Pericolele ceaiului la bebeluși

Ceaiul dat bebelușilor încă din primele zile de viață este un obicei împământenit la noi în țară, fiind o practică recomandată chiar și de unii medici. În ciuda faptului că Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea exclusivă până la șase luni, fără apă sau ceai, multe proaspete mame apelează la „ceiuț” pentru a calma colicile bebelușului și a-l liniști. Această practică este periculoasă din multe puncte de vedere:

– cantitățile de ceai oferite bebelușului pot interfera cu stabilirea lactației, în special în primele săptămâni de viață

– biberonul folosit pentru a administra ceaiul poate avea ca rezultat confuzia sân-tetină, bebelușul poate ajunge în timp să prefere ceaiul și să refuze sânul

– există o adevărată industrie a ceaiurilor pentru colici destinate bebelușilor, marea majoritate conținând o mulțime de ingrediente nocive, precum zahărul

Găsiți și alte motive pentru care ceaiul nu este recomandat bebelușilor în primul articol de pe blog dedicat acestui subiect, Despre ceai.

Traducerea de mai jos prezintă pe scurt concluziile unor studii realizate în America privind administrarea ceaiului la bebeluși, precum și avertizările FDA cu privire la anumite ceaiuri din plante utilizate în mod frecvent.

(Sursa articolului: http://schatzie-speaks.hubpages.com/hub/The-Potential-Dangers-in-Giving-an-Infant-Tea)

Cât de sigure sunt ceaiurile oferite de părinţi copiilor mici şi bebeluşilor: atenţionări despre anason, muşeţel, mentă şi ceai negru

CONFORM SPUSELOR FDA[1]

FDA a descoperit o tendinţă care nu-şi atinsese încă apogeul până de curând. Această tendinţă, dovedită de datele ce au reieşit în urma unui nou studiu inovator, se referă la numărul mare de mame care oferă copiilor lor nou-născuţi ceaiuri de plante şi/sau diferite suplimente (1).

FDA a ajuns la concluzia că aproape 9% dintre copiii mici primesc suplimente de natură botanică şi băuturi pe bază de plante încă de la vârsta de câteva luni (1). În 2010, în Statele Unite s-au născut puţin peste 4 milioane de bebeluşi; astfel, înseamnă că în jur de 360.000 dintre aceştia primesc şi alte băuturi în biberon, nu numai lapte.

Studiul a cercetat peste 2.600 de femei la puţin timp după ce născuseră (1). Dintre acestea, 5,7% le ofereau bebeluşilor lor ceai sau suplimente o dată la două săptămâni, iar 3,6% le ofereau bebeluşilor lor ceai sau suplimente de două sau mai multe ori în acelaşi interval (1).

Ele invocau diferite motive pentru care ofereau bebeluşilor aceste substanţe, inclusiv pentru a ameliora stările de agitaţie şi nervozitate şi colicile la sugari şi pentru a sprijini o digestie sănătoasă (1). În aceste scopuri, bebeluşii primeau apă de colici, la care se adăugau ceaiuri de muşeţel, mentă şi altele (1).

SUNT NECESARE INFORMAŢII COMPLETE

A fost emisă o avertizare adresată medicilor ce tratează copii mici, cerându-le acestora să urmărească cu atenţie eventualele interacţiuni dintre medicamente şi alte substanţe oferite de mamă bebeluşului.

Este important ca mamele să le prezinte medicilor aceste informaţii.

Orice ceai sau supliment oferit unui bebeluş trebuie specificat cadrului medical. În caz contrar, sănătatea bebeluşului ar putea fi pusă, fără voie, în pericol.

CEAIURI PENTRU COPIII MICI

Evitaţi ceaiurile ce conţin anason stelat. Deşi este un leac tradiţional pentru colici, un buletin de ştiri privind sănătatea emis de WebMD în 2004 a arătat că această plantă ar putea fi contaminată. Amestecurile dintre anasonul stelat provenind din China şi versiunea înrudită ce se găseşte în Japonia au provocat anumite complicaţii neurologice, întrucât cea din urmă este deosebit de toxică (2).

Bebeluşii cu vârstele între 2 şi 12 luni care au prezentat simptomele intoxicaţiei cu anason, primiseră cantităţi variind între o stea şi şase stele de anason, la intervale ce variau între o dată şi patru ori pe zi (2).

Din păcate, pot apărea intoxicaţii şi la utilizarea unor cantităţi mai mari din versiunea chinezească a plantei (2). În septembrie 2003, FDA a avertizat clienţii să evite cu totul ceaiurile ce conţin anason stelat, în baza faptului că 15 sugari şi alte 25 de persoane fuseseră afectate după ce consumaseră astfel de băuturi (2).

Fiţi precaută şi cu menta. Conform Fundaţiei Sutter Medical, băuturile cu mentă ce conţin un nivel ridicat de mentol pot provoca reacţii puternice la copiii mici, inclusiv înecarea (4).

Efectele ceaiului de muşeţel sunt, în cel mai bun caz, limitate, iar în cel mai rău caz, chiar nocive. Un studiu clinic a dovedit că unele ceaiuri, cum ar fi cel de muşeţel şi cel de roiniţă cu mentă sunt utile în tratarea colicilor (5). Problema este că, pentru ca tratamentul să fie cu adevărat eficient, trebuie consumate cantităţi mari de ceai (5).

În loc să recomande administrarea repetată şi frecventă a infuziilor de muşeţel la copiii mici, autorii studiului au considerat că este mult mai sigur ca părinţii să aibă răbdare pe perioada colicilor şi să lase problemele să se rezolve singure, natural, ceea ce se şi întâmplă, cel mai des, până la atingerea vârstei de 6 luni (5).

Deşi nu foarte frecvent, este posibil să apară alergii la muşeţel şi alte plante cum ar fi margaretele, gălbenelele sau ambrozia (6). În plus, ceaiurile de muşeţel ar putea fi contaminate, deoarece nu se află, actualmente, sub reglementarea FDA; de fapt, au apărut dovezi ce sugerează că unele amestecuri de muşeţel conţin metale toxice şi alte medicamente (7). De aceea, trebuie să vă asiguraţi că mărcile de ceai achiziţionate sunt de încredere şi cunoscute.

Nu se recomandă consumul de ceai de muşeţel în timpul alăptării din cauza posibilelor daune cauzate sugarului şi nu există suficiente date pentru a stabili întreaga gamă de efecte asupra sugarilor sau copiilor (7). În concluzie, ceaiul de muşeţel nu este o opţiune recomandată pentru tratarea colicilor, deoarece efectele sale nu sunt cunoscute, în mare parte (7).

PROBLEME DE ABSORBŢIE A NUTRIMENTELOR CAUZATE DE CEAIURI

Un studiu asupra 122 de copii cu vârstele între 6 şi 12 luni a arătat că aceia dintre ei care consumau ceaiuri aveau şanse semnificativ mai mari să dezvolte anemie microcitară sau anemie însoţită de reducerea dimensiunilor hematiilor (3). Deoarece ceaiul afectează absorbţia fierului, 32,6% dintre băutorii de ceai au dezvoltat această afecţiune, în comparaţie cu numai 3,5% dintre cei care nu consumau ceai (3).

Dacă doriţi să oferiţi ceai copiilor mici, se recomandă să o faceţi la câteva ore înainte sau după mese, astfel încât să nu afecteze negativ absorbţia de nutrimente (3).

Un studiu comparativ al băuturilor a arătat că, deşi efectul inhibitor cel mai puternic asupra absorbţiei de fier este al ceaiului negru (79-94%), pe locul doi se situează ceaiul de mentă (84%), şi nici efectul ceaiului de muşeţel nu poate fi ignorat (47%) (8).

RESURSE

1. Michael Smith, FDA: Infants Often Get Herbal Teas, Supplements (Copiii mici primesc adesea ceaiuri de plante şi suplimente), accesat la http://www.medpagetoday.com/Pediatrics/GeneralPediatrics/26215

2. WedMD, accesat la http://www.webmd.com/parenting/baby/news/20041112/herbal-tea-for-infant-colic-unsafe

3. Merhav, Amitai, Palti and Godfrey, Tea Drinking and Microcytic Anemia in Infants (Consumul de ceai şi anemia microcitară la copiii mici) accesat la http://www.ajcn.org/content/41/6/1210.abstract

4. Fundaţia Sutter Medical, accesat la http://www.suttermedicalfoundation.org/health/healthinfo/index.cfm?A=C&hwid=hn-1191006

5. Crotteau, Wright and Eglash, Clinical Inquiries. What is the best treatment for infants with colic? (Sondaje clinice. Care este cel mai bun tratament pentru colici?), accesat la http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16822454

6. MedLine Plus, accesat la http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/druginfo/natural/752.html

7. Drugs.com, accesat la http://www.drugs.com/mtm/chamomile.html

8. Hurrell, Reddy, and Cook, Inhibition of non-haem iron absorption in man by polyphenolic-containing beverages (Efectul inhibitor al băuturilor ce conţin polifenoli asupra absorbţiei de fier non-hem la om), accesat la  http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed?term=Inhibition%20of%20non-haem%20iron%20absorption%20in%20man%20by%20polyphenolic-containing%20beverages


[1] FDA – Food and Drug Administration – Administraţia americană pentru alimente şi medicamente (n.t.)

Traducere realizată de Miruna Marin

Anunțuri

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (V)

Sprijinul oferit de familie unei proaspete mame este uneori foarte util. In unele cazuri insa, bunicile ofera sfaturi care saboteaza neintentionat alaptarea exclusiva. O poveste care va va tine cu sufletul la gura!

„Buna, ma numesc Alexandra, dar toti imi spun Alexa si am 23 ani. Ruthy a mea a implinit marti 7 luni.

In ultimul semestru de sarcina mi-am facut (credeam eu) bine temele si asteptam momentul nasterii cu sufletul la gura. Aceasta s-a desfasurat in Austria, unde ma aflu momentan.

Nasterea a fost una naturala, dar din cauza travaliului extra-lung (32 de ore de la inceput la sfarsit) si a lipsei de odihna, am cerut o epidurala pentru ca nu mai faceam fata contractiilor finale. Singura problema care am avut-o a fost meconiul si infectia aferenta. Dupa nastere, mi-au pus fetita pe piept, si ne-au lasat asa pe toti 3 sa ne tragem sufletul. Eu si tati ne minunam de mica mogaldeata care statea la pieptul meu, cu pumnii stransi la gurita. Dupa ceva vreme, moasa cu care am nascut vine la mine si ma intreaba daca nu ii dau fetitei sa suga. Ce stangace sunt, ma gandeam eu, nici macar nu stiu cum sa fac asta! Ea a venit, mi-a prins sanul si mi-a aratat cum se procedeaza. Si asa am mai stat inca vreo jumatate de ora acolo. Apoi au luat-o sa o cantareasca, masoare, spele, procedura standard, apoi ne-au lasat sa mergem impreuna in camera. In salon a fost ok, eu inca mai resimteam oboseala, altfel ma simteam destul de bine si in cursul zilei am tot pus-o la piept pe bebelina.

Urmatoarea noapte nu prea am dormit nici una din noi, pentru ca eu nu o atasasem bine si am facut niste ragade frumusele. Ea nu reusea probabil sa manance cum trebuie, plus ca infectia isi facea de cap. A doua zi inspre pranz a venit neonatoloaga, i-a recoltat sange si a facut inspectia generala, iar in scurta vreme a revenit la noi comunicandu-mi ca trebuie sa o duca la neonatologie ca are infectie in sange si nu are rost sa ne dea drumul acasa, ci ca trebuie tratament cu antibiotic. Ok si au luat-o. Au spus ca pot sa cobor la orice ora, sa vin sa o alaptez, si daca vreau, ma suna la telefonul din salon cand se trezeste sa vin sa o alaptez. Si asa s-a intamplat. O alta asistenta mi-a adus o pompa de muls, pentru ca spusesem eu de ragade, si am inceput sa ma mulg si urmatoarea zi sa ii dau lapte matern cu biberonul.

Dupa o zi, ranile au mai trecut (am folosit si lanolina), si am putut sa alaptez cu protectie de silicon – a fost foarte bine. In urmatoarea zi am renuntat si la protectie, si am alaptat-o normal, cu mici dureri, dar suportabil. Urmatoarea zi am observat ca bebelina nu prea mai stia sa prinda sanul, si m-am intrebat de la ce ar putea fi. Am chemat o asistenta, si ea mi-a spus ca daca nu papa san, o sa imi aduca un biberon, la care eu am sarit ca arsa ca nu ma mai mulg, nu mai au laptele meu la frigider. Atunci domnisoara mi-a spus ca ele i-au mai dat completare, ca sa nu ma cheme chiar asa des, sa mai dorm si eu. Am pus piciorul in prag si am spus sa nu cumva sa ii mai dea cineva completare, mai ales ca eu deja aveam destul lapte, cum am vazut si la ultima mulgere, si inca aveam colostrul mega bun, care usor facea tranzitia spre laptele matur. In urmatoarele zile au putut sa mi-o dea iar mie pe sectie, si venea cineva sa ii mai administreze antibiotic, dar in rest era cu mine tot timpul si a fost perfect!

In ziua externarii a venit in salon consultanta in alaptare a spitalului, si mi-a mai dat ea cateva sfaturi pretioase, cum sa alaptez la cerere, cand vad ca incepe sa-si duca pumnii la gura, cum sa o mufez etc. Eu am vrut numai sa intreb daca e nevoie sa ii dau si apa sau ceai din cand in cand, iar ea mi-a raspuns ca pana la 6 luni nu e nevoie. Buuuun, zic eu! Imi iau bagajele, fata, si acasa cu noi. Am plans de fericire cand am iesit pe usa spitalului, dupa o saptamana, ca ma gandeam ca in sfarsit scap de la spital unde toata lumea tranteste si vorbeste tare. Dar ce sa-i faci, asta e spitalul, nu e perfect.

Ajunsa acasa, dau de mama binevoitoare care a venit sa ma ajute, si sa-mi arate ea cum se face, ca doar a mai crescut 2 si stie. Primele doua zile au fost cat de cat ok, din cate imi aduc aminte. Apoi a inceput turuiala: dar tu nu-i dai ceai? Nu-i dai apa? Fa-i program fetei, ca asa trebuie etc, etc… Eu i-am raspuns destul de taios: „Fata mea nu are ceas in stomac sa-i sune din 4 in 4 ore! Ea o sa primeasca mancare atunci cand ii e foame, pentru ca in burtica a avut la dispozitie 24/24, non stop. Cine sunt eu sa ii fac program? Doar nu e robotel !”

A urmat o pauza de vreo 2 zile, apoi cum aveam prin casa biberoane primite la baby shower, mama a inceput sa faca ceai de chimen ca sa ii dea, sa nu mai aiba dureri de burta fata si sa elimine gazele. La inceput m-am opus, dar incetul cu incetul ea castiga teren. Pana cand fata mea a primit in fiecare zi apa si ceai din biberon. Dupa vreo saptamana incepuse deja sa-si regleze programul de masa, si ajunsese chiar la vreo 4 ore, pentru ca maica-mea tot zicea, numa ce a mancat, inseamna ca ii e sete, si pac cu ceaiul pe ea. Plus ca ma tot ametea sa ii dau suzeta, ca altfel ma foloseste pe mine ca suzeta, si nu mai am timp sa fac nimic prin casa.

Mi-a zis: „Eu am venit sa stau cu fata, nu sa te ajut in casa!” Cand am auzit asta, am tipat la ea cum ca ea ma crede ca sunt buna doar de lapte?! La urma urmei eu sunt mama fetei, si i-am zis sa inceteze sa se poarte ca si cum ea ar fi. Apoi, mai era si soacra-mea, care si ea ma bombarda cu aceleasi sfaturi, legate de ceai si apa si tot restul. 

La un moment dat, pe la 3 luni, la puseu (de care eu nu am stiut), mama a trebuit sa se intoarca in tara, iar eu am ramas singura cu fata. In ultima vreme incepusem sa ma mulg acasa si sa ii dau si lapte cu biberonul cand mai eram plecati pe undeva, ca sa nu mai trebuiasca sa alaptez pe acolo, ca de multe ori nu era spatiu pentru asa ceva. Sau de multe ori ma trimitea mama la plimbare/cumparaturi si imi spunea sa ii las o sticluta sa aiba in caz ca i se face foame. La un moment dat mi-a spus sa imi iau si o cutie de lapte praf, ca daca se intampla ceva (gen nu mai ai lapte, sau e prea slab si trebuie completare) sa fie in casa. Fata mea deja ajunsese oarecum sa fie dependenta de un biberon pe zi, dupa masa in special.

Dupa ce a plecat mama, asadar, am incercat sa ii scot biberonul. Aveam cate unul la mine, cu lapte matern, in caz ca refuza sanul. Pana la un moment dat, cand am fost la o onomastica, si eu m-am incapatanat sa nu ii dau biberon, iar ea s-a incapatanat sa nu suga. Nu vroia sub nici o forma, in seara respectiva mi-a plans 2 ore dupa revenirea acasa, si eu nu am cedat. Pana la urma, de oboseala probabil, a adormit. A doua zi, de la capat. Sotul meu, cand a vazut ce crize face, a spus sa ii dau biberon ca sa nu ramana flamanda, si eu iar da-i la pompa… de stres mi-a scazut cantitatea de lapte. Probabil ca mi s-a reglat si lactatia atunci, dar de la 110 ml abia am mai scos cu pompa 20. Apoi da-i cu lapte praf, care era oribil la gust, si cu care ne luptam vreun sfert de ora ca sa il accepte. La san mai departe crize, pentru ca nu mai venea laptele asa usor. Am fost la ginecolog, am intrebat ce si cum, si a spus tipul foarte degajat ca daca nu mai am lapte si nu mai vrea, se gaseste la magazin lapte praf. Am zis ca ma urc pe pereti!

Vroiam neaparat sa alaptez. Nu mi se pareau deloc suficiente 3 luni. Cumnata imi spunea ca asa a patit si ea, si ca doar cu lapte muls a putut sa il mai tina pe al ei pana la vreo 5 luni parca, apoi lapte praf. Soacra a spus si ea ca a alaptat putin ca a ramas fara lapte, si ca uite ce baiat sanatos si mare are (sotul meu), si ca nu e cazul sa disper. Apoi nasa mea, care are si ea bebelina cu juma de an mai mare, mi-a spus ca in urma unei perioade mai stresante i-a scazut si ei lactatia, si ca a luat galafor, care a ajutat-o. Am intrebat pe aici la farmacii daca se gaseste, nimeni nu stia nimic. Apoi am rugat-o pe nasa sa imi trimita ea, doar ca a durat o saptamana, timp in care am cautat pe net pe toate paginile posibile sfaturi si m-am pompat la greu. Am vazut ca in Elvetia se gasea un sistem de hranire (SNS) care cu un furtunas se atasa pe san, ca sa mimeze actul natural al alaptarii, si ma gandeam sa imi comand. Am intrebat aici, si toti faceau ochii mari ca nu mai auzisera de asa ceva.  

Apoi, am dat de acest grup! Oana mi-a propus sa intru pe grupul Alapteaza! de pe facebook. Ca lihnita m-am aruncat pe documentele de la Files, si am devorat tot ce s-a putut. Asta a fost sfarsitul furtunii mele! Noroc ca eram doar eu cu sotul acasa, si nu mai aveam factori de stres, si usor usor ne-am revenit! Atat de usurata am fost dupa o saptamana parca, deoarece bebelina mea manca iar de la san, fara sa mai planga, si totul era in perfecta ordine! Am scapat de cercul vicios de muls, spalat sterilizat biberoane si consumat apa si timp. 

Daca ma uit azi in urma, parca amintirea asta neagra incepe sa paleasca, si usor usor o uit, pentru ca e asa fain sa poti sa alaptezi oricand, oriunde, oricum, sa nu mai ai bagaje inutile dupa tine, sa fii doar tu cu puiul tau care primeste ce e mai bun de pe lumea asta! Informatiile gasite la Files au fost suficiente!

Ma bucur ca am ajuns pe grupul Alapteaza! si ca faceti o treaba asa buna venind in sprijinul mamicilor ca mine care parca si-au pus intreaga generatie trecuta in cap! Adica mamele, bunicile, matusile care e drept, ne-au crescut si ne-au facut mari si cele care suntem azi, iar pentru asta merita respectul nostru, dar din pacate au aceste idei invechite, si cred ca daca a functionat atunci, e musai sa se aplice si acum, fara sa tina cont ca medicina a mai facut ceva descoperiri de 30 de ani incoace!

Dumnezeu a gandit bine corpul nostru atunci cand l-a creat, si ne-a inzestrat cu tot ce au puii nostri nevoie! Multumesc voua tuturor celor care compuneti acest grup si ne furnizati aceste pretioase informatii, fara voi nu cred ca am fi reusit!„

15 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!