Importanța contactului piele pe piele – Dr. Jack Newman

Traducere din limba engleză. Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&catid=5:information&Itemid=17

În prezent există numeroase studii care susțin importanţa contactului piele pe piele dintre mamă și bebeluș (bebelușul dezbrăcat, nu înfășat) imediat după naștere, precum și mai târziu. Bebelușul este mai fericit, temperatura corpului său este mai stabilă și mai normală, bătăile inimii și respirația sunt mai stabile și mai normale, iar valoarea glicemiei bebelușului este mai ridicată. Pe lângă aceste avantaje, contactul piele pe piele imediat după naștere îi permite bebelușului să fie colonizat de aceleași bacterii ca și mama. Acest lucru, împreună cu alăptarea, sunt considerate aspecte importante în prevenirea alergiilor. Când un bebeluș este pus la incubator, pielea și intestinul sunt în general colonizate de bacterii diferite de ale mamei.

Știm acum că aceste lucruri se aplică nu numai pentru bebelușii născuți la termen și sănătoși, ci și în cazul bebelușilor prematuri. Contactul piele pe piele și îngrijirea în stil cangur pot contribui considerabil la bunăstarea bebelușului prematur. Chiar și bebelușii care nu pot respira singuri pot fi puși în contact piele pe piele, ceea ce ajută la scăderea cantităţii de oxigen necesare și le stabilizează starea din multe puncte de vedere (vezi www.kangaroomothercare.com și fişa Alaptarea bebelusilor prematuri – varianta în limba română o găsiţi aici).

Pentru a ne da seama de importanța contactului piele pe piele dintre mamă și copil pentru o perioadă cat mai lungă în primele săptămâni după naștere (nu doar atunci când bebelușul este hrănit), trebuie să înțelegem că bebelușul, ca orice mamifer, are un habitat natural: cât mai aproape de mamă (sau tată). Când un bebeluș sau orice alt mamifer este scos din habitatul său natural, acesta va prezenta toate semnele de natură psihologică care indică faptul că este supus unui stres foarte mare. Un bebeluș care este separat de mamă (sau tată) (este la lampă sau la incubator) sau este înfășat, poate deveni prea somnoros sau letargic, se detașează complet sau plânge și protestează în disperare. Când un bebeluș este înfășat, acesta nu poate interacționa cu mama sa într-un mod natural. Prin contactul piele pe piele, mama și bebelușul fac schimb informații senzoriale care stimulează și duc la apariția comportamentului „de bebeluș”: acesta își caută locul și sânul, rămâne calm, respiră într-un mod mai natural, își menține temperatura corpului și glicemia.

Din punctul de vedere al alăptării, bebelușii care au contact piele pe piele cu mama imediat după naștere, timp de cel puțin o oră, au șanse mai mari să se atașeze bine la sân fără ajutor, mai ales dacă mama nu a primit medicamente în timpul travaliului sau nașterii. Așa cum am menționat în fișa Cum să ai un start bun în alăptare, un bebeluș care se atașează bine la sân primește mai ușor lapte decât un bebeluș care se atașează deficitar. Vizionează pe nbci.ca videoclipurile cu bebeluși alăptați la mai puțin de 48 de ore de la naștere.

Când un bebeluș se atașează corect este puțin probabil ca mama să facă ragade. În cazul în care producția de lapte este abundentă, bebelușul poate primi lapte suficient chiar dacă se atașează deficitar, însă alăptarea poate dura mai mult sau poate fi mai frecventă sau amândouă, iar mama este mai predispusă să întâmpine probleme precum canale înfundate și mastită.

Mamele au lapte în primele zile, însă nu în cantităţi mari, ceea ce este firesc. De aceea, bebelușul trebuie să se atașeze corect pentru a primi laptele existent. Da, laptele este acolo, chiar dacă cineva ți-a dovedit contrariul cu ajutorul unei pompe mari. Ceea ce iese sau nu cu pompa nu dovedește nimic – este irelevant. Multe mame cu o producție abundentă nu pot scoate cu pompa decât cantități reduse de lapte. În plus, nu îți vei da seama dacă ai lapte sau nu prin strângerea sânului. O atașare bună este importantă pentru a ajuta bebelușul să primească laptele disponibil. Dacă bebelușul nu se atașează corect, mama poate face ragade, iar dacă bebelușul nu primește suficient lapte, acesta va dori să sugă și mai mult, agravând rănile mamei.

Să recapitulăm: contactul piele pe piele imediat după naștere, timp de cel puțin o oră (și care ar trebui să continue cât de mult posibil în zilele și nopțile de după naștere, în primele săptămâni de viață ale bebelușului) are următoarele efecte pozitive.

Pentru bebeluș:

  • Este mai probabil să se atașeze la sân
  • Este mai probabil să se atașeze corect la sân
  • Își menține temperatura corpului în limite normale chiar mai bine decât la incubator
  • Își menține bătăile inimii, respirația și presiunea arterială în limite normale
  • Are o glicemie mai ridicată
  • Este mai probabil să nu plângă
  • Este mai probabil să fie alăptat exclusiv și pentru o perioadă mai îndelungată
  • Îi indică mamei când este pregătit să mănânce

Nu există niciun motiv pentru care marea majoritatea bebelușilor nu pot fi puși în contact piele pe piele cu mamele lor imediat după naștere, timp de cel puțin o oră. Nu există nici un motiv pentru care ar trebuie să aibă întâietate procedurile standard din spitale, precum cântăritul.

Bebelușul trebuie șters și pus pe mamă. Nimeni nu trebuie să forțeze bebelușul să facă ceva, nimeni nu trebuie să încerce să îl ajute pe bebeluș să se atașeze la sân în acest timp.

Bebelușul poate fi poziționat vertical pe abdomenul și pieptul mamei și lăsat să își găsească drumul spre sân, în timp ce mama îl sprijină, dacă este necesar. Desigur, mama poate să încerce să ajute bebelușul, ceea ce nu trebuie descurajat. Aceasta este prima călătorie a bebelușului în lumea exterioară, iar mama și bebelușul ar trebui să fie lăsați în pace să se bucure unul de compania celuilalt. (Mama și bebelușul nu ar trebui lăsați singuri, mai ales dacă mama a primit medicamente; este important ca alături de ea să se afle nu doar ca partenerul, ci și o asistentă, moașă, doula sau doctor – ocazional, unii bebeluși au nevoie de asistență medicală și cineva calificat ar trebui să fie acolo pentru orice eventualitate). Picăturile pentru ochi și injecția de vitamina K pot aștepta câteva ore. Apropo, contactul piele pe piele poate avea loc imediat chiar și după o naștere prin cezariană, în timp ce mama este cusută, atâta timp cât nu există motive medicale care să împiedice acest lucru.

Studiile arată că și bebelușii prematuri, născuți chiar și la 1200 grame, au un metabolism mai stabil (inclusiv nivelul glicemiei) și respiră mai bine dacă sunt în contact piele pe piele imediat după naștere. Contactul piele pe piele este compatibil cu procedurile menite să mențină bebelușul sănătos. Desigur că dacă starea bebelușului este gravă, sănătatea acestuia nu trebuie compromisă, însă orice bebeluș prematur care nu suferă de sindromul de detresă respiratorie poate fi pus în contact piele pe piele cu mama imediat după naștere. Și la bebelușii prematuri, ca și în cazul celor născuți la termen, contactul piele pe piele poate să normalizeze respirația.

Chiar dacă bebelușul nu se atașează la sân în timpul primei sau celei de-a doua oră de viață, contactul piele pe piele este important pentru toate celelalte motive menționate.

Dacă bebelușul nu se atașează imediat, nu intraţi în panică. În marea majoritate a cazurilor nu este nicio grabă, în special în cazul bebelușilor sănătoși născuți la termen. Una dintre cele mai nocive abordări în ceea ce privește hrănirea nou-născutului este ideea bizară că bebelușul trebuie hrănit la fiecare 3 ore. Bebelușii ar trebui hrăniți atunci când prezintă semne de foame, iar dacă bebelușul este lângă mama sa, aceasta își va da seama imediat de acest lucru. Nu există nici cea mai mică dovadă că bebelușul trebuie să fie hrănit la fiecare trei ore sau după program, însă pe baza acestei idei mulți bebeluși sunt forțați să ia sânul doar pentru că au trecut trei ore. Bebelușul căruia încă nu ii este foame poate protesta vehement, ceea ce duce la încercări de forțare, ajungându-se în cele mai multe cazuri la refuzul sânului de către bebeluș, tocmai pentru că vrem ca acesta să ia sânul. Și devine și mai rău. Dacă bebelușul continuă să obiecteze atunci când este împins spre sân și devine din ce în ce mai nervos, următorul pas este evident oferirea suplimentului. Și este evident încotro ne îndreptăm (Vezi When a Baby Has Not Yet Latched).

Întrebări? Întâi caută pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Dacă nu găsești acolo informația de care ai nevoie, du-te la “Contact Us” și trimite-ne informația prin mail. Informații se găsesc și în Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman (denumit și Cartea Răspunsurilor în Alăptare în SUA); și/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alăptare de Dr. Jack Newman (disponibil și în franceză sau cu subtitrări în spaniolă, portugheză și italiană); și/sau Cartea Atașării și alte Chei pentru Succes în Alăptare; și/sau “Ghidul pentru atașare și transfer”, și/sau Plan de Bătălie pentru protejarea și sprijinirea Alăptării în Primele 24 de Ore de Viață și După.

Traducere realizata de Dana Costache

Anunțuri

Nasterea

O sinteza de Mona Lasac
Medic anestezist

Nasterea naturala

  • ideea de nastere naturala are in spatele ei o intreaga filosofie
  • e un proces fiziologic
  • nu este medicalizata in nici un fel
  • conceptual, se bazeaza pe faptul ca o femeie este capabila sa isi aduca pe lume propriul copil, in mod natural, fara interventii medicale de rutina

  • poate avea loc fie la domiciliul mamei , fie intr-o casa de nasteri, sub supravegherea unei moase/doule ( in cazul in care sarcina a decurs normal, fara probleme) sau poate avea loc in spital sub supravegherea unui medic si /sau unei moase ( de preferat , daca sarcina este cu probleme sau daca exista vreun risc pt mama sau pt fat)

  • in cazul in care nasterea decurge la spital, exista o posibilitate mai mare ca nasterea naturala sa se transforme in nastere vaginala

  • prima contractie sau chiar ruperea spontana a membranelor nu inseamna ca nasterea este iminenta. In cazul in care se doreste o nastere naturala, dar totusi in cadru spitalicesc, este de recomandat ca mama sa ramana cat mai mult in mediu familiar petrecandu-si prima parte a travaliului acasa.

  • Exista in general 3 mari semne care anunta travaliul , sintetizate foarte fain de Sheri Bayles ( moasa renumita si instructor de lamaze din SUA):
    • 1. Pierderea dopului de mucus – poate sa apara in timpul urinarii ( uneori trece chiar neobservat), e de culoare alb-rozalie si indica o schimbare la nivelul colului cervical, subtierea sau dilatarea acestuia.. Nasterea propriu-zisa poate sa apara la 2 zile sau chiar la 2 saptamani dupa pierderea dopului de mucus, deci nu e nevoie sa te grabesti la spital.
    • 2. Ruperea spontana a membranelor – in acest caz sunt importante 3 lucruri :
      • 1. Aseaza-te
      • 2. Noteaza ora ( important datorita riscului de infectie dupa24, 36 sau chiar 48 de ore)

      • 3. Suna doctorul/la spital

Alt lucru important este sa verifici culoarea lichidului :

  • daca este limpede, atunci totul este normal

  • daca este verde, exista posibilitatea ca fatul sa fi eliminat meconiu sau ca fatul sa fie in pericol, de aceea este mai bine sa mergi la spital pt un consult ( green means go !)

In mod normal, contractiile vor incepe in 6-12 ore de la ruperea spontana a membranelor

  • 3. Contractiile

    • nu suna la spital pana cand contractiile sunt la 5 minute ( masurate de la inceputul unei contractii pana la inceputul celei de-a doua )

    • mergi la spital daca nu poti vorbi in timpul unei contractii ( inseamna ca sunt destul de puternice )

Nasterea vaginala

  • de multeori confundata, ca si termen, cu nasterea naturala
  • este nasterea la care se intervine fie medicamentos, fie prin diverse manevre medicale
  • medicamente ce ar putea fi administrate:
    • medicamente analgetice:
      • opioide slabe injectate intramuscular sau in perfuzie intravenoasa ( sunt derivate de morfina, Petidina=Mialgin )
      • protoxid de azot ( gaz ilariant) sau entonox ( amestec de 50% protoxid de azot si 50% oxigen) – se inhaleaza

      • analgezie epidurala/peridurala – prin intermediul unui cateter plasat in spatial peridural/epidural – infuzie continua sau in bolusuri , fie de anestezic local in concentratii mici ( bupivacaina, ropivacaina), fie de amestecuri de anestezic local si opioide (bupivacaina cu sufentanil de ex )
    • medicamente care ajuta la inducerea travaliului:
      • prostaglandine sintetice : E1 = Misoprostol ( Cytotec) sau E2=Dinoprostone (Cervidil sau Prepidil) – sub forma de tablete pt administrare orala sau de gel aplicatie intravaginala sau endocervicala, pt a stimula inmuierea colului uterin si dilatarea acestuia
      • oxitocina sintetica – sub forma de perfuzie intravenoasa , cu scopul de a produce contractii uterine
    • diverse antibiotic
  • manevre medicale :
    • masajul colului cervical
    • ruperea artificiala a membranelor ( amniotomia) – recomandata numai in caz de progresie anormala a travaliului
    • epiziotomia – nu este recomandata de rutina, ci doar in anumite cazuri : daca fatul are capul prea mare si trebuie degajat rapid, in caz de risc de ruptura mare
    • folosirea vacuumului/forcepsului – nefolosite de rutina
    • monitorizare electronica fetala continua – recomandata doar in caz de complicatii, travaliu indus medicamentos, analgezie epidurala

Medicatie la nastere – pro si contra

Pethidina (Mialgin/Demerol/Dolantin)

  • opioid sintetic, folosit uneori ca analgetic la femeia in travaliu
  • se poate injecta atat intramuscular cat si in miniperfuzie intravenoasa

  • pro:
    • efect analgetic rapid
  • contra :
    • efecte adverse: greata, varsaturi, sedare, ameteala, retentie urinara, delir, convulsii , tremor, disforie, confuzie, dificultate de concentrare
    • in caz de supradozare poate determina depresie respiratorie atat la mama cat si la nou-nascut ( opioidele trec bariera materno-placentara, deci ajung si in sangele nou-nascutului)

Entonox/Protoxid de azot

  • se mai numeste si gaz ilariant datorita efectelor euforice pe care le produce atunci cand este inhalat

  • pro:
    • efect analgetic puternic
    • efectul analgetic se instaleaza rapid (30 sec) – de aceea trebuie inhalat cu 30 sec inainte de o contractie dureroasa

    • se elimina rapid din organism ( aprox 60 sec), tot la nivel pulmonar
  • contra:
    • e foarte solubil, difuzeaza rapid si se acumuleaza in cavitatile organismului

    • efecte adverse: ameteala, euforie, perceptia deformata a realitatii

Analgezia epidurala

  • consta in administrarea pe cateterul epidural a unui anestezic local ( Bupivacaina, Ropivacaina) in concentratii mici sau a unor amestecuri de substante ( anestezic+opioid, de ex. Bupivacaina+Sufentanil). Concentratiile mici sunt f. importante, pt ca la concentratii mici efectul obtinut este analgezia (adica anularea durerii) si nu anestezia! Astfel , se pastreaza functia motorie ( pacienta isi poate misca picioarele), sunt eliminati stimulii durerosi ( nu simte durerea), dar sunt pastrati stimulii de presiune ( simte contractiile ca pe o senzatie de presiune)
  • pro:
    • efect analgetic rapid ( 15-20 min) si de durata

    • dupa epuizarea efectului , in caz de nevoie, se poate reinjecta amestecul analgetic pe cateterul epidural

    • amestecul de substante (anestezic+opioid) administrate in spatial epidural au efecte minime asupra fatului
    • in caz de op. cezariana de urgenta, se poate folosi cateterul epidural pt injectarea de anestezic local in concentratie mai mare ( ceea ce determina cuparea durerii , dar adesea si un grad de bloc motor – pacienta isi mai poate misca picioarele, dar foarte greu, se simte ca amortita) si se evita astfel anestezia generala cu mult mai multe riscuri pt mama si fat

  • contra:
    • daca concentratia anestezicului folosit este mare, poate sa apara slabiciune musculara la mama, exista posibilitatea ca femeia in travaliu sa nu isi mai simta contractiile si sa nu aibe putere sa impinga – ceea ce prelungeste travaliul si poate creste incidenta folosirii forcepsului
    • la concentratii mari de anestezic, poate sa para hipotensiune arteriala la mama, ceea ce poate duce la hipoxie fetala ( scaderea oxigenarii fatului). Acest lucru se previne de obicei cu administrarea intravenoasa de perfuzii cu ser fiziologic.
    • pot apare complicatii legate de plasarea cateterului epidural: analgezie/anestezie inadecvata , durere la locul de punctie, cefalee ( durere de cap) post punctie, leziuni nervoase, parestezii ( in caz extreme chiar paralizie), hematom epidural, abces epidural, meningita, injectare accidentala intravasculara de substanta anestezica cu efecte toxice sistemice
    • efecte adverse : analgezie/anestezie prea inalta ( ceea ce poate determina chiar depresie respiratorie ), hipotensiune la mama cu hipoxie fetala consecutiva, retentie urinara, greata, varsaturi, prurit al pielii

Prostaglandine sintetice

  • folosite pt inducerea travaliului, impreuna cu oxitocina sintetica
  • se pot administra oral sau vaginal
  • pro:
    • determina aparitia de contractii uterine si ajuta la inmuierea colului uterin, ajutand la inductia travaliului
  • contra:
    • poate determina hiperstimulare uterina ( contractii foarte puternice, mult mai puternice decat cele naturale) ceea ce poate duce la afectarea fatului ( scaderea fluxului sangvin fetal si hipoxie fetala) sau ruptura uterina

Oxitocina sintetica

  • induce sau intensifica contractiile uterine in timpul travaliului
  • se administreaza in perfuzie intravenoasa
  • pro:
    • folosita la declansarea travaliului in sarcina prelungita, in caz de rupere prematura a membranelor, in caz de retentie de fat mort intrauterin

    • mentine tonusul uterin dupa nastere ( f important in caz de hemoragie)
    • ca si oxitocina naturala, determina reflexul de ejectie al laptelui

  • contra:
    • contractiile uterine sunt mult mai puternice, mai lungi si mai dureroase decat cele determinate de oxitocina produsa in mod natural in corpul uman – > hiperstimulare uterina , ce poate determina afectarea fatului ( hipoxie, aritmii cardiace,bradicardie, convulsii, leziuni cerebrale ) sau ruptura uterina la mama
    • datorita contractiilor puternice, lungi si mai dureroase, se ajunge adesea la folosirea analgeziei epidurale
    • spre deosebire de oxitocina ‘’naturala’’, nu trece bariera hemato-encefalica, deci nu trece in creier si NU are o parte din efectele oxitocinei naturale: bonding emotional, comportament matern, protectia creierului fetal impotriva hipoxiei pe durata nasterii,
    • alte complicatii la mama: tetanie uterina, intoxicatie cu apa, hipotensiune si tahicardie reflexa, aritmii, greata, varsaturi

Nasterea prin operatie cezariana

  • operatia cezariana este considerata o interventie chirugicala abdominala majora, motiv pt care se face sub anestezie:
    • loco-regionala – fie anestezie rahidiana( spinala), fie anestezie peridurala

    • generala

Anestezia rahidiana ( spinala)

  • consta in injectarea unei cantitati mici de substanata anestezica in spatiul rahidian/subarahnoidian
  • efectul este de bloc neuro-motor ( ‘’amortirea’’ picioarelor si a abdomenului pana la nivelul sanilor )

  • efectul se instaleaza rapid ( cateva minute) si dureaza aprox 2-5 ore ( in functie de substanta si de cantitatea folosita)
  • efecte adverse: hipotensiune materna ( posibila hipoxie fetala consecutiva), greata, vasaturi,
  • complicatii: bloc prea inalt cu eventuala depresie respiratorie, hipotensiune severa, leziuni nervoase, parestezii (in caz extrem , paralizie), durere sau infectie la locul de punctie, abces sau hematom spinal, meningita, cefalee post-punctie

Anestezia peridurala/epidurala

  • acelasi lucru ca in cazul analgeziei epidurale, dar se folosesc substante anestezice in concentratii mai mari, efectul este mai puternic

Anestezia generala

  • este de evitat , fiind recomandat sa se foloseasca doar in caz de op. cezariana de urgenta, deoarece comporta riscuri mari pt mama si pentru fat
  • majoritatea substantelor anestezice injectate trec bariera materno-placentara, ajungand in sangele fatului
  • riscuri pt mama:
    • aspiratie pulmonara a continutului gastric ( datorita faptului ca uterul marit in dimensiuni apasa pe stomac si il deplaseaza in sus) prin varsatura aparuta in timpul inducerii anesteziei generale
    • posibila intubatie endotraheala dificila ( posibile leziuni de dinti, laringe, hipofaringe)

    • durere ( opiodele nu pot fi injectate intravenos mamei decat dupa clamparea cordonului ombilical, pentru ca altfel produc depresie respiratorie nou-nascutului )

    • aritmii
    • atonia uterina poate fi favorizata de unele gaze anestezice , ceea ce poate duce la hemoragii severe, chiar pana la histerectomie sau moarte

    • dureri musculare
  • riscuri pt fat
    • depresie respiratorie
    • hipoxie si leziuni cerebrale
    • aritmii.