EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL

  1. CARE SUNT EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL SAU CE SE INTAMPLA CAND LASAM COPILUL SINGUR (SI AJUNGE SA PLANGA NECONSOLAT)

„Separarea este daunatoare atat pentru mama cat si pentru copil.

Separarea declanseaza imediat in copil un proces de aparare numit si mentionat de Bowlby si Harlow ca PROTESTUL DE DISPERARE („PROTEST DESPAIR”) in studiile pe animale sau HIPEREXCITABILITATE SI DISOCIERE („HYPERAROUSAL DISSOCIATION”) – la om.

bebe suparatCe inseamna asta:

  1. Organismul stie ca este in pericol fara mediul lui normal (MAMA) si ii da de stire ingrijitorului acest lucru prin plans si hiperactivitate. Cresterea hormonilor de stres creste riscul hemoragiei cerebrale (cf Anderson). In faza de hiperexcitabilitate se activeaza sistemul simpatic, creierul e hipermetabolic (duce la tahipnee – accelerarea rapida a frecventei respiratorii, si la tahicardie – accelerarea rapida a frecventei batailor inimii ), iar ciclul de somn e perturbat (bebelusul doarme putin si superficial).
  2. Creste nivelul somatostatinei care inhiba hormonii intestinali si hormonul de crestere, inhiba secretia gastrica, inhiba motilitatea intestinala, reduce fluxul sangvin la intestin si absorbtia intestinala. Bebelusul varsa si unii vor fi constipati (eliminarea somatostatinei din organism se intampla abia dupa 20-30 min dupa ce bebe e in contact cu mama).
  3. Daca nu i se raspunde plansului care intotdeauna comunica o nevoie (si nu un moft), urmeaza faza de disperare sau disociere in care sistemul simpatic ramane activat, dar se activeza si sistemul parasimpatic. Pentru a asigura supravietuirea bebelusului, acesta reduce sistemul metabolic la minimul de activitate, conserva caloriile, reduce temperatura (in 5 min cu 1- 2 grade), ritmul cardiac, il face pe bebe sa se opreasca din plans si il imobilizeaza (bebelusul nu se mai agita, sta nemiscat) asteptand moartea! Iata insa cum cum interpreteaza parintii societatii moderne acest comportament? Ca bebelusul si-a invatat lectia, „training-ul pe care l-am aplicat a fost un succes”, ca uite bebe nu mai plange daca nu venim la el la chemarea lui… Aceasta disociere a sistemului autonom creeaza un haos biochimic care poate leza creierul in dezvoltare. Activitatea masiva a cailor nervoase de stres duce la atrofierea altor cai adaptive alternative, cu o coordonare insuficienta a creierului drept, fapt ce are consecinte in viata de adult. Astfel, un adult care atunci cand a fost bebelus a fost lasat sa planga neconsolat, cu absenta voita si constienta a mamei, poate sa raspunda la stres numai in mod simplistic, primitiv, ceea ce altereaza sanatatea psihica si somatica a individului.
  4. Oamenii de stiinta neurologi au concluzionat ca experientele sociale negative au repercursiuni mai mari asupra dezvoltarii creierului decat cele nonsociale (precum hipoxia sau hemoragia), pentru ca celulele distruse pot fi inlocuite cu altele in creierul in dezvoltare dar caile nervoase de stres negativ, „caile rele” activate in perioada imediat dupa nastere (perinatale) raman active eliminand pe cele bune care raman neactivate, rezultand probleme permanente” (cf Schore).
  5. Stresul toxic produs de lasarea bebelusului sa planga singur neconsolat in antrenamente de somn sau de castigare fortata a independentei, poate sa duca la faliment de crestere fizica si psihica sau asa numitul SHUTDOWN Syndrome” mentionat cu zeci de ani in urma de dr. Sears. (n.r. nu avem termen in romana penru acest sindrom, avem doar faliment/esec de crestere fizica si psihica; mai tarziu in etapele de dezvoltare a bebelusului apar anxietatile de separare, perioade in care este extrem de important ca mama sa ii raspunda nevoii de a fi langa el, iar mai tarziu in perioada de copil mic apare teama de abandon daca copilul este amenintat de parinti ca va fi lasat singur daca nu face cutare lucru, sau daca nu… si lista poate continua).
    http://www.askdrsears.com/topics/parenting/child-rearing-and-development/shutdown-syndrome

“Un bebelus „antrenat” pentru a nu-si exprima nevoile poate parea a fi docil, supus sau un copil „bun” . Cu toate acestea, acest copil ar putea suferi esec de crestere, un bebelus care isi reprima exprimarea nevoilor , poate deveni un copil care nu isi comunica niciodata nevoile pentru a-i fi indeplinite si in cele din urma devine adultul cu cele mai mari pretentii,” Dr. William Sears

disturbed attachFig 1. Ciclul perturbat al atasamentului mama- copil (sursa: Helen Oakwater, www.slideshare.net)

bondFig 2. Efectele atasamentului mama- copil in viata de adult si tipuri de relatii (www.pinterest.com)

fig 3 secureFig 3. Transmiterea intergenerationala a atasamentului securizant uman (www.sciencemag.org)

„Stresul toxic al separarii produce modificari permanente in comportamentul de invatare, fiziologia individului cu favorizarea bolilor cronice si a unui stil de viata nesanatos, ducand la costuri economice masive”, si mai ales si mai ales la “suflet cu gauri”.

In concluzie, sa luptam pentru a nu fi separate de copil imediat dupa nastere si, odata ajunse acasa in cuibul familiei sa nu ii lasam singuri, sa nu lasam nici tehnologia sa ni-i creasca, deoarece tehnologia nu va inlocui niciodata dragostea bratelor noastre.

skin

Alte cateva referinte bibliografice :

  1. Lauren Lindsey Porter,The Science of Attachment: The biological roots of love, Mothering, 2003; 119. http://www.naturalchild.org/guest/lauren_lindsey_porter.html
  2. Raylene Phillips MD, IBCLC, FAAP, Uninterrupted Skin-to-Skin Contact Immediately After Birth, NAINR.2013;13(2):67-72 http://www.medscape.com/viewarticle/806325_4
  3. Teresa Pitman, Baby-Led Latch: How to awaken your baby’s breastfeeding instincts, Today’s Parent   https://breastfeedingusa.org/content/article/baby-led-latch-how-awaken-your-babys-breastfeeding-instincts
  4. Uvnas-Moberg K, Petersson M., Oxytocin, a mediator of anti-stress, well-being, social interaction, growth and healing, Z Psychosom Med Psychother. 2005;51(1):57-80. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15834840
  5. Ingemar Kjellmer and Jan Winberg, The neurobiology of infant—parent interaction in the newborn: an introduction, Acta Paediatrica, 1994; 83 (397): 1-2 http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1651-2227.1994.tb13258.x/abstract
  6. Angela Braden, Darcia Narvaez, Parents mislead by Cry-It- Out Sleep Training Reports, Moral Landscapes, 2014 https://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201407/parents-misled-cry-it-out-sleep-training-reports
  7. Allan Schore, The effects of early relational trauma on right brain development, affect regulation, and infant mental health, Infant Mental Health Journal, 2001; 22(1-2): 201-269, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/1097-0355(200101/04)22:1%3C201::AID-IMHJ8%3E3.0.CO;2-9/abstract

(Material pregatit de dr. Marta Muresan, curs IBCLC)

Nota: Niciun fragment al materialului, integral sau partial nu poate fi reprodus sau transmis sub orice forma (scrisa sau electronica) fara permisiunea scrisa a autorului. Nerespectarea dreptului de autor se pedepseste conform legilor in vigoare.

Adina Branici

Anunțuri

CONTACTUL PIELE PE PIELE MAMA – COPIL

De importanta vitala pentru viitoarele mame dar si pentru proaspetele mame care sunt bombardate sa lase bebelusii sa planga, departe de bratele lor, ca sa devina independenti:

„CONTACTUL PIELE PE PIELE MAMA – COPIL

Conform Dr. Allan Schore, mama si copilul formeaza UN singur organism unic psihobiologic de la conceptie si pana cand cel mic poate sa se deplaseze singur. Mama reprezinta mediul de dezvoltare sau habitatul bebelusului in uter si continua sa fie si DUPA nastere, asigurandu-i copilului ei homeostazia (se mentin in limite normale constantele mediului intern al organismului bebelusului), prin contactul piele pe piele care produce factori reglatori materni (cf Gallagher).”
Nasterea reprezinta un moment unic, incarcat de emotie, in care bebelusul isi schimba mediul de viata si se intalneste in primul rand cu mama, fiinta care l-a purtat si l-a crescut din resursele ei timp de 9 luni. Tranzitia aceasta la mediul extrauterin dupa aproximativ 9 luni de salasluit in mediul cald intrauterin, este critica, iar daca bebelusul este separat de mediul sau biologic, adica de MAMA lui, adaptarea va fi extrem de dificila, organismul bebelusului simtind toate schimbarile la maxim, fara a putea filtra stimulii pe care ii primeste permanent.

Lucrul acesta este greu de inteles in societatea noastra, in care conceptiile sunt exact la polul opus. Precum e descris aici, iata ce se intampla cu noi, dupa 9 luni de purtat bebele in burtica noastra:

https://alapteaza.wordpress.com/2014/01/05/dupa-9-luni/

Evenimentele care au loc imediat dupa nastere

Daca intelegem insa ca “mama este suportul care asigura stabilitatea nou-nascutului, stabilitate fizica si psihica, caldura si protectie, atmosfera calma, lucrul acesta ingaduie nou-nascutului sa-si manifeste competentele”. Sa vedem care sunt aceste uimitoare competente.
Contactul piele pe piele mama-bebelus imediat dupa nastere produce ceva cu totul si cu totul deosebit: „o cascada comportamentala neuro-endocrina” care va duce la gasirea sanului si la supt, de catre bebelus. Acesta este cel care initiaza alaptarea, nu mama (cf Rosenblatt). „Auto-atasarea si suptul bebelusului se declanseaza printr-un complex de stimuli senzoriali ai copilului si mamei (cf Kjellmer si Winberg)”.
Urmariti cum se intampla acest lucru:

„La atingerea pielii mamei (stimuli tactili) si condus de mirosul lichidului amniotic si al areolei mamare, in contact cu abdomenul mamei (ceea ce ii ofera stabilitate), nou-nascutul treaz in prima ora de viata extrauterina isi duce mana la gura, isi scoate limba, se catara, cauta sanul, isi deschide gura, prinde sanul asimetric siiiii… suge avand atat miscari reflexe cat si voluntare, libere, apoi adoarme impreuna cu mama, intr-o imbratisare calda”. In 2011, Widstrom prezenta cei 9 pasi pe care ii parcurge bebelusul in ora „magica” (prima ora de viata dupa nastere):
http://magicalhour.com/aboutus.html

Urmariti acest studiu deosebit:
http://youtu.be/ZcG_lGwpXk4

Dupa zeci de ani de atasat copiii la san in mod gresit, studiind ce fac bebelusii care sunt lasati pe pieptul mamei imediat dupa nastere, iata ca ne-au demonstrat ei cum se face atasarea corecta.

„Catararea la san si auto-atasarea sunt instinctive si declanseaza un proces de invatare (copilul invata din experienta pozitiva de a obtine lapte) si aceste instincte sunt prezente si mai tarziu.
Christina Smillie, medic pediatru si consultant IBCLC a dovedit ca ”acest comportament de hranire persista pana la 1 an”, daca nu este alterat ci este lasat sa se desfasoare in toata splendoarea lui.

Despre scosul limbii si miscari de lins cu limba ca prime semnale de foame ale nou-nascutului cititi aici :
http://www.bellaonline.com/articles/art172044.asp

CE SE INTAMPLA DE FAPT DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL STIINTIFIC:

„La contactul piele pe piele, atat in mama cat si in copil, se secreta un hormon numit oxitocina care:

  1. prin actiunea centrala induce comportamentul matern (mothering), care este o programare a ingrijirii materne in viitor, cu actiune asupra generatiilor urmatoare! ” Aceasta inseamna ca fetitele care au fost intampinate de mamele lor cu acest comportament matern il vor dezvolta si ele cand vor avea proprii lor copii!
  2. „induce interactiune si bonding – atasamentul mama – copil si viceversa, care are centru in sistemul limbic, ceea ce duce la o legatura profunda, optima si la o alaptare de lunga durata. “Sistemul limbic reprezinta totalitatea structurilor cerebrale situate in regiunea mediana si profunda a creierului, jucand un rol major in memorie si emotii, precum si in elaborarea comportamentelor “(cf sfatulmedicului.ro)
  3. creste privirea regiunii ochilor fetelor umane cu crearea increderii si abilitatii de ababies-514 deduce emotiile de pe fata individului (cf Uvnäs Moberg)”. Daca cugetam asupra acestui aspect mai bine, incepem sa ne punem intrebari despre suzeta, ce rol joaca ea si cum influenteaza dezvoltarea acestei abilitati a bebelusului. Pe cale de consecinta logica rezulta ca: suzeta interfereaza cu interactiunea libera intre fata mamei si cea a bebelusului. Studiul acesta este foarte graitor:
    http://www.newrepublic.com/article/119051/pacifiers-inhibit-emotional-intelligence-babies
  4. „are un efect centrat in cresterea tonusului vagal (reduce stresul, regleaza ritmul cardiac, tensiunea), adica atat la mama cat si la copil
  5. creste aportul de sange la nivelul contactului cutanat, san
  6. are efect de termoreglare
  7. creste glicemia nou-nascutului in 20 minute (se evita astfel hipoglicemia)
  8. asigura secretia hormonilor digestivi pentru a pregati hranirea
  9. produce ejectia laptelui si contractia uterului
  10. asigura un somn adanc mai bun si datorita colecistochininei, creste secretia de hormon de crestere in somnul non-REM”
  11. alte avantaje gasiti si aici: https://alapteaza.wordpress.com/2014/10/03/atentie-vine-bebe/

SECURELY ATTACHED CYCLEFig 1. Ciclul manifestarilor in atasamentul securizant mama- copil (sursa: Helen Oakwater, http://www.slideshare.net)

„Dupa nastere mama are o predominanta a creierului drept ca si copilul (acesta o are pana la 3 ani) si exista un sincronism afectiv (cf Schore), o comunicare intre creierul drept al mamei si creierul drept al copilului, care ajuta la coordonarea comportamentului si a emotiilor si se manifesta prin contact ochi-ochi, vocalizare, interactiune responsiva.

Dupa nastere, contactul piele pe piele este important pentru maturarea creierului (zona amigdalei). Mirosul si contactul cutanat activeaza amigdaliana asociata cu emotiile precum si zona prefrontala asociata cu atasamentul social (recunoasterea emotiilor de pe fetele copil-mama).

Riscul intreruperii proceselor neuro-biologice necesare in perioada perinatala are efecte pe termen lung!

Stresul pozitiv moderat, adica cresterea ritmului cardiac, usoara crestere a hormonilor de stres, IN contextul suportului stabil – MAMA, este necesar pentru dezvoltarea creierului, ii da astfel timp copilului sa se adapteze vietii in lumea noastra in propriul sau ritm care este astfel echilibrat si sustinut. In esenta, daca toate trairile bebelusului si adaptarea la acest mediu si cunoasterea lui, se fac in prezenta mamei, bebelusul experimenteaza modificari in organismul sau, dar totul este stabil si ii este benefic dezvoltarii creierului.

Stresul toxic, insa, in ABSENTA mamei (copilul lasat in mod voit si constient singur sa se descurce, sa stea pur si simplu singur), produce leziuni in creier cu riscul imbolnavirilor fizice legate de stres si boli mentale. De aceea separarea precoce mama-copil, e stresanta, si modifica inclusiv expresia genelor avand efect asupra generatiilor urmatoare (efectul epigenetic)”. Despre efectul epigenetic studiile din urmatorii ani ne vor dezvalui si mai multe lucruri uluitoare.

(Material pregatit de dr. Marta Muresan, curs IBCLC)

Nota: Niciun fragment al materialului, integral sau partial nu poate fi reprodus sau transmis sub orice forma (scrisa sau electronica) fara permisiunea scrisa a autorului. Nerespectarea dreptului de autor se pedepseste conform legilor in vigoare.

CARE SUNT EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL SAU CE SE INTAMPLA CAND LASAM COPILUL SINGUR (SI AJUNGE SA PLANGA NECONSOLAT)? – cititi partea a II-a a articolului.

Adina Brănici

Importanța contactului piele pe piele – Dr. Jack Newman

Traducere din limba engleză. Sursa: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&catid=5:information&Itemid=17

În prezent există numeroase studii care susțin importanţa contactului piele pe piele dintre mamă și bebeluș (bebelușul dezbrăcat, nu înfășat) imediat după naștere, precum și mai târziu. Bebelușul este mai fericit, temperatura corpului său este mai stabilă și mai normală, bătăile inimii și respirația sunt mai stabile și mai normale, iar valoarea glicemiei bebelușului este mai ridicată. Pe lângă aceste avantaje, contactul piele pe piele imediat după naștere îi permite bebelușului să fie colonizat de aceleași bacterii ca și mama. Acest lucru, împreună cu alăptarea, sunt considerate aspecte importante în prevenirea alergiilor. Când un bebeluș este pus la incubator, pielea și intestinul sunt în general colonizate de bacterii diferite de ale mamei.

Știm acum că aceste lucruri se aplică nu numai pentru bebelușii născuți la termen și sănătoși, ci și în cazul bebelușilor prematuri. Contactul piele pe piele și îngrijirea în stil cangur pot contribui considerabil la bunăstarea bebelușului prematur. Chiar și bebelușii care nu pot respira singuri pot fi puși în contact piele pe piele, ceea ce ajută la scăderea cantităţii de oxigen necesare și le stabilizează starea din multe puncte de vedere (vezi www.kangaroomothercare.com și fişa Alaptarea bebelusilor prematuri – varianta în limba română o găsiţi aici).

Pentru a ne da seama de importanța contactului piele pe piele dintre mamă și copil pentru o perioadă cat mai lungă în primele săptămâni după naștere (nu doar atunci când bebelușul este hrănit), trebuie să înțelegem că bebelușul, ca orice mamifer, are un habitat natural: cât mai aproape de mamă (sau tată). Când un bebeluș sau orice alt mamifer este scos din habitatul său natural, acesta va prezenta toate semnele de natură psihologică care indică faptul că este supus unui stres foarte mare. Un bebeluș care este separat de mamă (sau tată) (este la lampă sau la incubator) sau este înfășat, poate deveni prea somnoros sau letargic, se detașează complet sau plânge și protestează în disperare. Când un bebeluș este înfășat, acesta nu poate interacționa cu mama sa într-un mod natural. Prin contactul piele pe piele, mama și bebelușul fac schimb informații senzoriale care stimulează și duc la apariția comportamentului „de bebeluș”: acesta își caută locul și sânul, rămâne calm, respiră într-un mod mai natural, își menține temperatura corpului și glicemia.

Din punctul de vedere al alăptării, bebelușii care au contact piele pe piele cu mama imediat după naștere, timp de cel puțin o oră, au șanse mai mari să se atașeze bine la sân fără ajutor, mai ales dacă mama nu a primit medicamente în timpul travaliului sau nașterii. Așa cum am menționat în fișa Cum să ai un start bun în alăptare, un bebeluș care se atașează bine la sân primește mai ușor lapte decât un bebeluș care se atașează deficitar. Vizionează pe nbci.ca videoclipurile cu bebeluși alăptați la mai puțin de 48 de ore de la naștere.

Când un bebeluș se atașează corect este puțin probabil ca mama să facă ragade. În cazul în care producția de lapte este abundentă, bebelușul poate primi lapte suficient chiar dacă se atașează deficitar, însă alăptarea poate dura mai mult sau poate fi mai frecventă sau amândouă, iar mama este mai predispusă să întâmpine probleme precum canale înfundate și mastită.

Mamele au lapte în primele zile, însă nu în cantităţi mari, ceea ce este firesc. De aceea, bebelușul trebuie să se atașeze corect pentru a primi laptele existent. Da, laptele este acolo, chiar dacă cineva ți-a dovedit contrariul cu ajutorul unei pompe mari. Ceea ce iese sau nu cu pompa nu dovedește nimic – este irelevant. Multe mame cu o producție abundentă nu pot scoate cu pompa decât cantități reduse de lapte. În plus, nu îți vei da seama dacă ai lapte sau nu prin strângerea sânului. O atașare bună este importantă pentru a ajuta bebelușul să primească laptele disponibil. Dacă bebelușul nu se atașează corect, mama poate face ragade, iar dacă bebelușul nu primește suficient lapte, acesta va dori să sugă și mai mult, agravând rănile mamei.

Să recapitulăm: contactul piele pe piele imediat după naștere, timp de cel puțin o oră (și care ar trebui să continue cât de mult posibil în zilele și nopțile de după naștere, în primele săptămâni de viață ale bebelușului) are următoarele efecte pozitive.

Pentru bebeluș:

  • Este mai probabil să se atașeze la sân
  • Este mai probabil să se atașeze corect la sân
  • Își menține temperatura corpului în limite normale chiar mai bine decât la incubator
  • Își menține bătăile inimii, respirația și presiunea arterială în limite normale
  • Are o glicemie mai ridicată
  • Este mai probabil să nu plângă
  • Este mai probabil să fie alăptat exclusiv și pentru o perioadă mai îndelungată
  • Îi indică mamei când este pregătit să mănânce

Nu există niciun motiv pentru care marea majoritatea bebelușilor nu pot fi puși în contact piele pe piele cu mamele lor imediat după naștere, timp de cel puțin o oră. Nu există nici un motiv pentru care ar trebuie să aibă întâietate procedurile standard din spitale, precum cântăritul.

Bebelușul trebuie șters și pus pe mamă. Nimeni nu trebuie să forțeze bebelușul să facă ceva, nimeni nu trebuie să încerce să îl ajute pe bebeluș să se atașeze la sân în acest timp.

Bebelușul poate fi poziționat vertical pe abdomenul și pieptul mamei și lăsat să își găsească drumul spre sân, în timp ce mama îl sprijină, dacă este necesar. Desigur, mama poate să încerce să ajute bebelușul, ceea ce nu trebuie descurajat. Aceasta este prima călătorie a bebelușului în lumea exterioară, iar mama și bebelușul ar trebui să fie lăsați în pace să se bucure unul de compania celuilalt. (Mama și bebelușul nu ar trebui lăsați singuri, mai ales dacă mama a primit medicamente; este important ca alături de ea să se afle nu doar ca partenerul, ci și o asistentă, moașă, doula sau doctor – ocazional, unii bebeluși au nevoie de asistență medicală și cineva calificat ar trebui să fie acolo pentru orice eventualitate). Picăturile pentru ochi și injecția de vitamina K pot aștepta câteva ore. Apropo, contactul piele pe piele poate avea loc imediat chiar și după o naștere prin cezariană, în timp ce mama este cusută, atâta timp cât nu există motive medicale care să împiedice acest lucru.

Studiile arată că și bebelușii prematuri, născuți chiar și la 1200 grame, au un metabolism mai stabil (inclusiv nivelul glicemiei) și respiră mai bine dacă sunt în contact piele pe piele imediat după naștere. Contactul piele pe piele este compatibil cu procedurile menite să mențină bebelușul sănătos. Desigur că dacă starea bebelușului este gravă, sănătatea acestuia nu trebuie compromisă, însă orice bebeluș prematur care nu suferă de sindromul de detresă respiratorie poate fi pus în contact piele pe piele cu mama imediat după naștere. Și la bebelușii prematuri, ca și în cazul celor născuți la termen, contactul piele pe piele poate să normalizeze respirația.

Chiar dacă bebelușul nu se atașează la sân în timpul primei sau celei de-a doua oră de viață, contactul piele pe piele este important pentru toate celelalte motive menționate.

Dacă bebelușul nu se atașează imediat, nu intraţi în panică. În marea majoritate a cazurilor nu este nicio grabă, în special în cazul bebelușilor sănătoși născuți la termen. Una dintre cele mai nocive abordări în ceea ce privește hrănirea nou-născutului este ideea bizară că bebelușul trebuie hrănit la fiecare 3 ore. Bebelușii ar trebui hrăniți atunci când prezintă semne de foame, iar dacă bebelușul este lângă mama sa, aceasta își va da seama imediat de acest lucru. Nu există nici cea mai mică dovadă că bebelușul trebuie să fie hrănit la fiecare trei ore sau după program, însă pe baza acestei idei mulți bebeluși sunt forțați să ia sânul doar pentru că au trecut trei ore. Bebelușul căruia încă nu ii este foame poate protesta vehement, ceea ce duce la încercări de forțare, ajungându-se în cele mai multe cazuri la refuzul sânului de către bebeluș, tocmai pentru că vrem ca acesta să ia sânul. Și devine și mai rău. Dacă bebelușul continuă să obiecteze atunci când este împins spre sân și devine din ce în ce mai nervos, următorul pas este evident oferirea suplimentului. Și este evident încotro ne îndreptăm (Vezi When a Baby Has Not Yet Latched).

Întrebări? Întâi caută pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Dacă nu găsești acolo informația de care ai nevoie, du-te la “Contact Us” și trimite-ne informația prin mail. Informații se găsesc și în Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman (denumit și Cartea Răspunsurilor în Alăptare în SUA); și/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alăptare de Dr. Jack Newman (disponibil și în franceză sau cu subtitrări în spaniolă, portugheză și italiană); și/sau Cartea Atașării și alte Chei pentru Succes în Alăptare; și/sau “Ghidul pentru atașare și transfer”, și/sau Plan de Bătălie pentru protejarea și sprijinirea Alăptării în Primele 24 de Ore de Viață și După.

Traducere realizata de Dana Costache

Cugetarea saptamanii – Ganduri pentru o proaspata mamica

Draga mea, puiul tau mic a părăsit de curând pântecul tau; acolo era toata lumea lui, acolo a luat ființă, acolo s-a trezit la viață: a inceput să-i bată inimuța, a inceput să se miște, să pipăie, să audă, să guste. Și brusc, a trecut prin trauma nasterii: toată lumea lui s-a spulberat, s-a trezit aruncat intr-o mare de necunoscut, in care a simțit pentru prima dată frigul, durerea… Apoi te-a regăsit pe tine, Mama lui, si încearcă să-și găseasca prin tine alinarea, să-și redobândească prin sânul tau, prin laptele tau cu gust de lichid amniotic, universul din pântecul tău. Ține-l în brațe, ține-l la piept, oferă-i laptele tău minunat, ajută-l să-și găsească locul în lumea asta mare și străină. Uită de ceas, uită de toți cei din jurul tău care încearcă să te întoarcă împotriva instinctelor tale, îmbrățișează-ți maternitatea și pruncul, atât cât simte el nevoia.

seemo

Text: Ioana Popa