Sondaj despre cauzele ratei scăzute a alăptarii în România

Am o problemă, cum pot continua totuși alăptarea?

Un sondaj despre cauzele ratei scăzute a alăptarii în România și sfaturi pentru a depăși cele mai frecvente dificultăți, care duc la întreruperea alăptării înainte de 6 luni, realizat de Asociatia Alapteaza! Timisoara.

I. Introducere

Cu toate că Organizația Mondială a Sănătatii (OMS) recomandă alaptarea exclusivă a bebelușilor până în jurul vârstei de 6 luni, în România doar 12,6% dintre copii sunt alăptaţi exclusiv în primele luni de viaţă. Astfel, conform studiului realizat de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC), în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi UNICEF, în ceea ce privește rata alăptării, România se află pe un loc codaş la nivel european, la polul opus aflându-se tările nordice cu o rată de peste 90%.

În scopul de a ajuta cât mai multe mame să alăpteze cu succes, Asociația Alăptează Timișoara a realizat în luna mai 2015 un sondaj, în care a invitat mamele care nu au reușit să alăpteze sau au alăptat mai puțin de 6 luni să răspundă la câteva întrebări, pentru a identifica cele mai frecvente motive care contribuie la această rată scăzută a alăptării în România. Pe baza datelor obținute din acest sondaj, la care au răspuns peste 750 de mămici din toată țara, Asociația dorește să își îmbunătățească strategia de ajutor de la mamă la mamă. În același timp, doreșțe să pună la dispoziție prin acest articol informații cât mai utile și accesibile pentru problemele specifice întâlnite de proaspetele mămici, încercând să ofere informare și suport acolo unde ele lipsesc. Astfel, cu ajutorul experiențelor pe care le-au trăit alte mămici, sperăm ca acest articol să prevină și sa susțină viitoare și proaspete mame, fără a lua forma unui reproș față cele care nu au avut susținerea necesară pentru a depăși piedicile întâlnite în calea alăptării, pentru că toate mamele își iubesc copilașii, indiferent de modul de hrănire!

Din păcate, trăim într-o societate în care hrănirea cu lapte praf a devenit norma, iar cauza principală a încetării timpurii a alăptării o reprezintă lipsa informațiilor și a suportului adecvat. Adeseori personalul din maternități nu oferă sprijinul necesar sau miturile despre alăptare și experiența limitată în ceea ce privește alăptarea a persoanelor din anturajul lor pun piedici în calea mamelor la început de drum. În același timp, suplimentarea cu lapte praf este recomandată cu prea mare ușurință, iar companiile producătoare de formulă au strategii de marketing tot mai sofisticate. De aceea, proaspetele mămici – deși își doresc din toată inima să alăpteze – sunt descurajate atunci când întâmpină dificultăți și, fără sprijinul necesar, din grijă pentru bebelușul lor, se văd forțate să renunțe la acest prețios dar pe care i l-ar putea oferi (clic pe poza pentru a o mări).

poza articol 1

II. Sfaturi pentru a depăși cele mai frecvente dificultăți care duc la întreruperea alăptării înainte de 6 luni

Mai jos vom analiza motivele enumerate pentru întreruperea alăptării și vom încerca să oferim câteva sfaturi și informații suplimentare celor aflate în situații asemănătoare. De multe ori din păcate, motivele pentru renunțarea la alăptare reprezintă doar obstacole care, cu ajutorul potrivit, ar fi putut fi depășite, se bazează pe informațiile învechite deținute de cadrele medicale sau își au originea în miturile adânc înrădăcinate în societatea actuală.

Cele mai des întâlnite motive pentru care mamele renunță la alăptare

poza artico 2

II.1. Dificultăți legate de sâni, de atașarea bebelușului la sân sau de refuzul sânului

Peste 40% dintre mame au enumerat printre problemele întâlnite dificultăți legate de sâni (canale înfundate, mastita, furia laptelui, mameloane plate) sau ale atașării bebelușului la sân (bebelușul nu a vrut să sugă).

  • Am avut canalele înfundate

Canalul galactofor blocat este una din cele mai frecvente afecțiuni întâlnite pe parcursul alăptării. Apariția unui canal înfundat se datorează de cele mai multe ori unei atașări deficitare a bebelușului la sân, acesta neputând goli corespunzător părți ale sânului. Apariția unui canal blocat nu reprezintă o contraindicație pentru alăptarea bebelușului la sânul respectiv, chiar din contră, bebelușul, odată atașat corect, este mai eficient decât orice pompa de sân. Este important ca mama să aplice cât mai repede tratamentul recomandat, pentru a evita eventuale complicații; detalii la punctul 3, în acest articol și aici.

În cazul în care o mamă experimentează des această problemă recomandăm o evaluare a situației de către un consultant în alăptare, pentru a verifica atașarea bebelușului și prezența unui eventual fren lingual/labial restrictiv. Puteți citi despre factorii de risc care duc la apariția frecventă a canalelor înfundate aici.

Ideea că după naștere, odată cu inițierea alăptării, canalele trebuie mai întâi desfundate, este un mit, iar intervenția asistentelor „pentru desfundarea canalelor” (de obicei un muls destul de neplăcut), poate face mai mult rău. La naștere, în sânul mamei este prezent colostrul, care apoi după 30-40 ore este înlocuit de laptele matur, iar bebelușul atașat corect este capabil să extragă laptele fără intervenție exterioară. Importantă este alăptarea frecventă, la cerere, a nou-născutului (detalii la punctul 2) și o atașare cât mai bună. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici.

  • Am făcut furia laptelui/mastita/abces și am fost nevoita sa întrerup

La fel ca și în cazul canalelor înfundate, afecțiunile de mai sus, deși cauzează mamei un grad ridicat de disconfort, nu implică întreruperea alăptării, însă necesită tratamente potrivite.

Furia laptelui (angorjarea sânilor la câteva zile după naștere), poate fi evitată prin alăptarea la cerere din prima clipă a bebelușului (inclusiv noaptea) și urmărirea unei atașări corecte. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici. Dacă totuși se produce angorjarea, mama poate încerca să extragă manual puțin lapte pentru a ușura atașarea bebelușului la sânul umflat și sa aplice tehnica drenajului limfatic/a presiunii inverse.

Mastita reprezintă o complicație a canalelor blocate, cu simptome asemănătoare gripei, care de asemenea nu necesită întreruperea alăptării. Nici în cazul febrei asociate mastitei, nici în cazul unui eventual tratament cu un antiinflamator sau antibiotic compatibil nu este necesară o pauză de alăptare. Este însă importantă eliminarea cauzei – canalul blocat – și aplicarea unui tratament potrivit (punct 4 și detalii). În plus, se recomandă consultarea unui medic pro-alăptare sau consultant în alăptare.

Abcesul mamar reprezintă o complicație rară a mastitei, însă din fericire metodele actuale de tratament au evoluat și nu impun întreruperea alăptării nici măcar la sânul unde a apărut abcesul.

  • Nu am avut sfârcuri/Am mameloane ombilicate/plate

Existența mameloanelor ombilicate este unul din obstacolele care pot fi depășite dacă mama primește sfaturile și susținerea potrivită. O atașare corectă are la bază prinderea unei porțiuni cât mai mari a areolei mamare, prin urmare toate mamele, chiar și cele cu mameloane ombilicate, pot alăpta, indiferent de forma sfârcurilor. Bebelușul se atașează de sân, nu de mamelon! Foarte utilă este tehnica sandwich pentru atașarea bebelușului. De multe ori mameloanele doar par plate din cauza umflării excesive a sânului în primele zile după naștere. Uneori, diagnosticul mameloanelor ombilicate este pus greșit și poate fi vorba doar de mameloane involute, care par ombilicate, dar de fapt ies în afară cu ușurință atunci când bebelușul suge. La început se poate utiliza o seringa tăiată și montată invers pentru a pregăti sfârcurile.

Așa numitele mameloane artificiale sunt recomandate doar în rare cazuri, când restul soluțiilor au fost epuizate, deoarece interferează cu transferul de lapte și stimularea optimă a sânului, de aceea recomandăm mamelor renunțarea la acestea cât mai repede.

  • Bebelușul nu a vrut sa sugă

Este cel mai frecvent factor identificat de mame ca stând la baza întreruperii alăptării, menționat de peste 25% din mămicile participante în sondaj. Pot fi multe motive pentru care un bebeluș ar putea să refuze sânul, să plângă când este pus la sân sau să întrerupă suptul după scurt timp după ce a fost pus la sân. Chiar dacă se întâmplă acest lucru, continuarea alăptării este posibilă, doar că este nevoie de mai multă răbdare și ajutorul și susținerea potrivită. Însă sondajul a arătat că doar jumătate din mame au apelat la ajutor în momentul în care au întâlnit această problemă.

poza articol 3

Cel mai important pas, după ce au fost excluse cauze medicale (de ex. răceală, otită, candida, afte bucale), este identificarea motivului refuzului sânului, apoi începe drumul (uneori într-adevăr de durată) de reîndrăgostire a bebelușului cu sânul.

1Când o proaspătă mama relatează că bebelușul nu vrea să prindă sânul, de multe este vorba de probleme de atașare la sân ale nou-născutului. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici; cum arată un supt corect se poate vedea aici. O atașare deficitară poate conduce la dureri și răni la nivelul sfârcurilor (despre cauza și tratamentul ragadelor aici). Poziționarea inadecvată la sân, unde bebelușul prinde și lasă sânul în mod repetat, duce la o stare de agitație a bebelușului, care astfel va fi și mai greu de atașat corect. Cel mai util în acest caz este ajutorul direct din partea unei mame cu experiență sau a unui consultant în alăptare IBCLC sau consilier LLLI.

Posibile cauze pentru o atașare cu probleme sunt:

edemul sânului în primele zile după naștere (detalii și sfaturi vezi mai sus) sau în rare cazuri mameloane ombilicate (detalii și sfaturi vezi mai sus);

confuzia sân-tetină (nipple confusion): dacă bebelușul este hrănit cu biberonul/primele mese au fost date cu biberonul, bebelușul poate refuza sânul. În primele săptămâni de viață, oferirea biberonului sau a suzetei poate crea confuzii, deoarece tehnica de supt diferă de cea la sân. De aceea, pentru un bun start în alăptare, este important ca bebelușul fie alăptat la cerere încă din primele clipe de viață și să fie separat cât mai puțin de mamă. Dacă o suplimentare este necesară (în rare cazuri este cu adevărat necesară), se recomandă utilizarea tehnicilor alternative de hrănire cu seringa, cana sau degetul.

Separarea îndelungată de mamă după naştere (mama sau bebeluşul au avut probleme de sănătate după naştere, care au necesitat intervenţia medicilor);

– frenul lingual/labial restrictiv: una din cauzele posibile ale dificultăților în atașare o reprezintă existența unuia sau a mai multor frenuri restrictive. Există doua tipuri de frenuri, labial și lingual (cunoscută popular ca și ața sub limbă). Frenul labial cel mai frecvent este la buza superioară, rareori si la cea inferioară. Frenul lingual poate fi doar anterior sau să aibă și o componentă posterioara. Frenurile restrictive pot cauza, pe lângă o atașare dificilă, o serie de alte simptome la bebeluș (reflux/colici, creștere redusă în greutate, agitație, refuzul sânului etc.) și la mamă (ragade persistente, canale înfundate repetate etc.). Despre frenuri și simptomele asociate puteți citi aici și aici, iar despre diagnoza lor aici. Dacă suspectați prezența frenurilor restrictive, cel mai indicat este evaluarea acestora de către un consultant în alăptare cu experiență legată de această problemă.

Pe parcursul alăptării și după primele săptămâni de viață ale bebelușului pot apărea diferite momente în care acesta devine agitat, refuză sânul sau plânge la sân.

  • Mulți bebeluși devin agitați atunci când se află în puseuri de creștere, și deși în mod uzual, comportamentul în timpul puseului implică o cerere crescută, pot fi și momente în care aceștia refuză sânul.
  • Începând de la 3 luni sau mai târziu, unii bebeluși refuză dintr-o dată să sugă. Aceste perioade sunt cunoscute sub denumirea de Greva suptului. Pentru acest refuz exista multe cauze posibile: de la un disconfort întâmpinat de bebeluș (reflux, răceală, erupție dentară, otită), la transformări hormonale la mamă (menstruație – punct 12, sarcină – punct 7, medicație sau alimente care schimbă gustul laptelui), la modificări de comportament ale bebelușului (preferință pentru biberon, perioade de achiziții mentale). Despre experiența altor mămici cu greva suptului și sfaturi pentru depășirea acesteia puteți citi aici, aici, aici, aici. Unul din motivele refuzului sânului sau a nemulțumirii bebelușului la sân poate fi și legat de ejecția laptelui sau fluxul de lapte. Cum să gestionați un reflex puternic de ejecție puteți citi la mijlocul acestui articol iar în perioade de flux de lapte redus puteți aplica așa-numitele compresii ale sânului.

Cel mai important însă este să reținem că momentele de refuz ale sânului pot fi depășite cu răbdare și determinare, iar readucerea bebelușului la sân este posibilă și la începutul alăptării precum și în perioade ale grevei suptului prin diferite metode!

II.2. Cauze legate de îngrijorarea mamei în legătură cu bunăstarea bebelușului

Grija pentru bebeluș este o exprimare firească a iubirii și dedicației materne. Orice mamă, atunci când bebelușul ei nu se simte bine, va căuta să facă orice pentru a-i aduce alinare. Din păcate, din cauza sfaturilor greșite primite de la persoanele din jur dar și din partea cadrelor medicale, de multe ori renunțarea la alăptare și trecerea bebelușului pe lapte praf este văzută ca unică soluție. Din sondajul efectuat rezultă că peste 18% din mame au renunțat la alăptare dintr-una sau mai multe din cauzele de mai jos.

  • Bebelușul nu lua suficient în greutate

Cu toate că și creșterea în greutate a bebelușului este importantă, este nevoie să privim ansamblul dezvoltării și creșterii bebelușului și să nu cădem în capcana stresului legat de luarea în greutate sau a probei suptului. Important de știut este că bebelușii alăptați au un alt ritm de creștere decât bebelușii hrăniți cu lapte praf. De aceea, graficele de creștere uzuale nu sunt potrivite bebelușilor alăptați, ci ca reper se recomandă cele realizate de OMS (percentilele de creștere). Dacă totuși vă îngrijorează creșterea bebelușului, deși este alăptat exclusiv și la cerere, se recomandă evaluarea bebelușului și a felului în care se desfășoară alăptarea.

  • Bebelușul avea reflux

Regurgitatul la bebeluși este un fenomen normal, însă dacă bebelușul vomită des și are disconfort, acesta poate fi semn de reflux. Un management al alăptării (și în anumite cazuri al alimentației mamei) potrivit, purtarea pe verticală a bebelușului în sisteme ergonomice și alte metode de oferire a confortului, precum și eventual o medicație stabilită împreună cu un medic pro-alăptare reprezintă cea mai potrivită soluție pentru bebeluș, nu trecerea acestuia pe o formulă Antiregurgitare. Informații despre reflux la bebelușul alăptat găsiți aici și aici.

De asemenea, sunt câteva situații în care refluxul este unul din simptome, unde eliminarea cauzei duce la o ameliorare vizibilă: frenul restrictiv (vezi mai sus în articol) și intoleranța la proteine străine din laptele mamei (de cele mai multe ori la proteine din laptele de vaca, sau uneori gluten sau alți alergeni). Acestă stare nu este aceeași cu intoleranța la lactoza (o condiție extrem de rară la bebeluși) și poate fi ameliorată prin dieta mamei.

  • Bebelusul nu se simțea bine din cauza laptelui meu

Una din cele mai frecvente întrebări ale proaspetei mămici este Ce am voie să mănânc în timp ce alăptez?. De cele mai multe ori bebelușul nu este influențat de alimentația mamei în timpul alăptării (punct 8) și regimul recomandat „din oficiu” este inutil. În anumite cazuri însă, bebelușii pot reacționa la proteine străine din laptele mamei, având o sensibilitate de exemplu la lactate, gluten sau alți alergeni. Adeseori este pus diagnosticul greșit al intoleranței la lactoză și este recomandată trecerea bebelușului pe o formulă fără lactoză sau hipoalergenă, deși problema poate fi evitată prin eliminarea alimentelor respective din dieta mamei.

Alteori, dacă mama are un reflex de ejecție puternic sau o cantitate mare de lapte, bebelușul poate resimți disconfort. Despre colici la bebelușii alăptați, reflexul de ejecție puternic, intoleranțe alimentare și managementul alăptării puteți citi aici.

II.3. Situații speciale

Există situații în care alăptarea este îngreunată de circumstanțe speciale, cum este nașterea unul bebeluș prematur și/sau de gemeni sau urgențe legate de starea de sănătate a bebelușului.

  • Am născut un bebeluș prematur

Nașterea unui bebeluș prematur reprezintă o încercare grea pentru părinți, însă laptele matern este hrana și medicamentul optim pentru micuțul bebeluș. Sfătuim mamele să ia legătura cu un consultant în alăptare IBCLC și să lupte pentru dreptul bebelușului lor la alăptare. Deși este posibil ca un copil foarte prematur să nu poată sa sugă încă corect, poate fi hrănit cu laptele exprimat al mamei până când va fi pregătit (ceea ce poate fi mult mai repede decât cred medicii) și apoi poate fi readus la sân prin intermediul diferitelor tehnici. Despre alăptarea bebelușulor prematuri găsiți mai multe informații aici si aici.

De asemenea, extrem de benefică pentru bebelușii prematuri este îngrijirea în stil cangur și contactul piele pe piele cu mama.

  • Am nascut gemeni

CristinaBAlăptarea gemenilor este cu siguranță o provocare, dar alăptarea exclusivă a gemenilor și chiar a tripleților este posibilă! Recomandăm viitoarelor mămici de gemeni să înceapă documentarea din timp și să caute sprijin din partea mamelor de gemeni, care au experiența reușită a alăptării și a unui consultant în alăptare IBCLC. Ceea ce mămicile de gemeni trebuie să stie este că alăptarea este guvernată de principiul Cerere și ofertă (este reglat prin control autocrin), astfel dacă va pune bebelușii la sân ori de câte ori cer asta, va fi suficient lapte pentru amândoi. La început poate vor fi alăptați pe rând, dar cu timpul, mămicile experimentate de gemeni alăptează bebelușii în tandem, în poziții speciale. Mai multe sfaturi despre alăptarea gemenilor găsiți aici si aici.

II.4. Probleme medicale ale mamei

Peste 17% de mame nu au alăptat sau au renunțat la alăptare din motive medicale sau din cauza unor afecțiuni ale sânului relativ comune în alăptare. Este important însă să se țină cont întotdeauna de recomandările cele mai noi și să se consulte surse specializate, pentru a evita întreruperea din cauza precauției exagerate a medicilor, prospectelor neactualizate ale medicamentelor sau sfaturilor greșite primite de către mame. Cel mai frecvent a fost cazul furiei laptelui, canalelor înfundate sau mastite, așa că acestea au fost tratate separat mai sus.

  • Nu am avut voie sa alăptez din cauze medicale  

În cazul majorității afecțiunilor uzuale pe care le experimentează o mamă care alăptează, nu este contraindicată continuarea alăptării, fie ele legate de probleme ale sânului (canale înfundate, mastita, candida etc) sau boli frecvente (răceală, febră, gripă, roșu în gât, enteroviroze etc,). Mai mult, mama Chiar poate transmite anticorpi bebelusului. Doar în cazul unui număr mic de afecțiuni alăptarea nu este recomandată: mama cu tuberculoză activă netratată, mama infectată cu virusul limfotropic al celulelor T umane I sau II, mama dependentă de droguri, mama supusă chemoterapiei sau radioterapiei, mama infectată cu HIV (însă conform noului ghid emis de Organizația Mondială a Sănătății, o mama care are HIV poate alăpta dacă are acces la medicamente antiretrovirale).

Hepatita B si C NU fac parte din contraindicații, trebuie însă, după cum precizează și recomandările Organizației Mondiale de Sanatate, respectate anumite masuri de precautie.

  • Am suferit o intervenție chirurgicală la sâni, anterior nașterii

Din păcate, intervenția chirurgicală a sânilor poate avea un impact major asupra succesului alăptării. Însă în unele cazuri o alăptare parțială în primele luni poate fi posibilă și mama poate totuși oferi bebelușului acest cadou minunat, chiar dacă pentru o perioadă scurtă, în combinație cu folosirea SNS -ul. Pentru a evalua fiecare caz în parte, o discuție cu un consultant în alăptare este recomandată.

  • Am primit tratament medical incompatibil cu alăptarea

O mamă care alăptează poate să trateze fără probleme multe dintre afecțiunile comune cu o serie de medicamente compatibile (de exemplu paracetamol simplu, ibuprofen), se poate supune intervențiilor stomatologice inclusiv anestezii compatibile (punct 11). Chiar și o parte din antibiotice sunt compatibile cu alăptarea, deși mulți medici nu sunt informați în ceea ce privește ultimele cercetări și recomandări. De aceea, este foarte importantă informarea înainte de întreruperea (chiar și temporară) a alăptării. Verificarea compatibilitații medicamentelor se poate face de exemplu prin intermediul sitului http://e-lactancia.org/en/, pus la dispoziție de către o echipa de medici specialiști în neonatologie, nefrologie, neuropediatrie, endocrinologie, gastroenterologie infantilă, alergologie și imunologie infantilă, farmacie și psihiatrie, care cercetează aceste aspecte. Într-adevăr, o serie de medicamente trebuie evitate din cauza efectului asupra bebelușului (de exemplu banala aspirină) sau a efectelor asupra lactației (de exemplu medicamentele pentru răceală și gripă/sinus care conțin pseudoefedrină).

Când este vorba de o boală gravă care ar necesita tratament periculos și/sau de lungă durată și se pune problema înțărcării, cel mai potrivit este inițierea înțărcării blânde, dacă situația o permite.

II.5. Motive legate de cantitate sau calitatea laptelui matern

Cele mai multe mămici (aproape 60% din participantele sondajului) au renunțat la alăptare și datorită grijilor legate de calitatea și cantitatea laptelui. Aici din păcate intervin cele mai multe mituri legate de alăptare, lipsa de informare sau sfaturi eronate ale celor din jur. Ce trebuie să știe orice proaspătă mamă este că laptele ei este întotdeauna perfect pentru bebeluș și se adaptează nevoilor lui chiar și la fiecare supt în parte. De asemenea de multe ori semnele existente și comportamentele bebelușului sunt interpretate greșit, mama crezând ca nu are suficient (sau chiar deloc) lapte.

  • Bebelușul nu se satura cu laptele meu

Cea mai mare grijă a mamelor este că au lapte prea puțin pentru bebelușul lor. Peste 20% din mamele chestionate au enumerat această cauză ca fiind relevantă în decizia de a întrerupe alăptarea. Datorită faptului că alăptarea nu este cuantificabilă în mililitri sau grame (de altfel proba suptului nu este recomandată), nesiguranța acesta este greu de spulberat. Există însă o serie de semne, după care mama poate urmări, dacă bebelușul se hrănește corespunzător (supt caracteristic, scaune/urină). De multe ori însă, este vorba de percepția mamei (și a 5persoanelor din jur) și astfel, din interpretarea greșită a unor simptome, se ajunge la concluzia că bebelușul nu se satură cu laptele matern. Sânii nu se simt plini, bebelușul plânge după ce mănâncă sau acceptă biberonul cu supliment,  bebelușul mănâncă des sau stă mult la sân, mama nu reușește să mulgă o cantitate anume de lapte matern cu pompa: toate acestea sunt interpretate eronat ca semne că nu este suficient lapte. O altă greșeală des întâlnită este aceea de a crede ca odată ce bebelușul a supt din ambii sâni, dar încă pare că nu s-a saturat, înseamnă nu mai este lapte în sâni. Însă acesta se produce continuu – găsiți aici o serie de informații esențiale despre acest aspect. Un alt comportament des întâlnit este o stare de agitație a bebelușului seara, asociată cu un supt frecvent, care însă nu trebuie interpretat ca o scădere a cantității laptelui în acest moment al zilei. Aici trebuie în mod deosebit evitată capcana introducerii suplimentului cu formulă de lapte praf.

În primele luni de viața ale bebelușului există de asemenea câteva momente de încercare, așa numitele puseuri de creștere, în care copilul cere mai des sânul și pare că nu se satură. Esențial în acest caz este informarea, păstrarea calmului și alăptarea exclusivă, la cerere, fără restricții.

Trebuie știut însă că într-adevăr există și o serie de condiții medicale în care cantitatea de lapte este cu adevărat scăzută. În plus, cantitatea de lapte poate într-adevăr să scadă din cauza unui management deficitar al alăptarii. Dacă deja ați cedat grijilor, doriți să renunțati la suplimentul de lapte praf, sau doar să creșteți cantitatea de lapte, puteți citi despre stimularea lactației prin punerea cât mai frecventă a bebelușului la sân, despre suplimente pentru stimularea lactatiei (la sub-punctul I.1. si aici)., renunțarea treptată la suplimentarea cu lapte formula, readucerea bebelușului la sân și folosirea SNS -ului.

  • Nu am avut lapte

18% dintre mamele care au participat la sondaj  au menționat că nu au avut lapte. Studiile arată că 98% dintre femei pot alăpta dacă au informaţii corecte şi sprijin. Ceea ce trebuie știut este că în momentul nașterii este deja prezent în sân colostrul, suficient pentru stomacul mic al nou-născutului. Faptul că următoarea etapă a lactației se declanșează după 30-40 de ore este deseori interpretat în mod eronat ca lipsa laptelui. Este important ca mamele să nu aștepte cu alăptarea bebelușului până „vine laptele”, ci să pună bebelușul la sân și să îl alăpteze încă din primele ore de viață (punct 2) pentru a stimula sânul, continuând cu alăptarea la cerere, urmărind o atașare corectă și un supt activ. Despre atașare corectă puteți citi la punctul 1, punctul 10 și puteți viziona instrucțiuni aici, și cum arată un supt corect se poate vedea aici.

  • Am născut prin cezariana și nu mi-a venit laptele

Unul din motivele enumerate în sondaj pentru eșecul alăptării a fost nașterea prin cezariană. Este adevărat că procesul nașterii influențează alăptarea, însă nu în modul în care majoritatea o cred. Multe din intervențiile de rutină în timpul travaliului și a nașterii pot îngreuna alăptarea (administrarea de lichide intravenoase, epidurala, separarea mamă-copil din cauza intervențiilor medicale și inițierea târzie a alăptării). Însă indiferent de modul în care are loc nașterea (vaginală sau prin cezariană), în momentul nașterii este prezent deja colostrul, și dacă sânul este stimulat, prin alăptarea frecventă a bebelușului, urmatoarea etapă a lactației se declanșează după 3-4 zile.

Sfaturi pentru un start bun în alăptare găsiți aici.

  • Mama nu a avut lapte și atunci nu am avut nici eu

Un număr mic de mămici (cca 1%) au menționat această componentă ereditară a alăptării printre cauzele eșecului în alăptare. Durata alăptării generației anterioare nu influențează durata alăptării, cum o arată un alt sondaj al Asociației la care au răspuns peste 500 de mame. Generația anterioară a fost constrânsă de un concediu de maternitate foarte scurt și de puține opțiuni de îngrijire a copilului după întoarcerea la serviciu, și în plus aveau și mai puțin acces la informații legate de alăptare. Astfel. durata scurtă a alăptării la mamele noastre în realitate nu a fost bazată pe motive medicale ci pe circumstanțe nefavorabile.

  • Am avut laptele prea slab/gras

4Acesta este din păcate unul din miturile despre alăptare propagate chiar și de cadre medicale. Fiecare mamă are laptele perfect pentru puiul ei, nu există lapte prea gras sau prea slab. Laptele matern conţine toţi nutrienţii de care are nevoie copilul pentru a se dezvolta. În plus, laptele matern îşi schimbă compoziţia în funcţie de nevoile copilului. Uneori, deoarece laptele de la începutul alăptării este mai puțin bogat în grăsimi decât cel de la final, poate da impresia, daca este muls, că laptele nu este suficient de gras. De aceea nu trebuie limitat timpul petrecut la unul din sâni sau mutat la al doilea sân fără ca bebelușul să dea semne că nu îl mai dorește pe primul. Nici creșterea în greutate mică sau mare nu se datorează calității “necorespunzatoare” a laptelui matern.

  • Am pierdut laptele (în urma unui soc, de la oboseala, stres etc.)

Peste 20% dintre mamele chestionate au enumerat pierderea laptelui ca fiind unul din motivele trecerii bebelușului pe lapte praf. Este adevărat că oboseala, stresul, anxietatea, depresia sau un șoc puternic poate inhiba reflexul de ejecție a laptelui (nu se mai declanșează curgerea lui), deoarece este controlat de hormonul ocitocină, „hormonul fericirii”. Însă laptele nu dispare peste noapte, deoarece producția de lapte este un proces continuu, reglat de principiul cerere și ofertă.

Ceea ce, pe lângă inhibiția reflexului de ejecție, de multe ori este interpretat ca pierderea laptelui este în fapt reglarea lactației, în momentul în care cantitatea produsă de sân este egală cu cererea, și sânii încep să se simtă mai goi (punct 9). Însă sânul nu este niciodată cu adevărat gol.

Cantitatea de lapte poate însă într-adevăr să scadă din cauza unui management deficitar al alăptarii. Citește aici despre cauzele lactației scăzute și poate cum fi crescută, despre suplimente pentru stimularea lactatiei (la subpunctul I.1. si aici).

II.6. Alte cauze

  • Medicul mi-a recomandat sa întrerup alăptarea și sa ii dau bebelusului lapte praf

Din păcate foarte puțini medici sunt bine pregătiți din punct de vedere al alăptării, deoarece acest subiect nu reprezintă decât o parte foarte mică din pregătirea lor. Important este să alegem un medic pro-alăptare și ne informăm întotdeauna înainte de întreruperea alăptării. De multe ori medicii recomandă întreruperea alăptării (chiar dacă temporară) pentru un tratament medical al mamei, chiar dacă în realitate acesta este compatibil. Sau recomandă mamei înțărcarea bebelușului din cauza unei noi sarcini, deși într-o sarcină fără probleme acest lucru nu este necesar (punct 7). Alteori, în loc de a căuta soluții alternative, medici recomandă trecerea bebelușului pe formulă de lapte praf daca acesta are reflux, intoleranțe alimentare sau o creștere în greutate în afara standardelor lor (pentru toate punctele vezi recomandări mai sus).

Nu mi-am dorit să alăptez

1% dintre mame nu și-au dorit alăptarea. Deși decizia hrănirii bebelușului este una personală, aici puteți găsi câteva argumente în favoarea alăptării și recomandarea Organizației Mondiale de Sănătate.

Alăptarea este modul natural de a oferi bebelușilor nutrienții de care au nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă. Aproape toate mamele sunt capabile să alăpteze, dacă au acces la informații corecte și beneficiază de susținerea familiei, sistemului de sănătate și a societății în general. Sondajul nostru a arătat că din păcate în România aceste condiții încă nu sunt îndeplinite, însă fiecare dintre noi poate. cu mici gesturi, o vorbă bună, un sfat, o încurajare șă schimba în bine situația.

3

Drage proaspete mămici, nu vă descurajați, nu vă lăsați intimidate, nu vă lăsați copleșite de grijă, nu plecați urechea la sfaturile binevoitorilor. Dacă aveți nevoie de ajutor pentru a nu renunța la alăptare, sfaturi pentru a depăși o problemă legată de alăptare sau doar cautați sprijinul unor mame pe aceeași lungime de undă apelați la Asociația Alăptează Timișoara (Facebook și Blog) și alăturați-vă Grupului Alăptează. Dacă vă confruntați cu o urgență nu ezitați însă să vă adresați unui consultant în alăptare.

Articol realizat de Elisabeth Cosoroaba-Stanciu

Anunțuri

EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL

  1. CARE SUNT EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL SAU CE SE INTAMPLA CAND LASAM COPILUL SINGUR (SI AJUNGE SA PLANGA NECONSOLAT)

„Separarea este daunatoare atat pentru mama cat si pentru copil.

Separarea declanseaza imediat in copil un proces de aparare numit si mentionat de Bowlby si Harlow ca PROTESTUL DE DISPERARE („PROTEST DESPAIR”) in studiile pe animale sau HIPEREXCITABILITATE SI DISOCIERE („HYPERAROUSAL DISSOCIATION”) – la om.

bebe suparatCe inseamna asta:

  1. Organismul stie ca este in pericol fara mediul lui normal (MAMA) si ii da de stire ingrijitorului acest lucru prin plans si hiperactivitate. Cresterea hormonilor de stres creste riscul hemoragiei cerebrale (cf Anderson). In faza de hiperexcitabilitate se activeaza sistemul simpatic, creierul e hipermetabolic (duce la tahipnee – accelerarea rapida a frecventei respiratorii, si la tahicardie – accelerarea rapida a frecventei batailor inimii ), iar ciclul de somn e perturbat (bebelusul doarme putin si superficial).
  2. Creste nivelul somatostatinei care inhiba hormonii intestinali si hormonul de crestere, inhiba secretia gastrica, inhiba motilitatea intestinala, reduce fluxul sangvin la intestin si absorbtia intestinala. Bebelusul varsa si unii vor fi constipati (eliminarea somatostatinei din organism se intampla abia dupa 20-30 min dupa ce bebe e in contact cu mama).
  3. Daca nu i se raspunde plansului care intotdeauna comunica o nevoie (si nu un moft), urmeaza faza de disperare sau disociere in care sistemul simpatic ramane activat, dar se activeza si sistemul parasimpatic. Pentru a asigura supravietuirea bebelusului, acesta reduce sistemul metabolic la minimul de activitate, conserva caloriile, reduce temperatura (in 5 min cu 1- 2 grade), ritmul cardiac, il face pe bebe sa se opreasca din plans si il imobilizeaza (bebelusul nu se mai agita, sta nemiscat) asteptand moartea! Iata insa cum cum interpreteaza parintii societatii moderne acest comportament? Ca bebelusul si-a invatat lectia, „training-ul pe care l-am aplicat a fost un succes”, ca uite bebe nu mai plange daca nu venim la el la chemarea lui… Aceasta disociere a sistemului autonom creeaza un haos biochimic care poate leza creierul in dezvoltare. Activitatea masiva a cailor nervoase de stres duce la atrofierea altor cai adaptive alternative, cu o coordonare insuficienta a creierului drept, fapt ce are consecinte in viata de adult. Astfel, un adult care atunci cand a fost bebelus a fost lasat sa planga neconsolat, cu absenta voita si constienta a mamei, poate sa raspunda la stres numai in mod simplistic, primitiv, ceea ce altereaza sanatatea psihica si somatica a individului.
  4. Oamenii de stiinta neurologi au concluzionat ca experientele sociale negative au repercursiuni mai mari asupra dezvoltarii creierului decat cele nonsociale (precum hipoxia sau hemoragia), pentru ca celulele distruse pot fi inlocuite cu altele in creierul in dezvoltare dar caile nervoase de stres negativ, „caile rele” activate in perioada imediat dupa nastere (perinatale) raman active eliminand pe cele bune care raman neactivate, rezultand probleme permanente” (cf Schore).
  5. Stresul toxic produs de lasarea bebelusului sa planga singur neconsolat in antrenamente de somn sau de castigare fortata a independentei, poate sa duca la faliment de crestere fizica si psihica sau asa numitul SHUTDOWN Syndrome” mentionat cu zeci de ani in urma de dr. Sears. (n.r. nu avem termen in romana penru acest sindrom, avem doar faliment/esec de crestere fizica si psihica; mai tarziu in etapele de dezvoltare a bebelusului apar anxietatile de separare, perioade in care este extrem de important ca mama sa ii raspunda nevoii de a fi langa el, iar mai tarziu in perioada de copil mic apare teama de abandon daca copilul este amenintat de parinti ca va fi lasat singur daca nu face cutare lucru, sau daca nu… si lista poate continua).
    http://www.askdrsears.com/topics/parenting/child-rearing-and-development/shutdown-syndrome

“Un bebelus „antrenat” pentru a nu-si exprima nevoile poate parea a fi docil, supus sau un copil „bun” . Cu toate acestea, acest copil ar putea suferi esec de crestere, un bebelus care isi reprima exprimarea nevoilor , poate deveni un copil care nu isi comunica niciodata nevoile pentru a-i fi indeplinite si in cele din urma devine adultul cu cele mai mari pretentii,” Dr. William Sears

disturbed attachFig 1. Ciclul perturbat al atasamentului mama- copil (sursa: Helen Oakwater, www.slideshare.net)

bondFig 2. Efectele atasamentului mama- copil in viata de adult si tipuri de relatii (www.pinterest.com)

fig 3 secureFig 3. Transmiterea intergenerationala a atasamentului securizant uman (www.sciencemag.org)

„Stresul toxic al separarii produce modificari permanente in comportamentul de invatare, fiziologia individului cu favorizarea bolilor cronice si a unui stil de viata nesanatos, ducand la costuri economice masive”, si mai ales si mai ales la “suflet cu gauri”.

In concluzie, sa luptam pentru a nu fi separate de copil imediat dupa nastere si, odata ajunse acasa in cuibul familiei sa nu ii lasam singuri, sa nu lasam nici tehnologia sa ni-i creasca, deoarece tehnologia nu va inlocui niciodata dragostea bratelor noastre.

skin

Alte cateva referinte bibliografice :

  1. Lauren Lindsey Porter,The Science of Attachment: The biological roots of love, Mothering, 2003; 119. http://www.naturalchild.org/guest/lauren_lindsey_porter.html
  2. Raylene Phillips MD, IBCLC, FAAP, Uninterrupted Skin-to-Skin Contact Immediately After Birth, NAINR.2013;13(2):67-72 http://www.medscape.com/viewarticle/806325_4
  3. Teresa Pitman, Baby-Led Latch: How to awaken your baby’s breastfeeding instincts, Today’s Parent   https://breastfeedingusa.org/content/article/baby-led-latch-how-awaken-your-babys-breastfeeding-instincts
  4. Uvnas-Moberg K, Petersson M., Oxytocin, a mediator of anti-stress, well-being, social interaction, growth and healing, Z Psychosom Med Psychother. 2005;51(1):57-80. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15834840
  5. Ingemar Kjellmer and Jan Winberg, The neurobiology of infant—parent interaction in the newborn: an introduction, Acta Paediatrica, 1994; 83 (397): 1-2 http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1651-2227.1994.tb13258.x/abstract
  6. Angela Braden, Darcia Narvaez, Parents mislead by Cry-It- Out Sleep Training Reports, Moral Landscapes, 2014 https://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201407/parents-misled-cry-it-out-sleep-training-reports
  7. Allan Schore, The effects of early relational trauma on right brain development, affect regulation, and infant mental health, Infant Mental Health Journal, 2001; 22(1-2): 201-269, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/1097-0355(200101/04)22:1%3C201::AID-IMHJ8%3E3.0.CO;2-9/abstract

(Material pregatit de dr. Marta Muresan, curs IBCLC)

Nota: Niciun fragment al materialului, integral sau partial nu poate fi reprodus sau transmis sub orice forma (scrisa sau electronica) fara permisiunea scrisa a autorului. Nerespectarea dreptului de autor se pedepseste conform legilor in vigoare.

Adina Branici

CONTACTUL PIELE PE PIELE MAMA – COPIL

De importanta vitala pentru viitoarele mame dar si pentru proaspetele mame care sunt bombardate sa lase bebelusii sa planga, departe de bratele lor, ca sa devina independenti:

„CONTACTUL PIELE PE PIELE MAMA – COPIL

Conform Dr. Allan Schore, mama si copilul formeaza UN singur organism unic psihobiologic de la conceptie si pana cand cel mic poate sa se deplaseze singur. Mama reprezinta mediul de dezvoltare sau habitatul bebelusului in uter si continua sa fie si DUPA nastere, asigurandu-i copilului ei homeostazia (se mentin in limite normale constantele mediului intern al organismului bebelusului), prin contactul piele pe piele care produce factori reglatori materni (cf Gallagher).”
Nasterea reprezinta un moment unic, incarcat de emotie, in care bebelusul isi schimba mediul de viata si se intalneste in primul rand cu mama, fiinta care l-a purtat si l-a crescut din resursele ei timp de 9 luni. Tranzitia aceasta la mediul extrauterin dupa aproximativ 9 luni de salasluit in mediul cald intrauterin, este critica, iar daca bebelusul este separat de mediul sau biologic, adica de MAMA lui, adaptarea va fi extrem de dificila, organismul bebelusului simtind toate schimbarile la maxim, fara a putea filtra stimulii pe care ii primeste permanent.

Lucrul acesta este greu de inteles in societatea noastra, in care conceptiile sunt exact la polul opus. Precum e descris aici, iata ce se intampla cu noi, dupa 9 luni de purtat bebele in burtica noastra:

https://alapteaza.wordpress.com/2014/01/05/dupa-9-luni/

Evenimentele care au loc imediat dupa nastere

Daca intelegem insa ca “mama este suportul care asigura stabilitatea nou-nascutului, stabilitate fizica si psihica, caldura si protectie, atmosfera calma, lucrul acesta ingaduie nou-nascutului sa-si manifeste competentele”. Sa vedem care sunt aceste uimitoare competente.
Contactul piele pe piele mama-bebelus imediat dupa nastere produce ceva cu totul si cu totul deosebit: „o cascada comportamentala neuro-endocrina” care va duce la gasirea sanului si la supt, de catre bebelus. Acesta este cel care initiaza alaptarea, nu mama (cf Rosenblatt). „Auto-atasarea si suptul bebelusului se declanseaza printr-un complex de stimuli senzoriali ai copilului si mamei (cf Kjellmer si Winberg)”.
Urmariti cum se intampla acest lucru:

„La atingerea pielii mamei (stimuli tactili) si condus de mirosul lichidului amniotic si al areolei mamare, in contact cu abdomenul mamei (ceea ce ii ofera stabilitate), nou-nascutul treaz in prima ora de viata extrauterina isi duce mana la gura, isi scoate limba, se catara, cauta sanul, isi deschide gura, prinde sanul asimetric siiiii… suge avand atat miscari reflexe cat si voluntare, libere, apoi adoarme impreuna cu mama, intr-o imbratisare calda”. In 2011, Widstrom prezenta cei 9 pasi pe care ii parcurge bebelusul in ora „magica” (prima ora de viata dupa nastere):
http://magicalhour.com/aboutus.html

Urmariti acest studiu deosebit:
http://youtu.be/ZcG_lGwpXk4

Dupa zeci de ani de atasat copiii la san in mod gresit, studiind ce fac bebelusii care sunt lasati pe pieptul mamei imediat dupa nastere, iata ca ne-au demonstrat ei cum se face atasarea corecta.

„Catararea la san si auto-atasarea sunt instinctive si declanseaza un proces de invatare (copilul invata din experienta pozitiva de a obtine lapte) si aceste instincte sunt prezente si mai tarziu.
Christina Smillie, medic pediatru si consultant IBCLC a dovedit ca ”acest comportament de hranire persista pana la 1 an”, daca nu este alterat ci este lasat sa se desfasoare in toata splendoarea lui.

Despre scosul limbii si miscari de lins cu limba ca prime semnale de foame ale nou-nascutului cititi aici :
http://www.bellaonline.com/articles/art172044.asp

CE SE INTAMPLA DE FAPT DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL STIINTIFIC:

„La contactul piele pe piele, atat in mama cat si in copil, se secreta un hormon numit oxitocina care:

  1. prin actiunea centrala induce comportamentul matern (mothering), care este o programare a ingrijirii materne in viitor, cu actiune asupra generatiilor urmatoare! ” Aceasta inseamna ca fetitele care au fost intampinate de mamele lor cu acest comportament matern il vor dezvolta si ele cand vor avea proprii lor copii!
  2. „induce interactiune si bonding – atasamentul mama – copil si viceversa, care are centru in sistemul limbic, ceea ce duce la o legatura profunda, optima si la o alaptare de lunga durata. “Sistemul limbic reprezinta totalitatea structurilor cerebrale situate in regiunea mediana si profunda a creierului, jucand un rol major in memorie si emotii, precum si in elaborarea comportamentelor “(cf sfatulmedicului.ro)
  3. creste privirea regiunii ochilor fetelor umane cu crearea increderii si abilitatii de ababies-514 deduce emotiile de pe fata individului (cf Uvnäs Moberg)”. Daca cugetam asupra acestui aspect mai bine, incepem sa ne punem intrebari despre suzeta, ce rol joaca ea si cum influenteaza dezvoltarea acestei abilitati a bebelusului. Pe cale de consecinta logica rezulta ca: suzeta interfereaza cu interactiunea libera intre fata mamei si cea a bebelusului. Studiul acesta este foarte graitor:
    http://www.newrepublic.com/article/119051/pacifiers-inhibit-emotional-intelligence-babies
  4. „are un efect centrat in cresterea tonusului vagal (reduce stresul, regleaza ritmul cardiac, tensiunea), adica atat la mama cat si la copil
  5. creste aportul de sange la nivelul contactului cutanat, san
  6. are efect de termoreglare
  7. creste glicemia nou-nascutului in 20 minute (se evita astfel hipoglicemia)
  8. asigura secretia hormonilor digestivi pentru a pregati hranirea
  9. produce ejectia laptelui si contractia uterului
  10. asigura un somn adanc mai bun si datorita colecistochininei, creste secretia de hormon de crestere in somnul non-REM”
  11. alte avantaje gasiti si aici: https://alapteaza.wordpress.com/2014/10/03/atentie-vine-bebe/

SECURELY ATTACHED CYCLEFig 1. Ciclul manifestarilor in atasamentul securizant mama- copil (sursa: Helen Oakwater, http://www.slideshare.net)

„Dupa nastere mama are o predominanta a creierului drept ca si copilul (acesta o are pana la 3 ani) si exista un sincronism afectiv (cf Schore), o comunicare intre creierul drept al mamei si creierul drept al copilului, care ajuta la coordonarea comportamentului si a emotiilor si se manifesta prin contact ochi-ochi, vocalizare, interactiune responsiva.

Dupa nastere, contactul piele pe piele este important pentru maturarea creierului (zona amigdalei). Mirosul si contactul cutanat activeaza amigdaliana asociata cu emotiile precum si zona prefrontala asociata cu atasamentul social (recunoasterea emotiilor de pe fetele copil-mama).

Riscul intreruperii proceselor neuro-biologice necesare in perioada perinatala are efecte pe termen lung!

Stresul pozitiv moderat, adica cresterea ritmului cardiac, usoara crestere a hormonilor de stres, IN contextul suportului stabil – MAMA, este necesar pentru dezvoltarea creierului, ii da astfel timp copilului sa se adapteze vietii in lumea noastra in propriul sau ritm care este astfel echilibrat si sustinut. In esenta, daca toate trairile bebelusului si adaptarea la acest mediu si cunoasterea lui, se fac in prezenta mamei, bebelusul experimenteaza modificari in organismul sau, dar totul este stabil si ii este benefic dezvoltarii creierului.

Stresul toxic, insa, in ABSENTA mamei (copilul lasat in mod voit si constient singur sa se descurce, sa stea pur si simplu singur), produce leziuni in creier cu riscul imbolnavirilor fizice legate de stres si boli mentale. De aceea separarea precoce mama-copil, e stresanta, si modifica inclusiv expresia genelor avand efect asupra generatiilor urmatoare (efectul epigenetic)”. Despre efectul epigenetic studiile din urmatorii ani ne vor dezvalui si mai multe lucruri uluitoare.

(Material pregatit de dr. Marta Muresan, curs IBCLC)

Nota: Niciun fragment al materialului, integral sau partial nu poate fi reprodus sau transmis sub orice forma (scrisa sau electronica) fara permisiunea scrisa a autorului. Nerespectarea dreptului de autor se pedepseste conform legilor in vigoare.

CARE SUNT EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL SAU CE SE INTAMPLA CAND LASAM COPILUL SINGUR (SI AJUNGE SA PLANGA NECONSOLAT)? – cititi partea a II-a a articolului.

Adina Brănici

Importanța contactului piele pe piele – Dr. Jack Newman

Traducere din limba engleză. Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&catid=5:information&Itemid=17

În prezent există numeroase studii care susțin importanţa contactului piele pe piele dintre mamă și bebeluș (bebelușul dezbrăcat, nu înfășat) imediat după naștere, precum și mai târziu. Bebelușul este mai fericit, temperatura corpului său este mai stabilă și mai normală, bătăile inimii și respirația sunt mai stabile și mai normale, iar valoarea glicemiei bebelușului este mai ridicată. Pe lângă aceste avantaje, contactul piele pe piele imediat după naștere îi permite bebelușului să fie colonizat de aceleași bacterii ca și mama. Acest lucru, împreună cu alăptarea, sunt considerate aspecte importante în prevenirea alergiilor. Când un bebeluș este pus la incubator, pielea și intestinul sunt în general colonizate de bacterii diferite de ale mamei.

Știm acum că aceste lucruri se aplică nu numai pentru bebelușii născuți la termen și sănătoși, ci și în cazul bebelușilor prematuri. Contactul piele pe piele și îngrijirea în stil cangur pot contribui considerabil la bunăstarea bebelușului prematur. Chiar și bebelușii care nu pot respira singuri pot fi puși în contact piele pe piele, ceea ce ajută la scăderea cantităţii de oxigen necesare și le stabilizează starea din multe puncte de vedere (vezi www.kangaroomothercare.com și fişa Alaptarea bebelusilor prematuri – varianta în limba română o găsiţi aici).

Pentru a ne da seama de importanța contactului piele pe piele dintre mamă și copil pentru o perioadă cat mai lungă în primele săptămâni după naștere (nu doar atunci când bebelușul este hrănit), trebuie să înțelegem că bebelușul, ca orice mamifer, are un habitat natural: cât mai aproape de mamă (sau tată). Când un bebeluș sau orice alt mamifer este scos din habitatul său natural, acesta va prezenta toate semnele de natură psihologică care indică faptul că este supus unui stres foarte mare. Un bebeluș care este separat de mamă (sau tată) (este la lampă sau la incubator) sau este înfășat, poate deveni prea somnoros sau letargic, se detașează complet sau plânge și protestează în disperare. Când un bebeluș este înfășat, acesta nu poate interacționa cu mama sa într-un mod natural. Prin contactul piele pe piele, mama și bebelușul fac schimb informații senzoriale care stimulează și duc la apariția comportamentului „de bebeluș”: acesta își caută locul și sânul, rămâne calm, respiră într-un mod mai natural, își menține temperatura corpului și glicemia.

Din punctul de vedere al alăptării, bebelușii care au contact piele pe piele cu mama imediat după naștere, timp de cel puțin o oră, au șanse mai mari să se atașeze bine la sân fără ajutor, mai ales dacă mama nu a primit medicamente în timpul travaliului sau nașterii. Așa cum am menționat în fișa Cum să ai un start bun în alăptare, un bebeluș care se atașează bine la sân primește mai ușor lapte decât un bebeluș care se atașează deficitar. Vizionează pe nbci.ca videoclipurile cu bebeluși alăptați la mai puțin de 48 de ore de la naștere.

Când un bebeluș se atașează corect este puțin probabil ca mama să facă ragade. În cazul în care producția de lapte este abundentă, bebelușul poate primi lapte suficient chiar dacă se atașează deficitar, însă alăptarea poate dura mai mult sau poate fi mai frecventă sau amândouă, iar mama este mai predispusă să întâmpine probleme precum canale înfundate și mastită.

Mamele au lapte în primele zile, însă nu în cantităţi mari, ceea ce este firesc. De aceea, bebelușul trebuie să se atașeze corect pentru a primi laptele existent. Da, laptele este acolo, chiar dacă cineva ți-a dovedit contrariul cu ajutorul unei pompe mari. Ceea ce iese sau nu cu pompa nu dovedește nimic – este irelevant. Multe mame cu o producție abundentă nu pot scoate cu pompa decât cantități reduse de lapte. În plus, nu îți vei da seama dacă ai lapte sau nu prin strângerea sânului. O atașare bună este importantă pentru a ajuta bebelușul să primească laptele disponibil. Dacă bebelușul nu se atașează corect, mama poate face ragade, iar dacă bebelușul nu primește suficient lapte, acesta va dori să sugă și mai mult, agravând rănile mamei.

Să recapitulăm: contactul piele pe piele imediat după naștere, timp de cel puțin o oră (și care ar trebui să continue cât de mult posibil în zilele și nopțile de după naștere, în primele săptămâni de viață ale bebelușului) are următoarele efecte pozitive.

Pentru bebeluș:

  • Este mai probabil să se atașeze la sân
  • Este mai probabil să se atașeze corect la sân
  • Își menține temperatura corpului în limite normale chiar mai bine decât la incubator
  • Își menține bătăile inimii, respirația și presiunea arterială în limite normale
  • Are o glicemie mai ridicată
  • Este mai probabil să nu plângă
  • Este mai probabil să fie alăptat exclusiv și pentru o perioadă mai îndelungată
  • Îi indică mamei când este pregătit să mănânce

Nu există niciun motiv pentru care marea majoritatea bebelușilor nu pot fi puși în contact piele pe piele cu mamele lor imediat după naștere, timp de cel puțin o oră. Nu există nici un motiv pentru care ar trebuie să aibă întâietate procedurile standard din spitale, precum cântăritul.

Bebelușul trebuie șters și pus pe mamă. Nimeni nu trebuie să forțeze bebelușul să facă ceva, nimeni nu trebuie să încerce să îl ajute pe bebeluș să se atașeze la sân în acest timp.

Bebelușul poate fi poziționat vertical pe abdomenul și pieptul mamei și lăsat să își găsească drumul spre sân, în timp ce mama îl sprijină, dacă este necesar. Desigur, mama poate să încerce să ajute bebelușul, ceea ce nu trebuie descurajat. Aceasta este prima călătorie a bebelușului în lumea exterioară, iar mama și bebelușul ar trebui să fie lăsați în pace să se bucure unul de compania celuilalt. (Mama și bebelușul nu ar trebui lăsați singuri, mai ales dacă mama a primit medicamente; este important ca alături de ea să se afle nu doar ca partenerul, ci și o asistentă, moașă, doula sau doctor – ocazional, unii bebeluși au nevoie de asistență medicală și cineva calificat ar trebui să fie acolo pentru orice eventualitate). Picăturile pentru ochi și injecția de vitamina K pot aștepta câteva ore. Apropo, contactul piele pe piele poate avea loc imediat chiar și după o naștere prin cezariană, în timp ce mama este cusută, atâta timp cât nu există motive medicale care să împiedice acest lucru.

Studiile arată că și bebelușii prematuri, născuți chiar și la 1200 grame, au un metabolism mai stabil (inclusiv nivelul glicemiei) și respiră mai bine dacă sunt în contact piele pe piele imediat după naștere. Contactul piele pe piele este compatibil cu procedurile menite să mențină bebelușul sănătos. Desigur că dacă starea bebelușului este gravă, sănătatea acestuia nu trebuie compromisă, însă orice bebeluș prematur care nu suferă de sindromul de detresă respiratorie poate fi pus în contact piele pe piele cu mama imediat după naștere. Și la bebelușii prematuri, ca și în cazul celor născuți la termen, contactul piele pe piele poate să normalizeze respirația.

Chiar dacă bebelușul nu se atașează la sân în timpul primei sau celei de-a doua oră de viață, contactul piele pe piele este important pentru toate celelalte motive menționate.

Dacă bebelușul nu se atașează imediat, nu intraţi în panică. În marea majoritate a cazurilor nu este nicio grabă, în special în cazul bebelușilor sănătoși născuți la termen. Una dintre cele mai nocive abordări în ceea ce privește hrănirea nou-născutului este ideea bizară că bebelușul trebuie hrănit la fiecare 3 ore. Bebelușii ar trebui hrăniți atunci când prezintă semne de foame, iar dacă bebelușul este lângă mama sa, aceasta își va da seama imediat de acest lucru. Nu există nici cea mai mică dovadă că bebelușul trebuie să fie hrănit la fiecare trei ore sau după program, însă pe baza acestei idei mulți bebeluși sunt forțați să ia sânul doar pentru că au trecut trei ore. Bebelușul căruia încă nu ii este foame poate protesta vehement, ceea ce duce la încercări de forțare, ajungându-se în cele mai multe cazuri la refuzul sânului de către bebeluș, tocmai pentru că vrem ca acesta să ia sânul. Și devine și mai rău. Dacă bebelușul continuă să obiecteze atunci când este împins spre sân și devine din ce în ce mai nervos, următorul pas este evident oferirea suplimentului. Și este evident încotro ne îndreptăm (Vezi When a Baby Has Not Yet Latched).

Întrebări? Întâi caută pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Dacă nu găsești acolo informația de care ai nevoie, du-te la “Contact Us” și trimite-ne informația prin mail. Informații se găsesc și în Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman (denumit și Cartea Răspunsurilor în Alăptare în SUA); și/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alăptare de Dr. Jack Newman (disponibil și în franceză sau cu subtitrări în spaniolă, portugheză și italiană); și/sau Cartea Atașării și alte Chei pentru Succes în Alăptare; și/sau “Ghidul pentru atașare și transfer”, și/sau Plan de Bătălie pentru protejarea și sprijinirea Alăptării în Primele 24 de Ore de Viață și După.

Traducere realizata de Dana Costache

Ce este și cum se folosește un SNS

Ce este un SNS? (photo courtesy: http://www.second9months.com/)
SNS e prescurtarea de la sistem de nutriție suplimentară (Supplemental Nursing System). Este un recipient din care pleacă un tubuleț subțire care se introduce în gura bebelușului în timp ce acesta e alăptat. În recipient se pune lapte matern sau lapte formulă. Se găsește în comerț. Cel mai popular model este de la firma Medela, dar sunt și alte firme care îl oferă pe piață.

În ce situații se folosește?

  1. Declanșarea lactației la mamele care adoptă bebeluși. Da, se poate. Femei care nu au fost însărcinate niciodată pot alăpta. Pentru asta a fost inventat și apoi s-au găsit și alte moduri în care SNS-ul este de folos.
  2. Renunțarea treptată la suplimentarea cu lapte formulă și creșterea secreției lactate.
  3. Hrănirea bebelușului de către altă persoană decât mama, când aceasta trebuie neapărat să lipsească de acasă și nu are posibilitatea să îl ia pe bebeluș cu ea. E ușor de folosit și se evită utilizarea biberonului, despre care știm că duce la confuzie sân-tetină.

Cum se folosește?

Prima variantă este folosirea în timp ce bebelușul este alăptat. Se ține tubulețul pe sân cu 0,5 cm peste mamelon, direcționat astfel încât să îi vină bebelușului central pe bolta palatină și se introduce în gura bebelușului împreună cu sânul. Astfel, bebelușul primește suplimentul direct de la sân. Aici sunt două mari beneficii:

  • Se evită apariția confuziei sân-tetină care poate apărea dacă se folosește biberonul pentru a da bebelușului suplimentul.
  • Se stimulează lactația. Când bebelușul ia suplimentul cu biberonul, sânul nu primește comanda de lapte. Nu are cum să producă mai mult dacă nu e stimulat. Dar prin folosirea acestui sistem, bebelușul ia lapte și din sân și din recipientul cu supliment, iar în acest timp sânul e stimulat.

A doua variantă este cea de a face finger feeding cu ajutorul sns-ului. Pur și simplu se lipește tubușorul de deget cu puțin leucoplast și bebelușul suge pe deget. Astfel poate fi hrănit ușor și de tată sau alt îngrijitor fără a folosi biberonul atunci când mama trebuie neapărat să plece undeva. Această variantă mai poate fi folosită și în cazul unui bebeluș care refuză sânul și mama dorește readucerea lui la sân și/sau relactarea.

Cum folosim sns-ul pentru a ajunge de la hrănire mixtă la alăptare exclusivă?

Principiul e simplu: cu cât bebelușul stimulează mai mult sânul, cu atât se produce mai mult lapte. Dacă bebelușul primește suplimentul din biberon, sânul nu e stimulat deloc, organismul mamei nu știe că bebelușul are nevoie de o cantitate suplimentară de lapte. Prin folosirea SNS-ului bebelușul primește suplimentul direct de la sân și, în timp ce bea laptele din SNS, stimulează lactația.

  • Primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să analizati cantitatea primită ca supliment în ultimele 7 zile și să vedeți care este maximul băut de bebeluș. Odată ce începeți să folositi SNS-ul, nu mai depășiți acest maxim. Dacă bebelușul este agitat, sau plânge, încercați alte metode de liniștire, faceți compresii ale sânului, mutați copilul la celălalt sân, plimbat, legănat, cântat, white noise, contact piele pe piele etc.
  • După o saptamana de acomodare cu SNS-ul, puteți începeți să scădeți treptat cantitatea de supliment cu 10 ml zilnic. Având în vedere că bebelușul stimulează creșterea lactației în timp ce ia suplimentul, cu siguranță sânii vor produce măcar 10 ml în plus zilnic.
  • De urmărit numărul de scutece ude să fie 5-8 bucăți, astfel ne asigurăm că bebelușul primește suficient lapte și e hidratat bine. Un scutec plin e unul cu 3-4 linguri de apă.

Pe tubușorul SNS-ului poate fi montat un reglator de debit. Acesta ajută la mimarea fluctuațiilor de curgere a laptelui din sân. Astfel, după ce bebelușul ia câteva guri de lapte din SNS începeți să închideți treptat fluxul. Când bebelușul se agită, itl deschideți din nou, ca acesta să nu lase sânul. Apoi începeți din nou să scădeți fluxul și tot așa. La un moment dat veți constata că bebelușul continuă să sugă activ și să se audă cum înghite chiar dacă sns-ul este oprit.
In mod normal nu este necesar reglatorul de debit. 

Cum se confecționează un SNS?

Aveți nevoie de următoarele:
– Tubușor de gavaj ( sondă alimentară ) de mărime 5 fr
– un kit de perfuzie de la care să luați reglatorul de debit
– sticluță și tetină cu gaura de 1.

01 02 03 04 05

Și aici puteți găsi informații despre confecționarea unui SNS:

http://laptematern.ro/forum/viewtopic.php?f=5&t=35&p=132…

https://www.youtube.com/watch?v=tkvxKl5F1-M&app=desktop

https://fruitfultree.wordpress.com/homemade-supplemental-nursing-system/

ATENȚIE – nu tăiați vârful tubușorului. Acesta este prevăzut cu 2 găurele laterale prin care iese laptele. Dacă îl tăiați există posibilitatea ca marginea rezultată să creeze disconfort iar bebelușul să refuze să mai accepte această metodă de hrănire.

Curățare și întreținere
Se curăța folosind o seringă de 10 ml. Se ia în seringă apă fierbinte (fiarta si racita la 40-60 grade Celsius) și se injectează pe tub 2-3 jeturi de apă. Apoi se injectează aer ca să iasă apa de pe tub. Pe exterior se sterge cu o compresa sterila inmuiata in apa. Nu fierbeți/sterilizați altfel tubușorul pentru că se va întări și îl va deranja pe bebeluș.

Material realizat de Amalia Tira

În continuare vă prezentăm câteva mărturii ale mamelor care au folosit un sistem de nutriție suplimentară pentru readucerea la sân a bebelușilor.

Adela A.: Așa arată SNS-ul nostru. L-am făcut după instrucțiunile de aici sns adela ahttp://laptematern.ro/forum/viewtopic.php?f=5&t=35&p=132… numai că eu n-am găsit sonda de gavaj, am luat tubul tot din setul de perfuzie cumpărat de la farmacie. Nu știu cați fr diametru a avut, dar a fost destul de subțire. Problema a fost că apoi n-am mai găsit nicăieri așa subțire și l-am folosit 5 săptămâni doar pe asta. Din această cauză e și așa de scurt, capătul se tot întărea și tot tăiam din el. Pentru noi a fost foarte greu la început, vărsam jumate de sticluță până îi băgam tubul în gură, până m-am prins să închid cu reglatorul și doar după ce prinde bine sânul și tubul îi dădeam drumul. Poze folosind SNS-ul nu am, bine că a trecut.
NOTA: recomandam sondele de gavaj, se evita pe cat posibil sonda din setul de perfuzie. La sondele de gavaj nu e necesar reglatorul de debit.
De asemenea nu recomandam taiarea capatului sondei de gavaj, exista riscul ranirii cavitatii bucale a bebelusului.
Aceasta este o experienta personala a unei mame care a gasit o solutie din ceea ce a avut la indemana in acel moment.

Adriana V.: Eu am aflat de SNS de pe acest grup (Alăptează!), m-am interesat, mi l-am făcut singură dintr-un tub de gavaj, un perfuzor și un biberon. Îl foloseam doar seara înainte de culcare. În 2 săptămâni am scăpat de supliment. Bebe avea 10 săptămâni când am început să îl utilizăm, însă nu primea mai mult de 2 biberoane a câte 60 ml de lapte praf pe zi. Am pus pe tubul de gavaj un debitmetru (de la un kit perfuzor). Am tras tubul printr-o tetină căreia i-am lărgit puțin gaura și cam asta e. Puneam lapte praf în biberon, capătul sondei îl lipeam pe sân cu leucoplast și îi dadeam să pape. De la zi la zi rămânea mai mult lapte praf în biberon.

Tuburile le-am procurat de aici http://www.klassemedical.ro/index.php/sonde-alimentatie.html

Ioana: Povestea noastră… am să încerc cât mai pe scurt. Am prolaps de valva mitrală la inimă, ceea ce înseamnă că înainte de orice operație/lucrătură la dinți, etc. trebuie să fac profilaxie cu o doza mai mare de antibiotic înainte și după. Pentru naștere însemna în plus supravegherea continuă a inimii pe durata travaliului. Cu toate astea, doctorul meu a fost de acord să nasc natural. Problema a fost că am ajuns la 41 de săptămâni și 5 zile, dilatatie 0, fără contracții, col ridicat, placenta îmbătrânită, bebe avea cordonul pe lângă gât și în urma măsurătorilor și analizelor pe care mi le-a făcut în ziua aceea, degeaba mi-a dat oxigen și a făcut tot ce e omenesc posibil, doctorul a luat decizia să îmi facă cezariană de urgență pentru ca bebele avea traseul plat. Pe bebe l-a resuscitat 3 minute la naștere. Totul s-a intamplat în văzul meu. În spital am pus-o de fiecare dată la sân, dar nu aveam nimic. Posibil din cauza șocului. Teoria o știam bine de la cursul organizat de fetele de la „Asociația Alăptează”. O asistentă mi-a arătat și cum să mă mulg ca să stimulez și mai mult sânul. În ultima noapte în spital mi-a venit și colostru. Sfârcurile mele nu erau formate. Am încercat cu protecții de silicon și după ce se formau le dădeam jos. Ajunsă acasă am făcut o mică depresie. Ea mânca câte 60 ml lapte praf, iar eu abia începeam cu colostru. După 3 zile ce am ajuns acasă am început să îi dăm cu SNS-ul, dar îl țineam invers, aveam tub de 12 fr cu reglor (între timp vorbisem cu consultanta în alăptare), dar bebe nu știa să sugă. La început îi lăsam să picure și doar lingea și încet, încet a învățat să tragă. Prima noapte am cedat atât fizic, cât și psihic și i-am dat biberonul, deși aveam și susținerea soțului meu care a contat foarte mult. Dar de a doua zi nu a mai văzut biberonul.

La început mă mulgeam foarte puțin, și când o făceam era doar cu mâna pentru că îmi intra sfarcul și mai înăuntru cu pompa. A venit între timp și consultanta, ne-a adus fir de 5 fr. S-a și mirat de cât era de gros firul utilizat de noi. Ne-a explicat cum se folosește de fapt SNS-ul, că poziția era greșită. Sticluța se ține normal, nu întoarsă invers. Bebele trebuie să tragă din el ca din butoi.

Am inchiriat o pompă de uz spitalicesc, beam ceai pentru stimularea lactației, luam capsule de schinduf. Din cauză că nu am mai dat de consultantă o perioadă de 3 săptămâni, a căutat și a găsit sotul și mi-a luat fir pentru SNS. Mi-a luat și de 4 și de 5. Pot să zic că folosind cel de 4, am simțit că stimulează mult mai bine sânul. Între timp am descoperit că avea și fren lingual posterior (cel anterior i-a fost tăiat în spital în a 4-a zi) și fren labial.

De la 2 luni am început să îi dau suplimentul din laptele meu muls. În jurul a 3 luni ai lui bebe am scăpat de tot de supliment.
Chiar dacă de la 2 la 3 luni primea SNS cu lapte matern muls (deci lapte a ajuns să fie suficient), datorită frenurilor nu reușea să scoata tot lăpticul din sân.
Am continuat cu suplimentele și muls până în ziua când i-am tăiat frenurile din cauza că la 3 luni jumate intrase în greva suptului, și nu am scăpat de ea până după intervenție, care am făcut-o la 7 luni.
Acuma are 1an și 2 săptămâni și e îndrăgostită de țiți.

Diana C.: SNS confectionat de mine. Biberonul/tetina sunt normale, am lărgit doar puțin gaura. Iar tubușorul este o jumătate dintr-un set perfuzor pentru seringă sns diana cautomata / injectomat. Tubușorul e cam gros, debitul e foarte mare, biberonul trebuie ținut în poziție normală și sub nivelul sânului și al bebelușului (din cauza debitului mare). Eu am încercat să rezolv problema debitului comprimând parțial tubușorul undeva pe traiect. Lucrez în spital pe secție de anestezie/terapie intensivă și acolo am la îndemână aceste materiale.
NOTA: Subliniem faptul ca DIANA lucreaza la spital pe sectie de terapie intensiva si stie sa se descurce cu setul perfuzor.
Noi recomandam sondele de gavaj.

Cristina B.: Având prematuri, au fost hrăniți încă din maternitate cu biberonul. Lupta pentru a-i pune la sân a început cu protecții de silicon, lucru care ne-a îngreunat munca. Apoi am încercat un biberon despre care se spune că e compatibil cu alăptarea, sperând că va fi o tranziție între biberon și tzitzi. Nici vorbă :))
Singura metoda care ne-a fost cu adevărat de folos a fost SNS-ul.
Aveam un tub de gavaj, amintire din perioada în care erau hrăniți astfel, în maternitate, și am făurit acasă SNS-ul. Întâi l-am aplicat pe sân (metoda ideală), însă pe mine m-a incomodat, se dezlipea, cădea etc. La noi a funcționat aplicarea pe degetul mic și, în câteva zile, unul din bebelușii mei deja învăța să tragă din sân.
La celălalt nu am mai folosit sns-ul, fiindcă nu am mai avut răbdare și eram foarte hotărâtă să trec peste etapă :)) Și am avut noroc, fiindcă chiar nu a mai fost nevoie.

[Povestea integrală a readucerii la sân a gemenilor Cristinei o găsiți aici.]

Alina Cristina C.: La noi alăptarea a fost îngreunată de un tongue tie posterior și un lip tie. Ne învățasem cu supliment, mult mai mult decât avea nevoie, dar am reușit să scădem la 200 ml pe zi. Când am văzut că ne e greu să continuăm să reducem, am cumparat un SNS, pe când avea vreo 3 luni. Am găsit la noi în România, la o farmacie online, din Cluj, de aici: http://www.aldedra.ro/…/medela-sns-sistem-de-hranire…. M-a ajutat un pic, dar nu am reușit să scad mai mult de 70 ml pe zi până a făcut 6 luni. Eforturile mele de a-l curăța, fierbe, steriliza, măcar o dată la 2 zile după 6 luni, au fost inutile, dispozitivul mirosea a lapte stricat și mi-a fost frică să-l mai folosesc. Dar el n-a făcut niciodată confuzia între sân și biberon, pe care-l foloseam când trebuia să ieșim la cumpărături, iar mie pe atunci îmi era rușine să alăptez în public. Am căutat și tuburi ca să-mi fac singură unul, dar nu am știut pe unde aș putea să întreb. După ce am încetat să-l folosesc, suplimentul a urcat iar, chiar dacă începusem diversificarea, dar n-a trecut de 250 ml pe zi în 4-5 reprize.

Elena S.: Eu am încercat un SNS improvizat când era bebe mic. Nu l-a acceptat. Am încercat iar peste câteva săptămâni și la fel. Am renunțat. Însă de vreo 3-4 zile se întinde la cănuța surioarei mai mari care bea cu paiul și ieri i-am pus laptic în cănuța și am băgat firul de Poza SNS Soroiu Sla SNS… succes! Numai de drag a băut. Are 1 an și o lună și e alăptat la cerere. Mai târziu mi-am dat seama (pe când bebe avea vreo 9 luni) că am introdus SNS-ul într-o perioadă nepotrivită. Din greșeală am aflat de grupurile pro-alăptare și am intrat… citind am aflat despre puseuri, greva suptului și m-am luminat. Ce bine mi-ar fi prins acele informații după ce am născut!!! Aș fi trecut mai încrezătoare peste dificultățile întâlnite în alăptare. De ce spuneam că am introdus SNS-ul într-o perioadă nepotrivită? Pentru că l-am introdus în plină grevă a suptului care a ținut vreo 2 luni, sugea doar noaptea în somn, ziua nu. Toate au trecut, diversificat mai devreme , fără lapte praf, fără informații prea multe, cu persoane care mă sfătuiau greșit, dar mai ales cu instinctul matern am reușit să alăptez până acum. Și mult timp de acum încolo.

Karina M.: Eu eram pe punctul de a renunța complet la alăptat (bb 2l2s), deși nu îmi doream asta. Apoi am aflat de SNS și acest grup ( Alăptează! ) de la prietena mea Adela. M-am hotărât să încerc și cu ajutorul Amaliei, o altă membră a grupului, am confecționat un SNS. A fost greu la început să accepte bebe sânul, dar am reușit și după 3 zile am început să scad din cantitatea de lapte praf. În aproximativ 1 săptămână jumatate am scăpat și de SNS. A fost greu, în plin puseu (de 3l), dar am reușit (cu ajutorul sfaturilor primite) și de atunci păpăm doar tzitzi (7l3s).

Miruna Gabriela: Eu cred că o sa iau premiul pentru cea mai lungă folosire a sns.
Alăptez încă la 12 luni și vreau să merg pe autoînțărcare, dar începutul a fost foarte greu din cauza frenurilor labial și lingual nedetectate. Din cauza lor nu putea lua sânul. Toți ziceau că e leneșă sau mofturoasa și mi-au pus în brate la maternitate (privată, prietena a copilului) protecții de silicon. Ne-am externat pe lapte matern exclusiv, dar a scăzut 110 g în următoarele 10 zile (2 frenuri plus protecții, deci transfer prost de lapte). Evident că lactația mea era compromisă deja așa că nu reușeam să mulg de-ajuns pentru completare cu lapte matern. Am ajuns la lapte praf completare cu SNS. La 2 luni am diagnosticat eu fren labial de pe net cu ajutorul unei mămici ce avusese aceeași problemă. Am găsit și chirurg maxilo ce l-a tăiat, dar a ratat frenul lingual posterior. În continuare am reușit cu greu să cresc lactația cu power pumping și suplimente. Cum scădeam eu cantitatea de lapte praf, cum stagna sau scădea în greutate, așa că am continuat cu laptele praf. La 4 luni a renunțat singură la protecții și între 5-6 luni a încetat treptat să mai ia lapte din SNS. De atunci suntem lapte praf free.
După ce vreo 10 medici, fără exagerare, au zis că nu are fren scurt la limbă, la 11 luni am primit confirmarea de la un doctor din Budapesta că are. Era prea târziu să îl taie fără anestezie generală și ne-a recomandat să revenim la 5-6 ani.
Acum la 12 luni sunt cu un sân cu ragade de vreo lună de când i-a ieșit primul dinte. Dar mergem înainte…
Eu recomand SNS făcut acasă pentru că biberoanele se pot steriliza după fiecare folosire. Plus că e mai ieftin. Tubul se injectează cu seringa cu apă foarte caldă, dar nu fierbinte după fiecare folosire și se schimba des. Biberonul se ține normal în picioare, nu cu capul în jos. Tubul se introduce până la fund și așa laptele curge doar când trage bebe, deci nu se obișnuiește cu flux puternic. Lactația nu sporește doar de la sns. Acesta are rolul de a evita biberonul și de a păstra contactul cu sânul în timpul completării cu lapte matern/lapte praf. Copilul sugea din sân și doar când vedeam că nu mai înghite din al doilea sân îi puneam SNS. Lactația a sporit cel mai mult prin renunțarea la protecții și muls cu pompa dublă electrică 15 minute după supturi.

sns andreea irinaAndreea Irina: Eu am tubușor de 6FR și mi se pare ff mare. Îi vine foarte mult lichid odată, ceea ce e incomparabil de rapid față de ce îi vine de la sân. Așa că de la sân nu prea îi mai place. Probabil și din cauza ca am și eu fluxul f mic la sân. (PS: nu am cu reglator de debit). Eu la început sterilizam tuburile, dar s-au întărit/îngustat. Când a venit Ilinca Tranulis (consultant alăptare) la mine, m-a învățat că nu trebuie sterilizate, ci doar se băga de 2 ori jet de apă fierbinte cu seringa, apoi încă un jet de aer cu seringa ca să iasă aerul. Și atât. Și rămân moi mai mult timp. Problema este că eu nu le pot spăla imediat după ce le folosesc, și lăpticul se întărește pe pereții interiori (în special laptele praf).

Alina A.: Dacă nu ar fi fost SNS, eu acum, la un an, nu mai alăptam. Pe fondul frenurilor lui bebe și lactației scăzute, a greutății mici a lui bebe, a trebuit să îi bag completare, cu biberonul că nu știam de altceva. Încet încet, cam într-o lună, deja începuse să refuze sânul. Când am văzut că începe să refuze sânul noaptea (noaptea nu primise niciodată completare) am știut că trebuie să fac ceva, că sânul pierde teren în fața fluxului de biberon. Și lactația mea scăzuse foarte mult.
Am făcut SNS home made, după niște clipuri ale Dr. Jack Newman și am trecut și la Motilium (sub supraveghere). Bebe a fost hrănit în acest fel de la 2 luni la 5, când a început să refuze SNS. În aceste 3 luni el a trecut și prin greva suptului, a fost destul de greu, dar a meritat. Odată cu diversificarea, totul a devenit mai ușor. Acum face un an și nu îmi vine să cred cât îi place la țiți. De la 2 luni la 5 primea completare de 4 ori câte 60 ml.

2% pentru alaptare!

Cum puteti sustine activitatea Asociatiei Alapteaza! Timisoara?
Prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2015, completand formularul 230.

Puteti descarca formularul de aici: cerere_230_2014-2.
Formularele se pot trimite prin posta sau depune personal la sediul administratiei financiare de care apartineti.
Avem nevoie de ajutorul vostru pentru a ajuta cat mai multe mame si viitoare mame sa alapteze.
Planurile Asociatiei includ realizarea de ghiduri de alăptare, broșuri și pliante informative, împreună cu o platformă web de ajutorare a mamelor aflate în impas.

Proiecte:

  • Cursuri trimestriale gratuite pentru gravide
  • Întâlniri săptămânale de socializare pentru mamele noi
  • Săptămâna Internațională a Bebelușilor Purtați în sisteme de purtare ergonomice
  • Săptămâna Mondială a Alăptării
  • Ziua Internațională a Consultantului în Alăptare IBCLC
  • Proiectul activ Ajutor de la mamă-la-mamă, menit să ridice rata scăzută, de numai 12%, a bebelușilor alăptați exclusiv în România.

Apreciem orice sprijin financiar sub formă de donație. Detaliile sunt următoarele:
Asociatia Alapteaza Timisoara (contul bancar nu permite diacritice)

CIF 32063503
Cont bancar: ING BANK: RO32INGB0000999904634510

Paypal: alapteaza@gmail.com

Vă mulțumim pentru susținerea voastră, în orice formă ar fi ea!

Paced bottlefeeding sau hranirea la biberon in pasi

Desi cu ardoare pe acest blog se recomanda evitarea oricarei tetine, exista momente cand unele dintre noi cedam tentatiei/presiunilor/imprejurarilor si oferim un biberon (indiferent ca e cu lapte matern sau formula de lapte praf) sau cand situatia presupune multe hraniri nu direct de la sursa si nu avem de ales (intorsul la servici lasa un copil mic acasa cu bona sau un alt membru al familiei reticent la SNS de ex.). De aceea, e bine sa stim cum se foloseste acest recipient astfel incat sa interfereze minim cu suptul la san.

NOTA: niciun biberon pe lumea asta nu reproduce sanul matern, desi companiile folosesc minciuni gogonate ca sa isi vanda marfa! Niciun biberon, nici cele din categoria foarte scumpe nu garanteaza faptul ca bebelusul nu va fi influentat si nu va prefera biberonul sanului in timp.
Bebelusii raspund la flux, un flux mai mare, e un flux mai bun pentru copil. Punct. E usor. Iar cand din biberon curge un flux mare fara pic de efort, supraalimentarea e la ea in gospodarie.

Inainte sa utilizati un biberon pentru suplimentare sau pentru inlocuirea sanului mamei sa stiti ca exista alte variante care interfereaza muuuult mai putin cu alaptarea:
– cana mica (http://www.breastfeedinginc.ca/content.php…)
– lingura (https://www.youtube.com/watch?v=YxZCWqPlTAU)
– seringa (https://www.youtube.com/watch?v=WZjDayTtTV8)
– sistem de hranire suplimentara (SNS Medela sau sns facut in casa). SNS se poate folosi de catre mama direct la san sau de catre o alta persoana atasat la deget, practic bebelusul trage lapte dintr-un recipient printr-un tubulet. Se poate folosi manusa sterila daca se doreste, dar spalatul pe maini cu sapun si unghiile taiate scurt sunt suficiente ca sa asigure igiena necesara.
(SNS la san: http://www.breastfeedinginc.ca/content.php…, SNS pe deget: https://www.youtube.com/watch?v=90l78o-bfPo)

Aceste alternative interfereaza cel mai putin cu alaptarea. Biberonul (si suzeta) este inamicul alaptarii, muschii necesari suptului la biberon sunt total altfel antrenati decat la suptul la san. La biberon miscarea limbii apasa direct palatul in sus (miscare de presiune, ca si cand apesi un tub de pasta de dinti), la san limba are o miscare ondulatorie, de muls, inspre gat (si miscare de presiune, si miscare de supt care creeaza vid, plus oscilatiile care maseaza sanul ritmic). Total diferit. Suptul la biberon poate duce la renuntarea la suptul la san. Nu e nevoie de multe hraniri cu biberonul, una singura poate duce la preferinta copilului pentru biberon. Deci, incurajam deciziile informate!

Daca biberonul este totusi o optiune demna de ales pentru noi, trebuie neaparat sa stim cum sa nu imbuibam copilult cu lapte din biberon, cum sa ii urmarim mesajele, cum sa il hranim in ritmul lui, pe nevoia lui si nu dupa mililitri ce lipsesc din sticla.
„Paced bottlefeeding”, nu stiu exact daca exista o traducere oficiala in limba romana (daca este, va rog sa ma corectati), poate fi explicat ca „hranirea la biberon in pasi” pasii bebelusului, bineinteles.

Copilul este tinut vertical, biberonul este tinut orizontal, i se atinge biberonul de varful nasului si doar cand bebe deschide gura mare (ca la san!) i se da biberonul. Biberonul e tinut orizontal, deci nu va curge din el lapte automat ci laptele va fi scos de bebelus prin supt. Se urmareste ca o parte cat mai mare din biberon sa fie introdusa in gura bebelui si ca buzele sa se pastreze rasfrante ca la alaptat. Cand copilul a supt 20-30 de SECUNDE, se lasa biberonul in jos, sa stea vertical, bebelusul nu mai are cum sa suga iar varful tetinei ramane in gura bebelusului. Se asteapta pana cand bebele incepe sa suga in gol si se ridica din nou biberonul si se repeta suptul activ pentru inca 20-30 de secunde. In acest fel bebelusul mai trage si aer, dar nu e o problema, se rezolva punand bebelusul la ragait. Se poate ca un bebelus hranit in felul acesta sa suga 60-90 ml in timp ce acelasi bebelus hranit clasic cu biberon lasat sa curga in gura sa ia fericit 120-130 ml. Foarte important este acest lucru pentru mamele care pompeaza si resesc sa scoata cantitati mai mici si mai multe. Cei care hranesc bebelusul cu biberonul trebuie sa retina ca in cazul laptelui matern, mai putin si mai des e mai bine decat mai rar si mai mult o singura data.

E ca atunci cand mancam un sandwich mare si stim ca suntem satui de la jumatate din el, dar de foame mancam tot sandwichul, iar apoi suntem balonati, ne simtim grei, procesul de digestie e greu si suntem somnolenti.
Dorim asta pentru bebelusii nostri? Nu prea cred…

Aici e un video: https://www.youtube.com/watch?v=90l78o-bfPo

Silvia Nicoara

Se poate alapta cu mameloane ombilicate sau plate?

Am sani cu mameloane plate sau ombilicate. Voi putea alapta?

Da! Bebelusul se ataseaza de san, nu de mamelon!

1. Un prim aspect fundamental: mameloanele se prezinta sub tot felul de forme si dimensiuni si lucrul acesta este normal, insa datorita “mentalitatii de biberon” avem senzatia ca doar cele care seamana cu tetina sunt normale si doar cu acelea se poate alapta.

2. Bebelusul se ataseaza de san, nu de mamelon. O atasare corecta are la baza prinderea unei portiuni cat mai mari a areolei mamare, prin urmare toate mamele pot alapta indiferent de forma mamelonului, chiar daca uneori e nevoie de mai mult ajutor.

3. Apoi, e important sa se faca distinctia intre mameloane fals plate sau ombilicate si cele cu adevarat plate sau ombilicate. Pentru aceasta, faceti un simplu test: cuprindeti marginile areolei mamare intre degetul mare si aratator. Apasati usor, dar ferm catre spatele mamelonului. Daca mamelonul iese, asta e minunat. In cazul in care nu iese in afara, se considera ca este plat. Daca se retrage sau dispare, aceasta este cu adevarat ombilicat. Sfarcurile care sunt cu adevarat plate sau inversate nu vor raspunde la stimulare sau la frig. Daca efectuati testul si mameloanele ies in afara, ele nu sunt cu adevarat inversate si, probabil, nu vor cauza probleme atunci cand va veti alapta copilul.

Sansele ca alaptarea sa fie de succes cresc pentru o mama cu mameloane plate sau ombilicate daca bebelusul e obisnuit cat mai devreme cu suptul direct de la san.
Daca suplimentarea este impusa de starea de sanatate a bebelusului se prefera folosirea seringii, a canitei sau a unei lingurite.

Daca sanii sau areola mamara se angorjeaza, putin muls sau aplicarea presiunii inverse (cu buricele degetelor de la o mana se apasa spre interior in jurul areolei cate 50-60 secunde), determina zona sa se inmoaie si bebelusul are mai mari sanse sa se ataseze corect.

O sticla din sticla incalzita, aplicata cu buza pe areola mamei poate determina iesirea sfarcului ombilicat. Tragerea usoara a pielii sanului, rotirea in stanga si in dreapta a mamelonului cu degetele poate ajuta la iesirea mamelonului ombilicat.
De asemenea folosirea unei seringi taiate in capatul unde vine acul: pistonul se introduce invers decat normal, in capatul taiat, se aseaza capatul neted pe areola si mamelon si se face aspiratie usor timp de 30 secunde-1 minut (seringa trebuie sa fie potrivita dimensiunii mamelonului, iar procedura nu trebuie sa provoace durere). Ajutorul primit la atasarea bebelusului este de mare folos.

4. tehnica sandwich si ridicarea mamelonului:

http://louisedavidlc.blogspot.ro/2014/05/boob-sandwich-getting-that-perfect-latch.html

si aici:

http://www.drmomma.org/2010/08/breastfeeding-latch-trick.html

Adina Brănici

Managementul alaptarii si schimbatul scutecului

Multe dintre noi mamele (si tatii) ne gandim sau chiar asa auzim si din maternitate ca nou-nascutul dupa ce se trezeste, mai intai trebuie schimbat si apoi alaptat.
Rezultatul de multe ori: schimbatul scutecului e un chin, nou-nascutul care s-a trezit plangand incepe sa planga si mai tare, mai punem peste asta si lipsa noastra de indemanare ca proaspeti parinti la schimbatul si imbracatul pruncului, si am ajuns la reteta perfecta pentru stres si disconfort pentru toata familia. Unii ajungem sa credem ca asa-i normalul, ca asta e, daca de fiecare data plange la schimbatul scutecului.
Sigur ca sunt nou-nascuti care nu reactioneaza asa, nu generalizam si nu despre aceasta categorie discutam acum.

Insa se poate si altfel, fara ca bebelusul sa planga. Unde gresim ?

1.1. Plecam de la presupozitia ca un nou-nascut functioneaza ca noi, adultii. Adica, gandim asa: primul lucru care-l facem dupa ce ne trezim este sa mergem la baie, prima nevoie fiind aceea de a elimina reziduurile. Insa la nou-nascut nu este asa, nici vezica nu este suficient de bine dezvoltata incat sa retina cantitate mare de urina, cum e la noi adultii (daca vorbim de eliminarea urinei) dar aspectul esential care diferentiaza un nou-nascut de un adult, este nevoia prioritara.

Ioana Popa are o vorba inteleapta:
„Nevoile bebelusului se satisfac in ordinea prioritatilor”.

Care este nevoia principala a unui bebelus? Aceea de a urina sau a elimina scaune? Nu, ci de hrana! Toate celelalte nevoi sunt subordonate acesteia. Cand se trezeste deja plangand, este de-a dreptul infometat.
Pana ii este schimbat scutecul, plansul lui devine si mai puternic, consuma si mai multe energie, se secreta cortizol (hormonul de stres), e pus la san, dar intrucat este asa de agitat, desi ii este foame, uneori poate sa si respinga sanul, sau alteori dureaza pana vine jetul de lapte, mama se va stresa si ea si suntem deja intr-un cerc vicios.

1.2. Plecam de la presupozitia ca nou-nascutul trebuie sa aiba o rutina. Aceea pe care o dictam noi, adultii. Insa bebelusii nu se inteleg bine cu rutinele impuse de adulti.
Ei au ceasurile lor, mecanismele lor interne care le semnaleaza ce au nevoie. Ce facem noi este sa rigidizam intrarea lor in lume, impunandu-le limitele noastre, fara sa ii cunoastem si sa le descoperim functionarea in stare buna. Nu merg in scutece la armata.
Tot ce trebuie sa facem este sa urmam semnalele lor, noi suntem cei care si putem sa ne adaptam si ar trebui sa ne adaptam, pana invatam sa ne sincronizam si sa functionam impreuna.
Nimeni nu stie mai bine decat ei cand le e foame, nimeni nu stie mai bine decat ei cand le e somn, cand fac pipi sau elimina scaune. Ei transmit nevoia de foame inainte sa planga. Haideti sa invatam semnalele:

foame
La fel cum nimeni nu stie mai bine decat noi cand ne trebuie sa mancam, sa mergem la toaleta, sa dormim.

2. De multe ori, schimbam un scutec GOL, din inertia schimbatului scutecului inainte de a fi pus la san bebelusul. De ce? Pentru ca multi bebelusi fac pipi sau au scaune chiar IN TIMP ce se hranesc, in timp ce sunt la san. Asta inseamna ca iar trebuie sa schimbam scutecul, dupa ce a mancat. Nu intrerupeti niciodata suptul activ al unui bebelus infometat, daca tocmai a facut pipi sau caca atunci. Nu mai dureaza mult pana poate fi schimbat.

3. De verificat scutecul putem, dar intr-o miscare rapida, nu este necesar sa dezbracam bebelusul, sa dam scutecul jos, ca sa observam ca a facut….ceva. Scutecul cu pipi este mai umflat, mai tare, se simte la mana, chiar si peste body-uri, iar scaunele au miros, insa scaunul unui bebelus alaptat exclusiv miroase frumos (dupa 6 luni, cand incepem diversificarea, ni se va face dor de acest miros, o sa vedeti ;)) Sau putem trage de scutec in jos putin ca sa aruncam o privire.

4. Scutecele din epoca in care traim sunt facute special ca sa poata retine reziduurile, ba chiar se intrec in reclame cum ca au proprietati care ajuta bebelusul sa nu se irite la fundulet. Iar daca se irita, se folosesc creme speciale pentru eritem fesier, se schimba marca de scutece si se curata sub apa calda la fundulet, se evita servetelele umede. Chiar si cele textile au caracteristici speciale. Nu, sub nicio forma nu spunem ca bebelusul va sta neschimbat ore in sir, deoarece in prima luna de viata, oricum recomandarile sunt ca bebelusul sa fie trezit sa fie alaptat la 2 ore ziua si la 3 – max 4 ore noaptea, daca nu se trezeste el inainte. Inseamna doar ca primul lucru pe care il facem cand bebelusul s-a trezit, sau cand il trezim daca au trecut orele indicate mai sus, este sa-l punem la san.

5. Uneori ne gandim ca plange poate pentru ca ii e rece, alteori ca nu-i plac servetelele umede. Pot fi si acestea motive. Daca ii e rece, acoperiti-i piciorusele, sau puneti un prosop moale si cald pe el. Servetele umede pot fi si ele puse in oala cu apa calda, sau cel mai bine, spalat cu apa calda la fundulet, dus la baie in prosop cald, nu prin frig. Unora le place sa fie schimbati in timp ce stau pe o parte, si nu pe spate.
Insa mai mult decat acestea, daca intelegem ca nevoia de hrana este cea care primeaza, daca este sa schimbam ceva, atunci sa schimbam momentul cand schimbam bebelusul.
OK, cand ar fi asta? Depinde de bebelus. La unii bebelusi merge foarte bine, dupa ce au supt din primul san, dupa ce i-am ridicat la ragait, la altii dupa ce au supt din ambii sani (e bine sa li se ofere ambii sani la fiecare sesiune de alaptare). Daca mai doresc apoi sanul, e perfect, oricum avem 20 de sani, daca au nevoie
Apar doua temeri aici: ori ca vor regurgita daca ii schimbam dupa ce sug sau mai ales ca nu vor mai dormi daca le schimbam scutecul dupa ce au supt din ambii sani.

5.1. Regurgitarea – exista regurgitare fiziologica, bebelusii scot lapte afara oricum si in alte momente. Dar ideea e ca pot fi manevrati bland la schimbat, dupa ce au ragait. Exista situatii speciale de regurgitari, nu discutam despre ele acum.

Altceva foarte important legat de regurgitare: daca intelegem ca bebelusul are nevoie de hrana imediat cum s-a trezit si nu mai amanam momentul punerii la san pana ajunge sa planga, tiparul de hranire la san nu va fi unul agitat, ci va suge mult mai linistit si nu va mai inghiti surplus de teama ca iar va fi lasat pana in momentul de disperare, cu stomacul gol.

5.2. Somnul – daca bebe mai are nevoie de san, si daca a atipit acum, in cateva zeci de minute se va trezi din nou, si o luam de la capat. Daca de hrana are nevoie, sa nu tintim noi spre nevoia de somn pana nu ne indica bebelusul ca e momentul de somn. Iar unii bebelusi pot fi schimbati la fundulet in timp ce dorm linistiti.

6. Schimbatul scutecului, body-urilor poate fi facut foarte rapid, mai ales daca a avut loc un poo-nami (adica o explozie de caca, ce a trecut dincolo de scutec si a ajuns si pe body, haine, corp, etc) folosind tehnica aceasta, astfel incat nici nu se va mai murdari in plus:
https://www.youtube.com/watch?v=rrISmbf8LBM
http://www.tiarasandprozac.co.uk/2014/11/the-vest-epiphany.html#.VJAnuyuUd8E

Adina Brănici

Cartea „Lapte de la pieptul mamei” – Asociatia Alapteaza! Timisoara

Asociatia Alapteaza! Timisoara este mandra de participarea la proiectul de aducere in Romania a cartii „Mama’s Milk” – „Lapte de la pieptul mamei”.

Dr. Jack Newman a subliniat importanta influentei imaginilor din media, carti, televizor etc. asupra modului in care ne hranim bebelusii. In prezent vedem numeroase imagini cu bebelusi hraniti cu biberonul si prea putine cu bebelusi alaptati. Acest proiect vine din dorinta de a schimba acest lucru.

Detalii comenzi – Tel: 0741.707.313, E-mail: simona.vengh@gmail.com

 

mamasw-milk.jpg

lapte pieptul

Asociaţia Alăptează! Timişoara este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată cu scopul de a promova şi susţine naturalul în sarcină, naştere şi îngrijirea copilului. Obiectivele organizaţiei sunt de a încuraja informarea legată de aşteptarea şi creşterea copiilor – sarcină, naştere, îngrijirea copilului; de a sprijini alăptarea ca proces natural şi firesc în relaţia mamă-copil; de a susţine adulţii în manifestarea ataşamentului parental.

Apreciem orice sprijin financiar sub formă de donație. Detaliile sunt următoarele:
Asociatia Alapteaza Timisoara (contul bancar nu permite diacritice)

  • CIF 32063503
  • Cont bancar: ING BANK: RO32INGB0000999904634510

Paypal: alapteaza@gmail.com

E-mail: alapteazatimisoara@yahoo.com
Facebook: Asociația Alaptează Timișoara

Fondator: Silvia Nicoara
Inițiatoare blog: Oana Bajka (presedinte in perioada 2013- 2014)
Presedinte: Adina Branici (2014 – prezent)