea este minunata!
Da, bine, fiecare cu indrumarea sa.. Eu am nascut in Bucuresti intr-un spital unde am fost incurajata sa alaptez normal. Asistentele m-au invatat cateva trucuri f utile: Sa-mi pun comprese calde pe sani pt a nu ma durea atat de mult. Sa ma dau si eu cu crema de galbenele sau cu baneocin cat nu alaptez (holy baneocin m-a salvat ca aveam cruste de la rani). Sa dau drumul ca lumea la lapte cu pompa si mi-au facut instructaj despre cum trebuie sa simt si sa nu simt. Sa ii bag sanul in gura copilului cat mai mult, nu doar sfarcul, pt a o invata sa deschida gurita mica mai mult. Cum sa imi spal copilul cu totul in 5 minute sub jet de chiuveta (accentul cade mai mult pe masaj in cazul asta ceea ce e foarte bine). Adica am avut femei intregi la cap. La fel si pediatra. In cazul meu n-am avut lapte decat 2 luni. L-am repornit pt alte 2 luni cu ajutorul unie prietene care m-a invatat sa-mi fac lapte de pasare (ceaiurile nu m-au ajutat deloc). Si cand ma fost nevoita sa imi trec copilul pe lapte praf, era lipit de mine, cu obrazul de sanul meu, cu conactul vizual, etc. in asa fel incat trecerea sa fie lina. Alaptarea a foarte faina, daca esti informat si are cine sa te invete. Degeaba ma uitasem eu pe net la „cum se face” ca in practica tot asistentele au fost mai pe faza decat mine. De unde sa stiu eu ca tre sa imi pun comprese? Sau ca nu vine laptele decat dupa 24 de ore. Eu imi imaginam asa, ca sunt un fel de aparat bine calibrat care, decum iese copilul ii si iese masa: bang! :)))) Ce naivitate!
De fapt, chiar asa este! Colostrul se formeaza inca din sarcina, iar in momentul in care nasti si se elimina placenta (indiferent daca este nastere naturala sau cezariana), creierul primeste semnalul si apare laptele. Mai precis spus, colostrul, laptele magic din primele zile, Cantitatea de colostru nu este mare deoarece nici nevoile bebelusului nu sunt mari in primele zile. Te invit sa parcurgi toate articolele de pe blog, vei gasi toate aceste informatii si multe altele care iti vor schimba, sper, conceptiile eronate despre alaptat.
Eu am avut lapte dupa 5 zile la prima nastere!!!!! Asa ca difera si de la organism la organism. La a doua nastere am avut lapte din luna a 7-a de sarcina. Fiecare femeie si fiecare sarcina este diferita! Important este sa nu ne descurajam si sa alaptam!
Mi-au dat lacrimile citind si m-am regasit perfect…multumesc din suflet celor de pe grup, dar si lui Dumnezeu, ca am reusit sa alaptez, si alaptez in continuare o fetita dulce de 4 luni.
Parcă ar fi povestea mea… doar ca eu nu am mai reușit sa alăptez… am incercat (ziceam eu) 10 zile, timp în care puiul meu a ajuns de la 3.900 kg (cat avea la naștere, prin cezariana bineînțeles ca doar sufăr de miopie și nașterea naturala mi-ar putea mari dioptria) la 3,000 kg 😦… acum citind mai multe pe aceasta tema am inteles ca nu am avut destulă încredere în mine și în instinctele mele de mama… sper doar ca la al doilea pui sa nu fac aceleași greșeli! Va pup mămici cu lăptic în tzitzi și pe puii voștri norocoși!!!
Cristina si eu am miopie si sti ce ? Am nascut natural de 3 ori . Mai si un rinichi dar am avut incredere in corpul meu si totul a iesit bine .
dureros de adevarat ceea ce spui. dorinta mamei de a alapta dincolo de toate durerile si sprijinul celor din jur sunt cruciale. din pacate in RO laptele praf este considerat a fi mai bun decat laptele matern… trist! :((