Asteptarile parintilor versus nevoile bebelusului

Din cand in cand apare si reapare ideea ca daca alaptezi la cerere si daca esti acolo, atunci, cand bebelusul are nevoie de tine, orice ar insemna asta, nu mai ai viata, s-a dus familia, sotul, nu mai e nimic altceva.

Dar asta ni se trage de la imaginea creata de multe carti de parenting, de mediul social, cultural, familial, o imagine de bebelus-robot pe care il tragi la cheie sa mance la program, sa doarma la program SI sa (a)doarma singur, sa stea singur fara sa scoata un sunet si sa-i lase pe adulti sa umble prin oras, sa-si vada de ale lor ca si cum n-ar exista inca o fiinta umana in viata lor.

Care nevoie umana de baza e adeseori cea mai ignorata de multe carti de parenting? Te invata sa-l hranesti, sa-l schimbi, sa il pui la somn. DAR sa nu-l tii in brate, sa nu-l adormi la san, sa nu te simta, sa nu-l calmezi tu, sa se calmeze singur, sa nu carecumva sa doarma cu tine, sa nu…

Si totusi, noi ca si adulti vrem sa fim tinuti in brate, vrem sa ne simtim aproape unii de altii, vrem sa fim calmati de o imbratisare sau un glas bland. De ce se presupune ca daca nevoile de hrana, somn si igiena ale pruncului ii sunt indeplinite, nu mai EXISTA alte nevoi la fel de legitime? Cat e doza maxima de dragoste si afectiune pe care o primeste o sotie de la sot ca fie considerata rasfat? Sau invers? De ce nu e NORMAL sa primeasca pruncul dragostea si afectiunea noastra, si trebuie sa-l dezvatam de asta prin tot felul de tehnici ? Really, de ce nu e normal? Mai mult, in situatii in care unii copii nu zambesc, nu gasesc placere in compania altor oameni, nu ofera afectiune, ne intrebam ce nu-i in regula cu ei. Insa noi daca procedam cu ei asa inca de cand vin pe lume, e normal. Ceva e complet gresit in gandirea asta.

E fundamental pentru psihicul mamei dar si al tatalui sa stie ca e normal, mai ales in primele luni de viata, sa se creeze acel bonding intre parinti si copil si ca toate celelalte treburi se vor face si ele. Si ca vine vremea si de relatii intime, shopping, gatit, curat, frezat, toooate. Si ca oricat au ramas setati mental ca viata lor va fi ca inainte, nu mai are cum sa fie, la fel ca si atunci cand te casatoresti. E mai usor, mai bine si mai sanatos sa inveti sa accepti asta si sa iti schimbi atitudinea fata de viata si familie decat sa „demolezi” un prunc.

Sau, altfel zis, daca nu-ti pui toate puterile sa lupti impotriva modului natural in care au fost create fiintele umane (ca sa fii consecvent ar trebui insa sa lupti si impotriva ta, nu numai a bebelusului tau) si ai lua lucrurile ca atare, in frumusetea lor – chiar daca nu e intotdeauna usor – daca deci, iei bebele pe de-a-ntregul si ii implinesti senin nevoile, toate, vei constata cu surprindere ca le poti face pe toate celelalte pe care ti le doresti.

asteptari vs nevoi

Deci, ne mai despovaram un pic?

Text: Adina Brănici

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Asteptarile parintilor versus nevoile bebelusului&8221;

  1. Salutare! Total de acord cu modul tau de a vedea lucrurile. Exact asa am procedat si eu si totusi, eu nu am timp sa ii fac mancare, nu am timp sa imi fac mancare, nu am timp sa ma spal sau sa merg la toaleta, pentru ca pruncul meu de 10 luni nu sta fara mine deloc, maxim 5 minute si nu totdeauna. Sotul meu nu ma ajuta si mancare si curatenie imi face mama mea. Ma intreb ce m-ad face fara acest ajutor? Ma simt neputincioasa. Macar doua ore de somn fara sa aiba nevoie de prezenta mea, m-ar mai ajuta sa mai fac una-alta. E ideal ce povestesti tu dar raman nespuse aceste situatii in care nu ai timp nici sa iti faci nevoile sau sa te hranesti. Sa petrec timp cu sotul meu e deja un vis, un ideal…De ce este tratata mereu superficial aceasta perspectiva?

    1. Andreea, cu siguranta nu este usor si nu se vrea tratata superficial problema.
      Atasamentul asta puternic fata de mama este o etapa normala in devzoltarea bebelusilor, si anunme anxietatea de separare. Ea aparea in jurul varstei de 8-9 luni, si se manifesta mai mult sau mai putin pregnant, in functie de fiecare copil. Este insa o etapa, care va trece. Cu cat vei incerca acum sa „scapi” mai mult, cu atat bebele se va agata si mai tare de tine.
      Ca si solutii, poti incerca un sistem de purtare ergonomic, gen manduca sau boba. Asa vei putea sa iti tii bebelusul in brate in timp ce mai faci ceva prin casa.
      Sunt multe mamici care trec prin etapa asta, dar, repet, e ceva normal. Va incepe sa mearga, va descoperi alte lucruri interesante si incet incet se va desprinde. Dar e important sa se simta in siguranta acum, cand are cu adevarat nevoie.
      Sunt multe mamici care trec prin asta, mananca cu bebe in brate, merga la baie si la dus cu el. 🙂 Hang in there, va trece!
      Si cu siguranta va veni si momentul cand vei putea petrece timp singura cu sotul tau.

      1. Am un sistem de purtare, un mei tai, in care deja nu mai sta, are 10 kg si eu 44 :). A devenit greu de purtat, chiar si asa. Rezist, pentru ca nu pot face altfel decat simt si simt ca nu pot sa il las sa planga dupa mine. Dar e complicat rau cand mama si partenerul au vederi diametral opuse in ceea ce priveste ideea de parenting. S-au adunat toate: anxietatea de separare, sleep regresion…si nu dureaza decat de doua luni…iar sustinere pentru modul in care procedez nu gasesc la familie…gata, ma opresc, ideea nu era sa ma plang…:)

      2. Hmmm, nu vreau sa dau sfaturi, dar dupa cum vad eu, problema nu este la copil ci la partener si mama. In primul rand partenerul ar trebui sa fie de partea ta, sa te sustina. Poate ar fi util sa ii dai sa citeasca niste materiale care sa iti sustina punctul de vedere?

    2. In situatia ta e si sora mea, eu si cu mama mea o ajutam cu tot ce putem, ea are doi copii, de amandoi se ocupa ea, e cam greu sa gasesti calea de mijloc fara sustinere din partea partenerului 😦 eu personal cred ca mai degreba sacrific macar primii doi ani dedicandu-ma exclusiv copilului pentru ca dupa acesti doi ani va merge la gradi, scoala, s.a.m.d. si o sa petrec tot mai putin timp cu el. Partenerul m-a avut numai pentru el ani de zile pana sa vina bebele, poate rabda acum un pic, oricum abandonat total nu e ca doar e sotul si tatal copilului, dar trebuie sa inteleaga ca pentru mama se schimba centrul universului cand apare bebe si ca asa poate ar fi bine sa se schimbe si pentru tata, doar copilul e rodul iubirii dintre parteneri, trebuie sa se reflecte asta si in timpul dedicat copilului.

  2. Perspectiva in care femeia devine EXCLUSIV mama dupa ce naste si uita sa mai fie femeie este o trasatura tipica si eronata in cultura nostra. Este destul de trist sa citesti astfel de articole in secolul nostru, articole care indruma mamele, femeile sa isi traiasca viata prin prisma copiilor. Nu exista notiunea de a-ti pune viata pe hold doar pentru ca ai nascut. Emanciparea vine greoi in societatea noastra.

    1. Emancipare inseamna sa lasi un bebelus sa planga ca sa poti dormi tu toata noaptea? Sa il hranesti la program pentru ca sa poti iesi la discoteca? Despre asta e articolul, nu despre ignorarea femeii care a devenit mama. Sa iti pui nevoile tale mai presus de ale unui nou nascut? Asta e trist! Sa ii oferi toate disponibilitatea ta in primii anii de viata, nu mi se pare un sacrificiu. Chiar deloc.
      Si nu implica negarea femeii, e chiar indicat ca o mama sa isi faca timp si pentru ea, sa iasa la o plimbare, la un suc, la o cafea. Nu se exclud una pe alta.

    2. Draga Teo, cat timp ne traim noi EMANCIPAREA, cine ne iubeste copiii? De crescut ii creste bunica, cresa sau altcineva. Esti sigura ca in timpul cat tu ITI REIEI VIATA, copilul tau primeste dragostea neconditionata pe care NUMAI MAMA stie in mod natural sa o simta si sa o dea? Eu ALEG sa am un tip de legatura cu copilul si nu sunt conditionata de „cultura noastra”. Dimpotriva! „Cultura noastra” incurajeaza si ridica la rang de NORMAL, ne-alaptarea si plansul copilului (care prin excelenta sunt metode de a obtine un copil independent si o mama „libera” sa isi „reia viata anterioara”). De cand am nascut ma simt pusa mereu la colt de „societatea noastra” ne-emancipata, asa cum spui tu. Nu le place ca am rasfatat copilul, „cum sa NU planga?”, „are 9 luni si NU a cazut inca din pat, ce fel de mama sunt?”, „se trezeste des noaptea? de ce nu ii dau niste lapte praf la culcare, ca sa doarma mai bine?”, „plange? de ce te duci sa il iei? Lasa-l sa se obisnuiasca cu durerea!”, „nu doarme noaptea? lasa-l sa planga cateva nopti si o sa invete ca plange degeaba si sa vezi ce bine dormiti apoi!”, „de ce il tii atata in brate? Pai plange! Pai si ce daca? Vrei sa fie un rasfatat?”. Emanciparea pe care o invoci tu, in tarile mai bogate si mai lipsite de griji decat sarmana noastra Romanie, imbraca exact haina modelului de mama pe care tu il respingi. Asa ca, ce inseamna Emancipare? Depinde pe cine intrebi!
      🙂

    3. Mama nu poti fi cu jumatate de norma, esti EXCLUSIV SI PE RESTUL VIETII mama! E o responsabilitate pe viata. Dar cine crede ca asta e o povara si o lipsa de emancipare e de compatimit! E ca si cum ai spune: ,,uite aia saraca s-a indragostit si prostuta de ea mai e si iubita la randul ei!” Nimic pe lumea asta nu e la fel de bun, de adevarat, de cald si de rotund ca iubirea! Si nicio iubire mai neconditionata ca cea pentru copiii tai!

  3. cam asa fac marea majoritate s cam asa ma stresau socrii s fac s eu,dar imi iubesc fetita mai mult decat orice s n vreau s o las sau s se simta singura,imi este prea draga s stau departe de ea sau s o las s doarma singura…imi pare tare rau pt mamicile s taticii care din nevoie sunt departe de copii lor,regret k n e sotul acasa s auda s el cand tipa,cand vorbeste s n inteleg ce zice sau cand spune tati,mami…sper s ne reunim cat mai curand

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s