Etichete

, , ,

Pe taramul magic al alaptarii, mama si bebelusul pot intalni nenumarate obstacole, insa ies de fiecare invingatori!

Povestea noastra este un basm despre alaptare si despre parcursul nostru pe drumul alaptarii, pe care noi, Feli& Emma, suntem incantate sa-l impartasim.

In cele aproape 5 luni cat are Emma acum (le va implini peste 5 zile), ne-am intalnit cu tot felul de personaje si creaturi, iar intalnirea cu ele ne-a invatat lectii valoroase despre alaptare si despre noi. Dar sa incepem cu inceputul.

La inceputul lui iulie, la 42 de saptamani, strumfita mult asteptata a sosit. O strumfita minunata de 3.990 Kg si 55 de cm! Dupa un travaliu de 32 de ore suportat fara niciun analgezic (ultimele 6 ore cu contractii din 2 in 2 minute), cu dilatatie de 4 cm si bebe care nu coborase, mama, obosita, a sarit direct la cezariana, la propunerea doctorului, fara a se gandi la anestezie, care poate ar fi ajuta nasterea naturala. Odata cu cezariana, s-au dus pe apa sambetei multe din lucrurile din planul de nastere (bebelusei i s-a taiat cordonul ombilical imediat desi doctorul fusese de acord initial sa-l lase sa mai pulseze macar 5-6 minute, a fost stearsa bine si imbracata desi mama ceruse in planul de nastere sa i se aduca direct pe piept, fara a fi spalata sau stearsa).

Anyway, bebe a venit si faptul ca era sanatoasa si era o mandrete de copil, era o incantare pentru cei 2 parinti. In a 3-a zi dupa nastere, asistentele au inceput sa intre pe rand in salon si sa imi ceara sa ii dau completare cu lapte praf bebelusei pentru ca vedeau ele ca nu se satura. Am rezistat in ziua aceea tirului de sfaturi. A fost o noapte grea, nu doar pentru ca bebe sugea din ora in ora, ci si pentru ca indoiala incepuse sa-si faca loc in inima mea si a tatalui. Dimineata, consultantul in alaptare ne-a spus ca, desi sunt rare, eu sunt unul din acele cazuri cand mama nu are lapte suficient si ne sfatuieste sa-i dam lapte praf. I-am dat. Am plecat acasa. In 3 saptamani, cu multa rabdare, muls, ceaiuri, am reusit sa trecem la alaptare exclusiva. Ulterior, mama a vazut articole in care consultantul continua sa spuna (ca si in alte articole precedente) „Nu exista ca o mama sa nu aiba suficient lapte”…. Trist!

   Aproape de 3 luni, Emma a racit si avea nasucul infundat si refuza sanul sau manca foarte putin. O alaptam mai mult noaptea si am inceput ca in timpul zilei sa-i dam laptele muls cu biberonul. Nu credeam ca va fi o problema sa o dezvatam (nu fusese nici cand ne-am intors din maternitate), nici ca ar fi vreun alt motiv pentru care nu suge. Curand, insa, productia de lapte a inceput sa scada drastic iar bebe refuza din ce in ce mai mult sanul. Ne-am indreptat catre atotputernicul internet sa vedem ce ne sfatuieste. Asa am aflat de puseul de crestere de la 3 luni si de gafa ce-o facuseram.

 Destinul a facut ca la un atelier de stimulare senzoriala sa intalnim o ursitoare. „Vad ca iti doresti sa alaptezi. De vei veni cu mine, multe zane bune te vor ajuta sa obtii ce iti doresti”. Asa am ajuns in tinutul „Alapteaza”. De aici, cu sfaturile primite si multa rabdare si dorinta de a da pruncei bautura magica direct de la sanul mami, drumul a fost scurt. Tehnicile recomandate („pune-o la san cat e inca adormita”, „fa compresii sanului, ca sa o ajuti”, „daca vine prea mult deodata si se ineaca, lasa-te pe spate”, „stai langa ea linistita si ai rabdare sa ia sanul”), potiunile magice (ceaiul de chimen, anason& fenicul, pudra de schinduf, Galafor) au ajutat enorm cresterea productiei si increderea bebelusei in sanul mamei. Dar cel mai mult m-a ajutat sa vad increderea zanelor in ele insele si in celelalte: „Orice mama are lapte! Avem lapte oricand si oricat! Ai incredere in tine si in bebe!” Astfel ca in 2 saptamani, strumfita era din nou doar cu sanul mamei! A fost o bucurie imensa!

Stiu acum lectia despre alaptare. Si mai stiu ca, orice ar mai aparea, are alaturi de ea multe zane bune care ii pot spune lucruri extrem de utile din experienta lor!

7 decembrie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!