Cum să aveţi un start bun în alăptare – Dr. Jack Newman

Articol tradus de aici – http://nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=45:breastfeeding-starting-out-right&catid=5:information&Itemid=17

Alăptarea este modul natural și normal de a hrăni bebelușii și copii de vârste mici. Laptele de mamă este creat special pentru copii. Dacă startul este bun, alăptarea va deveni o experiență plăcută, atât pentru tine cât și pentru bebelușul tău. Alăptarea trebuie să fie ușoară și fără probleme pentru cele mai multe dintre mame.

Marea majoritate a mamelor sunt perfect capabile să alăpteze exclusiv timp de aproximativ șase luni. De fapt, majoritatea mamelor au capacitatea de a produce mai mult decât suficient lapte. Din păcate, practicile învechite din spital și rutina hrănirii bebelușilor cu biberonul predomină încă în multe instituții medicale, făcând ca alăptatul să devină, pentru multe mame și bebelușii lor, extrem de dificil sau chiar imposibil uneori. Adesea, aceste mame se învinovățesc. Pentru ca alăptarea să fie lină, un start bun în primele zilele este crucial. Pe de altă parte, chiar și dacă începutul este foarte dificil, multe mame și bebelușii lor reușesc să răzbească în cele din urmă. Și da, multe mame pun pur și simplu bebelușul la sân și totul funcționează perfect din prima.

Cel mai important aspect al alăptării este ataşarea corectă. Un bebeluş care se ataşează bine primește lapte în mod corespunzător. Unui bebeluș care nu se atașează bine îi este mai dificil să obțină laptele de care are nevoie, mai ales dacă nici cantitatea nu este foarte mare. Cantitatea de lapte din primele zile de după naștere nu este foarte mare, așa cum este și firesc, dar dacă nici bebelușul nu se atașează bine, atunci el va întâmpina dificultăți în a suge cantitățile necesare. Acesta este și motivul pentru care atâtea mame „nu au suficient colostru”. În cele mai multe cazuri, mamele au suficient colostru, dar bebelușul nu reușește să îl obțină. În primele zile, bebelușii nu au nevoie de foarte mult lapte, dar au totuși nevoie să se hrănească.

Chiar dacă mama are o producție ridicată, alăptarea unui bebeluș care nu se atașează corect este ca și cum ai încerca să îl hrănești cu un biberon ce are o tetină cu gaura prea mică – sticla este plină de lapte dar bebelușul nu bea prea mult, sau fluxul este foarte scăzut. Astfel, bebelușul poate sta la sân foarte mult, suge foarte des sau nu este mulțumit atunci când suge, iar mama interpretează acest comportament ca un semnal că nu are destul lapte, ceea ce în general nu este adevărat.

Dacă un bebeluș nu se atașează corect, mama poate să resimtă durere. În același timp, deoarece nu primește suficient lapte, bebelușul stă mai mult la sân, ceea ce agravează durerea. Adeseori mamelor li se spune că bebelușul este atașat perfect, dar este ușor să te înșeli asupra acestui lucru. În plus, ele primesc mesaje confuze și contradictorii despre alăptare din cărți, reviste, internet, de la familie și chiar medici. În fapt, există puțini medici care dețin informații complete privind alăptarea și care știu cum să abordeze problemele legate de alăptare, în cazul în care ele apar. Iată câteva sugestii care vă pot ajuta să alăptați cu succes:

  • Bebelușul trebuie să aibă contact piele-pe-piele și acces la sân imediat după naștere. Majoritatea bebelușilor pot avea contact piele-pe-piele și acces la sânul mamei la doar câteva minute după naștere. Studiile au arătat că, dacă au ocazia, la doar câteva minute de la naștere bebelușii lăsați pe abdomenul mamei vor urca încet spre sânul mamei și vor începe să sugă, atașându-se singuri. Acest proces poate dura de la câteva minute până la peste o oră. Mamele și bebelușii lor au dreptul la aceste momente împreună (cel puțin prima ora sau primele două ore) pentru a se cunoaște.  Bebelușii care se atașează singuri întâmpină mult mai puține probleme de alăptare. Acest proces nu presupune niciun efort din partea mamei, iar scuza că nu se poate realiza din cauză că mama este obosită după travaliu este pur și simplu o aberație.
  • Imediat după naștere precum și în primele săptămâni de viață, bebelușul trebuie să aibă cât mai mult contact piele-pe-piele cu mama sa. În paranteză fie spus, studiile au arătat că prin contactul piele-pe-piele dintre mamă și bebeluș, acesta primește aceeași căldură ca cea dintr-un incubator (vezi paragraful de mai jos despre contactul piele-pe piele și fișa de informații Importanța contactului piele-pe-piele). Într-adevăr, nu toți bebelușii se atașează și încep să sugă în acest interval, dar în general asta nu înseamnă că este vreo problemă și nu e nimic rău în a aștepta ca bebelușul să înceapă alăptarea. Contactul piele-pe-piele este foarte important pentru bebeluș și mamă chiar dacă bebelușul nu se atașează.
  • Contactul piele-pe-piele ajută bebelușul să se adapteze la noul mediu: respirația și ritmul cardiac al bebelușului sunt mai apropiate de cele normale, nivelul de oxigen din sânge este mai mare, temperatura sa este mai stabilă iar glicemia mai mare. În plus, există dovezi destul de concludente care arată că un contact prelungit piele pe piele în primele săptămâni de viață (nu numai în timpul alăptării) duce la o mai bună dezvoltare a creierului. Se crede de asemenea că anumite etape de dezvoltare a creierului au loc doar datorită contactului piele-pe-piele și că aceste creșteri importante au loc cu precădere în primele 3-8 săptămâni de viață.
  • Atașarea corectă este esențială pentru a avea succes. Ea este cheia alăptării. Din păcate, numeroase mame sunt „ajutate” de persoane care nu au habar ce înseamnă o atașare corectă. Dacă vi se spune că bebelușul de două zile se atașează bine în ciuda faptului că sfârcurile vă dor foarte tare, fiți sceptice și cereți ajutor de la altcineva. Înainte de a pleca din spital, ar trebui să vi se arate atașarea corectă a bebelușului și faptul că primește într-adevăr lapte de la sân. Trebuie de asemenea să știți cum să vă dați seama dacă suge eficient (supt tip gură deschisă-pauză-gură închisă). Uitați-vă la videoclipurile despre atașare. Veți găsi acolo filmulețe cu bebeluși care nu au nici 48 de ore care se hrănesc de la sân, nu doar sug în gol. Dacă sunteți externate fără a ști aceste lucruri, apelați rapid la ajutor specializat (consultați și fișa de informații Despre atașare).

Observație: De multe ori, mamelor li se spune că dacă alăptarea este dureroasă, atunci atașarea nu e bună (ceea ce de obicei este adevărat), caz în care mama ar trebui să desprindă bebelușul de la sân și să îl atașeze iar și iar până când reușește să prindă bine. Nu este o idee prea bună să faceţi asta. În loc să desprindeţi bebeluşul de la sân şi să îl ataşaţi din nou, mai bine corectaţi pe cât puteţi ataşarea împingând funduleţul bebeluşului înspre corpul vostru, cu ajutorul antebraţului. Capul bebeluşului este pe spate, astfel încât nasul este în ”poziția de adulmecare”. Dacă este necesar, puteți încerca să trageți ușor în jos de bărbia bebelușului, pentru ca gura lui să cuprindă cât mai mult din sân. Dacă nici asta nu ajută, nu desprindeți bebelușul de la sân pentru a-l reatașa de mai multe ori, pentru că, de cele mai multe ori, durerea se diminuează oricum. Atașarea poate fi corectată când bebelușul este pus la celălalt sân sau la următoarea masă. Desprinderea de mai multe ori a bebelușului și multiplele încercări de reatașare nu fac decât să crească durerile pe care le simte mama, să agraveze rănile și să frustreze bebelușul.

  • Mama și bebelușul trebuie să stea în aceeași cameră.  Nu există nici un motiv medical care să împiedice mamele și bebelușii sănătoși să stea împreună, să îi despartă chiar și pe perioade scurte de timp, indiferent dacă mama a născut prin cezariană sau natural. Spitalele care au proceduri prin care se separă mamele de bebeluși după naștere nu fac ceea ce este mai bine pentru mame și bebelușii lor. Încă din 1930 au fost publicate studii care arată că dacă mama și bebelușul stau împreună 24 de ore pe zi succesul alăptării este mai mare, bebelușii sunt mai puțin frustrați iar mamele sunt mai fericite. Adeseori, scuzele care se oferă în cazul separării mamei de bebeluși sunt irelevante. Un exemplu este faptul că bebelușul a eliminat meconiu înainte de naștere. Un bebeluș care elimină meconiu și este bine la câteva minute de la naștere și va continua să fie bine, nu trebuie să fie pus la incubator mai multe ore pentru a fi ținut „sub observație”.
  • Bebelușul este separat de mamă pentru ca aceasta să se poată odihni. Nu există dovezi că mamele care sunt separate de bebelușii lor sunt mai bine odihnite. Dimpotrivă, mamele se odihnesc mai bine și sunt mai puțin stresate atunci când sunt împreună cu bebelușii lor. Mamele și bebelușii învață să doarmă în același ritm. Astfel, atunci când bebelușul începe să se trezească ca să se hrănească, mama începe și ea să se trezească în mod firesc. Acest lucru nu este la fel de obositor ca atunci când mama este trezită dintr-un somn adânc, așa cum se întâmplă atunci când bebelușul îi este adus din altă parte la trezire. Dacă mamei i se arată cum să alăpteze bebelușul în poziție culcat, stând amândoi pe o parte, mama se va odihni mai bine.
  • Semnalele pe care le transmite un bebeluș atunci când îi este foame Bebelușul arată că îi este foame cu mult înainte de a începe să plângă. De exemplu, își modifică ritmul respirației. Sau începe să se întindă. Mama, care doarme de obicei ușor și este conectată la bebelușul ei, se va trezi, laptele va începe să curgă iar bebelușul calm va lua mulțumit sânul. Un bebeluș care plânge deja de ceva timp înainte de a fi pus la sân poate refuza să sugă, chiar dacă este lihnit de foame. Mamele și bebelușii trebuie încurajați să doarmă alături  în spital. Aceasta este o modalitate excelentă pentru ca mama să odihnească în timp ce bebelușul se hrănește. Alăptarea trebuie să fie relaxantă, nu obositoare.
  • Baia. Nu există nici un motiv pentru care bebelușul trebuie spălat imediat după naștere, astfel că baia poate aștepta chiar și câteva ore. Imediat după naștere, bebelușul poate fi uscat, dar nu este o idee bună ca stratul cremos de pe pielea sa (vernix) să fie spălat sau șters, deoarece acesta îi protejează pielea delicată. Cel mai bine este să se aștepte până când mama și bebelușul reușesc să inițieze alăptarea, după ce bebelușul găsește sânul și învață să se atașeze ușor. În plus, schimbarea scutecului bebelușului înainte ca acesta să fie alăptat nu este indicată, deoarece de multe ori bebelușul se va supăra. Uneori, mamelor li se spune să schimbe scutecul pentru a-l ajuta pe bebeluș să se trezească. Nu este necesar ca bebelușul să fie trezit pentru a fi alăptat. Dacă bebelușul este în contact piele-pe-piele cu mama, el se va trezi când este pregătit și va căuta sânul. Un bebeluș care se hrănește bine îi va semnala mamei atunci când este pregătit pentru următoarea alăptare. Alăptarea la program este ilogică.
  • Bebelușul nu trebuie alăptat cu ajutorul mameloanelor artificiale Se pare că există unele controverse cu privire la existența „confuziei sân-tetină”. Astfel, în primele zile, atunci când mama produce o cantitate redusă de lapte (așa cum este și firesc) iar bebelușul primește biberonul (așa cum este firesc?!) din care curge mai repede, bebelușul are tendința să prefere metoda cu flux mai rapid. Bebelușilor le place fluxul rapid. Nu trebuie să fi un geniu ca să îți dai seama de asta și nici bebelușilor nu le ia mult ca să se prindă. Apropo, nu bebelușul este cel confuz. Confuzia sân-tetină include o întreagă serie de probleme, inclusiv faptul că bebelușul nu se atașează foarte bine la sân și astfel nu primește lapte așa cum ar trebui și/sau din cauza asta mama face răni. Doar pentru că bebelușul le acceptă pe ambele, nu înseamnă că biberonul nu are un efect negativ. Având în vedere că acum avem la dispoziție alternative în cazul în care bebelușul trebuie să primească completare (vezi fișele de informații despre Sisteme suplimentare de hrănire și Hrănirea cu ajutorul degetului sau al paharului), de ce să folosim mameloanele artificiale? În orice caz, folosirea unui sistem suplimentar de nutriție sau a unui păhărel pentru a da supliment unui bebeluș care nu are de fapt nevoie de el nu este o soluție cu mult mai bună decât folosirea biberonului pentru suplimentare.
  • Fără restricții privind lungimea sau frecvența alăptării. Un bebeluș care suge bine nu va sta la sân ore întregi (vezi videoclipurile cu bebeluși de vârste foarte mici care sug foarte bine). Astfel, dacă bebelușul stă la sân perioade foarte mari de timp, de obicei acest lucru se întâmplă din cauză că nu se atașează bine și nu primește laptele care este disponibil. Apelați la ajutor pentru a corecta atașarea și folosiți compresiile pentru ca bebelușul să primească mai mult lapte (vezi fișa de informații despre Compresii). Compresiile sunt foarte utile în primele zile, pentru a îmbunătăți fluxul colostrului. Ele vă vor fi de ajutor, nu suzeta, nu biberonul, nu trimiterea bebelușului la neonatologie cu asistentele. În primele zile de viață, mulți bebeluși se hrănesc foarte des – este ceva normal și temporar. De fapt, cei mai mulți bebeluși de câteva zile au tendința să se hrănească des mai ales seara sau noaptea. Este un lucru normal, care ajută la stabilizarea lactației și la revenirea la dimensiuni normale a uterului mamei.  Atașarea corectă, folosirea compresiilor și menținerea contactului piele-pe-piele dintre mamă și bebeluș sunt lucrurile pe care le puteți face pentru ca această perioadă de tranziție să treacă mai ușor.
  • Suplimentarea cu apă, ceai sau formula de lapte este arareori necesară. Suplimentarea poate fi evitată în majoritatea cazurilor dacă bebelușul se atașează corect și primește astfel laptele disponibil. Dacă vi se spune că trebuie să îi dați completare bebelușului fără ca nimeni să vă fi observat în timpul alăptării, cereți ajutor de la cineva care chiar se pricepe. Cazurile în care este necesară completarea sunt rare, însă adeseori aceasta este sugerată din comoditate sau din cauza procedurilor învechite din spitale.  Dacă este necesară suplimentarea, aceasta trebuie realizată cu ajutorul unui sistem suplimentar de nutriție atașat la sân (vezi fișa de informații despre sistemele suplimentare de nutriție), nu cu paharul, degetul, seringa sau biberonul. Cel mai bun supliment este colostrul mamei. Pentru mai mult volum, poate fi amestecat cu apă îndulcită 5%, dacă nu puteți să mulgeți mare lucru la început. În primele zile nu veți putea mulge cantități prea mari deoarece, chiar dacă este suficient lapte pentru bebeluș, mulsul este mai dificil atunci când cantitatea nu este așa de mare, cum e normal să fie în primele zile. În cazuri extrem de rare este nevoie ca bebelușul să primească în primele zile lapte praf. (Consultați Planul de Bătălie pentru protejarea și sprijinirea alăptării în primele 24 de ore de Viață și după, pe care îl puteți comanda de pe site-ul web nbci.ca.)
  • Mostrele gratuite de lapte praf și broșurile oferite de companiile care produc lapte praf nu sunt cadouri. Aceste „cadouri” au un singur scop, și anume acela de a vă determina să folosiți lapte praf. Este o metodă foarte eficientă și o tehnică de marketing care nu respectă regulile de etică. Dacă primiți lapte praf de la un cadru medical, trebuie să puneți la îndoială cunoștințele sale despre alăptat și dacă susține cu adevărat alăptarea. „Dar am nevoie de lapte praf pentru că bebelușul nu primește suficient lapte!” Posibil, dar cel mai probabil este că nu ați primit ajutor competent și bebelușul nu primește laptele care este disponibil. Chiar dacă aveți nevoie de lapte praf, nimeni nu ar trebui să vă sugereze o anumită marcă sau să vă dea mostre gratuite. Faceți rost de ajutor competent. Mostrele de lapte praf nu reprezintă ajutor.

În unele cazuri, inițierea timpurie a alăptării poate fi imposibilă. Însă, majoritatea „motivelor medicale” (de exemplu medicamentele administrate mamei) nu reprezintă cu adevărat motive reale de a întrerupe sau amâna alăptarea, iar informațiile pe care le primiți nu sunt corecte.  Consultați fișele de informații despre Medicamentele și alăptarea precum și Bolile și alăptarea. Faceți rost de ajutor competent. Alăptarea bebelușilor prematuri poate începe mult, mult mai repede de 34 de săptămâni, standardul actual în multe spitale (consultați fișa de informații Alăptarea bebelușilor prematuri). Există în prezent studii care au demonstrat cu destulă siguranță faptul că alăptarea unui bebeluș prematur este mai puțin stresantă pentru acesta decât hrănirea cu biberonul. Din păcate, există prea multe cadre medicale care îngrijesc bebeluși prematuri și care nu sunt la curent cu aceste informații (consultați fișa de informații Alăptarea bebelușilor prematuri).

Bebelușul nu se atașează/Nu suge? Dacă, din anumite motive, bebelușul nu ia sânul, începeți să mulgeți manual colostrul (mulgerea manuală este adeseori mult mai eficientă decât pompele din spital) în interval de aproximativ 6 ore de la naștere, sau imediat ce vă dați seama că bebelușul nu va lua sânul. Consultați fișa de informații Atunci când bebelușul nu ia sânul.

Întrebări? Întâi caută pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Dacă nu găsești acolo informația de care ai nevoie, du-te la “Contact Us” și trimite-ne informația prin mail. Informații se găsesc și in Guide to Breastfeeding de Dr. Jack Newman (denumit și Cartea Răspunsurilor în Alăptare în SUA); și/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alăptare de Dr. Jack Newman (disponibil și în franceză sau cu subtitrări în spaniolă, portugheză și italiană); și/sau Cartea Atașării și alte Chei pentru Succes în Alăptare; și/sau “L-eat Latch and Tranfer Tool”, și/sau Plan de Bătălie pentru protejarea și sprijinirea Alăptării în Primele 24 de Ore de Viață și După.

Traducere: Andreea Boabeş

Anunțuri

Nasterea

O sinteza de Mona Lasac
Medic anestezist

Nasterea naturala

  • ideea de nastere naturala are in spatele ei o intreaga filosofie
  • e un proces fiziologic
  • nu este medicalizata in nici un fel
  • conceptual, se bazeaza pe faptul ca o femeie este capabila sa isi aduca pe lume propriul copil, in mod natural, fara interventii medicale de rutina

  • poate avea loc fie la domiciliul mamei , fie intr-o casa de nasteri, sub supravegherea unei moase/doule ( in cazul in care sarcina a decurs normal, fara probleme) sau poate avea loc in spital sub supravegherea unui medic si /sau unei moase ( de preferat , daca sarcina este cu probleme sau daca exista vreun risc pt mama sau pt fat)

  • in cazul in care nasterea decurge la spital, exista o posibilitate mai mare ca nasterea naturala sa se transforme in nastere vaginala

  • prima contractie sau chiar ruperea spontana a membranelor nu inseamna ca nasterea este iminenta. In cazul in care se doreste o nastere naturala, dar totusi in cadru spitalicesc, este de recomandat ca mama sa ramana cat mai mult in mediu familiar petrecandu-si prima parte a travaliului acasa.

  • Exista in general 3 mari semne care anunta travaliul , sintetizate foarte fain de Sheri Bayles ( moasa renumita si instructor de lamaze din SUA):
    • 1. Pierderea dopului de mucus – poate sa apara in timpul urinarii ( uneori trece chiar neobservat), e de culoare alb-rozalie si indica o schimbare la nivelul colului cervical, subtierea sau dilatarea acestuia.. Nasterea propriu-zisa poate sa apara la 2 zile sau chiar la 2 saptamani dupa pierderea dopului de mucus, deci nu e nevoie sa te grabesti la spital.
    • 2. Ruperea spontana a membranelor – in acest caz sunt importante 3 lucruri :
      • 1. Aseaza-te
      • 2. Noteaza ora ( important datorita riscului de infectie dupa24, 36 sau chiar 48 de ore)

      • 3. Suna doctorul/la spital

Alt lucru important este sa verifici culoarea lichidului :

  • daca este limpede, atunci totul este normal

  • daca este verde, exista posibilitatea ca fatul sa fi eliminat meconiu sau ca fatul sa fie in pericol, de aceea este mai bine sa mergi la spital pt un consult ( green means go !)

In mod normal, contractiile vor incepe in 6-12 ore de la ruperea spontana a membranelor

  • 3. Contractiile

    • nu suna la spital pana cand contractiile sunt la 5 minute ( masurate de la inceputul unei contractii pana la inceputul celei de-a doua )

    • mergi la spital daca nu poti vorbi in timpul unei contractii ( inseamna ca sunt destul de puternice )

Nasterea vaginala

  • de multeori confundata, ca si termen, cu nasterea naturala
  • este nasterea la care se intervine fie medicamentos, fie prin diverse manevre medicale
  • medicamente ce ar putea fi administrate:
    • medicamente analgetice:
      • opioide slabe injectate intramuscular sau in perfuzie intravenoasa ( sunt derivate de morfina, Petidina=Mialgin )
      • protoxid de azot ( gaz ilariant) sau entonox ( amestec de 50% protoxid de azot si 50% oxigen) – se inhaleaza

      • analgezie epidurala/peridurala – prin intermediul unui cateter plasat in spatial peridural/epidural – infuzie continua sau in bolusuri , fie de anestezic local in concentratii mici ( bupivacaina, ropivacaina), fie de amestecuri de anestezic local si opioide (bupivacaina cu sufentanil de ex )
    • medicamente care ajuta la inducerea travaliului:
      • prostaglandine sintetice : E1 = Misoprostol ( Cytotec) sau E2=Dinoprostone (Cervidil sau Prepidil) – sub forma de tablete pt administrare orala sau de gel aplicatie intravaginala sau endocervicala, pt a stimula inmuierea colului uterin si dilatarea acestuia
      • oxitocina sintetica – sub forma de perfuzie intravenoasa , cu scopul de a produce contractii uterine
    • diverse antibiotic
  • manevre medicale :
    • masajul colului cervical
    • ruperea artificiala a membranelor ( amniotomia) – recomandata numai in caz de progresie anormala a travaliului
    • epiziotomia – nu este recomandata de rutina, ci doar in anumite cazuri : daca fatul are capul prea mare si trebuie degajat rapid, in caz de risc de ruptura mare
    • folosirea vacuumului/forcepsului – nefolosite de rutina
    • monitorizare electronica fetala continua – recomandata doar in caz de complicatii, travaliu indus medicamentos, analgezie epidurala

Medicatie la nastere – pro si contra

Pethidina (Mialgin/Demerol/Dolantin)

  • opioid sintetic, folosit uneori ca analgetic la femeia in travaliu
  • se poate injecta atat intramuscular cat si in miniperfuzie intravenoasa

  • pro:
    • efect analgetic rapid
  • contra :
    • efecte adverse: greata, varsaturi, sedare, ameteala, retentie urinara, delir, convulsii , tremor, disforie, confuzie, dificultate de concentrare
    • in caz de supradozare poate determina depresie respiratorie atat la mama cat si la nou-nascut ( opioidele trec bariera materno-placentara, deci ajung si in sangele nou-nascutului)

Entonox/Protoxid de azot

  • se mai numeste si gaz ilariant datorita efectelor euforice pe care le produce atunci cand este inhalat

  • pro:
    • efect analgetic puternic
    • efectul analgetic se instaleaza rapid (30 sec) – de aceea trebuie inhalat cu 30 sec inainte de o contractie dureroasa

    • se elimina rapid din organism ( aprox 60 sec), tot la nivel pulmonar
  • contra:
    • e foarte solubil, difuzeaza rapid si se acumuleaza in cavitatile organismului

    • efecte adverse: ameteala, euforie, perceptia deformata a realitatii

Analgezia epidurala

  • consta in administrarea pe cateterul epidural a unui anestezic local ( Bupivacaina, Ropivacaina) in concentratii mici sau a unor amestecuri de substante ( anestezic+opioid, de ex. Bupivacaina+Sufentanil). Concentratiile mici sunt f. importante, pt ca la concentratii mici efectul obtinut este analgezia (adica anularea durerii) si nu anestezia! Astfel , se pastreaza functia motorie ( pacienta isi poate misca picioarele), sunt eliminati stimulii durerosi ( nu simte durerea), dar sunt pastrati stimulii de presiune ( simte contractiile ca pe o senzatie de presiune)
  • pro:
    • efect analgetic rapid ( 15-20 min) si de durata

    • dupa epuizarea efectului , in caz de nevoie, se poate reinjecta amestecul analgetic pe cateterul epidural

    • amestecul de substante (anestezic+opioid) administrate in spatial epidural au efecte minime asupra fatului
    • in caz de op. cezariana de urgenta, se poate folosi cateterul epidural pt injectarea de anestezic local in concentratie mai mare ( ceea ce determina cuparea durerii , dar adesea si un grad de bloc motor – pacienta isi mai poate misca picioarele, dar foarte greu, se simte ca amortita) si se evita astfel anestezia generala cu mult mai multe riscuri pt mama si fat

  • contra:
    • daca concentratia anestezicului folosit este mare, poate sa apara slabiciune musculara la mama, exista posibilitatea ca femeia in travaliu sa nu isi mai simta contractiile si sa nu aibe putere sa impinga – ceea ce prelungeste travaliul si poate creste incidenta folosirii forcepsului
    • la concentratii mari de anestezic, poate sa para hipotensiune arteriala la mama, ceea ce poate duce la hipoxie fetala ( scaderea oxigenarii fatului). Acest lucru se previne de obicei cu administrarea intravenoasa de perfuzii cu ser fiziologic.
    • pot apare complicatii legate de plasarea cateterului epidural: analgezie/anestezie inadecvata , durere la locul de punctie, cefalee ( durere de cap) post punctie, leziuni nervoase, parestezii ( in caz extreme chiar paralizie), hematom epidural, abces epidural, meningita, injectare accidentala intravasculara de substanta anestezica cu efecte toxice sistemice
    • efecte adverse : analgezie/anestezie prea inalta ( ceea ce poate determina chiar depresie respiratorie ), hipotensiune la mama cu hipoxie fetala consecutiva, retentie urinara, greata, varsaturi, prurit al pielii

Prostaglandine sintetice

  • folosite pt inducerea travaliului, impreuna cu oxitocina sintetica
  • se pot administra oral sau vaginal
  • pro:
    • determina aparitia de contractii uterine si ajuta la inmuierea colului uterin, ajutand la inductia travaliului
  • contra:
    • poate determina hiperstimulare uterina ( contractii foarte puternice, mult mai puternice decat cele naturale) ceea ce poate duce la afectarea fatului ( scaderea fluxului sangvin fetal si hipoxie fetala) sau ruptura uterina

Oxitocina sintetica

  • induce sau intensifica contractiile uterine in timpul travaliului
  • se administreaza in perfuzie intravenoasa
  • pro:
    • folosita la declansarea travaliului in sarcina prelungita, in caz de rupere prematura a membranelor, in caz de retentie de fat mort intrauterin

    • mentine tonusul uterin dupa nastere ( f important in caz de hemoragie)
    • ca si oxitocina naturala, determina reflexul de ejectie al laptelui

  • contra:
    • contractiile uterine sunt mult mai puternice, mai lungi si mai dureroase decat cele determinate de oxitocina produsa in mod natural in corpul uman – > hiperstimulare uterina , ce poate determina afectarea fatului ( hipoxie, aritmii cardiace,bradicardie, convulsii, leziuni cerebrale ) sau ruptura uterina la mama
    • datorita contractiilor puternice, lungi si mai dureroase, se ajunge adesea la folosirea analgeziei epidurale
    • spre deosebire de oxitocina ‘’naturala’’, nu trece bariera hemato-encefalica, deci nu trece in creier si NU are o parte din efectele oxitocinei naturale: bonding emotional, comportament matern, protectia creierului fetal impotriva hipoxiei pe durata nasterii,
    • alte complicatii la mama: tetanie uterina, intoxicatie cu apa, hipotensiune si tahicardie reflexa, aritmii, greata, varsaturi

Nasterea prin operatie cezariana

  • operatia cezariana este considerata o interventie chirugicala abdominala majora, motiv pt care se face sub anestezie:
    • loco-regionala – fie anestezie rahidiana( spinala), fie anestezie peridurala

    • generala

Anestezia rahidiana ( spinala)

  • consta in injectarea unei cantitati mici de substanata anestezica in spatiul rahidian/subarahnoidian
  • efectul este de bloc neuro-motor ( ‘’amortirea’’ picioarelor si a abdomenului pana la nivelul sanilor )

  • efectul se instaleaza rapid ( cateva minute) si dureaza aprox 2-5 ore ( in functie de substanta si de cantitatea folosita)
  • efecte adverse: hipotensiune materna ( posibila hipoxie fetala consecutiva), greata, vasaturi,
  • complicatii: bloc prea inalt cu eventuala depresie respiratorie, hipotensiune severa, leziuni nervoase, parestezii (in caz extrem , paralizie), durere sau infectie la locul de punctie, abces sau hematom spinal, meningita, cefalee post-punctie

Anestezia peridurala/epidurala

  • acelasi lucru ca in cazul analgeziei epidurale, dar se folosesc substante anestezice in concentratii mai mari, efectul este mai puternic

Anestezia generala

  • este de evitat , fiind recomandat sa se foloseasca doar in caz de op. cezariana de urgenta, deoarece comporta riscuri mari pt mama si pentru fat
  • majoritatea substantelor anestezice injectate trec bariera materno-placentara, ajungand in sangele fatului
  • riscuri pt mama:
    • aspiratie pulmonara a continutului gastric ( datorita faptului ca uterul marit in dimensiuni apasa pe stomac si il deplaseaza in sus) prin varsatura aparuta in timpul inducerii anesteziei generale
    • posibila intubatie endotraheala dificila ( posibile leziuni de dinti, laringe, hipofaringe)

    • durere ( opiodele nu pot fi injectate intravenos mamei decat dupa clamparea cordonului ombilical, pentru ca altfel produc depresie respiratorie nou-nascutului )

    • aritmii
    • atonia uterina poate fi favorizata de unele gaze anestezice , ceea ce poate duce la hemoragii severe, chiar pana la histerectomie sau moarte

    • dureri musculare
  • riscuri pt fat
    • depresie respiratorie
    • hipoxie si leziuni cerebrale
    • aritmii.