De ce nu este recomandata alaptarea la program

Alaptarea la program inseamna:

– sa hranesti copilul la un timp stabilit de mama/tata/pediatru/vecina/prietena, etc.
– sa gandesti nevoia de hrana, foamea ca fiind „programata” sau „programabila”. De cele mai multe ori alaptarea la program este din 3 in 3 ore, cu unele mici variatii.
– sa instaurezi un „program” si pe sani: 15 min la un san, 15 min la altul (desi unele mame alapteaza din 3 in 3 ore, lasa totusi bebelusul sa manance din fiecare san cat doreste el).

World Health Organization (WHO), American Academy of Pediatrics (AAP), World Alliance for Breastfeeding Action ( WABA), Canadian/Australian/Norway Breastfeeding Association, International Board Certified Lactation Consultant, International Assocation of Lactation Consultant, La Leche League International, The Academy of Breastfeeding Medicine, Spanish Association of Paediatrics, dr. Jack Newman, medic pediatru care a infiintat prima clinica de alaptare din lume in Canada, dr. Carlos Gonzalez, medic pediatru Spania, dr. Jay Gordon SUA, si multi multi altii,

NU RECOMANDA ACEASTA METODA DE HRANIRE A BEBELUSULUI, TOTI RECOMANDA ALAPTAREA LA CERERE.

1. Riscurile alaptarii la program sunt cu impact mare, iata cateva :

  • deshidratare
  • posibila stare permanenta de foame a bebelusului
  • stare de agitatie, plans mult al bebelusului
  • esec in mentinerea lactatiei (poate mama reuseste 2-4 luni, dar asteptam sa vedem la 7 luni, la 9 luni ce se intampla)
  • completare cu lapte praf
  • administrare de apa, ceai pentru a-l pacali pe bebelus daca nu e inca „ora de masa”
  • ignorarea suptului de confort ( pacalit cu suzeta)
  • crestere mica in greutate
  • concentratie scazuta de grasimi in lapte
  • dificultate in a trece peste puseurile de crestere
  • intarcare prematura involuntara
  • probleme de angojare, canale infundate ale sanilor
  • incapacitate de a se dezvolta armonios, faliment de crestere si chiar de a supravietui a copilului

Vrei un bebe care plange mult, e agitat? O mama extenuata, ingrijorata, stresata? Asta ar fi reteta perfecta. Desigur, exista si exceptii, sunt unii bebelusi care se pot adapta la un asemenea program, dar per ansamblu acestea sunt riscurile care pot aparea.

2. Alte probleme pe care le ridica alaptarea la program

Argumentul nu este in primul rand faptul ca noi, adultii nu mancam la program (desi pentru noi poate fi benefic mancatul la ore fixe; chiar si asa nici noua nu ne e foame sau nu putem nici noi manca in mod consecvent la program), ci:

  • esec in a intelege compozitia laptelui matern, o compozitie unica, pe care niciun aliment din hrana adultului nu o are. O compozitie cu totul diferita de formula. Este usor digerabil, usor asimilabil, in proportii mari.
  • esec in a intelege mecanismul de producere a laptelui matern, a celor doua reguli de aur:
  1. cu cat o mama alapteaza mai des, cu atat se produce mai mult lapte. Cu cat alapteaza mai rar, cu atat produce mai putin lapte.
  2. cu cat o mama alapteaza mai des, prin „goliri” frecvente ale sanului, cu atat se produce mai repede lapte. Cu cat alapteaza mai rar, adica cu cat sanii sunt mai plini, cu atat produce mai incet lapte.
  • esec in a lua in considerare diferente pana la 300% in capacitatea de stocare a sanilor. Toate mamele sunt capabile sa produca la cerere suficient lapte in 24 de ore, ceea ce variaza este cantitatea care este transferata la o hranire. Astfel, pentru a mentine aceasta cantitate suficienta, unele mame trebuie sa alapteze mai des ca altele, pentru ca bebelusul o cere.
  • concentratia de grasimi din lapte creste odata cu frecventa alaptarii si cu cantitatea de lapte transferata per hranire, contrar asteptarilor proponentilor hranirii la program.

Daca instauram program pe aceasta nevoie de baza, de ce tocmai pe ea? De ce nu si pe celelalte nevoi, la fel de fundamentale?

Sa incercam:

Somn la program? Dar si noi adultii, uneori chiar daca ne punem in pat sa dormim, avem nopti in care n-avem somn, cum am putea sa fortam o mica fiinta tocmai venita pe lume sa doarma?…

Mai mult, dormim atunci cand oganismul secreta hormonul numit melatonina (sintetizat in organism de aminoacidul triptofan), cand are nevoie de refacere a tesuturilor, de crestere, de asimilare de informatii. In mod similar, laptele matern contine melatonina in proportii diferite pe timp de zi si pe timp de noapte, conform ritmului circadian al aminoacidului triptofan. Aceasta explica si faptul ca in timpul zilei sunt momente in care dupa alaptare bebe doarme si altele in care dupa alaptare nu doarme. Melatonina este in concentratie mai ridicata seara si in timpul noptii. De aceea, pentru mamele care isi exprima laptele, exista ratiuni de a da laptele muls dimineata mai degraba la acelasi moment al zilei ( adica tot dimineata in zilele urmatoare) decat de a-l da seara, pentru a nu distruge ciclurile de somn induse in mod natural.

(unii incearca si pipi si caca la program…)

Dragoste si afectiune, sarutari si imbratisari la program? ah, cum ar fi sa ne aplicam programul asta noua?…

Alaptatul la cererea bebelusului nu e o bataie pe autoritate in familie. Nimeni nu stie mai bine decat fiecare in dreptul lui cand ii e foame, sete, somn, are nevoie la toaleta. Nu stie sotul mai bine ca tine cand iti e foame, nici tu nu stii mai bine ca el insusi cand ii trebuie la baie. Asa e si bebelusul, stie cel mai bine cand ii e foame, sete, somn si are nevoie de afectiune.

alina si bebe

Referinte:
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=45:breastfeeding-starting-out-right&Itemid=17

http://www.aap.org/en-us/advocacy-and-policy/aap-health-initiatives/HALF-Implementation-Guide/Age-Specific-Content/Pages/Infant-Food-and-Feeding.aspx#none

http://www.lalecheleague.org/ba/may99.html

http://www.breastfeeding-problems.com/cue-feeding.html

http://www.normalfed.com/Starting/scheduling.html

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/16380706/

Adina Branici

Anunțuri

S-a dovedit: tehnicile de somn aplicate bebelușilor sunt dăunătoare

Articol scris de Tracy G. Cassels (Articolul original in limba engleza: http://evolutionaryparenting.com/proving-the-harm-in-early-sleep-training/)

O nouă recenzie publicată în revista “Journal of Developmental and Behavioural Pediatrics”(1) m-a făcut să văd în sfârșit o rază de soare (și locuiesc în Vancouver, deci asta chiar nu e ceva la ordinea zilei), când cineva a abordat într-un final problema tehnicilor de somn (sleep training) în cazul sugarilor mici, făcând un rezumat al TUTUTOR studiilor realizate până acum (chiar dacă e vorba doar de sugari până la vârsta de 6 luni). Această nouă recenzie analizează toate articolele care examinează efectele pe care îl are sleep training-ul în cazul sugarilor mai mici de 6 luni, scrise din 1993 până în august 2013.

Doar ca să vă reamintesc, în cazul în care nu știați deja, mulți medici, experți în somn, traineri sau clinici de somn încep promovarea sleep training-ului pe la 3 sau 4 luni de viață ale sugarului. Unii părinți încep chiar mai devreme decât atât. Și atunci când noi combatem promovarea acestor metode, argumentând ca bebelușii trec printr-o perioadă grea la acea vârstă (al patrulea trimestru de sarcina, ca să-i spunem așa) sau că își dezvoltă singuri un ritm circadian pe care nu vrem să-l dăm peste cap, sau că un astfel de training va interfera cu alăptarea, ni se răspunde că, dacă nu dorim sa mai vedem *promovată* această metodă, e treaba noastră să-i demonstrăm nocivitatea. Ei bine, iată și dovada. (Rețineți că discutam despre promovarea unei astfel de metode și nu despre părinții care au aplicat-o în necunoștință de cauză, sau care au fost sfătuiți de medici, experți în somn etc. să folosească astfel de metode cât mai devreme posibil.)

Dr. Pamela Douglas și Dr. Peter Hill de la Universitatea Queensland din Australia (cărora aș dori să le dau de băut) au scris această recenzie. 43 de articole au întrunit toate criteriile pentru a fi analizate, iar în recenzie au fost incluse mai multe metode de sleep training. Suspecții obișnuiți – delimitarea hrănirii și atingerii de somn (de ex. bebelușului nu i se va permite să adoarmă la sân sau în brațe, el învățând astfel să se liniștească singur, fără atingeri sau hrană), programarea somnului sugarului, indiferent dacă acesta este obosit sau nu și limitarea stimulării pe timp de zi. Cei doi au analizat toate acestea pentru a vedea care este impactul lor asupra sugarilor și a mamelor.

Una dintre cele mai răscolitoare revelații ale recenziei a fost aceea că articolele care promovează sleep training-ul la vârste mici nu au nicio bază științifică. Un lucru pe care l-au descoperit multe dintre studii este simplul fapt că somnul se consolidează rapid in primele 4 luni de viață și această concluzie se presupune a fi o dovadă a faptului ca sleep trainingul va preveni problemele de mai târziu în ceea ce privește ciclurile de somn-veghe la sugari.

Dar, când au privit de fapt impactul asupra sugarului și a mamei (pentru ca ei sunt cei care au urmat metodele de sleep training), au descoperit următoarele:

  • Sleep trainingul în primele 12 săptămâni de viață crește durata de somn a sugarilor, dar nu reduce plânsul acestora, ceea ce reprezintă în esență, principala preocupare a părinților care urmează această metodă
  • Trezirile dese pe timp de noapte ale sugarilor alăptați nu au fost asociate unor probleme de somn sau comportamentale pe termen lung, în ciuda faptului că mulți sugerează o legătură între problemele pe termen lung și trezirile dese pe timp de noapte ale sugarilor
  • Sugarii care au somnul de noapte fragmentat sau alte tulburări de somn la șase luni de viață (fără intervenții), au o sănătate mintală perfect normală la vârsta adultă, ceea ce înseamnă că cei care sugerează că există o legătură cu problemele de mai târziu, nu au nicio dovadă care să le susțină afirmațiile.
  • Pentru aceia care sunt îngrijorați de depresia maternă, nu s-a demonstrat că sleep trainingul făcut înainte de șase luni ar reduce depresia maternă. Și, de fapt, problemele de somn ale mamelor nu sunt legate de somnul sugarului, ci sunt cauzate de depresie, deci nu de sugar.
  • De fapt, depresia maternă este cea care duce la treziri nocturne mai lungi ale sugarului (deși nu și mai dese) și nu invers.
  • Mamele care alăptează se trezesc mai des pentru a-si hrăni bebelușii, dar raportează o mai bună calitate a somnului și rate mai mici de depresie postpartum
  • Puținele studii care au raportat o scădere a depresiei postpartum datorată intervențiilor, discută despre intervenții extreme de complexe cu multe elemente (inclusiv ajutor pentru mame), iar ratele scăzute de depresie nu pot fi corelate cu sleep training-ul
  • Delimitarea hrănirii de somn în cazul sugarilor mai mici de șase luni a fost asociată cu o rată crescută de eșec în alăptare
  • Orarele rigide de somn și îngrijire în primele luni de viață ale sugarului au fost asociate cu un risc de probleme comportamentale  de trei ori mai mare la șase luni de viață a sugarului. De asemenea, sugarii crescuți cu astfel de orare plâng de două ori mai mult decât ceilalți
  • Punctele de interes ale intervențiilor asupra somnului sugarului – și anume cât timp doarme bebelușul, cât timp a trecut de la ultimul somn, numărul de treziri ale acestuia, etc. – nu fac decât să crească anxietatea părinților. Ceea ce poate avea ca rezultat un somn și mai rău al copilului.
  • Culcarea sugarului într-o camera întunecoasă în timpul zilei sub pretextul că acesta are nevoie de somn sau că plânge din cauză că este „suprastimulat”  sau „obosit”, inhibă de fapt stabilizarea somnului de noapte (ceea ce se traduce prin mai multe treziri nocturne) și crește riscul de SMS (sindromul morții subite). De asemenea, reduce abilitatea mamei de a avea un bioritm zilnic sincronizat cu cel al copilului, ceea ce are influențe negative asupra sănătății mentale materne

Poate că cel mai interesant, deși nu un efect în sine, este faptul că majoritatea familiilor nu raportează probleme de somn ale sugarului în primele șase luni de viață ale acestuia. Cei mai mulți sunt sfătuiți să folosească tehnicile comportamentale ca măsuri preventive pentru probleme ulterioare.

Doar că nu există nicio dovadă că metodele ar și funcționa și, așa cum reiese din cele de mai sus, tehnicile ridică mai multe probleme familiei atât pe termen scurt, cât și mediu. Și niciunul dintre studii nu a abordat măcar aspectul problemelor sociale sau emoționale pe termen lung, care pot proveni din sleep training-ul făcut atât de devreme, astfel că întrebarea cât de dăunătoare este metoda pe termen lung încă nu și-a găsit răspuns.

Ce e de făcut? După cum sugerează și autorii, tratamentul trebuie să fie holistic. Din perspectiva acestor autori și cercetători, tratamentul precoce al oricărei probleme ar trebui sa evite sleep training-ul și alte tehnici comportamentale în favoarea educației despre îngrijirea “bazată pe semnalele sugarului“ și sincronizării părinte – copil. De asemenea, părinții trebuie să fie informați cu privire la bioritmurile normale ale bebelușilor și să nu se lase copleșiți de anxietate din cauza comportamentelor normale de somn și plânsul ale bebelușilor.

În plus, problemele referitoare la hrănirea sugarului ar trebui analizate ca fiind unele dintre cauzele comportamentului agitat al sugarului; prin urmare, ar fi recomandat ca părinții să primească ajutor atunci când ridică astfel de probleme.

Nu-i așa că este trist că avem nevoie de 20 de ani de studii pentru a demonstra nocivitatea acestor metode? N-ar fi fost mai bine sa nu le promovăm deloc? Așa am fi scutit aceste familii de anxietate, stres și alte probleme care vin odată cu promovarea unei metode a cărei lipsă de nocivitate nu a fost dovedită, în ciuda faptului că este în contradicție cu toate normele biologice.

Deci, experți în sleep training, “experți“ în creșterea copiilor, medici și oricine mai promovează metode de sleep training la sugari mici. Ce veți face acum?

(1) Douglas PS, Hill PS.  Behavioral sleep interventions in the first six months of life do not improve outcomes for mothers or infants: a systematic review.  J Dev Behav Pediatr 2013; 34: 497-507

Traducere realizată de Vanda Lizeh