Etichete

, , ,

Citim o multime de studii legate de alaptare si nu-i un lucru rau sa ne informam. Dar, pe de-o parte, apare in sufletul nostru si umbra ingrijorarii: „eu nu pot alapta asa”, „3 ani de alaptare… Doamne, nu cred ca ajung nici macar la un an!” Eu cred ca uneori ar trebui sa lasam temerile deoparte si sa ne „ascultam” atat cu urechea, cat si cu inima puiutii… chiar daca vorbesc sau nu: in timp ce-i alaptati, priviti-le ochisorii ce va urmaresc cu dragoste (si cum sa nu fie asa- e primul chip ce l-au zarit prima oara in viata!), ascultati-le ganguritul in timp ce isi canta la san ca sa adoarma (noi aveam cand eram pe la un anisor un veritabil cantec de tzatza). Baietelul meu cel mic a fost de-a dreptul indragostit de tzatzicile lui… De-a lungul a trei ani si jumatate, am purtat impreuna conversatii, unele amuzante, altele ce mi-au adus lacrimi in ochi, legate de ceea ce iubeste el mai mult. Multe dintre discutiile noastre le-am impartasit cu mare drag si cu voi, mamicile scumpe de pe grupul „Alapteaza”. Si nu am facut acest lucru ca sa iesim in evidenta, ci doar ca sa inseninam sufletul, sa va spunem ca alaptarea este una dintre cele mai mari minuni de pe pamant . Andreea mi-a propus sa culegem micile noastre povesti despre alaptare intr-un articol. Am acceptat cu multa bucurie si as fi si mai bucuroasa sa aud de la voi si de la puiutii vostri si alte povestiri legate de alaptare – sunt sigura ca s-ar putea scrie un roman,un roman al „dragostei albe” dintre noi si comorile noastre. Povestile mele sunt pentru inseninarea sufletului, pentru a demonstra importanta alaptarii, a frumusetii ei…

Argila 3

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

Din perlele ursuletului meu de trei ani si jumatate, pe veci indragostit de tzitzi. El e tare incapatanat si consecvent cand e vorba sa-si apere convingerile, mai ales cele legate de suptul la tzatza :))

Intr-o seara, fratiorul mai mare (6 ani si 7 luni), il tot tachina (il iubeste mult, nu e gelos pe el, dar vrea sa il vada o data mare… „Hai mai, Alex, mai lasa si tu tzatza ca esti mare.. mai bine, in timpul asta te joci si tu cu mine… ia uite, ce rad eu de tine!” De obicei, Alex s-ar fi suparat, ar fi plans, l-ar fi certat… dar m-am amuzat copios cand l-am auzit:
„Hai, mai flate, mai bine vino sa bem impleuna o tzatza inainte de culcale… sa vezi ce bine e!”

(inlocuiti „l” cu „r”…ca eu nu vreau sa-i schimb cuvintele… e prea dulce cand vorbeste asa )

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Teorie despre cum apare laptele in sanii mamelor, pe care nu o putem contesta :))
Seara, inainte de culcare:

El: Mami, de unde vine laptele din tzatici?
Eu, pregatita pentru un raspuns… asa pe intelesul lui: „pai, acolo inauntru sunt niste tubulete, care se numesc canale…. auzi, dar tu ce crezi? De unde vine laptele din tzatzici?”
El: Pai, acolo ai ascunse doua butoiase cu stlopitoale… ca tu ma stlopesti uneoli ca sa ladem impleuna… si stlopesc tooot timpul!
Eu: Si cum sunt butoiasele alea?
El: Pai sunt maaali, ca uite…de aceea si tzaticile tale sunt mali ! (aici nu prea are le dreptate, ca nu-s asa, dar daca asa le vede, fie ca el
Eu: Si cum de nu se termina niciodata laptele din butoiasele astea?
El: ” Nu stiu, eu mami….nu stiu…. asta e ceva foalte ciudat…. e ciudat ca nu se telmina niciodata!

argila 4
–––––––––––––––––––––––––––––––––––
Voi stiati ca suptul la san are legatura si cu muzica? :))) Eu nu, dar am aflat.
Am avut o povestioara muzicala despre Bach. Am facut figurina din argila si acesta conversa cu ei. I-a intrebat care este mancarea lor preferata, una care sa aiba o legatura si cu muzica.
Cel mare i-a spus ca adora cerealele cu lapte.

Cel mic fara ezitare spune: „Tzatza!!”
„Hmmm….” spune Bach….oare despre ce vorbesti tu, micutule?”

„Pai sa stii ca tzatzicile fac asa… o muzica de lapte. Cand un bebelus plange, mamica lui il pune la tzatza si atunci ele ii fac un nani de lapte si asa bebelusul adoalme imediat”…

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ceva frumos… care ne-a inseninat o zi aramie de toamna
Alex, intr-o dimineata, tare meditativ: „Mami, de ce sunteti voi feliciti?”
Nu mai asteapta raspunsul si vorbeste tot el in continuare:
Alex: ” Pentru ca ati plimit de la Dumnezeu doi copilasi?”
Mami: „Da, mami.. sigur ca da.. suntem cei mai fericiti parinti din lume”
Alex: „Si sunteti foalte feliciti ca aveti unul male si unul mic? Doi baieti ca si noi?”
Mami: „Daa.. cei mai minunati baietei!’
Alex: „Si daca nu elam noi, nu elati feliciti?”
Mami: „NU, am fi fost cei mai tristi….
„Si atunci… de ce nu ecstam noi inainte ca sa fiti feliciti? ” (da, de ce nu existau ei si inainte)

Argila 2

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

Într-o alta zi, nazdravanul meu, in timp ce il imbracam ca sa il luam pe fratiorul mai mare de la scoala (deci, eram in graba mare):
„Mami, pot sa ma uit la tzatzici?” si ma tot tragea de bluza, ca era in picioare pe pat in fata mea…
Eu: „Ne grabim si intarziem… cand ne intoarcem.”
Alex: „Mami, nu beau…plomit…..vleau doal sa le analizez un pic si le pun la loc ”

M-a amuzat atat de tare cu analizatul lui :))…ca l-am lasat….le-a scos….le-a pupat… a supt o secunda dintr-una, le-a aranjat la loc in bluza (tot timpul face asta, cred a si ai vostri) …si mi-a spus ca e gata de drum.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––
De ceva vreme, am dureri de sani (se intampla de obicei dupa CM). Dureaza vreo 3 zile, dar sunt destul de urate (trec tot timpul, de aceea nu ma ingrijorez).

Ursuletul meu de 3 ani jumate suge si din ora in ora… Face ce face si se cuibareste langa mine, spre marea disperare a fratiorului mai mare: „Aleeeex, iar te duci la tzatza!!”

Azi, l-am rugat: „Alex, te rog mult, ma dor rau sanii… Hai sa incercam sa sugem la pranz cand e ora de somn si stai cat vrei tu. Di le dam un pic de pauza, ca sa se vindece si uite, peste o zi se fac bine de tot si sugi cand vrei tu” (folosesc cuvantul ” sani” fff rar, dar eram sigura ca el cunoaste termenul)
S-a bosumflat… tot ofta.. se rostogolea prin pat… Eu stiam ce are si-i zic „Esti suparat? Hai sa vorbim. Sa te in tin in brate.”
El imi spune: ” Pai ce sa volbim! Ai spus ca te dol SANII DE LA TZATZA :))))) ….asa, ca ce sa volbim….asta este… ”

Asa ca o sa ramana proverbial la noi in familie… si sigur… credeti ca la scurt timp dupa conversatia noastra, a mai tinut mami cont de durerile „sanilor de la tzatza” ?

––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cand a vazut Alex, creatia din argila cu mamica alaptandu-si fiica, mi-a spus uimit: „Mami, e ataaat de flumoasa!”…si si-a exprimat dorinta ca sa-i modelez si altceva: pe mine si pe el… Si cum cei mici o considera pe mami o eroina care poate orice… am incercat …si la sfarsit, dupa ce am terminat…mi-au dat lacrimile… stiam ca il voi face atat de fericit. Si asa a fost: cand a vazut figurinele, dimineata… a avut pe fetisoara lui un zambet maaaare si larg!!
Da, si a avut ceva de comentat: „Mami, dal noi nu avem masinute asa velzi! ” :))
Aceasta este pozitia noastra preferata de alaptare… Si da, printre masinute si mingiute. Caci orice mamica de baietel stie cum sanul ramas liber poate deveni o pista ideala pentru o masinuta :)) Si cum dupa o tura de joaca cu mingea, e tare bine sa te reintorci la sanul mamei ca sa capeti forte noi.
Momentele pe care le traim acum cu pruncii nostri sunt speciale, unice. E bine sa le imortalizam cum putem: in fotografii cat mai reusite, sculpturi , picturi…. Vor fi amintiri de nepretuit pentru ei, cand vor creste mari.
Cu mult drag, alaptare frumoasa si cat mai lunga va doresc!

Argila 1