Draga mea, puiul tau mic a părăsit de curând pântecul tau; acolo era toata lumea lui, acolo a luat ființă, acolo s-a trezit la viață: a inceput să-i bată inimuța, a inceput să se miște, să pipăie, să audă, să guste. Și brusc, a trecut prin trauma nasterii: toată lumea lui s-a spulberat, s-a trezit aruncat intr-o mare de necunoscut, in care a simțit pentru prima dată frigul, durerea… Apoi te-a regăsit pe tine, Mama lui, si încearcă să-și găseasca prin tine alinarea, să-și redobândească prin sânul tau, prin laptele tau cu gust de lichid amniotic, universul din pântecul tău. Ține-l în brațe, ține-l la piept, oferă-i laptele tău minunat, ajută-l să-și găsească locul în lumea asta mare și străină. Uită de ceas, uită de toți cei din jurul tău care încearcă să te întoarcă împotriva instinctelor tale, îmbrățișează-ți maternitatea și pruncul, atât cât simte el nevoia.
Text: Ioana Popa
Alăptează! 
Lasă un răspuns