Cel mai destept bebelus: mami, chiar nu vreau lapte praf, alapteaza-ma!

Bebelusii stiu ce e mai bun pentru ei! Chiar daca uneori greutatile de la inceputul alaptarii si ranile ingrozitoare pot convinge o mama sa incerce sa ii dea lapte praf bebelusului ei, refuzul de a lua biberonul ii reaminteste ca fetita ei are nevoie doar de laptele magic al mamei!

Buna ziua, ma numesc Andreea si vreau sa va povestesc experienta de la inceputul alaptarii bebelinei mele, in speranta ca aceasta va ajuta sau va incuraja cat mai multe mamici dornice sa le ofere puiutilor lor cea mai buna sursa de hrana din lumea asta si anume laptele matern.

Am nascut-o pe fetita mea pe 16 septembrie 2013 printr-o operatie de cezariana programata, deoarece era in pozitie pelviana. Fetita mea a venit pe lume intr-o maternitate dintr-un spital privat din orasul in care locuim. Am ales aceasta maternitate deoarece vroiam sa avem sprijin non-stop si sa ne simtim in siguranta, lucru pe care, din pacate, in spitalele noastre de stat nu prea-l intalnesti. Operatia a decurs bine, fara incidente, iar la o ora dupa ce am iesit din sala de operatie, moasele mi-au si adus bebelina sa o pun la san. Era o mogaldeata de 3440 g si 54 cm care abia astepta sa fie alaptata. Moasele au fost foarte rabdatoare si dragute si ne-au ajutat sa ne acomodam. Mi-au aratat cum sa pun copilul corect la san, cum sa stau si eu intr-o pozitie confortabila si sa ma relaxez transmitandu-i puiutului meu o stare de bine. Eram foarte incantata ca devenisem mamica si abia asteptam sa alaptez. Aveam mari emotii, care nu m-au lasat sa dorm deloc in prima noapte, fiind si la terapie intensiva. Mi-au spus ca doar de dimineata ma vor muta in salon cu fetita mea. Pe timpul noptii nu mi-au mai adus fetita sa o alaptez si i-au dat lapte praf, in ideea ca eu sa ma refac si odihni dupa operatie. Abia asteptam sa rasara soarele sa imi vad minunea si sa fie langa mine pentru totdeauna.

Dimineata m-au transferat in salon impreuna cu fetita mea care dormea. M-au lasat singura cu ea si mi-au spus ca daca am nevoie sa ma ridic vor veni sa ma ajute, fiindca din cauza operatiei imi era greu si ameteam foarte tare. Ma uitam la ea in continuu, admiram ce frumos doarme si ma gandeam: Ce ma fac daca se trezeste? Cum sa o iau in brate? Cum sa o pun la san singura? Oare ma descurc? Lasa ca vine mama si ma ajuta… Imi era rusine sa cer ajutorul asistentelor. La cateva minute dupa ce ma gandeam eu ce voi face s-a si trezit micuta si a inceput sa planga. Repede m-am ridicat sa o iau in brate si ma gandeam ca de foame plange asa ca am pus-o la san. Cum? Nici eu nu mai stiu…Cred ca instinctul m-a ghidat. Si a inceput sa pape micuta mea, dar de emotii nu cred ca am pus-o corect la san. Mi s-au facut niste ragade urate care usturau foarte tare. Fetita mea adormea mereu cu sanul in gurita si eu credeam ca s-a saturat, cand colo ea obosea. De fiecare data cand ii scoteam sanul din gurita plangea, astfel ca asistentele mi-au adus sticluta cu lapte praf sa ii dau completare. Mare greseala. Observasem ca daca bea lapte praf doarmea cate 3 ore in continuu iar daca nu ii dadeam, se trezea si cerea sa pape din ora in ora.

Noroc mare am avut cu sora mea mai mare care a putut sa ma sfatuiasca, fiind si ea mamica, mi-a zis sa nu ii dau deloc lapte praf fetitei fiindca imi scade secretia lactata si s-ar putea obisnui cu sticla si sa nu mai imi ia sanul deloc, si voi ramane fara lapte. Asa am si facut chiar daca fetita vroia sa stea toata ziua cu sanul in gura. Dupa ce am venit acasa au inceput problemele. Am avut „furia laptelui” si am facut si mastita, iar fetita mea se chinuia sa ia sanul stang in gurita, parca nu reusea sa pape din el. La cel stang am avut niste rani foarte mari, incat plangeam de fiecare data cand trebuia sa ii dau sa pape din el. Am crezut ca nu se mai vindeca niciodata. Si acum este deformat, un sfert mi l-a mancat cu totul. Pe zi ce trecea tot mai adanca era rana si mare cat toata suprafata mamelonului. De multe ori ii dadeam sa pape si guritza se murdarea cu sange pe margini. Pana cand am zis stop! Asa nu se mai poate. M-am gandit sa fac o pauza cu sanul stang, sa ii dau doar din dreptul. Cateva zile a functionat treaba bine, insa mi se parea ca nu mai face fata sanul drept si ca nu se mai satura. Oricum simteam la stangul dureri, noduli si am inceput sa fac din nou febra din cauza mastitei. Am trecut prin clipe de cosmar, cure de antibiotice (augmentin-compatibile cu alaptarea), nopti nedormite, mi se facea rau doar cand se trezea fetita sa pape, ma ingrozea faptul ca iar trebuie sa o alaptez si nu mai rezistam sa suport atata durere.

Altceva nu faceam numai o alaptam, ma mulgeam, si iar o alaptam. Am simtit ca nu mai fac fata si nu ma puteam bucura de ea deloc. Toata lumea imi zicea sa renunt la alaptat (in afara de sora mea, careia ii multumesc), sa ii dau lapte praf. Asa ca i-am spus sotului meu sa cumpere o cutie de lapte praf si ce sa vezi?! Nici vorba sa il pape. Facea un scandal cand ma apropiam cu sticla de gurita ei ca ne auzeau toti vecinii 🙂

Nu am avut de ales decat sa o alaptez, ca doar nu era sa o las sa planga de foame. Si uite asa au trecut vreo 2 luni si ranile mele s-au vindecat. Am putut alapta fara dureri si cu placere, pana am dat de puseele de crestere si nu stiam ce se intampla. De ce nu se mai satura fetita mea? Nu mai aveam lapte? Iar am incercat sa ii dau lapte praf si l-a baut saracuta, era foarte foame fiindca eu in loc sa am rabdare si sa o pun la san cat mai des, eu am cedat si am ales calea usoara. Dar nici asta nu a durat mult fiindca bebelina mea numai atunci a baut laptele praf, in rest nu l-a mai vrut niciodata! Dupa ce m-am informat despre puseele de crestere, nici nu am mai incercat sa ii mai dau.

Acum avem 4 luni si jumatate, papam numai san, avem 7,4 kg si sunt foarte mandra ca alaptez! Am un copil sanatos si voi alapta cat de mult am sa pot!

30 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Anunțuri

Alaptarea si afectiuni ale sanilor

I. Dermatita atopica a mamelonului

Dermatita atopica este uneori cauza durerilor la nivelul mameloanelor sau areolei. Mamelonul/areola pot fi eritematoase (rosii), acoperite de scuame albicioase sau pot fi chiar zemuinde si acoperite de cruste galbui. Se insoteste de durere similara unei arsuri si mancarimi. Pot fi prezente leziuni asemanatoare si in alte zone ale corpului.

Dermatita atopica la nivelul mameloanelor se trateaza prin utilizarea unui unguent pe baza de cortizon. Pentru aplicare, se lasa sanii sa se usuce la aer dupa sesiunea de alaptat, apoi se aplica produsul in strat subtire dupa fiecare supt pana la ameliorarea simptomelor. In continuare produsul se foloseste o data pe zi timp de o saptamana, pentru a preveni recurenta. Pentru o forma usoara de dermatita se va folosi o crema pe baza de corticoid slab, cum este hidrocortizonul (unguent cu hidrocortizon 1% – Locoid). Daca dermatita este mai severa se poate utiliza un corticoid mai puternic (Advantan milk, Dermovate). Pentru ca se absorb foarte bine, daca urmatoarea sedinta de supt/muls este la cel putin 2 ore distanta, nu este obligatorie indepartarea urmelor. Eu totusi recomand spalarea blanda cu apa pentru siguranta (fara folosirea sapunului care este iritant si de cele mai multe ori agraveaza eczema).

Desi este important sa minimizam folosirea produselor pe baza de cortizon, utilizarea lor pe termen scurt (10-14 zile) este sigura pentru bebelus. Daca simptomele reapar, poate fi reluata o cura scurta pe baza de corticoid slab.

Dermatita atopica a mamelonului se poate confunda sau se poate suprapune frecvent cu o candidoza, aspectul si simptomele fiind similare. Se poate folosi in acest caz reteta dr. Jack Newman care contine mupirocin 2% (15 g), betametazona 0,1 % (15 g) si miconazol pana la o concentratie de 2%.

Daca simptomele persista in ciuda tratamentului, este important ca leziunile sa fie evaluate de un medic pentru a exclude alte afectiuni.

II. Perla de lapte

O perla de lapte reprezinta acumularea unei mici cantitati de lapte sub piele si apare atunci cand orificiul unui duct lactifer este acoperit de o piele foarte subtire. De obicei apare ca un punct alb, transparent sau galbui la nivelul mamelonului sau areolei, insotit de durere exact in acelasi loc. La compresia sanului, vezicula de lapte tinde sa expansioneze in afara. Perlele de lapte sunt foarte dureroase in timpul suptului si pot persista saptamani sau luni de zile inainte  de a se remite spontan odata cu exfolierea pielii care obtureaza  ductul.

Un punct alb la nivelul mamelonului poate aparea si atunci cand obstructia este localizata in interior pe traiectul ductului lactifer. In acest caz punctul alb este reprezentat de o mica perluta sau un sirag de perlute de lapte intarit, semi-solidificat.

Ambele tipuri de obstructii se asociaza cu mastite recurente.

Perla de lapte nu este acelasi lucru cu vezicula aparuta ca urmare a frecarii repetate. Acest tip de vezicula poate fi de culoare rosie sau maronie datorita sangelui continut si apare datorita frictiunii repetate in timpul suptului. Cauzele sunt atasarea incorecta a bebelusului la san sau folosirea unor protectii de silicon nepotrivite ca masura sau neaplicate corect.

Cauzele pot fi variate:

Supraproductie de lapte, presiune localizata la nivelul mamelonului, candidoza (de suspectat cadidoza in caz de vezicule multiple) sau alte cauze de blocare a ductelor.

Tratamentul presupune 4 pasi: aplicarea de caldura umeda inaintea suptului, inlaturarea pielii care obtureaza ductul, alaptat/muls si aplicarea de produse care sa ajute vindecarea. Acesti pasi trebuie urmati timp de cateva zile pana cand ductul este eliberat.

1.      Aplicarea de caldura umeda inainte de supt

Imediat inaintea sesiunii de supt se aplica la nivelul veziculei o compresa inmuiata in apa foarte calda (cat sa nu produca arsuri). Compresa umeda poate fi inlocuita cu o discheta demachianta inmuiata in ulei caldut de masline care are acelasi rol de a inmuia pielea.

2.      Inlaturarea pielii care obtureaza ductul

Acest pas poate fi sa nu fie necesar, deoarece combinatia intre caldura si supt/muls poate determina spargerea perlei de lapte. Pot ajuta urmatoarele procedee:

  • Frecarea pielii cu un prosop moale
  • Daca perla protruzioneaza in exterior poate fi apucata si extrasa cu blandete utilizand degetele foarte bine curatate in prealabil
  • Se poate indeparta un colt al perlei prin raclarea usoara cu unghia

Daca metodele de mai sus nu dau roade, vezicula se poate punctiona cu ajutorul unui ac steril. Pentru a minimiza riscul de infectie, zona se spala cu apa si sapun, apoi se usuca. Se foloseste un ac steril sau se sterilizeaza  prin inrosire in foc (care se raceste inainte de folosire) sau mentinere in alcool timp de 10-15 minute. Vezicula se sparge printr-o actiune de ‘’ridicare’’, nu de intepare (poate introduce bacterii in interiorul mamelonului). La final zona este din nou spalata cu apa si sapun si se aplica un unguent antibiotic (Baneocin, Fucidin, Dermazin, Cicalfate), a carui aplicare va fi repetata dupa fiecare supt pana la vindecarea completa.

3.      Alaptat/muls

Se va alapta/pompa prima data sanul care prezinta vezicula. Inainte de alaptare poate fi util sa se incerce compresii ale sanului in incercarea de a exprima eventuale fragmente de lapte intarit in interiorul ductelor.

4.      Aplicarea de produse cicatrizante

Se pot aplica unguente tip Cicalfate, Cicabio, Bepanthen pana la vindecarea completa.

III. Infectii cutanate

Candidoza mamelonului

Durerea aparuta la nivelul mameloanelor in timpul alaptarii poate fi cauzata de infectia cu candida, insa confirmarea diagnosticului este destul de dificila.  Sunt sugestive pentru candidoza:

  • Durere comparativa cu o arsura a mameloanelor care se accentueaza dupa supt sau muls si continua sa creasca in intensitate in urmatoarele 2 ore
  • Prezenta unor factori de risc cum sunt sunt tratamentul cu antibiotice, atasarea incorecta, in special cu istoric de ragade, si un alt episod de candidoza a sanului in istoric
  • Sanul nu este cald sau rosu, areola poate avea culoarea normala, poate fi rosie, lucioasa sau acoperita de scuame albicioase; se poate prezenta si sub forma de pete micute rosii pe areola sau chiar zone mai mari albicioase

Diagnosticul se poate pune in evidenta prin prezenta Candidei la nivelul pielii sau in laptele de san. Evidentierea ei in lapte este ingreunata de prezenta lactoferinei care are efect inhibitor asupra Candidei.

Tratament: Se aplica crema cu miconazol dupa fiecare supt, avand  grija sa fie inlaturate toate urmele inainte de urmatoarea masa.  Inlaturarea se poate face cu apa de la robinet, o compresa umezita cu apa termala sau solutie micelara pentru bebelusi. Nu se recomanda spalarea cu apa si sapun de fiecare data din cauza riscului de uscare si fisurare suplimentara a pielii prin inlaturarea stratului de grasime natural. Se poate aplica lanolina inainte de supt pentru hidratarea si protectia pielii in timpul suptului

– Daca exista fisuri la nivelul mameloanelor se recomanda aplicarea concomitenta a unui unguent cu antibiotic la acest nivel din cauza prezentei stafilococului auriu care frecvent colonizeaza aceste fisuri

– Candidoza persistenta a mameloanelor se pare ca ar fi in legatura cu colonizarea ductelor lactifere cu candida, caz in care poate fi necesar tratamentul oral cu antimicotic (fluconazol).

– Bebelusul trebuie tratat simultan cu suspensie orala cu nistatin in cavitatea bucala

– Daca dupa 5 zile de tratament nu se observa ameliorarea simptomelor diagnosticul poate fi incorect si se recomanda reexaminarea

IV. Infectii bacteriene

Se prezinta ca mameloane rosii, inflamate, fisurate, uscate sau zemuinde, posibil acoperite de cruste galbui-maronii. Poate fi prezenta febra.

Cauzele pot fi diverse: ragade mamare prelungite (poarta de intrare pentru bacterii), o candidoza localizata la nivelul mameloanelor (pe care cel mai adesea o insotesc), contactul in timpul alaptatului cu copilul care are leziuni de impetigo (numit popular “bube dulci”) la nivelul fetei sau mainilor.

Tratamentul local consta in igiena riguroasa folosind apa si un sapun bland (sapun sau gel de curatare pentru copii), urmate de aplicarea unui unguent cicatrizant pe baza de antibiotic (Baneocin, Fucidin, Dermazin, Bepanthen, Cicalfate, Cicabio). Aceste produse trebuie inlaturate cu grija inainte de fiecare supt, pentru a fi reaplicate dupa sesiunea de alaptat. Febra se trateaza simptomatic prin folosirea de antitermice (paracetamol, ibuprofen).

Articol realizat de:
Cristea Andra Cristina
Medic specialist dermato-venerologie

Sunt mama, nu renunt la alaptare! – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

Numai o mama poate avea atata determinare pentru a-i oferi copilului sau cel mai bun start in viata. Desi initial cedeaza si, din cauza ranilor ingrozitoare, renunta la pusul copilului la san, oferindu-i lapte matern cu biberonul, aceasta mama isi da ei si bebelusului sau o noua sansa la alaptare! O poveste care va va trezi cu siguranta emotii puternice!

Ne doream un copil de ceva vreme si dupa o experienta neplacuta si mai multe luni de asteptare minunea s-a intamplat. Dupa o sarcina usoara, pe 4 septembrie 2013 a venit pe lume, prin nastere naturala Andrei Cristian, o mogaldeata de 3,900 kg.

Inca din sarcina mi-am dorit tare mult sa alaptez. Ma tot uitam la sanii mei care nu mai incapeau in niciun sutien si eram asa incantata ca voi avea cu ce sa hranesc bebelusul. Sfarcurile mi se pareau ok, nu erau ombilicate. De fapt, sanul stang era si este ombilicat… Am citit mult despre alaptare, despre beneficii, despre cat de minunat este sa alaptezi si nici ca-mi puteam dori altceva. Am vazut sute de poze si filmulete despre cum sa-l pui pe bebe la san, cu pozitii de alaptat si atasare corecta. Mi se parea floare la ureche! Si credeam ca totul mai tine si de natura, doar il iau pe pui si-l pun la san (asa cum am vazut) si de acolo face el toata treaba, ca doar se naste cu instinctul de a suge, nu? Si doar vazusem sute de poze si filmulete…

Numai ca n-a fost chiar asa. M-am dus la bebe prima oara dupa vreo cinci ore. Abia asteptam sa-l vad si sa-l pun la san. Mi-am pus tremurand de emotie camasa de alaptat si m-am dus sa-l iau pe bebe. Era asa mic… Si dormea…  Si era infasat ca un colac dospit… Si l-am luat in brate si m-am asezat cum am putut mai comod (din cauza epiziotomiei) pe unul dintre scaunele din salonul de alaptat. Dar puiul mic dormea, asa ca o ora doar m-am uitat la el si ma minunam de cat e de frumos si fragil. Peste alte 3 ore am avut noroc, era treaz si ma astepta, ma gandeam eu, desi banuiam ca ii dadusera lapte praf. Si iar mi-am pus camasa aia infecta pe care am urat-o din toata inima si pe sub care, efectiv, curgeau toate transpiratiile posibile, si din cauza careia ma agitam si ma enervam pentru ca nu puteam tine sanul in mana cum trebuie pentru ca era ud de transpiratie si-mi aluneca…

Si l-am pus la san, fara sa mai stiu nimic din sutele de poze si filmulete vazute, ci asa cum am putut, fara sa ma ajute nimeni… si a inceput sa traga si sa molfaie. Dupa cateva supturi scapa sanul si eu i-l bagam rabdatoare inapoi, dar fiarta de transpiratie. L-am mutat si la cel ombilicat si l-a molfait si pe acela putin. Asistentele ma intrebau daca suge, iar eu le spuneam ca probabil ca da pentru ca tragea nitel de sfarc, dar eu nu stiam daca si inghite ceva.

Insa puiul mic tragea de sfarc, dar nu scotea nimic, iar dupa ce plecam de la el se trezea si plangea, iar asistentele ii dadeau lapte praf. Le-am zis sa nu-i mai dea lapte praf cam cu o jumatate de gura pentru ca ma gandeam ca n-as fi vrut nici sa stea flamand, gandindu-ma ca poate nu mi s-a declansat lactatia. Asistentele spuneau sa am rabdare ca poate e puturos, ca poate e obosit dupa travaliu, ca poate nu stie sa suga. Le-am rugat sa ma cheme intre orele de alaptat daca se trezeste tocmai pentru a nu-i mai da lapte praf.

M-a chemat intre orele de alaptat una dintre asistente si a incercat sa-mi arate cum sa-l pun la san. A fost singura asistenta care si-a rupt o jumatate de ora si a stat cu noi ca sa ma-nvete ce sa fac. Insa piticul ori prinsese gustul laptelui praf si al biberonului ca nu voia sa suga ori era puturos, cum zisese asistenta! Ori adormea, ori plangea si nu voia sanul pentru ca laptele nu venea repede. Si laptele venise! Aveam niste sani imensi si durerosi, dar cine sa-i suga? Si am continuat sirul greselilor cu o pompa cu para pe care am folosit-o ca sa scot laptele din sani, lapte galben si gras pe care apoi il aruncam in chiuveta pentru ca nu mi-l primeau sa i-l dau nefiind muls in ceva steril! Si au inceput sa ma usture sfarcurile si am inceput sa dau cu Garmanstan, care nu m-a ajutat cu nimic, dar care atunci, credeam eu, ca e balsam pentru sfarcurile mele iritate. Daca tot au vazut ca bebe nu vrea sanul mi-au zis sa ma mulg manual intr-o cana de aluminiu (sterila?) si sa-i dau cu lingurita. Insa cu mana nu ieseau decat cateva picaturi pe care i le dadeam cu mana tremuranda si cu plansul in gat, pentru ca stiam ca dupa plecarea mea ii vor da lapte praf, iar eu in salon ma voi mulge cu pompa si voi arunca laptele.

Tot cercul asta vicios a durat pana am plecat acasa. Si desi plecam ultima din salonul pentru alaptat n-am reusit sa-l alaptez cum trebuie nici macar o data in spital. Si nici n-am invatat cum sa-l pun la san corect si nici el cum sa suga corect.

Insa acasa a inceput adevaratul chin. Sfarcurile mele crapate au sangerat intr-o dimineata cand scoateam cu pompa lapte ca sa i-l dau cu lingurita si am intrat in panica. Cum il voi mai hrani acum pe bebe? Pentru ca fiind sigura ca voi alapta nu cumparasem niciun biberon, nici sterilizator, nimic! Am inceput sa sun disperata prietenele care nascusera si alaptasera sau alaptau inca, iar ele mi-au dat sfaturi, iar eu am incercat sa le respect pe toate. O alta greseala! Apoi am vorbit cu prietena mea Denisa care mi-a spus ca e posibil ca bebe sa aiba frenul lingual scurt, ca trebuie sa i-l verifice cineva si ca mai trebuie verificata si atasarea pentru ca de aici au plecat toate. Cum sa nu-l atasez corect cand, ma gandeam eu, aplic tot ce am vazut in poze si filmulete?

Bebe ar fi supt non-stop, iar eu nu intelegeam de ce. Tot Denisa mi-a spus de pusee de crestere, de fussy hour etc. lucruri pe care eu nu le cititsem, desi eram si pe grupul “Alapteaza!”. Si mi-a mai spus sa-l pun pe bebe la san oricat de des vrea, dar sa incerc sa-l pun corect, iar eu ma gandeam ca n-are cum, trebuie sa intrerup alaptatul, sa-mi treaca macar un pic si dupa aia reiau alaptatul. Nu puteam intrerupe hranirea lui bebe pentru ca riscam sa scad lactatia, ea trebuind stimulata cel mai mult in prima luna, iar eu ma gandeam cu groaza la urmatorul supt. Am sugerat chiar sa-i dau doar seara lapte praf, pentru ca seara ma solicita cel mai mult bebe, insa seara si noaptea se stimuleaza cel mai bine lactatia.

Apoi am sunat la 07Alaptare, iar dna. Ilinca Tranulis (consultant IBCLC) ne-a primit intr-o zi de duminica, i-a verificat frenul, care era cum trebuie si mi-a aratat cum sa-l pun la san. La 11 zile de la nastere, Andrei a mancat cu adevarat prima lui masa de lapte matern. Si ce manca! Eram asa bucuroasa! Ma gandeam ca in felul asta, punandu-l cum trebuie, imi vor trece ranile in 2-3 zile si totul se va aranja. N-a fost asa… Ranile n-au trecut deloc, ba chiar au inceput sa se faca mai mari, mai dureroase, pana cand nu am mai avut sfarc deloc. Erau doar doua bube mari si groaznic de dureroase.

Am luat proba de pe rani si mi-am facut analize. Aveam stafilococul auriu pe rani asa ca am trecut pe crema cu antibiotic si apa termala, apoi am schimbat crema cu alta si betadina si cu antibiotic luat oral. Intre alaptari faceam si bai cu sare sau bicarbonat, stateam si cu sanii la aer. Am incercat si protectii de silicon. Nimic nu a functionat, iar eu plangeam zilnic si nu intelegeam de ce mi se intampla asa ceva? De ce aveam sani daca nu-i puteam folosi pentru a-mi hrani puiul? La fiecare supt, pana prindea bebe sanul in gura, urlam de durere. Am indurat tot gandindu-ma la puiul meu, cu frica de a nu pierde laptele, o luna de zile. Ma gandeam la luna implinita a lui bebe ca la un verdict. Daca lua in greutate continuam cu alaptatul cumva, daca nu lua in greutate il treceam pe lapte praf. In prima luna, cu tot chinul nostru, bebe a luat in greutate 500 de grame! Tot chinul nu fusese in zadar, eram asa de fericita de cele 500 de grame!

Dar dupa o luna n-am mai putut, ma gandeam ca-mi voi pierde mintile de durere, iar bebe avea nevoie de o mama sanatoasa, nu de una crispata si frustata. Stiam ca-i transmit si lui starea, dar nu puteam sa controlez cu nimic nivelul de durere.

Si am clacat! Am spus stop! nu mai pot! Vindec ranile si apoi vedem ce va mai fi. Intre timp, la sugestia dnei. Tranulis am inceput sa ma mulg. Nu stiam nimic despre muls, cum sa-l fac, la cat timp, in ce etc. Am ales sa ma mulg manual, fara pompa, iar la inceput ma mulgeam doar cand simteam ca laptele e pe punctual de a tasni din sani, cand se declansa reflexul de ejectie. Evident ca nu mulgeam mare lucru asa ca am completat cu lapte praf. Si iar am plans la fiecare completare de lapte praf… si ma simteam inutila pentru ca nu-mi puteam alapta copilul. Apoi am instaurat un program si am inceput sa ma mulg din trei in trei ore cate o jumatate de ora si usor usor am inceput sa am suficient lapte pentru bebe si sa nu-i mai dau completare!  Dar asta a durat un pic.

Ranile s-au vindecat greu. Foloseam o crema preparata cu lanolina, insa faptul ca ma mulgeam nu ajuta la cicatrizarea rapida a ranilor, iar eu in fiecare zi verificam sanii sa vad daca au mai trecut, pentru ca muream de nerabdare sa-l pun iar la san si mi-era frica sa nu se obisnuiasca cu biberonul si sa uite sa suga.

Intr-o zi cand erau aproape vindecate ranile, bebe a varsat mult din cauza ca nu eructa cum trebuie si nu mai stiam cum sa-l consolez. Asa ca am scos sanul si i l-am oferit. Si l-a vrut! Ce frumos sugea! Si parca nici nu ma mai durea! Ma uitam la el si ma minunam si simteam cum infloreste speranta ca voi reusi sa alaptez fara probleme cand vor trece ranile de tot. Insa cand bebe a lasat sanul avea gura plina de sange… asa ca am luat-o de la capat cu mulsul si biberonul. Singura consolare era ca nu primea lapte praf decat rar cand ramaneam fara lapte muls. Si n-a primit mai mult de o cutie de lapte praf in doua luni jumate!

Intr-un fel ma obisnuisem cu gandul ca ma voi mulge si va primi doar asa lapte matern, dar in inima mea nu eram deloc impacata cu situatia asta. Din cand in cand ii mai ofeream sanul si el il lua si sugea fericit. Pana mi-am facut curaj si-am zis stop si mulsului. Vreau sa alaptez! Am revazut pozele si filmuletele cu atasarea si pozitii de alaptat si mi-am dat seama unde greseam si l-am pus pe bebe la san. Intai dupa muls, apoi inainte de un muls si tot asa pana am renuntat de tot la muls si la biberon! N-a fost usor, bebe sugea din san ca din biberon, dar acum am avut mai multa incredere ca fac ce trebuie si mai multa vointa de a alapta. M-a ajutat enorm si sustinerea fetelor de pe  “Alapteaza!” de pe Facebook, carora le multumesc din toata inima si fara incurajarile carora n-as fi reusit. A durat vreo doua saptamani readucerea puiului la sanul mamei, dar am reusit! Acum il alaptez la orizontala, e singura pozitie in care stam amandoi confortabil si in care ne puteam “dragali” in voie.

Uitandu-ma in urma regret ca nu am fost mai puternica, sa fac fata durerii, regret fiecare completare de lapte praf, insa cred ca toate astea m-au facut sa nu renunt acum. Pentru ca nu mai e cale de intoarcere, il voi alapta pe Andrei atat timp cat va voi, cand va voi si de cate ori va voi! Conteaza foarte mult sa ai sustinerea celor din jur atunci cand alaptezi. Cand ma vedeau cum plangeam de durere toti din jurul meu imi spuneau sa renunt, ca a primit destul lapte de la san (o luna!!) si sunt atatia care cresc cu lapte praf si sunt bine mersi. Dar eu m-am ambitionat singura si cu sustinerea sotului, nu am cedat presiunii lor de a renunta la laptele meu magic! Cum imi spunea Denisa, trebuie sa avem rabdare, iar daca mai sunt si fete minunate, dispuse sa te ajute, atunci drumul spre o alaptare lina nu e departe. Deci nu renuntati, mamici! Cu putin ajutor sigur veti reusi sa va alaptati puii.

20 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Povestea noastra – Claudia si Ami – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

O nastere prin cezariana de urgenta si sfaturile proaste primite din maternitate o fac pe aceasta mama sa apeleze din disperare la lapte praf si protectii. Din fericire, are taria de a-si da seama de greseli si de a lupta pentru a-i oferi bebelusului ei laptele magic al mamei.

Inainte sa vina Ami pe lume, ca orice viitoare mamicuta constiincioasa, am citit tot ce se putea citi despre bebelusi: alaptat, primele zile, ingrijire etc. Eram doxa de teorie si totul imi era foarte clar: voi naste natural, bebelusa mea va manca doar lapte de la mine din primele minute de viata si va sta doar cu mine in salon.

Evident, viata a batut din nou filmul si cartile… placenta a imbatranit inainte de vreme si a trebuit sa fac cezariana de urgenta cu 3 saptamani inainte de termen, pentru ca micuta nu mai crescuse in ultimele 2 saptamani deloc. A avut doar 2 kg la nastere, asa ca a stat 5 zile in incubator, perfuzata.

Pe atunci, nu stiam ca inca din timpul sarcinii se formeaza colostrul, asa ca am asteptat 4 zile sa imi vina laptele, timp in care fetita mea a trebuit sa se multumesca cu prafuri, biberon, sa fie hranita la gramada, de persoane straine. Pentru ca era asa mica, dupa externarea mea, a mai ramas ostatica inca 2 saptamani la maternitate, pana a ajuns la 2,4 kg. In tot timpul asta, pompam zilnic de N ori, stocam si mergeam de 2-3 ori pe zi in vizita si ii duceam lapte. Reuseam sa ii acopar necesarul zilnic… macar atat.

Cand in sfarsit am reusit sa o iau acasa, am fost sfatuita de doctorite sa nu o pun la san, pentru ca e micuta si va scadea in greutate pentru ca face efort sa pape. Asa ca am continuat pomparea pana a ajuns la 2,6 kg, cand intr-o zi am avut un soc: apetitul ei crescuse, productia mea nu prea. Mancase deja cu biberonul tot ce era in frigider, iar eu nu mai reuseam sa pompez nici un strop. Am tras de mine cu pompa aia pana am facut rani, pentru ca micuta urla de foame. Stresata si obosita, am cedat psihic si am cumparat in cea mai mare viteza o cutie de lapte praf si am hranit-o (decizia proasta nr 1). Uitandu-ma inapoi, nici acum nu inteleg foarte bine de ce nu am pus-o pur si simplu la san…

In urmatoarea zi am hotarat brusc: gata biberon, gata pompa, de lapte praf nici sa nu mai aud, pun bebelusa la san si gata… pana am simtit ce inseamna sa ai rani, fie ele si superficiale si sa manance un bebelus la san pentru prima data. Iar stres, iar durere, am dat din nou fuga la farmacie si am luat protectii de silicon (decizia proasta nr. 2 ).

Am alaptat asa o luna de zile, timp in care am facut alte rani, mi-au trecut, am facut din nou si tot asa, pana intr-o zi cand am zis din nou GATA!! Am dat jos protectiile, dar evident micuta nu stia sa pape asa – pentru ea era ca si cum ii dai cuiva sa manance, dar nu-i pui tacamuri. Iar rani, creme, durere, stres, lacrimi. Dar de data asta nu am mai facut nici un compromis. Am avut rabdare si am rabdat, iar acum (bebelusa are 3 luni) mananca exclusiv la san, fara plasticuri si prafuri.

Sincer, orice efort si orice durere este de indurat, merita, pentru ca bebelusii nostri merita tot ce este mai bun, iar mai bun ca laptele de mama nu este nimic pentru ei.

1 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Povestea noastra, Cristina si David – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

Ce faci cand nu stii sa atasezi bebe si ai rani timp de o luna? Cand bebe refuza sanul si bea lapte matern muls doar din biberon? Raspuns: nu renunti! O poveste minunata cu un bebelus care reuseste sa regaseasca sanul dulce al mamei.

Bebe David a venit pe lume de foarte mult timp, era ascuns undeva adanc, in sufletul meu… A ales o zi foarte frumoasa pentru a face cunostinta cu noi – 29 iunie 2012 – Sfintii Petru si Pavel. Din fericire am avut parte de doctori minunati, iar medicul care mi-a supravegheat sarcina este un om de nota 1000 – Dr. Ionut Valcea! Placenta Praevia – cezariana (there was no other way) – terapie intensiva.

Cat a durat pana l-am vazut pe Pufu? Mult! Prea mult pentru o mama… Toti cei din jur il vazusera si eu ma delectam doar cu poze de pe telefon. Abia a doua zi m-am ridicat si am fugit la el (am putut doar sa-l ating pe piciorus, ca nu mi-l dadeau). L-am primit duminica, a 3-a zi dupa ce s-a nascut. Primise in tot acest timp lapte praf, bineinteles… Aveam sanii explozivi si foarte durerosi. Nu stiam nici ce se intampla, nici ce va urma. Am primit in brate o mogaldeata si mi s-a spus scurt: „Descurca-te!” Cu ce? L-am pus la san, asa cum am vazut ca ar trebui, nu era nimeni care sa-mi arate ce si cum. Bineinteles ca a fost greu: piticul plangea, aveam sanii mari si durerosi, nu putea sa prinda bine, nu iesea lapte cand ma mulgeam cu pompa, facusem ragade intr-o zi… Am chemat moasa cu care facusem Scoala Mamei, o doamna minunata – Anca Balasoiu, si m-a ajutat sa decongestionez sanii. Mare usurare! Mi-a dat si sfaturi bune cu ce sa fac acasa: masaj, dus cald si alaptat cat mai des. Primele 2 parti sunau foarte bine, ultima ridica ceva probleme. De ce? Pentru ca ma dureau teribil sanii! Ma simteam cea mai rea mama din lume, ca nu sunt in stare sa-mi hranesc copilul! Plangeam cand vedeam cum imi mulg sanii la maternitate in prosop si se minunau toate asistentele ca nu au mai vazut atata lapte la o cezariana (de parca ar fi o categorie aparte )! Udam prosoapele si piticul era hranit cu lapte praf… Saracul Pufu! Cand mi l-au dat in salon am actionat instinctiv. Toate studiile mele medicale si informatiile adunate din timpul sarcinii nu ma pregatisera pentru acel moment. Si era extraordinar!

Pufu a avut boala de reflux (diagnosticata, cu tablou clinic exact ca la carte: varsaturi in jet, voluminoase, si pe nasuc, si pe gurita). De cele mai multe ori avea unde de reflux in somn, ii iesea lapticul pe nasuc si se ineca – asa ca a dormit cu noi si nu i-am mai dat drumul. Cel mai important rol l-a avut sotul minunat pe care am avut sansa de a-l gasi – tatal perfect! Acest om minunat ma mangaia si era langa mine de fiecare data cand il alaptam pe Pufu, avea grija de noi, ne-a sprijinit in toate si nici nu a conceput sa nu-l alaptez sau sa nu-l purtam… El a fost sprijinul nostru si ii multumesc Domnului ca exista! Sper ca si Pufu va fi un asa tatic! Am ajuns acasa, alaptam cu mameloane de silicon si mi se rupeau bucati din mamelon la fiecare alaptat. Plangeam, strangeam din dinti, masam si mulgeam sanii (nu stiam ca mulsul stimuleaza), apoi adunam cojile si alte resturi de la rani din mameloanele de silicon si o luam de la capat. Cat? Pana au trecut ranile – o luna. O luna cu mameloane de silicon in care Pufu nu a prea simtit sanul. Marea minune e ca nu am conceput ideea de a lua lapte praf, ni se parea firesc sa alaptez si atunci trebuia doar sa gasim o metoda de a ne adapta la noua situatie.

Dupa o luna, Pufu a refuzat complet sanul. Nici cu mamelon, nici fara… Singura solutie gasita – muls si dat cu biberonul. De x ori pe zi, de cate ori era nevoie. N-a mai gustat lapte praf de cand a iesit din maternitate. Cand avea vreo 4-5 luni, am cunoscut un consilier in alaptare – Rox Dudus – care mi-a spus ca e o problema de hiperlactatie indusa si de relactare. Am uitat sa mentionez ca am schimbat frigiderul, ca nu ne mai incapea laptele in dfrigider! Scoteam peste 2 l de lapte pe zi, eram eu si vacuta Milka superproductiva! Era, cel mai probabil, o hiperlactatie indusa (am aflat muuult mai tarziu). Asa ca, am pus in practica sfaturile primite si am mai continuat nebunia biberonului inca 2 luni. Deci timp de 6 luni m-am muls zilnic, de nu stiu cate ori pe zi, ca sa-i ofer laptele de mamica din biberon.

De Anul Nou, Pufu ne-a facut o mare surpriza – a refuzat biberonul complet si a acceptat doar sanul. Brusc! Asa s-a trezit el intr-o dimineata Si de atunci nu i-a mai dat drumul! Avem 18 luni si de alaptare, 1 an de alaptat la san aproape si continuam.

Ce va pot spune din inima – orice probleme ati avea, sunt trecatoare! Nu merita sa renuntati la alaptare, e prea frumoasa aceasta perioada ca sa o pierdeti pentru cateva momente dificile!

Imbratisez cu drag toate mamicile!
Cristina

31 decembrie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!