Prima poveste cu happy-end din seria „Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf” este cea a Cristinei D., mama Mirianei.
„Astazi se implinesc 6 luni de cand minunea mica a intrat in vietile noastre si ni le-a schimbat definitiv. Drept urmare, azi implinim 6 luni fara 8 zile de alaptat exclusiv. Fara apa, fara ceai, fara picaturi de lamaie…:)
Miriana a venit pe lume in urma unei nasteri vaginale esuate intr-o operatie cezariana de urgenta, vineri seara, in 30 noiembrie 2012. E important amanuntul cu cezariana. Ca in cazul multor viitoare mamici, informatia care venea inspre mine era de la medic ginecolog, mama, prietene cu copii si site-uri si reviste online. Eram deja pe grup, dar nu eram prea prezenta si nu prea urmaream discutiile. Ce stiam era ca in cazul unei cezariene, laptele „vine” mai tarziu. Unele surse vorbeau despre colostru ca fiind un fel de lichid ce nu are neaparata legatura cu laptele, altele nu-l mentionau deloc.
Singurul lucru de care eram foarte sigura, era recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care spunea asa: alaptat exclusiv timp de 6 luni, apoi alaptat in paralel cu introducerea de alimente noi, cel putin un an, ideal doi.
Asa ca am nascut prin cezariana si imi era frica de „lipsa” laptelui. Bineinteles ca la maternitate mi s-a spus in prima ora cand mi-a fost adusa copila la san ca nu am lapte inca, dar ca e bine ca fetita sa-si exerseze reflexul. Apoi, au mai urmat doua „lovituri” – prima a fost proba suptului (unde a reiesit cantitatea de 10 ml!), a doua doctorita neonatoloaga, care mi-a spus la externare ca NU AM LAPTE!!! (Asta dupa ce a tras un pic de sani si au iesit niste stropi) recomandarea ei a fost de lapte matern (atata cat este!) plus formula si pus bebele la program de 3 ore la san. Aceeasi recomandare mi-a facut-o si doctorul ginecolog, in plus mi-a spus si el ca nu cumva sa tin bebele mai mult de 15 minute la un san, ca o sa-mi faca ragade (monstrul de bebe!) si o sa ne vedem mai repede decat mi-as dori pentru o interventie chirurgicala.
Acasa, disperare mare, venit doctorul pediatru, noroc ca pe lumea asta mai sunt si doctori cu informatiile la zi. Am primit de la ea un numar al unei doamne doctor, consultant in alaptare, asa ca a doua zi am sunat-o. A venit foarte prompt si mi-a vorbit despre tinut bebele la san, alaptatul la cerere, fara ceas, fara orar, contactul piele pe piele, atasamentul corect in timpul suptului si sistemul de nutritie suplimentara (SNS). Inainte sa plece, am intrebat-o daca e ok ca bebele sa stea si mai mult la san decat cele 15 minute standard, daca am voie sa mananc x mancaruri, daca sa nu-i mai dau DELOC lapte praf. Raspunsurile ei au fost afirmative, asa ca am pornit pe un nou drum, plina de entuziasm. Pana noaptea ce a urmat cand, din cauza oboselii mele prelungite probabil si a puseului de o saptamana, bebe nu se oprea din plans, refuza sanul, asa ca a mai primit o sticluta de lapte praf. Ultima. In a opta zi de viata, Miriana a primit ultima ei sticla de lapte praf. Asta a fost istoria invatarii si dezvatarii noastre cu laptele praf. 🙂
Cele mai importante lucruri pe care le-am invatat eu din povestea asta:
- Durerea ca ma credeam incapabila sa-mi hranesc copilul depasea orice limita a imaginatiei mele si nu doresc nimanui sa simta ce am simtit eu zilele acelea.
- Existenta acestui grup m-a salvat, pentru ca sfaturile doamnei doctor, desi foarte bune, nu-mi sunau zilnic in ureche, in schimb ele mi se perindau zilnic prin fata ochilor sub forma povestilor de pe grup, care erau exemple vii ca lucrurile pot merge si foarte bine si natural in ceea ce priveste alaptarea.
- Am invatat sa-mi ascult instinctul.
- Solutia renuntarii la sticla in cazul nostru a fost pur si simplu renuntarea la sticla. Am renuntat la sticla si mi-am asezat copilul la san toata ziua, acolo unde-i era locul.
- Cei 10 ml de lapte care au rezultat la proba suptului erau nici mai mult nici mai putin decat exact ceea ce dorea si avea nevoie bebele in momentul acela si nu completarea de inca 60 ml de lapte praf pe care a inghitit-o dupa.
- Cantitatea de lapte muls nu reflecta cantitatea de lapte pe care o poate produce corpul meu cand am bebele la san. Nu am reusit niciodata sa colectez mai mult de 40 de ml odata, din ambii sani impreuna.”
30 iunie 2013
Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!
Reblogged this on Marius Cruceru and commented:
Mame, hrăniți-vă copiii natural! Este o atît de mare binecuvîntare! Dumnezeu ne-a dăruit din nou o minune în casa noastră. Alături de Noah Cristofor vin alte minuni. Nu vă închipuiți mult putem prețui acum darul hrănirii naturale, la vîrsta noastră și după 17 ani de la ultima întîmplare de acest fel!
Mame scumpe, nu este mai importantă cariera, programul, vizitele, nu este nimic mai important acum decît sănătatea copilului dumneavoastră!
Marius și Natalia Cruceru
(de această dată am semnat împreună)