EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL

  1. CARE SUNT EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL SAU CE SE INTAMPLA CAND LASAM COPILUL SINGUR (SI AJUNGE SA PLANGA NECONSOLAT)

„Separarea este daunatoare atat pentru mama cat si pentru copil.

Separarea declanseaza imediat in copil un proces de aparare numit si mentionat de Bowlby si Harlow ca PROTESTUL DE DISPERARE („PROTEST DESPAIR”) in studiile pe animale sau HIPEREXCITABILITATE SI DISOCIERE („HYPERAROUSAL DISSOCIATION”) – la om.

bebe suparatCe inseamna asta:

  1. Organismul stie ca este in pericol fara mediul lui normal (MAMA) si ii da de stire ingrijitorului acest lucru prin plans si hiperactivitate. Cresterea hormonilor de stres creste riscul hemoragiei cerebrale (cf Anderson). In faza de hiperexcitabilitate se activeaza sistemul simpatic, creierul e hipermetabolic (duce la tahipnee – accelerarea rapida a frecventei respiratorii, si la tahicardie – accelerarea rapida a frecventei batailor inimii ), iar ciclul de somn e perturbat (bebelusul doarme putin si superficial).
  2. Creste nivelul somatostatinei care inhiba hormonii intestinali si hormonul de crestere, inhiba secretia gastrica, inhiba motilitatea intestinala, reduce fluxul sangvin la intestin si absorbtia intestinala. Bebelusul varsa si unii vor fi constipati (eliminarea somatostatinei din organism se intampla abia dupa 20-30 min dupa ce bebe e in contact cu mama).
  3. Daca nu i se raspunde plansului care intotdeauna comunica o nevoie (si nu un moft), urmeaza faza de disperare sau disociere in care sistemul simpatic ramane activat, dar se activeza si sistemul parasimpatic. Pentru a asigura supravietuirea bebelusului, acesta reduce sistemul metabolic la minimul de activitate, conserva caloriile, reduce temperatura (in 5 min cu 1- 2 grade), ritmul cardiac, il face pe bebe sa se opreasca din plans si il imobilizeaza (bebelusul nu se mai agita, sta nemiscat) asteptand moartea! Iata insa cum cum interpreteaza parintii societatii moderne acest comportament? Ca bebelusul si-a invatat lectia, „training-ul pe care l-am aplicat a fost un succes”, ca uite bebe nu mai plange daca nu venim la el la chemarea lui… Aceasta disociere a sistemului autonom creeaza un haos biochimic care poate leza creierul in dezvoltare. Activitatea masiva a cailor nervoase de stres duce la atrofierea altor cai adaptive alternative, cu o coordonare insuficienta a creierului drept, fapt ce are consecinte in viata de adult. Astfel, un adult care atunci cand a fost bebelus a fost lasat sa planga neconsolat, cu absenta voita si constienta a mamei, poate sa raspunda la stres numai in mod simplistic, primitiv, ceea ce altereaza sanatatea psihica si somatica a individului.
  4. Oamenii de stiinta neurologi au concluzionat ca experientele sociale negative au repercursiuni mai mari asupra dezvoltarii creierului decat cele nonsociale (precum hipoxia sau hemoragia), pentru ca celulele distruse pot fi inlocuite cu altele in creierul in dezvoltare dar caile nervoase de stres negativ, „caile rele” activate in perioada imediat dupa nastere (perinatale) raman active eliminand pe cele bune care raman neactivate, rezultand probleme permanente” (cf Schore).
  5. Stresul toxic produs de lasarea bebelusului sa planga singur neconsolat in antrenamente de somn sau de castigare fortata a independentei, poate sa duca la faliment de crestere fizica si psihica sau asa numitul SHUTDOWN Syndrome” mentionat cu zeci de ani in urma de dr. Sears. (n.r. nu avem termen in romana penru acest sindrom, avem doar faliment/esec de crestere fizica si psihica; mai tarziu in etapele de dezvoltare a bebelusului apar anxietatile de separare, perioade in care este extrem de important ca mama sa ii raspunda nevoii de a fi langa el, iar mai tarziu in perioada de copil mic apare teama de abandon daca copilul este amenintat de parinti ca va fi lasat singur daca nu face cutare lucru, sau daca nu… si lista poate continua).
    http://www.askdrsears.com/topics/parenting/child-rearing-and-development/shutdown-syndrome

“Un bebelus „antrenat” pentru a nu-si exprima nevoile poate parea a fi docil, supus sau un copil „bun” . Cu toate acestea, acest copil ar putea suferi esec de crestere, un bebelus care isi reprima exprimarea nevoilor , poate deveni un copil care nu isi comunica niciodata nevoile pentru a-i fi indeplinite si in cele din urma devine adultul cu cele mai mari pretentii,” Dr. William Sears

disturbed attachFig 1. Ciclul perturbat al atasamentului mama- copil (sursa: Helen Oakwater, www.slideshare.net)

bondFig 2. Efectele atasamentului mama- copil in viata de adult si tipuri de relatii (www.pinterest.com)

fig 3 secureFig 3. Transmiterea intergenerationala a atasamentului securizant uman (www.sciencemag.org)

„Stresul toxic al separarii produce modificari permanente in comportamentul de invatare, fiziologia individului cu favorizarea bolilor cronice si a unui stil de viata nesanatos, ducand la costuri economice masive”, si mai ales si mai ales la “suflet cu gauri”.

In concluzie, sa luptam pentru a nu fi separate de copil imediat dupa nastere si, odata ajunse acasa in cuibul familiei sa nu ii lasam singuri, sa nu lasam nici tehnologia sa ni-i creasca, deoarece tehnologia nu va inlocui niciodata dragostea bratelor noastre.

skin

Alte cateva referinte bibliografice :

  1. Lauren Lindsey Porter,The Science of Attachment: The biological roots of love, Mothering, 2003; 119. http://www.naturalchild.org/guest/lauren_lindsey_porter.html
  2. Raylene Phillips MD, IBCLC, FAAP, Uninterrupted Skin-to-Skin Contact Immediately After Birth, NAINR.2013;13(2):67-72 http://www.medscape.com/viewarticle/806325_4
  3. Teresa Pitman, Baby-Led Latch: How to awaken your baby’s breastfeeding instincts, Today’s Parent   https://breastfeedingusa.org/content/article/baby-led-latch-how-awaken-your-babys-breastfeeding-instincts
  4. Uvnas-Moberg K, Petersson M., Oxytocin, a mediator of anti-stress, well-being, social interaction, growth and healing, Z Psychosom Med Psychother. 2005;51(1):57-80. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15834840
  5. Ingemar Kjellmer and Jan Winberg, The neurobiology of infant—parent interaction in the newborn: an introduction, Acta Paediatrica, 1994; 83 (397): 1-2 http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1651-2227.1994.tb13258.x/abstract
  6. Angela Braden, Darcia Narvaez, Parents mislead by Cry-It- Out Sleep Training Reports, Moral Landscapes, 2014 https://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201407/parents-misled-cry-it-out-sleep-training-reports
  7. Allan Schore, The effects of early relational trauma on right brain development, affect regulation, and infant mental health, Infant Mental Health Journal, 2001; 22(1-2): 201-269, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/1097-0355(200101/04)22:1%3C201::AID-IMHJ8%3E3.0.CO;2-9/abstract

(Material pregatit de dr. Marta Muresan, curs IBCLC)

Nota: Niciun fragment al materialului, integral sau partial nu poate fi reprodus sau transmis sub orice forma (scrisa sau electronica) fara permisiunea scrisa a autorului. Nerespectarea dreptului de autor se pedepseste conform legilor in vigoare.

Adina Branici

Anunțuri

Importanța contactului piele pe piele – Dr. Jack Newman

Traducere din limba engleză. Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&catid=5:information&Itemid=17

În prezent există numeroase studii care susțin importanţa contactului piele pe piele dintre mamă și bebeluș (bebelușul dezbrăcat, nu înfășat) imediat după naștere, precum și mai târziu. Bebelușul este mai fericit, temperatura corpului său este mai stabilă și mai normală, bătăile inimii și respirația sunt mai stabile și mai normale, iar valoarea glicemiei bebelușului este mai ridicată. Pe lângă aceste avantaje, contactul piele pe piele imediat după naștere îi permite bebelușului să fie colonizat de aceleași bacterii ca și mama. Acest lucru, împreună cu alăptarea, sunt considerate aspecte importante în prevenirea alergiilor. Când un bebeluș este pus la incubator, pielea și intestinul sunt în general colonizate de bacterii diferite de ale mamei.

Știm acum că aceste lucruri se aplică nu numai pentru bebelușii născuți la termen și sănătoși, ci și în cazul bebelușilor prematuri. Contactul piele pe piele și îngrijirea în stil cangur pot contribui considerabil la bunăstarea bebelușului prematur. Chiar și bebelușii care nu pot respira singuri pot fi puși în contact piele pe piele, ceea ce ajută la scăderea cantităţii de oxigen necesare și le stabilizează starea din multe puncte de vedere (vezi www.kangaroomothercare.com și fişa Alaptarea bebelusilor prematuri – varianta în limba română o găsiţi aici).

Pentru a ne da seama de importanța contactului piele pe piele dintre mamă și copil pentru o perioadă cat mai lungă în primele săptămâni după naștere (nu doar atunci când bebelușul este hrănit), trebuie să înțelegem că bebelușul, ca orice mamifer, are un habitat natural: cât mai aproape de mamă (sau tată). Când un bebeluș sau orice alt mamifer este scos din habitatul său natural, acesta va prezenta toate semnele de natură psihologică care indică faptul că este supus unui stres foarte mare. Un bebeluș care este separat de mamă (sau tată) (este la lampă sau la incubator) sau este înfășat, poate deveni prea somnoros sau letargic, se detașează complet sau plânge și protestează în disperare. Când un bebeluș este înfășat, acesta nu poate interacționa cu mama sa într-un mod natural. Prin contactul piele pe piele, mama și bebelușul fac schimb informații senzoriale care stimulează și duc la apariția comportamentului „de bebeluș”: acesta își caută locul și sânul, rămâne calm, respiră într-un mod mai natural, își menține temperatura corpului și glicemia.

Din punctul de vedere al alăptării, bebelușii care au contact piele pe piele cu mama imediat după naștere, timp de cel puțin o oră, au șanse mai mari să se atașeze bine la sân fără ajutor, mai ales dacă mama nu a primit medicamente în timpul travaliului sau nașterii. Așa cum am menționat în fișa Cum să ai un start bun în alăptare, un bebeluș care se atașează bine la sân primește mai ușor lapte decât un bebeluș care se atașează deficitar. Vizionează pe nbci.ca videoclipurile cu bebeluși alăptați la mai puțin de 48 de ore de la naștere.

Când un bebeluș se atașează corect este puțin probabil ca mama să facă ragade. În cazul în care producția de lapte este abundentă, bebelușul poate primi lapte suficient chiar dacă se atașează deficitar, însă alăptarea poate dura mai mult sau poate fi mai frecventă sau amândouă, iar mama este mai predispusă să întâmpine probleme precum canale înfundate și mastită.

Mamele au lapte în primele zile, însă nu în cantităţi mari, ceea ce este firesc. De aceea, bebelușul trebuie să se atașeze corect pentru a primi laptele existent. Da, laptele este acolo, chiar dacă cineva ți-a dovedit contrariul cu ajutorul unei pompe mari. Ceea ce iese sau nu cu pompa nu dovedește nimic – este irelevant. Multe mame cu o producție abundentă nu pot scoate cu pompa decât cantități reduse de lapte. În plus, nu îți vei da seama dacă ai lapte sau nu prin strângerea sânului. O atașare bună este importantă pentru a ajuta bebelușul să primească laptele disponibil. Dacă bebelușul nu se atașează corect, mama poate face ragade, iar dacă bebelușul nu primește suficient lapte, acesta va dori să sugă și mai mult, agravând rănile mamei.

Să recapitulăm: contactul piele pe piele imediat după naștere, timp de cel puțin o oră (și care ar trebui să continue cât de mult posibil în zilele și nopțile de după naștere, în primele săptămâni de viață ale bebelușului) are următoarele efecte pozitive.

Pentru bebeluș:

  • Este mai probabil să se atașeze la sân
  • Este mai probabil să se atașeze corect la sân
  • Își menține temperatura corpului în limite normale chiar mai bine decât la incubator
  • Își menține bătăile inimii, respirația și presiunea arterială în limite normale
  • Are o glicemie mai ridicată
  • Este mai probabil să nu plângă
  • Este mai probabil să fie alăptat exclusiv și pentru o perioadă mai îndelungată
  • Îi indică mamei când este pregătit să mănânce

Nu există niciun motiv pentru care marea majoritatea bebelușilor nu pot fi puși în contact piele pe piele cu mamele lor imediat după naștere, timp de cel puțin o oră. Nu există nici un motiv pentru care ar trebuie să aibă întâietate procedurile standard din spitale, precum cântăritul.

Bebelușul trebuie șters și pus pe mamă. Nimeni nu trebuie să forțeze bebelușul să facă ceva, nimeni nu trebuie să încerce să îl ajute pe bebeluș să se atașeze la sân în acest timp.

Bebelușul poate fi poziționat vertical pe abdomenul și pieptul mamei și lăsat să își găsească drumul spre sân, în timp ce mama îl sprijină, dacă este necesar. Desigur, mama poate să încerce să ajute bebelușul, ceea ce nu trebuie descurajat. Aceasta este prima călătorie a bebelușului în lumea exterioară, iar mama și bebelușul ar trebui să fie lăsați în pace să se bucure unul de compania celuilalt. (Mama și bebelușul nu ar trebui lăsați singuri, mai ales dacă mama a primit medicamente; este important ca alături de ea să se afle nu doar ca partenerul, ci și o asistentă, moașă, doula sau doctor – ocazional, unii bebeluși au nevoie de asistență medicală și cineva calificat ar trebui să fie acolo pentru orice eventualitate). Picăturile pentru ochi și injecția de vitamina K pot aștepta câteva ore. Apropo, contactul piele pe piele poate avea loc imediat chiar și după o naștere prin cezariană, în timp ce mama este cusută, atâta timp cât nu există motive medicale care să împiedice acest lucru.

Studiile arată că și bebelușii prematuri, născuți chiar și la 1200 grame, au un metabolism mai stabil (inclusiv nivelul glicemiei) și respiră mai bine dacă sunt în contact piele pe piele imediat după naștere. Contactul piele pe piele este compatibil cu procedurile menite să mențină bebelușul sănătos. Desigur că dacă starea bebelușului este gravă, sănătatea acestuia nu trebuie compromisă, însă orice bebeluș prematur care nu suferă de sindromul de detresă respiratorie poate fi pus în contact piele pe piele cu mama imediat după naștere. Și la bebelușii prematuri, ca și în cazul celor născuți la termen, contactul piele pe piele poate să normalizeze respirația.

Chiar dacă bebelușul nu se atașează la sân în timpul primei sau celei de-a doua oră de viață, contactul piele pe piele este important pentru toate celelalte motive menționate.

Dacă bebelușul nu se atașează imediat, nu intraţi în panică. În marea majoritate a cazurilor nu este nicio grabă, în special în cazul bebelușilor sănătoși născuți la termen. Una dintre cele mai nocive abordări în ceea ce privește hrănirea nou-născutului este ideea bizară că bebelușul trebuie hrănit la fiecare 3 ore. Bebelușii ar trebui hrăniți atunci când prezintă semne de foame, iar dacă bebelușul este lângă mama sa, aceasta își va da seama imediat de acest lucru. Nu există nici cea mai mică dovadă că bebelușul trebuie să fie hrănit la fiecare trei ore sau după program, însă pe baza acestei idei mulți bebeluși sunt forțați să ia sânul doar pentru că au trecut trei ore. Bebelușul căruia încă nu ii este foame poate protesta vehement, ceea ce duce la încercări de forțare, ajungându-se în cele mai multe cazuri la refuzul sânului de către bebeluș, tocmai pentru că vrem ca acesta să ia sânul. Și devine și mai rău. Dacă bebelușul continuă să obiecteze atunci când este împins spre sân și devine din ce în ce mai nervos, următorul pas este evident oferirea suplimentului. Și este evident încotro ne îndreptăm (Vezi When a Baby Has Not Yet Latched).

Întrebări? Întâi caută pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Dacă nu găsești acolo informația de care ai nevoie, du-te la “Contact Us” și trimite-ne informația prin mail. Informații se găsesc și în Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman (denumit și Cartea Răspunsurilor în Alăptare în SUA); și/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alăptare de Dr. Jack Newman (disponibil și în franceză sau cu subtitrări în spaniolă, portugheză și italiană); și/sau Cartea Atașării și alte Chei pentru Succes în Alăptare; și/sau “Ghidul pentru atașare și transfer”, și/sau Plan de Bătălie pentru protejarea și sprijinirea Alăptării în Primele 24 de Ore de Viață și După.

Traducere realizata de Dana Costache

Despre nastere si alaptare

Am tot citit de-a lungul timpului parerile si of-urile multor mamici, in legatura cu nasterea si alaptarea.

Majoritatea, sunt de accord, din start, ca o nastere naturala si o alaptare exclusiva, sunt idealul oricarei femei. Medical si statistic vorbind, majoritatea femeilor sunt apte pentru a reusi in aceste 2 domenii, cat de natural posibil. Fara nicio interventie din exterior, fara complicatii. Din pacate, in prezent, viata moderna a rasturnat echilibrul, si acum procentele s-au inversat. Femeile nu mai sunt capabile sa nasca natural, e nevoie de cezariana, iar alaptarea este o pasare rara, pe cale de disparitie.

In contextual acesta, ideile promovate pe grupul Alapteaza, mi se par cat se poate de necesare, si de normale. Se porneste de la premiza ca TOATE femeile pot naste natural si TOATE pot alapta (asta pentru a inclina balanta inspre naturalul de care vorbeam). Desi, stim cu toatele, ca nu este chiar asa; adica sunt femei care chiar nu pot naste natural, si femei care chiar nu pot alapta, sau nu pot alapta exclusiv.

Cand o femeie care nu a nascut natural, sau nu a alaptat da nas in nas cu aceste pareri absolutiste, se revolta, se indigneaza si vine sa demonstreze ca nu este corect sa fie promovate aceste idei “naturale”, pentru ca ea nu a reusit si se simte cumva atacata. Se isca apoi o intreaga polemica, de pareri personale, defensive sau ofensive, se ajunge la o discutie incordata.

711036_704176189605193_1814481110_n

Mama care a ajuns la cezariana, desi a facut tot ce ii statea in putinta sa nasca natural, dar din diferite cauze medicale nu a reusit, nu ar trebui sa se simta deloc atacata, nu ar trebui sa aibe nici un regret! Daca stie ca a luptat, ca a facut ce putea face, si totusi nu a reusit, mi se pare normal sa fie impacata cu gandul, sa accepte ca ea face parte din procentul ala mic si sa incurajeze alte mamici sa lupte la fel, in orice situatie.

Mamicile care nu au putut alapta, sau nu exclusiv, nu vad de ce ar ataca procentele oficiale, sau alte mame care sustin ca aproape toate mamele pot alapta, DACA si ele s-au luptat pana in panzele albe pentru alaptare, pentru pruncul lor. Stiti ca ati facut orice, dar…. nu se poate. Si iar, puteti sustine alte mame, prin experienta voastra, prin incurajare, le indrumati ce sa faca sa reuseasca, dati mai departe experienta vasta ce o aveti, ce ati strans-o in timpul luptei.

Pentru ca o mama care a luptat pentru bunastarea copilului, este o mama documentata, o mama care nu a renuntat usor, si care a fost invinsa doar de motive ce nu tin de ea!

Daniela Balog

Dupa 9 luni

9 luni de crescut in tine, de purtat in tine, mama.

9 luni de mangaiat, vorbit, iubit.

9 luni de emotii si ganduri:

Oare cum va fi cand te voi vedea, copilasul meu?
De abia astept sa te strang la piept, sa te tin in brate, sa te miros, sa-ti cant, sa te simt aproape, sa-ti dau hrana din mine, sa te linistesc cand plangi, sa-ti aud inimioara si respiratia…
Ah, n-as vrea sa ma mai dezlipesc de tine, iti simt manutele, piciorusele cum dai cu ele in burtica, alea pe care le voi saruta intr-una…

Bebelusul tau s-a nascut. L-ai vazut cam de departe, l-au dus la curatat, masurat. Sau l-ai primit pe piept, dar scurt. Iti stergi pe furis o lacrima ce-ti curge pe obraz. De fericire ca in sfarsit v-ati intalnit!
Il primesti din 3 in 3 ore, nu e cu tine, e separat.
Ajungi acasa. Camera lui, patutul lui. Departe de tine. Plange, primeste suzeta. Ii e foame, faci un biberon. Bebelusul striga cu disperare ca te vrea aproape, asa cum i-ai vorbit cand inca era in burtica. Il pui in carucior, dar vrea in brate.

Nu suntem ciudate?

Bebelusul te cheama mereu, sa-ti aminteasca ca esti a lui si el al tau. Suta la suta.

Ce s-a intamplat pe drum?

Unde si de ce ne-am pierdut? …

Dupa 9 luni

Adina Branici

Colicile la bebelusii alaptati

(Articol tradus de aici: Colic in the Breastfed Baby – IBC: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=13:colic-in-the-breastfed-baby&catid=5:information&Itemid=17 )

Colicile sunt unul din misterele naturii. Nimeni nu stie cu exactitate ce sunt, dar toata lumea are o parere despre subiect. In cazul tipic, bebelusul incepe sa aiba episoade de plans pe la 2-3 saptamani de la nastere. Plansul se petrece mai ales spre seara si se opreste definitiv in jurul varstei de 3 luni (sau uneori mai tarziu). De multe ori plansul bebelusului este inconsolabil, dar totusi daca acesta este plimbat, leganat sau scos la plimbare, se poate linisti, cel putin pe moment. Pentru ca un bebelus primeasca diagnosticul de colici, este nevoie ca el sa ia bine in greutate si sa aiba o stare de sanatate buna, cu exceptia colicilor. Acestea fiind spuse, chiar daca bebelusul ia bine in greutate, uneori se poate ca el sa planga totusi de foame (urmareste mai jos).

Notiunea de colici a fost extrapolata pentru a desemna aproape orice stare de neliniste sau plans la un bebelus. Acest lucru nu e surprinzator avand in vedere ca nu cunoastem cu exactitate ce sunt colicile. Nu exista tratament pentru colici, desi multe medicamente sau strategii de comportament au fost incercate, fara beneficii demonstrate. Bineinteles, fiecare cunoastem pe cineva al carui copil a fost „vindecat” de colici printr-un tratament sau altul si mai ales, aproape fiecare tratament pare sa functioneze, cel putin pentru o scurta perioada de timp.

Bebelusul alaptat care sufera de colici

Lasand la o parte colicile pe care orice bebelus le poate suferi, exista 3 situatii cunoscute in care un bebelus alaptat poate sa prezinte simptome de neliniste, suferinta sau colici. Din nou, consideram ca discutam despre un bebelus care ia adecvat in greutate si e sanatos.

Alaptarea din ambii sani la fiecare masa sau alaptarea dintr-un singur san la o masa.

Laptele matern se modifica pe parcursul unei mese. In general, una dintre modificarile pe care le sufera laptele in timpul alaptatului este reprezentată de faptul ca nivelul de grasimi din lapte creste cu cat bebelusul suge mai mult din san. Daca mama muta bebelusul automat de la un san la altul in timpul unei mese, inainte ca bebelusul sa fi „terminat” un san, se poate ca la o astfel de masa sa ajunga la bebe doar un continut scazut de grasimi. Acest lucru poate avea ca si consecinta faptul ca  bebelusul primeste mai putine calorii la o masa, de aici rezultand cererea mai frecventa la san. Daca bebelusul suge mult lapte (pentru a face fata numarului scazut de calorii pe care il primeste), e posibil sa regurgiteze. Datorita continutului relativ scazut de grasimi din lapte, stomacul il digera foarte rapid si o cantitate mare de zahar din lapte (lactoza) ajunge brusc in intestine. Enzimele care digera lactoza (lactaza) nu fac fata unei cantitati atat de mari de lactoza deodata iar bebelusul va avea simptomele intolerantei la lactoza: plans, gaze, defecare exploziva, apoasa sau verde. Acest lucru se poate petrece chiar in timpul alaptarii. Acesti bebelusi nu sunt intoleranti la lactoza, ei au probleme cu lactoza din cauza informatiilor despre alaptare pe care femeile le primesc. Acesta nu este un motiv sa se treaca bebelusul pe formula de lapte praf fara lactoza.

Este de asemenea foarte important sa intelegem ca un bebelus care face miscari de suctiune la san nu bea neaparat si lapte. El poate sa stea la san sugand, dar asta nu e neaparat echivalent cu faptul ca bea lapte. El poate suge in gol, fara sa inghita si astfel sa nu primeasca suficient lapte bogat in grasimi.

  1. Nu alaptati la program. Multe mame din intreaga lume au reusit sa alapteze cu succes fara sa se uite la ceas. Problemele in alaptare sunt mai des intalnite in societatile unde fiecare are un ceas si mai putin intalnite acolo unde ceasurile sunt rare.
  2. Mama ar trebui sa isi alapteze bebelusul la un singur san atata timp cat bebelusul chiar primeste lapte din sanul respectiv (urmariti videoclipurile de pe nbcionling.org), pana cand bebelusul isi da singur drumul sau adoarme la san sau suge in gol chiar daca mama face compresii ale sanului. Folositi compresii ale sanului (vedeti aici) pentru a incuraja bebelusul sa bea lapte nu doar sa suga. Respectati protocolul de management al aportului de lapte (se gaseste pe siteul nbcionling.org). A se nota ca un copilas poate fi la san de 2 ore dar de fapt sa bea lapte doar de 2 minute. Aceasta este explicatia pentru compresii. Daca, dupa ce „termina” primul san, bebelusul mai vrea sa suga, ofera-i celalalt san. Nu impiedica bebelusul sa suga si la celalalt san daca ii este inca foame.
  3. Acesta nu este un indemn ca bebelusul sa fie alaptat dintr-un singur san la o masa. S-ar putea sa poti sa faci asta, si e in regula, dar nu toate mamele pot sa faca astfel. S-ar putea sa ti se para usor dimineata, cand simti sanii mai plini (cele mai multe mame simt asta) dar nu si seara, cand ti se pare ca ai mai putin lapte (la fel cum majoritatea mamelor simt acest lucru). Daca totusi insisti sa il alaptezi dintr-un singur san la o masa, s-ar putea sa ai un bebelus cu „colici” seara, cand de fapt e doar flamand.
  4. La urmatoarea masa, pune bebelusul la urmatorul san si procedeaza la fel ca mai sus.
  5. Corpul tau se va acomoda cu usurinta noii metode de hranire si in scurt timp nu vei avea sanii angorjati sau de dimensiuni diferite. Dar tine minte: punand bebelusul sa suga de la un singur san, daca reusesti asta, va scadea productia de lapte, asa ca ceea ce functioneaza acum (sa alaptezi dintr-un singur san la o masa) s-ar putea sa nu mai functioneze odata ce productia de lapte scade. Asadar, nu tine copilul doar la un san ci „termina” un san iar apoi, daca bebelusul mai doreste, ofera-i-l si pe al doilea (vezi sectiunea F).
  6. Nu e o idee buna sa alaptezi bebelusul doar dintr-un singur san, ca regula generala. Da, asigurandu-ne ca bebelusul „termina” un san inainte sa i-l oferim pe al doilea poate ajuta daca avem un caz de crestere redusa in greutate sau in ameliorarea simptomelor colicilor, dar regulile si alaptarea nu fac echipa buna. Daca bebelusul nu inghite, daca nu primeste cu adevarat lapte, nu exista motive sa fie tinut la san fara sa inghita lapte perioade lungi de timp. „Termina” primul san si abia apoi ofera-i bebelusului al doilea san daca doreste sa mai suga.

De unde stii daca bebelusul a „terminat” un san? Bebelusul nu mai inghite, chiar daca folosesti compresii ale sanilor. Asta nu inseamna ca e nevoie sa desprinzi bebelusul de la san daca nu mai inghite lapte un minut sau doua (s-ar putea sa urmeze un nou flux de lapte, asa ca da-i putin timp), dar daca e evident ca bebelusul nu mai inghite, desprinde-l usor de la san si, daca mai doreste, ofera-i celalalt san. De unde stii daca bebelusul inghite? Vezi videoclipurile de aici.

Daca bebelusul da singur drumul la san inseamna ca a „terminat” partea respectiva? Nu neaparat. Frecvent bebelusii dau drumul sanului cand fluxul de lapte e mai lent sau uneori cand apare reflexul de curgere a laptelui si bebelusul, surprins de fluxul rapid de lapte, se trage la o parte. Mai ofera-i acelasi san, daca mai doreste sa suga, dar daca bebelusul nu mai inghite in mod evident chiar si cand compresezi, schimba sanul.

  1. In unele cazuri, e de preferat ca bebelusul sa fie hranit doua sau mai multe mese la acelasi san inainte de a trece la celalalt san, unde va sta din nou doua sau mai multe mese, atata timp cat bebelusul a dat singur drumul la san. Punand bebelusul la un san care a fost tocmai „golit” il determina pe acesta sa se agite, sa se traga la o parte de la san sau sa adoarma fara sa fie satul.
  2. Aceasta problema se agraveaza daca bebelusul nu se ataseaza corect la san. O atasare buna este cheia alaptarii fara probleme.

Reflex puternic de ejectie a laptelui

Un bebelus care primeste prea mult lapte foarte repede, poate deveni agitat si iritat la san si se poate ca acest lucru sa fie asociat cu colicile. De obicei, bebelusul ia foarte bine in greutate. De obicei, bebelusul incepe sa suga la san si dupa cateva secunde sau minute, tuseste, se ineaca, se chinuie la san. Se poate sa isi dea drumul de la san si, frecvent, laptele va tasni din san ca dintr-un spray. Dupa aceasta, bebelusul se intoarce in general la san, dar poate fi agitat si secventa se va repeta. Se poate ca el sa fie nemultumit cand fluxul de lapte e foarte puternic si nerabdator cand fluxul incetineste. Aceasta perioada poate fi una foarte obositoare pentru toata lumea. Uneori, bebelusul poate chiar sa refuze sanul, dupa cateva saptamani de viata, in jurul varstei de 3 luni, cel mai des. Ce poti sa faci?

  1. Incearca sa il atasezi cat mai bine la san. Aceasta problema se agraveaza cand bebelusul nu e bine atasat la san. O atasare buna este cheia alaptarii de succes. Indiferent cine iti lauda atasarea la san, incearca sa o imbunatatesti. Gandeste-te in felul acesta: daca barbia ta e adancita in piept atunci cand vrei sa bei, ai fi coplesita foarte usor de un flux prea puternic. Daca doresti sa bei ceva foarte repede, iti vei arunca capul pe spate, barbia in aer si ai putea face fata unui flux puternic de lichid. Aceasta este pozitia in care ar trebui sa se afle capul bebelusului in timp ce suge – barbia adancita in sanul tau, capul lasat usor pe spate, nasul lui la departare de san si barbia lui departe de propriul sau piept. Aceasta pozitie il va ajuta sa faca fata fluxului puternic al reflexului de ejectie a laptelui. (Atasarea la san si videouri.)
  2. Daca nu o faci deja, incearca sa iti alaptezi bebelusul la un singur san la o masa. In unele situatii, schimbarea sanilor doar dupa 2-3 mese la acelasi san poate ajuta. Daca sanul nefolosit se angorjeaza, mulge putin lapte doar cat sa te simti confortabil. Tine minte, daca bebelusul doreste si al doilea san, mama ar trebui sa i-l ofere.
  3. Alapteaza bebelusul inainte ca el sa fie flamand. Nu amana alaptarea oferind apa (Nota traducatorului: sau ceai) – un bebelus alaptat nu are nevoie de altceva in afara de lapte matern nici in caz de canicula – sau suzeta. Un bebelus flamand va „ataca” sanul si poate provoca un reflex de ejectie foarte puternic. Alapteaza-ti bebelusul la primele semne de foame. Daca e semi-adormit, cu atat mai bine.
  4. Alapteaza-ti bebelusul intr-un mediu cat mai calm si relaxant cu putinta. Muzica tare, lumina puternica nu ajuta la o hranire confortabila. Bebelusii mai mari devin usor de distras de la supt cand fluxul devine mai lin. Folosind compresii usoare la inceput, apoi tot mai ferme ca sa se mentina viteza de curgere a laptelui constanta, poti „convinge” bebelusul sa stea putin mai mult la san, deoarece bea mai bine.
  5. Alaptarea stand intinsa la orizontala functioneaza foarte bine uneori. Daca alaptarea stand intinsa pe o parte nu ajuta, incearca sa stai intinsa pe spate, cu bebelusul pozitionat deasupra ta sau incearca sa te lasi tare pe spate pe un scaun. Forta gravitationala ajuta la scaderea intensitatii fluxului de lapte. Tine minte, bebelusul poate sa fie nemultumit de fluctuatiile fluxului de lapte, deci e posibil sa fie nevoie sa stai intinsa pe spate la inceputul unei mese si apoi sa te ridici la loc pe masura ce fluxul laptelui incetineste. Bebelusilor le place pozitia intinsa pe o parte, tind sa nu se agite asa mult cand vine fluxul puternic si sa adoarma.
  6. Bebelusului s-ar putea sa nu ii placa fluxul puternic al laptelui la inceput, dar sa devina agitat si cand fluxul incetineste. Daca tu consideri ca bebelusul e agitat din cauza unui flux prea incet, te va ajuta sa folosesti compresii ale sanului ca sa mentii un flux potrivit. (Vezi Compresii ale sanilor)

Daca toate cele de mai sus nu au imbunatatit situatia:

  1. In unele ocazii, oferind bebelusului lactaze din comert (enzime care metabolizeaza lactoza), 2-4 picaturi dupa fiecare alaptare sau intre doi sani consecutivi, ii poti ameliora simptomele. Este disponibil fara reteta, dar destul de scump si functioneaza doar in unele situatii. Este greu de inteles de ce ar functiona, avand in vedere ca enzimele sunt digerate in stomacul bebelusului, dar uneori pare ca functioneaza.
  2. Un mamelon de silicon poate ajuta, dar foloseste-l doar daca nimic altceva nu a dat roade si numai daca ai avut parte de ajutor competent fara rezultate bune. Aceasta este penultima varianta de preferat. A se nota ca mameloanele de silicon sunt doar in cazuri foarte rare solutia in cazul unei probleme in alaptare si ca in majoritatea situatiilor mameloanele pot inrautati problema.
  3. Ca ultima solutie, de preferat dacat trecerea pe formula de lapte praf, ofera-i bebelusului lapte muls cu ajutorul unei cani sau cu biberonul daca bebelusul nu accepta cana. Adaugand lactaza laptelui muls poate, de asemenea, ajuta.

Proteine straine in laptele mamei

Uneori, proteinele prezente in dieta mamei ajung in laptele produs de aceasta si pot afecta bebelusul. Cel mai frecvent apare proteina din laptele de vaca dar si alte proteine se pare ca se pot secreta in laptele unor mame. Faptul ca aceste proteine sau alte substante apar in laptele matern nu e de obicei un lucru ingrijorator. Intr-adevar, este in general bine ca bebelusul sa se desensibilizeze la aceste proteine. Intreaba despre acest lucru daca ai nelamuriri.

Asadar, in tratamentul bebelusului care sufera de colici, un pas ar fi ca mama sa nu mai consume lactate sau alte alimente, ci doar un singur tip de mancare pe rand. Produsele lactate includ: laptele, cascavalul, branzeturile, iaurtul, inghetata si orice altceva ce contine lapte, de exemplu dressinguri pentru salate cu proteine din zer sau caseina. Verifica etichetele produselor deja preparate sa vezi daca acestea contin lapte sau produse solide din lapte. Cand proteina din lapte a fost modificata (denaturata), ca urmare a gatirii, ar trebui sa nu fie probleme.

Daca eliminarea unor alimente din dieta mamei nu functioneaza, mama poate sa incerce enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), incepand cu o tableta la fiecare masa, ca sa descompuna in intestine proteinele, astfel devenind mai putin probabil ca ele sa fie absorbite de corp intregi si sa ajunga in lapte. Bineinteles, sansele ca pancreasul mamei sa produca enzime insuficiente sunt foarte mici (exceptie fiind daca exista un diagnostic de fibroza chistica, de exemplu), dar s-a dovedit ca proteine nedescompuse pot fi absorbite in corpul mamei care alapteaza si secretate in laptele acesteia iar adaugarea de enzime poate scadea cantitatea proteinelor nedescompuse care ajung in corp sau in lapte.

Nota: Intoleranta la proteina din lapte nu are nicio legatura cu intoleranta la lactoza, o cu totul alta problema. De asemenea, o mama intoleranta la lactoza ar trebui totusi sa isi alapteze bebelusul.

Metoda sugerata:

  • Se elimina toate produsele lactate pentru o perioada de 7-10 zile;
  • Daca nu apare o imbunatatire in starea bebelusului, mama poate reintroduce lactatele in dieta sa.
  • Daca apare o imbunatatire in starea de sanatate a bebelusului, mama poate reintroduce incet produsele lactate, daca acestea faceau parte din dieta sa in mod normal. (Nu e nevoie sa se bea lapte pentru a produce lapte, deci daca laptele nu era in mod normal in dieta mamei, nu e nevoie de el pe perioada alaptarii). Unii bebelusi nu vor tolera absolut niciun produs lactat in dieta mamei. Majoritatea vor tolera cateva astfel de produse. Mama va invata de la propriul bebelus ce cantitate de lactate va putea fi tolerata fara reactie adversa.
  • Daca esti ingrijorata de cantitatea necesara de calciu pe care o primesti, calciul se poate asigura fara a fi consumate produse lactate. Discuta cu doctorul tau sau cu un dietetician. Dar 7-10 zile fara produse lactate nu vor cauza nicio problema de nutritie. De altfel, exista dovezi ca alaptarea poate proteja mama impotriva aparitiei osteoporozei, chiar daca aceasta nu ia calciu suplimentar. Bebelusul va primi tot ce are nevoie, de asemenea.
  • Ai grija sa nu elimini prea multe alimente din dieta ta, subit. Toti cunoastem persoane care au vazut imbunatatiri in starea bebelusului daca au renuntat la: broccoli, carne de vita, banane, paine etc. Poti sa ajungi sa mananci doar orez gol.. Dietele noastre sunt prea complexe ca sa fim siguri ce anume, daca chiar e ceva, din dieta noastra afecteaza bebelusul.

O ultima sugestie. Unii bebelusi sunt infometati chiar daca iau bine in greutate. Acest lucru se poate petrece din mai multe motive, unele mentionate in Information Sheet. Inca un mod in care bebelusul poate sa fie flamand dar totusi sa ia bine in greutate e limitarea accesului la san; de exemplu, alaptezi bebelusul 10-20 de minute de la fiecare san. Daca ai mult lapte, bebelusul poate sa ia bine in greutate dar totusi sa ii fie foame. Asa ca nu limita accesul bebelusului la san (nu alapta la program!).

Fii rabdatoare, aceasta problema se rezolva in timp indiferent ce faci. Formula de lapte praf nu e raspunsul la aceasta problema, dar, din cauza fluxului mai regulat, unii bebelusi se pare ca se simt putin mai bine daca sunt trecuti pe formula. Dar formula nu e lapte matern si alaptarea e mult mai mult decat lapte. De fapt, bebelusul se va simti mai bine si de la lapte matern dat cu biberonul, din cauza fluxului constant. Chiar daca nimic nu ajuta, timpul rezolva lucrurile, de obicei. Zilele si noptile pot sa para eterne, dar saptamanile vor zbura.

Intrebari? Intai cauta pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Daca nu gasesti acolo informatia de care ai nevoie, du-te la „Contact Us” si trimite-ne informatia prin mail. Informatii se gasesc si in Guide to Breastfeeding de Dr. Jack Newman (denumit si Cartea Raspunsurilor in Alaptare in SUA); si/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alaptare de Dr. Jack Newman (disponibil si in franceza sau cu subtitrari in spaniola, portugheza si italiana); si/sau Cartea Atasarii si alte Chei pentru Succes in Alaptare; si/sau „L-eat Latch and Tranfer Tool”, si/sau Plan de Batalie pentru protejarea si sprijinirea Alaptarii in Primele 24 de Ore de Viata si Dupa.

Scris si revizuit (sub alte nume) de Jack Newman, MD, FRCPC, 1995-2005
Revizuit de Jack Newman, MD, FRCPC si Edith Kernerman, IBCLC, 2008, 2009

Traducere: Silvia Nicoara

Nasterea

O sinteza de Mona Lasac
Medic anestezist

Nasterea naturala

  • ideea de nastere naturala are in spatele ei o intreaga filosofie
  • e un proces fiziologic
  • nu este medicalizata in nici un fel
  • conceptual, se bazeaza pe faptul ca o femeie este capabila sa isi aduca pe lume propriul copil, in mod natural, fara interventii medicale de rutina

  • poate avea loc fie la domiciliul mamei , fie intr-o casa de nasteri, sub supravegherea unei moase/doule ( in cazul in care sarcina a decurs normal, fara probleme) sau poate avea loc in spital sub supravegherea unui medic si /sau unei moase ( de preferat , daca sarcina este cu probleme sau daca exista vreun risc pt mama sau pt fat)

  • in cazul in care nasterea decurge la spital, exista o posibilitate mai mare ca nasterea naturala sa se transforme in nastere vaginala

  • prima contractie sau chiar ruperea spontana a membranelor nu inseamna ca nasterea este iminenta. In cazul in care se doreste o nastere naturala, dar totusi in cadru spitalicesc, este de recomandat ca mama sa ramana cat mai mult in mediu familiar petrecandu-si prima parte a travaliului acasa.

  • Exista in general 3 mari semne care anunta travaliul , sintetizate foarte fain de Sheri Bayles ( moasa renumita si instructor de lamaze din SUA):
    • 1. Pierderea dopului de mucus – poate sa apara in timpul urinarii ( uneori trece chiar neobservat), e de culoare alb-rozalie si indica o schimbare la nivelul colului cervical, subtierea sau dilatarea acestuia.. Nasterea propriu-zisa poate sa apara la 2 zile sau chiar la 2 saptamani dupa pierderea dopului de mucus, deci nu e nevoie sa te grabesti la spital.
    • 2. Ruperea spontana a membranelor – in acest caz sunt importante 3 lucruri :
      • 1. Aseaza-te
      • 2. Noteaza ora ( important datorita riscului de infectie dupa24, 36 sau chiar 48 de ore)

      • 3. Suna doctorul/la spital

Alt lucru important este sa verifici culoarea lichidului :

  • daca este limpede, atunci totul este normal

  • daca este verde, exista posibilitatea ca fatul sa fi eliminat meconiu sau ca fatul sa fie in pericol, de aceea este mai bine sa mergi la spital pt un consult ( green means go !)

In mod normal, contractiile vor incepe in 6-12 ore de la ruperea spontana a membranelor

  • 3. Contractiile

    • nu suna la spital pana cand contractiile sunt la 5 minute ( masurate de la inceputul unei contractii pana la inceputul celei de-a doua )

    • mergi la spital daca nu poti vorbi in timpul unei contractii ( inseamna ca sunt destul de puternice )

Nasterea vaginala

  • de multeori confundata, ca si termen, cu nasterea naturala
  • este nasterea la care se intervine fie medicamentos, fie prin diverse manevre medicale
  • medicamente ce ar putea fi administrate:
    • medicamente analgetice:
      • opioide slabe injectate intramuscular sau in perfuzie intravenoasa ( sunt derivate de morfina, Petidina=Mialgin )
      • protoxid de azot ( gaz ilariant) sau entonox ( amestec de 50% protoxid de azot si 50% oxigen) – se inhaleaza

      • analgezie epidurala/peridurala – prin intermediul unui cateter plasat in spatial peridural/epidural – infuzie continua sau in bolusuri , fie de anestezic local in concentratii mici ( bupivacaina, ropivacaina), fie de amestecuri de anestezic local si opioide (bupivacaina cu sufentanil de ex )
    • medicamente care ajuta la inducerea travaliului:
      • prostaglandine sintetice : E1 = Misoprostol ( Cytotec) sau E2=Dinoprostone (Cervidil sau Prepidil) – sub forma de tablete pt administrare orala sau de gel aplicatie intravaginala sau endocervicala, pt a stimula inmuierea colului uterin si dilatarea acestuia
      • oxitocina sintetica – sub forma de perfuzie intravenoasa , cu scopul de a produce contractii uterine
    • diverse antibiotic
  • manevre medicale :
    • masajul colului cervical
    • ruperea artificiala a membranelor ( amniotomia) – recomandata numai in caz de progresie anormala a travaliului
    • epiziotomia – nu este recomandata de rutina, ci doar in anumite cazuri : daca fatul are capul prea mare si trebuie degajat rapid, in caz de risc de ruptura mare
    • folosirea vacuumului/forcepsului – nefolosite de rutina
    • monitorizare electronica fetala continua – recomandata doar in caz de complicatii, travaliu indus medicamentos, analgezie epidurala

Medicatie la nastere – pro si contra

Pethidina (Mialgin/Demerol/Dolantin)

  • opioid sintetic, folosit uneori ca analgetic la femeia in travaliu
  • se poate injecta atat intramuscular cat si in miniperfuzie intravenoasa

  • pro:
    • efect analgetic rapid
  • contra :
    • efecte adverse: greata, varsaturi, sedare, ameteala, retentie urinara, delir, convulsii , tremor, disforie, confuzie, dificultate de concentrare
    • in caz de supradozare poate determina depresie respiratorie atat la mama cat si la nou-nascut ( opioidele trec bariera materno-placentara, deci ajung si in sangele nou-nascutului)

Entonox/Protoxid de azot

  • se mai numeste si gaz ilariant datorita efectelor euforice pe care le produce atunci cand este inhalat

  • pro:
    • efect analgetic puternic
    • efectul analgetic se instaleaza rapid (30 sec) – de aceea trebuie inhalat cu 30 sec inainte de o contractie dureroasa

    • se elimina rapid din organism ( aprox 60 sec), tot la nivel pulmonar
  • contra:
    • e foarte solubil, difuzeaza rapid si se acumuleaza in cavitatile organismului

    • efecte adverse: ameteala, euforie, perceptia deformata a realitatii

Analgezia epidurala

  • consta in administrarea pe cateterul epidural a unui anestezic local ( Bupivacaina, Ropivacaina) in concentratii mici sau a unor amestecuri de substante ( anestezic+opioid, de ex. Bupivacaina+Sufentanil). Concentratiile mici sunt f. importante, pt ca la concentratii mici efectul obtinut este analgezia (adica anularea durerii) si nu anestezia! Astfel , se pastreaza functia motorie ( pacienta isi poate misca picioarele), sunt eliminati stimulii durerosi ( nu simte durerea), dar sunt pastrati stimulii de presiune ( simte contractiile ca pe o senzatie de presiune)
  • pro:
    • efect analgetic rapid ( 15-20 min) si de durata

    • dupa epuizarea efectului , in caz de nevoie, se poate reinjecta amestecul analgetic pe cateterul epidural

    • amestecul de substante (anestezic+opioid) administrate in spatial epidural au efecte minime asupra fatului
    • in caz de op. cezariana de urgenta, se poate folosi cateterul epidural pt injectarea de anestezic local in concentratie mai mare ( ceea ce determina cuparea durerii , dar adesea si un grad de bloc motor – pacienta isi mai poate misca picioarele, dar foarte greu, se simte ca amortita) si se evita astfel anestezia generala cu mult mai multe riscuri pt mama si fat

  • contra:
    • daca concentratia anestezicului folosit este mare, poate sa apara slabiciune musculara la mama, exista posibilitatea ca femeia in travaliu sa nu isi mai simta contractiile si sa nu aibe putere sa impinga – ceea ce prelungeste travaliul si poate creste incidenta folosirii forcepsului
    • la concentratii mari de anestezic, poate sa para hipotensiune arteriala la mama, ceea ce poate duce la hipoxie fetala ( scaderea oxigenarii fatului). Acest lucru se previne de obicei cu administrarea intravenoasa de perfuzii cu ser fiziologic.
    • pot apare complicatii legate de plasarea cateterului epidural: analgezie/anestezie inadecvata , durere la locul de punctie, cefalee ( durere de cap) post punctie, leziuni nervoase, parestezii ( in caz extreme chiar paralizie), hematom epidural, abces epidural, meningita, injectare accidentala intravasculara de substanta anestezica cu efecte toxice sistemice
    • efecte adverse : analgezie/anestezie prea inalta ( ceea ce poate determina chiar depresie respiratorie ), hipotensiune la mama cu hipoxie fetala consecutiva, retentie urinara, greata, varsaturi, prurit al pielii

Prostaglandine sintetice

  • folosite pt inducerea travaliului, impreuna cu oxitocina sintetica
  • se pot administra oral sau vaginal
  • pro:
    • determina aparitia de contractii uterine si ajuta la inmuierea colului uterin, ajutand la inductia travaliului
  • contra:
    • poate determina hiperstimulare uterina ( contractii foarte puternice, mult mai puternice decat cele naturale) ceea ce poate duce la afectarea fatului ( scaderea fluxului sangvin fetal si hipoxie fetala) sau ruptura uterina

Oxitocina sintetica

  • induce sau intensifica contractiile uterine in timpul travaliului
  • se administreaza in perfuzie intravenoasa
  • pro:
    • folosita la declansarea travaliului in sarcina prelungita, in caz de rupere prematura a membranelor, in caz de retentie de fat mort intrauterin

    • mentine tonusul uterin dupa nastere ( f important in caz de hemoragie)
    • ca si oxitocina naturala, determina reflexul de ejectie al laptelui

  • contra:
    • contractiile uterine sunt mult mai puternice, mai lungi si mai dureroase decat cele determinate de oxitocina produsa in mod natural in corpul uman – > hiperstimulare uterina , ce poate determina afectarea fatului ( hipoxie, aritmii cardiace,bradicardie, convulsii, leziuni cerebrale ) sau ruptura uterina la mama
    • datorita contractiilor puternice, lungi si mai dureroase, se ajunge adesea la folosirea analgeziei epidurale
    • spre deosebire de oxitocina ‘’naturala’’, nu trece bariera hemato-encefalica, deci nu trece in creier si NU are o parte din efectele oxitocinei naturale: bonding emotional, comportament matern, protectia creierului fetal impotriva hipoxiei pe durata nasterii,
    • alte complicatii la mama: tetanie uterina, intoxicatie cu apa, hipotensiune si tahicardie reflexa, aritmii, greata, varsaturi

Nasterea prin operatie cezariana

  • operatia cezariana este considerata o interventie chirugicala abdominala majora, motiv pt care se face sub anestezie:
    • loco-regionala – fie anestezie rahidiana( spinala), fie anestezie peridurala

    • generala

Anestezia rahidiana ( spinala)

  • consta in injectarea unei cantitati mici de substanata anestezica in spatiul rahidian/subarahnoidian
  • efectul este de bloc neuro-motor ( ‘’amortirea’’ picioarelor si a abdomenului pana la nivelul sanilor )

  • efectul se instaleaza rapid ( cateva minute) si dureaza aprox 2-5 ore ( in functie de substanta si de cantitatea folosita)
  • efecte adverse: hipotensiune materna ( posibila hipoxie fetala consecutiva), greata, vasaturi,
  • complicatii: bloc prea inalt cu eventuala depresie respiratorie, hipotensiune severa, leziuni nervoase, parestezii (in caz extrem , paralizie), durere sau infectie la locul de punctie, abces sau hematom spinal, meningita, cefalee post-punctie

Anestezia peridurala/epidurala

  • acelasi lucru ca in cazul analgeziei epidurale, dar se folosesc substante anestezice in concentratii mai mari, efectul este mai puternic

Anestezia generala

  • este de evitat , fiind recomandat sa se foloseasca doar in caz de op. cezariana de urgenta, deoarece comporta riscuri mari pt mama si pentru fat
  • majoritatea substantelor anestezice injectate trec bariera materno-placentara, ajungand in sangele fatului
  • riscuri pt mama:
    • aspiratie pulmonara a continutului gastric ( datorita faptului ca uterul marit in dimensiuni apasa pe stomac si il deplaseaza in sus) prin varsatura aparuta in timpul inducerii anesteziei generale
    • posibila intubatie endotraheala dificila ( posibile leziuni de dinti, laringe, hipofaringe)

    • durere ( opiodele nu pot fi injectate intravenos mamei decat dupa clamparea cordonului ombilical, pentru ca altfel produc depresie respiratorie nou-nascutului )

    • aritmii
    • atonia uterina poate fi favorizata de unele gaze anestezice , ceea ce poate duce la hemoragii severe, chiar pana la histerectomie sau moarte

    • dureri musculare
  • riscuri pt fat
    • depresie respiratorie
    • hipoxie si leziuni cerebrale
    • aritmii.