Etichete

, , , , ,

Este de o importanta vitala ca bebelusii sa fie alaptati la cerere. Daca nu ar fi ascultat sfatul pediatrei sale, care a indemnat-o sa nu alapteze mai des de 2 ore, primele luni dupa nastere ar fi fost mult mai usoare pentru aceasta mama curajoasa.

Cand am fost insarcinata am citit foarte mult. Despre sarcina, despre nastere – naturala sau cezariana?. Am ales naturala, pentru ca am considerat ca asa este mai bine atat pentru mine cat si pentru bebe. Tot ce stiam despre alaptare la momentul respectiv era de la o cunostinta, care mi-a spus ca daca pot, sa alaptez exclusiv pana la 6 luni, si cam atat (nu m-am gandit ca ar fi ceva de documentat, am zis ca pui copilul la san si asta e tot).

La 40 sapt si 6 zile am nascut-o pe Miruna, prin cezariana, dupa un travaliu de 14 ore jumate in care abia ma dilatasem 2 cm. Mi-a fost pusa pe piept imediat dupa nastere, si mi-au adus-o in salon dupa ce au spalat-o si imbracat-o si mi-au pus-o la san. Deja imi pornise lapticul, deoarece am avut o eminenta de nastere prematura la 33 sapt si de atunci imi pornise si laptele, statea doar in ”stand-by”. Dupa acel moment nu am mai vazut-o decat a 2-a zi, cand am fost mutata in salon si mi-au adus-o la mine. Mi-au aratat asistentele cum sa o pun la san, mi s-a zis ca la sanul drept am sfarcul prea mic si de asta nu poate fetita sa prinda bine si manca doar din stangul. Intr-adevar, mi-am luat mameloane de silicon si astfel am rezolvat problema. Incepuse sa suga si din dreptul.

Problema mea a fost ca din ziua 2 alaturi de fetita deja mi se angorjase sanul drept, produceam foarte mult si fetita nu sugea atat. Deja nu ii mai dadeam completare cu lapte praf pentru ca am zis ca am destul lapte si ma descurc si fara el. Nu stiu de ce, dar la momentul respectiv eram tare mandra de mine, desi nu stiam cat de important este sa bea doar lapte de la mine.

Astfel, timpul a trecut, am iesit din maternitate si am venit acasa. Aici m-am trezit cu soacra instalata la mine (nu m-a intrebat in prealabil daca am nevoie de ajutor, a luat singura decizia), iar seara deja era plin de musafiri. Toata lumea vroia sa vada fetita, sa o tina in brate. Imi venea sa crap de nervi. Mai ales ca este si o familie numeroasa, ziceai ca nu se mai termina cu vizitele. A 2-a zi dupa ce am ajuns acasa a venit si doctorita de familie, care mi-a mai povestit una alta (baita, pusee de crestere, mastita, furia laptelui, care toate erau noutati pentru mine) si printre astea mi-a dat si sfatul sa nu-mi alaptez copilul mai des de 2 ore, pentru ca ”si stomacelul ei trebuie sa se odihneasca”, iar daca o alaptez mai des, risc sa faca colici. Eu, nestiind nimic (desi am avut o soacra si o cumnata langa mine care au alaptat, dar nici una nu a zis ca nu fac bine), am luat de-a buna ce mi-a zis doctorita si am facut intocmai. Imi doream ce e mai bine pentru copilul meu. Am pus mana pe foaie si pix, si notam mereu la ce ora a mancat, cat a mancat de la fiecare san. Eram dependenta de foaie. Foarte des s-a intamplat sa inceapa fetita sa-mi planga dupa o ora de la masa, ma uitam pe foaie si vedeam ca a trecut doar o ora si ziceam ca foame nu ii este, deci clar o doare burta (asta mi-a bagat soacra mea in cap). Imi era pur si simplu frica sa-i dau san inainte de 2 ore, pentru ca apoi ar fi avut dureri si mai mari din cauza colicilor (imi spuneam eu).

A trecut prima luna, in care mi-am auzit multe (o ruda mi-a zis la un moment dat ca daca ar putea mi-ar face analiza la lapte ca ea crede ca nu e bun, pentru ca nu se ingrasa cat trebuie fetita, ca e cam slabuta). Deja aveam si lapte praf in casa, incercasem de multe ori sa-i dau (norocul meu ca fetita mea a fost mai desteapta decat mine si de fiecare data mi-a refuzat laptele praf).

Nu ma sprijinea sau incuraja nimeni, nu ma invata nimeni cum e mai bine si ma simteam parca singura in univers. Inca mai am o stare de depresie dupa acea perioada. Cand i-am cumparat lapte praf prima data fiicei mele, soacra-mea ma invata cum si cand sa-i dau (ea stia despre alimentatie mixta – ca eu eram oricum paralela). La un moment dat, dupa ce am reusit o data sa-i bag pe gat 30 ml (era semi adormita si s-a prins ce porcarie mananca abia dupa ce luase deja 30 ml si bineinteles ca a inceput sa urle), am sunat-o bucuroasa pe soacra-mea ca am reusit sa-i dau cei 30 ml. Raspunsul ei a fost un soc pentru mine dar si o trezire la realitate pe undeva: „Bun, ai reusit acum, dar gandeste-te ca fiecare ml de lapte praf pe care ea il bea il scade de la tine…” Pfuuu… mi-a picat fata! Ma simteam de parca ar fi sters cu mine pe jos si totodata eram confuza. Adica acum cateva ore ma invata de alimentatia mixta si acum ma critica subtil pentru ca i-am dat lapte praf. Ea de fapt vroia sa ma convinga sa nu-i dau lapte praf dar nu prea stia cum sa-mi zica, asa ca a ales un mod tare brutal de a face acest lucru.

La controlul de o luna, fetita luase doar 480 gr in greutate (cred si eu daca o tineam flamanda), lactatia mea scazuse enorm de mult (desi am avut un start foarte bun ) si bineinteles ca eu am fost de vina ca nu mananc destul si nu ma hidratez destul. Atunci pediatra a revenit asupra spuselor sale si mi-a zis sa-mi alaptez fetita si la jumatate de ora daca e nevoie.

Pe la 3 luni am descoperit si eu grupurile de sprijin in alaptare si abia de atunci am reusit sa scap de dubii si sa cred cu adevarat ca laptele meu este cel mai bun si nu laptele praf. Sfatul meu pentru proaspetele mamici este sa alapteze la cerere, nu la program, sa puna bebelusul la san ori de cate ori acesta cere!

Asa a fost la noi, un start greu din cauza lipsei de informare. Din fericire fetita mea a refuzat laptele praf de fiecare data, asa ca acum alaptez exclusiv! Multumita fiicei mele si a grupurilor de sprijin pentru alaptare.

4 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!