De importanta vitala pentru viitoarele mame dar si pentru proaspetele mame care sunt bombardate sa lase bebelusii sa planga, departe de bratele lor, ca sa devina independenti:
„CONTACTUL PIELE PE PIELE MAMA – COPIL
Conform Dr. Allan Schore, mama si copilul formeaza UN singur organism unic psihobiologic de la conceptie si pana cand cel mic poate sa se deplaseze singur. Mama reprezinta mediul de dezvoltare sau habitatul bebelusului in uter si continua sa fie si DUPA nastere, asigurandu-i copilului ei homeostazia (se mentin in limite normale constantele mediului intern al organismului bebelusului), prin contactul piele pe piele care produce factori reglatori materni (cf Gallagher).”
Nasterea reprezinta un moment unic, incarcat de emotie, in care bebelusul isi schimba mediul de viata si se intalneste in primul rand cu mama, fiinta care l-a purtat si l-a crescut din resursele ei timp de 9 luni. Tranzitia aceasta la mediul extrauterin dupa aproximativ 9 luni de salasluit in mediul cald intrauterin, este critica, iar daca bebelusul este separat de mediul sau biologic, adica de MAMA lui, adaptarea va fi extrem de dificila, organismul bebelusului simtind toate schimbarile la maxim, fara a putea filtra stimulii pe care ii primeste permanent.
Lucrul acesta este greu de inteles in societatea noastra, in care conceptiile sunt exact la polul opus. Precum e descris aici, iata ce se intampla cu noi, dupa 9 luni de purtat bebele in burtica noastra:
https://alapteaza.wordpress.com/2014/01/05/dupa-9-luni/
Evenimentele care au loc imediat dupa nastere
Daca intelegem insa ca “mama este suportul care asigura stabilitatea nou-nascutului, stabilitate fizica si psihica, caldura si protectie, atmosfera calma, lucrul acesta ingaduie nou-nascutului sa-si manifeste competentele”. Sa vedem care sunt aceste uimitoare competente.
Contactul piele pe piele mama-bebelus imediat dupa nastere produce ceva cu totul si cu totul deosebit: „o cascada comportamentala neuro-endocrina” care va duce la gasirea sanului si la supt, de catre bebelus. Acesta este cel care initiaza alaptarea, nu mama (cf Rosenblatt). „Auto-atasarea si suptul bebelusului se declanseaza printr-un complex de stimuli senzoriali ai copilului si mamei (cf Kjellmer si Winberg)”.
Urmariti cum se intampla acest lucru:
„La atingerea pielii mamei (stimuli tactili) si condus de mirosul lichidului amniotic si al areolei mamare, in contact cu abdomenul mamei (ceea ce ii ofera stabilitate), nou-nascutul treaz in prima ora de viata extrauterina isi duce mana la gura, isi scoate limba, se catara, cauta sanul, isi deschide gura, prinde sanul asimetric siiiii… suge avand atat miscari reflexe cat si voluntare, libere, apoi adoarme impreuna cu mama, intr-o imbratisare calda”. In 2011, Widstrom prezenta cei 9 pasi pe care ii parcurge bebelusul in ora „magica” (prima ora de viata dupa nastere):
http://magicalhour.com/aboutus.html
Urmariti acest studiu deosebit:
http://youtu.be/ZcG_lGwpXk4
Dupa zeci de ani de atasat copiii la san in mod gresit, studiind ce fac bebelusii care sunt lasati pe pieptul mamei imediat dupa nastere, iata ca ne-au demonstrat ei cum se face atasarea corecta.
„Catararea la san si auto-atasarea sunt instinctive si declanseaza un proces de invatare (copilul invata din experienta pozitiva de a obtine lapte) si aceste instincte sunt prezente si mai tarziu.
Christina Smillie, medic pediatru si consultant IBCLC a dovedit ca ”acest comportament de hranire persista pana la 1 an”, daca nu este alterat ci este lasat sa se desfasoare in toata splendoarea lui.
Despre scosul limbii si miscari de lins cu limba ca prime semnale de foame ale nou-nascutului cititi aici :
http://www.bellaonline.com/articles/art172044.asp
CE SE INTAMPLA DE FAPT DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL STIINTIFIC:
„La contactul piele pe piele, atat in mama cat si in copil, se secreta un hormon numit oxitocina care:
- prin actiunea centrala induce comportamentul matern (mothering), care este o programare a ingrijirii materne in viitor, cu actiune asupra generatiilor urmatoare! ” Aceasta inseamna ca fetitele care au fost intampinate de mamele lor cu acest comportament matern il vor dezvolta si ele cand vor avea proprii lor copii!
- „induce interactiune si bonding – atasamentul mama – copil si viceversa, care are centru in sistemul limbic, ceea ce duce la o legatura profunda, optima si la o alaptare de lunga durata. “Sistemul limbic reprezinta totalitatea structurilor cerebrale situate in regiunea mediana si profunda a creierului, jucand un rol major in memorie si emotii, precum si in elaborarea comportamentelor “(cf sfatulmedicului.ro)
- creste privirea regiunii ochilor fetelor umane cu crearea increderii si abilitatii de a
deduce emotiile de pe fata individului (cf Uvnäs Moberg)”. Daca cugetam asupra acestui aspect mai bine, incepem sa ne punem intrebari despre suzeta, ce rol joaca ea si cum influenteaza dezvoltarea acestei abilitati a bebelusului. Pe cale de consecinta logica rezulta ca: suzeta interfereaza cu interactiunea libera intre fata mamei si cea a bebelusului. Studiul acesta este foarte graitor:
http://www.newrepublic.com/article/119051/pacifiers-inhibit-emotional-intelligence-babies - „are un efect centrat in cresterea tonusului vagal (reduce stresul, regleaza ritmul cardiac, tensiunea), adica atat la mama cat si la copil
- creste aportul de sange la nivelul contactului cutanat, san
- are efect de termoreglare
- creste glicemia nou-nascutului in 20 minute (se evita astfel hipoglicemia)
- asigura secretia hormonilor digestivi pentru a pregati hranirea
- produce ejectia laptelui si contractia uterului
- asigura un somn adanc mai bun si datorita colecistochininei, creste secretia de hormon de crestere in somnul non-REM”
- alte avantaje gasiti si aici: https://alapteaza.wordpress.com/2014/10/03/atentie-vine-bebe/
Fig 1. Ciclul manifestarilor in atasamentul securizant mama- copil (sursa: Helen Oakwater, http://www.slideshare.net)
„Dupa nastere mama are o predominanta a creierului drept ca si copilul (acesta o are pana la 3 ani) si exista un sincronism afectiv (cf Schore), o comunicare intre creierul drept al mamei si creierul drept al copilului, care ajuta la coordonarea comportamentului si a emotiilor si se manifesta prin contact ochi-ochi, vocalizare, interactiune responsiva.
Dupa nastere, contactul piele pe piele este important pentru maturarea creierului (zona amigdalei). Mirosul si contactul cutanat activeaza amigdaliana asociata cu emotiile precum si zona prefrontala asociata cu atasamentul social (recunoasterea emotiilor de pe fetele copil-mama).
Riscul intreruperii proceselor neuro-biologice necesare in perioada perinatala are efecte pe termen lung!
Stresul pozitiv moderat, adica cresterea ritmului cardiac, usoara crestere a hormonilor de stres, IN contextul suportului stabil – MAMA, este necesar pentru dezvoltarea creierului, ii da astfel timp copilului sa se adapteze vietii in lumea noastra in propriul sau ritm care este astfel echilibrat si sustinut. In esenta, daca toate trairile bebelusului si adaptarea la acest mediu si cunoasterea lui, se fac in prezenta mamei, bebelusul experimenteaza modificari in organismul sau, dar totul este stabil si ii este benefic dezvoltarii creierului.
Stresul toxic, insa, in ABSENTA mamei (copilul lasat in mod voit si constient singur sa se descurce, sa stea pur si simplu singur), produce leziuni in creier cu riscul imbolnavirilor fizice legate de stres si boli mentale. De aceea separarea precoce mama-copil, e stresanta, si modifica inclusiv expresia genelor avand efect asupra generatiilor urmatoare (efectul epigenetic)”. Despre efectul epigenetic studiile din urmatorii ani ne vor dezvalui si mai multe lucruri uluitoare.
(Material pregatit de dr. Marta Muresan, curs IBCLC)
Nota: Niciun fragment al materialului, integral sau partial nu poate fi reprodus sau transmis sub orice forma (scrisa sau electronica) fara permisiunea scrisa a autorului. Nerespectarea dreptului de autor se pedepseste conform legilor in vigoare.
CARE SUNT EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL SAU CE SE INTAMPLA CAND LASAM COPILUL SINGUR (SI AJUNGE SA PLANGA NECONSOLAT)? – cititi partea a II-a a articolului.
Adina Brănici
Alăptează! 