Despre alaptare: informatii esentiale

Mai zicem o data:

O femeie are 2 sani.
O mama are 20 de sani daca e nevoie.

O greseala frecvent intalnita intre proaspetele mame care nu au primit ajutor informat in ceea ce priveste alaptarea este aceea de a crede ca odata ce bebe a supt din primul san si apoi din al doilea, dar inca plange si pare ca nu s-a saturat, nu mai este lapte in sani. Si mamele cred asta mai ales daca a avut loc o oarecare senzatie de „golire” a sanilor, deci inseamna ca nu mai e lapte. Ca urmare introduc „completarea”. Care vine, bineinteles cu biberonul. Si cred ca trebuie sa astepte inca 2-3 ore pana se umplu sanii ca sa aiba ce sa primeasca bebe.

Rezulta o escaladare a problemelor. Adica biberonul cu lapte praf va duce exact la scaderea lactatiei mamei, la perturbarea reflexului de supt corect de la san si la sabotarea fluxului laptelui din san, ca sa enumeram cateva.

Ce trebuie sa stie o mama:

1. Pozitie de alaptare confortabila pentru ea. Poze si sugestii aici: http://www.llli.org/faq/positioning.html.

2. Atasarea corecta a bebelusului la san. Resurse (http://kellymom.com/ages/newborn/bf-basics/latch-resources/) si videoclipuri (http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=6&Itemid=13).

3. Urmarit tiparul de supt al bebelusului. In fiecare sesiune de alaptare, sa fie preponderent supt activ, adica mama sa auda/vada pe bebe inghitind. Daca bebe n-a inghitit, n-a mancat. Mai multe informatii aici.

4. Compresii la baza sanului pentru optimizarea fluxului de lapte. Detalii aici

5. Alternarea sanilor ori de cate ori e nevoie, dupa aplicarea compresiilor la sanul din care suge bebelusul.
Laptele nu se termina cand s-a oferit sanul nr. 2.
Laptele se produce in continuu in 20 de sani sau cati are nevoie bebe.

Sanul moale e direct proportional cu cantitate mare de lapte, deoarece san moale inseamna alaptare frecventa, la cerere – la primele semnale de foame ale bebelusului inainte ca bebe sa planga. Cuvantul „inainte” e cheia.
Multe mame amana momentul punerii la san pana cand bebe plange. Sau daca s-a trezit bebe plangand ii schimba intai scutecul si abia apooooi il pun la san in urlete de foame.

Asteptarea ca sanii sa se intareasca ca sa aiba ce sa primeasca bebe, timp in care primeste lapte praf din biberon inseamna scaderea lactatiei. Cititi „Ecuatiile alaptarii” de pe blog.

Voi cati sani aveti?

roxana m

Adina Branici

Anunțuri

De ce nu este recomandata alaptarea la program

Alaptarea la program inseamna:

– sa hranesti copilul la un timp stabilit de mama/tata/pediatru/vecina/prietena, etc.
– sa gandesti nevoia de hrana, foamea ca fiind „programata” sau „programabila”. De cele mai multe ori alaptarea la program este din 3 in 3 ore, cu unele mici variatii.
– sa instaurezi un „program” si pe sani: 15 min la un san, 15 min la altul (desi unele mame alapteaza din 3 in 3 ore, lasa totusi bebelusul sa manance din fiecare san cat doreste el).

World Health Organization (WHO), American Academy of Pediatrics (AAP), World Alliance for Breastfeeding Action ( WABA), Canadian/Australian/Norway Breastfeeding Association, International Board Certified Lactation Consultant, International Assocation of Lactation Consultant, La Leche League International, The Academy of Breastfeeding Medicine, Spanish Association of Paediatrics, dr. Jack Newman, medic pediatru care a infiintat prima clinica de alaptare din lume in Canada, dr. Carlos Gonzalez, medic pediatru Spania, dr. Jay Gordon SUA, si multi multi altii,

NU RECOMANDA ACEASTA METODA DE HRANIRE A BEBELUSULUI, TOTI RECOMANDA ALAPTAREA LA CERERE.

1. Riscurile alaptarii la program sunt cu impact mare, iata cateva :

  • deshidratare
  • posibila stare permanenta de foame a bebelusului
  • stare de agitatie, plans mult al bebelusului
  • esec in mentinerea lactatiei (poate mama reuseste 2-4 luni, dar asteptam sa vedem la 7 luni, la 9 luni ce se intampla)
  • completare cu lapte praf
  • administrare de apa, ceai pentru a-l pacali pe bebelus daca nu e inca „ora de masa”
  • ignorarea suptului de confort ( pacalit cu suzeta)
  • crestere mica in greutate
  • concentratie scazuta de grasimi in lapte
  • dificultate in a trece peste puseurile de crestere
  • intarcare prematura involuntara
  • probleme de angojare, canale infundate ale sanilor
  • incapacitate de a se dezvolta armonios, faliment de crestere si chiar de a supravietui a copilului

Vrei un bebe care plange mult, e agitat? O mama extenuata, ingrijorata, stresata? Asta ar fi reteta perfecta. Desigur, exista si exceptii, sunt unii bebelusi care se pot adapta la un asemenea program, dar per ansamblu acestea sunt riscurile care pot aparea.

2. Alte probleme pe care le ridica alaptarea la program

Argumentul nu este in primul rand faptul ca noi, adultii nu mancam la program (desi pentru noi poate fi benefic mancatul la ore fixe; chiar si asa nici noua nu ne e foame sau nu putem nici noi manca in mod consecvent la program), ci:

  • esec in a intelege compozitia laptelui matern, o compozitie unica, pe care niciun aliment din hrana adultului nu o are. O compozitie cu totul diferita de formula. Este usor digerabil, usor asimilabil, in proportii mari.
  • esec in a intelege mecanismul de producere a laptelui matern, a celor doua reguli de aur:
  1. cu cat o mama alapteaza mai des, cu atat se produce mai mult lapte. Cu cat alapteaza mai rar, cu atat produce mai putin lapte.
  2. cu cat o mama alapteaza mai des, prin „goliri” frecvente ale sanului, cu atat se produce mai repede lapte. Cu cat alapteaza mai rar, adica cu cat sanii sunt mai plini, cu atat produce mai incet lapte.
  • esec in a lua in considerare diferente pana la 300% in capacitatea de stocare a sanilor. Toate mamele sunt capabile sa produca la cerere suficient lapte in 24 de ore, ceea ce variaza este cantitatea care este transferata la o hranire. Astfel, pentru a mentine aceasta cantitate suficienta, unele mame trebuie sa alapteze mai des ca altele, pentru ca bebelusul o cere.
  • concentratia de grasimi din lapte creste odata cu frecventa alaptarii si cu cantitatea de lapte transferata per hranire, contrar asteptarilor proponentilor hranirii la program.

Daca instauram program pe aceasta nevoie de baza, de ce tocmai pe ea? De ce nu si pe celelalte nevoi, la fel de fundamentale?

Sa incercam:

Somn la program? Dar si noi adultii, uneori chiar daca ne punem in pat sa dormim, avem nopti in care n-avem somn, cum am putea sa fortam o mica fiinta tocmai venita pe lume sa doarma?…

Mai mult, dormim atunci cand oganismul secreta hormonul numit melatonina (sintetizat in organism de aminoacidul triptofan), cand are nevoie de refacere a tesuturilor, de crestere, de asimilare de informatii. In mod similar, laptele matern contine melatonina in proportii diferite pe timp de zi si pe timp de noapte, conform ritmului circadian al aminoacidului triptofan. Aceasta explica si faptul ca in timpul zilei sunt momente in care dupa alaptare bebe doarme si altele in care dupa alaptare nu doarme. Melatonina este in concentratie mai ridicata seara si in timpul noptii. De aceea, pentru mamele care isi exprima laptele, exista ratiuni de a da laptele muls dimineata mai degraba la acelasi moment al zilei ( adica tot dimineata in zilele urmatoare) decat de a-l da seara, pentru a nu distruge ciclurile de somn induse in mod natural.

(unii incearca si pipi si caca la program…)

Dragoste si afectiune, sarutari si imbratisari la program? ah, cum ar fi sa ne aplicam programul asta noua?…

Alaptatul la cererea bebelusului nu e o bataie pe autoritate in familie. Nimeni nu stie mai bine decat fiecare in dreptul lui cand ii e foame, sete, somn, are nevoie la toaleta. Nu stie sotul mai bine ca tine cand iti e foame, nici tu nu stii mai bine ca el insusi cand ii trebuie la baie. Asa e si bebelusul, stie cel mai bine cand ii e foame, sete, somn si are nevoie de afectiune.

alina si bebe

Referinte:
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=45:breastfeeding-starting-out-right&Itemid=17

http://www.aap.org/en-us/advocacy-and-policy/aap-health-initiatives/HALF-Implementation-Guide/Age-Specific-Content/Pages/Infant-Food-and-Feeding.aspx#none

http://www.lalecheleague.org/ba/may99.html

http://www.breastfeeding-problems.com/cue-feeding.html

http://www.normalfed.com/Starting/scheduling.html

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/m/pubmed/16380706/

Adina Branici

Povestea noastra, Corina si Miruna – Importanta alaptarii la cerere

Este de o importanta vitala ca bebelusii sa fie alaptati la cerere. Daca nu ar fi ascultat sfatul pediatrei sale, care a indemnat-o sa nu alapteze mai des de 2 ore, primele luni dupa nastere ar fi fost mult mai usoare pentru aceasta mama curajoasa.

Cand am fost insarcinata am citit foarte mult. Despre sarcina, despre nastere – naturala sau cezariana?. Am ales naturala, pentru ca am considerat ca asa este mai bine atat pentru mine cat si pentru bebe. Tot ce stiam despre alaptare la momentul respectiv era de la o cunostinta, care mi-a spus ca daca pot, sa alaptez exclusiv pana la 6 luni, si cam atat (nu m-am gandit ca ar fi ceva de documentat, am zis ca pui copilul la san si asta e tot).

La 40 sapt si 6 zile am nascut-o pe Miruna, prin cezariana, dupa un travaliu de 14 ore jumate in care abia ma dilatasem 2 cm. Mi-a fost pusa pe piept imediat dupa nastere, si mi-au adus-o in salon dupa ce au spalat-o si imbracat-o si mi-au pus-o la san. Deja imi pornise lapticul, deoarece am avut o eminenta de nastere prematura la 33 sapt si de atunci imi pornise si laptele, statea doar in ”stand-by”. Dupa acel moment nu am mai vazut-o decat a 2-a zi, cand am fost mutata in salon si mi-au adus-o la mine. Mi-au aratat asistentele cum sa o pun la san, mi s-a zis ca la sanul drept am sfarcul prea mic si de asta nu poate fetita sa prinda bine si manca doar din stangul. Intr-adevar, mi-am luat mameloane de silicon si astfel am rezolvat problema. Incepuse sa suga si din dreptul.

Problema mea a fost ca din ziua 2 alaturi de fetita deja mi se angorjase sanul drept, produceam foarte mult si fetita nu sugea atat. Deja nu ii mai dadeam completare cu lapte praf pentru ca am zis ca am destul lapte si ma descurc si fara el. Nu stiu de ce, dar la momentul respectiv eram tare mandra de mine, desi nu stiam cat de important este sa bea doar lapte de la mine.

Astfel, timpul a trecut, am iesit din maternitate si am venit acasa. Aici m-am trezit cu soacra instalata la mine (nu m-a intrebat in prealabil daca am nevoie de ajutor, a luat singura decizia), iar seara deja era plin de musafiri. Toata lumea vroia sa vada fetita, sa o tina in brate. Imi venea sa crap de nervi. Mai ales ca este si o familie numeroasa, ziceai ca nu se mai termina cu vizitele. A 2-a zi dupa ce am ajuns acasa a venit si doctorita de familie, care mi-a mai povestit una alta (baita, pusee de crestere, mastita, furia laptelui, care toate erau noutati pentru mine) si printre astea mi-a dat si sfatul sa nu-mi alaptez copilul mai des de 2 ore, pentru ca ”si stomacelul ei trebuie sa se odihneasca”, iar daca o alaptez mai des, risc sa faca colici. Eu, nestiind nimic (desi am avut o soacra si o cumnata langa mine care au alaptat, dar nici una nu a zis ca nu fac bine), am luat de-a buna ce mi-a zis doctorita si am facut intocmai. Imi doream ce e mai bine pentru copilul meu. Am pus mana pe foaie si pix, si notam mereu la ce ora a mancat, cat a mancat de la fiecare san. Eram dependenta de foaie. Foarte des s-a intamplat sa inceapa fetita sa-mi planga dupa o ora de la masa, ma uitam pe foaie si vedeam ca a trecut doar o ora si ziceam ca foame nu ii este, deci clar o doare burta (asta mi-a bagat soacra mea in cap). Imi era pur si simplu frica sa-i dau san inainte de 2 ore, pentru ca apoi ar fi avut dureri si mai mari din cauza colicilor (imi spuneam eu).

A trecut prima luna, in care mi-am auzit multe (o ruda mi-a zis la un moment dat ca daca ar putea mi-ar face analiza la lapte ca ea crede ca nu e bun, pentru ca nu se ingrasa cat trebuie fetita, ca e cam slabuta). Deja aveam si lapte praf in casa, incercasem de multe ori sa-i dau (norocul meu ca fetita mea a fost mai desteapta decat mine si de fiecare data mi-a refuzat laptele praf).

Nu ma sprijinea sau incuraja nimeni, nu ma invata nimeni cum e mai bine si ma simteam parca singura in univers. Inca mai am o stare de depresie dupa acea perioada. Cand i-am cumparat lapte praf prima data fiicei mele, soacra-mea ma invata cum si cand sa-i dau (ea stia despre alimentatie mixta – ca eu eram oricum paralela). La un moment dat, dupa ce am reusit o data sa-i bag pe gat 30 ml (era semi adormita si s-a prins ce porcarie mananca abia dupa ce luase deja 30 ml si bineinteles ca a inceput sa urle), am sunat-o bucuroasa pe soacra-mea ca am reusit sa-i dau cei 30 ml. Raspunsul ei a fost un soc pentru mine dar si o trezire la realitate pe undeva: „Bun, ai reusit acum, dar gandeste-te ca fiecare ml de lapte praf pe care ea il bea il scade de la tine…” Pfuuu… mi-a picat fata! Ma simteam de parca ar fi sters cu mine pe jos si totodata eram confuza. Adica acum cateva ore ma invata de alimentatia mixta si acum ma critica subtil pentru ca i-am dat lapte praf. Ea de fapt vroia sa ma convinga sa nu-i dau lapte praf dar nu prea stia cum sa-mi zica, asa ca a ales un mod tare brutal de a face acest lucru.

La controlul de o luna, fetita luase doar 480 gr in greutate (cred si eu daca o tineam flamanda), lactatia mea scazuse enorm de mult (desi am avut un start foarte bun ) si bineinteles ca eu am fost de vina ca nu mananc destul si nu ma hidratez destul. Atunci pediatra a revenit asupra spuselor sale si mi-a zis sa-mi alaptez fetita si la jumatate de ora daca e nevoie.

Pe la 3 luni am descoperit si eu grupurile de sprijin in alaptare si abia de atunci am reusit sa scap de dubii si sa cred cu adevarat ca laptele meu este cel mai bun si nu laptele praf. Sfatul meu pentru proaspetele mamici este sa alapteze la cerere, nu la program, sa puna bebelusul la san ori de cate ori acesta cere!

Asa a fost la noi, un start greu din cauza lipsei de informare. Din fericire fetita mea a refuzat laptele praf de fiecare data, asa ca acum alaptez exclusiv! Multumita fiicei mele si a grupurilor de sprijin pentru alaptare.

4 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!