Importanța contactului piele pe piele – Dr. Jack Newman

Traducere din limba engleză. Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&catid=5:information&Itemid=17

În prezent există numeroase studii care susțin importanţa contactului piele pe piele dintre mamă și bebeluș (bebelușul dezbrăcat, nu înfășat) imediat după naștere, precum și mai târziu. Bebelușul este mai fericit, temperatura corpului său este mai stabilă și mai normală, bătăile inimii și respirația sunt mai stabile și mai normale, iar valoarea glicemiei bebelușului este mai ridicată. Pe lângă aceste avantaje, contactul piele pe piele imediat după naștere îi permite bebelușului să fie colonizat de aceleași bacterii ca și mama. Acest lucru, împreună cu alăptarea, sunt considerate aspecte importante în prevenirea alergiilor. Când un bebeluș este pus la incubator, pielea și intestinul sunt în general colonizate de bacterii diferite de ale mamei.

Știm acum că aceste lucruri se aplică nu numai pentru bebelușii născuți la termen și sănătoși, ci și în cazul bebelușilor prematuri. Contactul piele pe piele și îngrijirea în stil cangur pot contribui considerabil la bunăstarea bebelușului prematur. Chiar și bebelușii care nu pot respira singuri pot fi puși în contact piele pe piele, ceea ce ajută la scăderea cantităţii de oxigen necesare și le stabilizează starea din multe puncte de vedere (vezi www.kangaroomothercare.com și fişa Alaptarea bebelusilor prematuri – varianta în limba română o găsiţi aici).

Pentru a ne da seama de importanța contactului piele pe piele dintre mamă și copil pentru o perioadă cat mai lungă în primele săptămâni după naștere (nu doar atunci când bebelușul este hrănit), trebuie să înțelegem că bebelușul, ca orice mamifer, are un habitat natural: cât mai aproape de mamă (sau tată). Când un bebeluș sau orice alt mamifer este scos din habitatul său natural, acesta va prezenta toate semnele de natură psihologică care indică faptul că este supus unui stres foarte mare. Un bebeluș care este separat de mamă (sau tată) (este la lampă sau la incubator) sau este înfășat, poate deveni prea somnoros sau letargic, se detașează complet sau plânge și protestează în disperare. Când un bebeluș este înfășat, acesta nu poate interacționa cu mama sa într-un mod natural. Prin contactul piele pe piele, mama și bebelușul fac schimb informații senzoriale care stimulează și duc la apariția comportamentului „de bebeluș”: acesta își caută locul și sânul, rămâne calm, respiră într-un mod mai natural, își menține temperatura corpului și glicemia.

Din punctul de vedere al alăptării, bebelușii care au contact piele pe piele cu mama imediat după naștere, timp de cel puțin o oră, au șanse mai mari să se atașeze bine la sân fără ajutor, mai ales dacă mama nu a primit medicamente în timpul travaliului sau nașterii. Așa cum am menționat în fișa Cum să ai un start bun în alăptare, un bebeluș care se atașează bine la sân primește mai ușor lapte decât un bebeluș care se atașează deficitar. Vizionează pe nbci.ca videoclipurile cu bebeluși alăptați la mai puțin de 48 de ore de la naștere.

Când un bebeluș se atașează corect este puțin probabil ca mama să facă ragade. În cazul în care producția de lapte este abundentă, bebelușul poate primi lapte suficient chiar dacă se atașează deficitar, însă alăptarea poate dura mai mult sau poate fi mai frecventă sau amândouă, iar mama este mai predispusă să întâmpine probleme precum canale înfundate și mastită.

Mamele au lapte în primele zile, însă nu în cantităţi mari, ceea ce este firesc. De aceea, bebelușul trebuie să se atașeze corect pentru a primi laptele existent. Da, laptele este acolo, chiar dacă cineva ți-a dovedit contrariul cu ajutorul unei pompe mari. Ceea ce iese sau nu cu pompa nu dovedește nimic – este irelevant. Multe mame cu o producție abundentă nu pot scoate cu pompa decât cantități reduse de lapte. În plus, nu îți vei da seama dacă ai lapte sau nu prin strângerea sânului. O atașare bună este importantă pentru a ajuta bebelușul să primească laptele disponibil. Dacă bebelușul nu se atașează corect, mama poate face ragade, iar dacă bebelușul nu primește suficient lapte, acesta va dori să sugă și mai mult, agravând rănile mamei.

Să recapitulăm: contactul piele pe piele imediat după naștere, timp de cel puțin o oră (și care ar trebui să continue cât de mult posibil în zilele și nopțile de după naștere, în primele săptămâni de viață ale bebelușului) are următoarele efecte pozitive.

Pentru bebeluș:

  • Este mai probabil să se atașeze la sân
  • Este mai probabil să se atașeze corect la sân
  • Își menține temperatura corpului în limite normale chiar mai bine decât la incubator
  • Își menține bătăile inimii, respirația și presiunea arterială în limite normale
  • Are o glicemie mai ridicată
  • Este mai probabil să nu plângă
  • Este mai probabil să fie alăptat exclusiv și pentru o perioadă mai îndelungată
  • Îi indică mamei când este pregătit să mănânce

Nu există niciun motiv pentru care marea majoritatea bebelușilor nu pot fi puși în contact piele pe piele cu mamele lor imediat după naștere, timp de cel puțin o oră. Nu există nici un motiv pentru care ar trebuie să aibă întâietate procedurile standard din spitale, precum cântăritul.

Bebelușul trebuie șters și pus pe mamă. Nimeni nu trebuie să forțeze bebelușul să facă ceva, nimeni nu trebuie să încerce să îl ajute pe bebeluș să se atașeze la sân în acest timp.

Bebelușul poate fi poziționat vertical pe abdomenul și pieptul mamei și lăsat să își găsească drumul spre sân, în timp ce mama îl sprijină, dacă este necesar. Desigur, mama poate să încerce să ajute bebelușul, ceea ce nu trebuie descurajat. Aceasta este prima călătorie a bebelușului în lumea exterioară, iar mama și bebelușul ar trebui să fie lăsați în pace să se bucure unul de compania celuilalt. (Mama și bebelușul nu ar trebui lăsați singuri, mai ales dacă mama a primit medicamente; este important ca alături de ea să se afle nu doar ca partenerul, ci și o asistentă, moașă, doula sau doctor – ocazional, unii bebeluși au nevoie de asistență medicală și cineva calificat ar trebui să fie acolo pentru orice eventualitate). Picăturile pentru ochi și injecția de vitamina K pot aștepta câteva ore. Apropo, contactul piele pe piele poate avea loc imediat chiar și după o naștere prin cezariană, în timp ce mama este cusută, atâta timp cât nu există motive medicale care să împiedice acest lucru.

Studiile arată că și bebelușii prematuri, născuți chiar și la 1200 grame, au un metabolism mai stabil (inclusiv nivelul glicemiei) și respiră mai bine dacă sunt în contact piele pe piele imediat după naștere. Contactul piele pe piele este compatibil cu procedurile menite să mențină bebelușul sănătos. Desigur că dacă starea bebelușului este gravă, sănătatea acestuia nu trebuie compromisă, însă orice bebeluș prematur care nu suferă de sindromul de detresă respiratorie poate fi pus în contact piele pe piele cu mama imediat după naștere. Și la bebelușii prematuri, ca și în cazul celor născuți la termen, contactul piele pe piele poate să normalizeze respirația.

Chiar dacă bebelușul nu se atașează la sân în timpul primei sau celei de-a doua oră de viață, contactul piele pe piele este important pentru toate celelalte motive menționate.

Dacă bebelușul nu se atașează imediat, nu intraţi în panică. În marea majoritate a cazurilor nu este nicio grabă, în special în cazul bebelușilor sănătoși născuți la termen. Una dintre cele mai nocive abordări în ceea ce privește hrănirea nou-născutului este ideea bizară că bebelușul trebuie hrănit la fiecare 3 ore. Bebelușii ar trebui hrăniți atunci când prezintă semne de foame, iar dacă bebelușul este lângă mama sa, aceasta își va da seama imediat de acest lucru. Nu există nici cea mai mică dovadă că bebelușul trebuie să fie hrănit la fiecare trei ore sau după program, însă pe baza acestei idei mulți bebeluși sunt forțați să ia sânul doar pentru că au trecut trei ore. Bebelușul căruia încă nu ii este foame poate protesta vehement, ceea ce duce la încercări de forțare, ajungându-se în cele mai multe cazuri la refuzul sânului de către bebeluș, tocmai pentru că vrem ca acesta să ia sânul. Și devine și mai rău. Dacă bebelușul continuă să obiecteze atunci când este împins spre sân și devine din ce în ce mai nervos, următorul pas este evident oferirea suplimentului. Și este evident încotro ne îndreptăm (Vezi When a Baby Has Not Yet Latched).

Întrebări? Întâi caută pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Dacă nu găsești acolo informația de care ai nevoie, du-te la “Contact Us” și trimite-ne informația prin mail. Informații se găsesc și în Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman (denumit și Cartea Răspunsurilor în Alăptare în SUA); și/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alăptare de Dr. Jack Newman (disponibil și în franceză sau cu subtitrări în spaniolă, portugheză și italiană); și/sau Cartea Atașării și alte Chei pentru Succes în Alăptare; și/sau “Ghidul pentru atașare și transfer”, și/sau Plan de Bătălie pentru protejarea și sprijinirea Alăptării în Primele 24 de Ore de Viață și După.

Traducere realizata de Dana Costache

Anunțuri

Povestea noastra: Daniela si Andrei – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

Dupa o intrerupere de doua saptamani din cauza unei probleme medicale, Daniela are curajul si puterea de a relua alaptarea puiului ei, iar reusita o umple de fericirea de a fi MAMA!

Pe 16 noiembrie 2013 l-am nascut prin cezariana pe baietelul meu, Andrei. Stiam ca il voi vedea cateva secunde la nastere, apoi abia peste o jumatate de zi sau o zi. N-am stiut ca ne vom vedea abia peste 27 de ore. Dumnezeu cred insa ca ne-a protejat si, desi nu speram, m-am mobilizat sa-l vad si i-am dat colostrul pretios. Ne intalneam la 3 ore, dar mai mult ne luptam, pana cand un neonatolog mi-a dat un mamelon de silicon, pe care apoi l-am cumparat. Pe atunci nu stiam ca mameloanele de silicon nu sunt prea recomandate, deoarece pot afecta suptul, si se poate ca bebe sa nu mai vrea sa suga fara. Am inceput insa sa prind curaj si laptele chiar curgea.

Am ajuns acasa decisa sa nu-i dau altceva decat laptele meu, dar bebe a inceput sa planga si aveam impresia ca nu se satura, chiar daca manca din 10 in 10 minute. Am cedat si, la sfatul sotului, i-am dat un biberon de lapte praf. A dormit neintors si in timpul asta am avut timp sa ma repliez. Noaptea, ramasi singuri in camera pregatita pentru el, l-am pus la san iar si iar. De dimineata, sotul ne-a gasit adormiti. Invinsesem. M-am luptat vreo 3 saptamani sa renunt la mamelonul de silicon pe care-l sterilizam inainte de fiecare folosire.

Au trecut apoi 5 saptamani frumoase in care eram bucuroasa ca pot alapta, mai ales fara mamelonul de silicon. Micile probleme de tehnica si neincrederea mi-au fost spulberate de o cunostinta, consultant in alaptare. Dar o noua provocare ne-a trimis parca intr-un neant. Din cauza a ceva ce am mancat sau a altceva poate (inca astept rezultatele analizelor), am avut o reactie alergica severa, cu basici pe tot corpul, buze umflate, batai puternice de inima. Ajunsa la spitalul de urgenta, am primit tratament de 14 zile cu un medicament, Medrol, despre care mi s-a spus ca nu este compatibil cu alaptarea si ca il poate imbolnavi pe bebe.

Am facut asadar o pauza de 2 saptamani, timp in care am muls sanul si am dat lapte praf lui bebe. La finalul celor doua saptamani am revenit la alaptare. Au fost 2 saptamani de cosmar, de agonie. Parca nu eram mama daca nu alaptam. Nu mai vorbeam cu bebe, nu mai voiam sa-l vad, medicamentul imi dadea depresie, insomnie, agitatie, impresia ca e bolnav, de aceea am si ajuns cu el la Budimex, unde am stat o noapte pentru monitorizare. Bebe a fost bine, doar ca trecuse brusc la lapte praf.

Dupa 14 zile de chin, am cunoscut un inger de om, un consultant in alaptare care m-a impulsionat sa reiau alaptarea, pentru ca medicamentul nu-l afecteaza de fapt pe bebe, pentru ca lapte este si mult si bebe e puternic. Increderea pe care mi-a dat-o m-a facut sa-l pun la san fara incetare. In prima zi am stat lipiti unul de altul. Ma dureau sanii foarte mult, iar pe seara, am cedat si i-am dat putin lapte praf, pentru ca nu dormea, era agitat orice as fi facut. Dupa laptele praf nu s-a schimbat nimic si asta m-a ajutat sa inteleg ca tot laptele meu e mai bun si ca nu foamea il tinea treaz ci… dorul de tzitzi. Asa ca am continuat. A fost greu si in continuare. Nu ma lasa o clipa, dar ma simteam din nou o mama buna pentru el si asta ma facea sa nu renunt. Am renuntat in schimb la biberoane, la cratite, sterilizator, perii. Dupa cum zicea consultantul, nu e timp de fiert recipiente cand am ca mama de oferit multa dragoste si asta trebuie sa fie preocuparea amandurora: sa ne iubim. Faceam din nou ce trebuia. Am invatat ceva in plus: ca nu e important sa doarma in patul lui sau sa nu-l tin in brate, dupa cum ma sfatuiau unele rude, cu gandul ca devine rafatat, ci are nevoie de prezenta mea, de caldura mea.

Daniela Purcariu

Acum, dupa aproape o luna de cand am revenit la papa adevarata, cum imi place mie sa spun, a luat bine in greutate (5 kg si 57 cm la 2 luni) papa la o ora – doua, la trei ore. Uneori ma mai masez, pentru ca ma mai lupt cu cate un nodul. Dormim impreuna, ziua si la mine in brate si in cosuletul lui, stam la un san pana il lasa el, nu pe ceas, 10-20 de minute, cum faceam inainte, doarme mai putin ziua, la el in cosulet sau in pat, dar mai mult in brate, unde imi simte inima batand. Chiar daca mi-e putin teama ca devine dependent de mine, ma conving pe zi ce trece ca e natural sa fie asa. Daca nu se va bucura in perioada asta de caldura si de afectiunea mea, atunci cand o va mai face?

Multumesc pentru ocazia de a spune si povestea mea!

Va multumesc ca existati!

27 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!