Interviurile Alapteaza! – Rox Dudus

Daca ai nevoie de informatii in alaptare si cauti o consiliera in alaptare La Leche League in Romania, ai mari sanse sa iti raspunda la telefon o voce calda, blanda: Roxana Dudus. Ea este mama unui baietel minunat si este pasionata de alaptare. Geolog de profesie, a devenit consilier La Leche League pentru a putea sa ajute mamici sau viitoare mamici in calatoria minunata a alaptarii.

Rox dudus

Ce este o consultanta LLLI?

Consultanta formata si acreditata de catre LLLI este o mama cu experienta in alaptare de minim 9 luni. Aceasta are rolul si responsabilitatile ei: ajuta mamele prin telefon, in persoana, e-mail si alte mijloace de comunicare, planuieste si aranjeaza intalnirile lunare, supervizeaza managementul grupului LLL, este la curent cu informatiile noi aparute in alaptare, ajuta alte mame sa devina consultante LLL. Instrumentele consultantei sunt ascultarea si empatia. Ofera informatie, nu da sfaturi. Nu face recomandari despre ce ar trebui sa faca mama, dar poate juca un rol important in ajutarea mamei pentru a gasi informatia de care are nevoie pentru a lua o decizie informata in acord cu circumstantele individuale. Consultanta respecta decizia mamei, indiferent daca este sau nu in acord cu ea.

Care sunt principalele impliniri pe care le ai consiliind mame?

Consultanta in alaptare mi-a adus principala satisfactie ca sunt intr-un proces continuu de invatare si descoperire. Experientele mamelor imi imbogatesc cunostintele si ma determina sa gasesc informatii despre alaptare. In general, ma consider o persoana altruista. Si sunt mandra ca fiecare mama care a primit sprijinul meu a reusit sa isi alapteze bebelusul contribuind astfel la fundatia sanatatii lui.

Exista o retea de consilieri in Romania, maternitatile colaboreaza cu voi? 

Reteaua de consultante si consilieri in alaptare din Romania raportata la alte tari este destul de mica. Eu sunt voluntara, dar unii au meseria de consilier in alaptare, meserie care inca nu e introdusa in Codul de meserii al Romaniei. Eu nu colaborez, inca, direct cu personalul din maternitate, adica sa merg in maternitate si sa stau langa mama imediat dupa nastere daca are nevoie de ajutor in alaptare si sa fiu in contact direct cu personalul medical, nu exista schimb de experienta. Am avut intalniri si discutii cu medici pediatri si moase.

LLL Romania are un proiect finantat din donatii internationale ce cuprinde o serie de brosuri in limba romana despre alaptare ce vor fi afisate in maternitati si policlinici, daca i se va permite. Proiectul se misca destul de incet pentru ca in spatele lui exista unele dificultati de ordin tehnic (traduceri, corecturi, tiparire samd), dar speram ca se va concretiza.

In general, noi mizam pe mama. Consideram ca daca mama este informata inainte de nastere despre alaptare atunci va stii sa ia decizii in cunostinta de cauza.

Care sunt cauzele cele mai frecvente pentru care mamele apeleaza la ajutorul tau? Cum te pot contacta mamele?

Cauzele sunt destul de diverse si unice in felul lor, deoarece fiecare experienta a mamelor, chiar daca au un numitor comun, sunt diferite, depind de fiecare persoana in parte. Cea mai frecventa problema este ca mama nu are incredere in capacitatea ei de a produce lapte. Aceasta este incurajata si de sfaturile primite in maternitate care, de obicei – nu intodeauna, nu sunt in concordanta cu informatiile medicale deoarece majoritatea personalului medical nu este instruit pentru alaptare, nu participa la cursuri, nu detine informatie noua si pertinenta samd. Familia are un rol important in demoralizarea mamei, din pacate. Se considera binevoitoare, dar, de cele mai multe ori, mama se simte contrariata, nu mai stie ce sa ia in considerare, cum ar fi mai bine pentru ea si pentru bebelusul ei si, uneori, rezultatul este renuntarea la alaptare.

Alte probleme des intalnite ar fi startul gresit in alaptare din maternitate cand bebelusul primeste suplimentare cu formula de lapte praf si, ajunsi acasa, mama si bebelusul incearca sa isi construiasca relatia cu mult efort, pozitionarea gresita la san, mastita, infectia mameloanelor, luarea in greutate, diversificarea timpurie, relactatia, alaptarea in afara casei, refluxul gastro-esofagian, alergiile, alaptarea in timpul noptii, oboseala mamei, presiunea celor din jur atunci cand mama depaseste 1 an de alaptare samd.

Cine are nevoie de sprijin in alaptare ma poate contacta prin telefon si imi poate scrie la adresa de e-mail laptematern@yahoo.com. La Leche League Bucuresti exista in reteaua de socializare Facebook, cu pagina proprie, unde cei interesati pot gasi amanunte despre intalniri, pot admira fotografii cu mame alaptand si pot transmite mesaje.

Este interesant ca am fost contactata si de tati, nu numai de mame. Ajutorul lor a fost binevenit in situatiile in care mama era spitalizata (de ex. caz de diaree la bebelus, iar mama era presata sa intarce, medicul considerand ca laptele matern acutizeaza starea bebelusului) sau era imediat dupa nastere si starea nu ii permitea sa vorbeasca la telefon (de ex. cazul mamei care imediat dupa nastere a observat ca laptele matern are culoare maronie, fapt ce a determinat medicul sa recomande intreruperea alaptarii).

De ce e bine ca in caz de probleme mamele sa apeleze la o consultanta LLLI?

Pentru ca o consultanta ofera sprijin emotional, este o buna ascultatoare, empatizeaza cu mama si detine informatie. Uneori, mama are nevoie doar sa fie ascultata sau sa stie ca si alte mame au trecut prin experienta ei.

De foarte multe ori mi s-a intamplat ca mama sa imi multumeasca ca m-a gasit la timp si ca datorita sustinerii mele relatia alaptarii a continuat cu succes. Alteori, a fost tarziu cand mama a apelat la mine si intoarcerea la san a bebelusului a fost dificila sau chiar imposibila. Apoi, mai este si gradul de perceptie, de intelegere al mamei si de cat isi doreste mama sa alapteze.

Daca mama apeleaza imediat ce are o problema in alaptare la o consultanta atunci va salva timp si problema va fi luata „din fasa”, astfel incat nu e acutizata si rezolvarea va fi mai rapida si consecintele mai mici. Consultanta sprijina emotional mama si ofera informatie mamei, informatie care uneori cere timp mamei pentru a fi descoperita si cercetata.

Exista situatii cand consultanta recomanda suplimentarea cu formula de lapte praf?

Consultanta rareori recomanda acesta suplimentare. Ne ghidam dupa sursele OMS si UNICEF care spun ca bebelusul nu primeste lapte matern daca are galactosemie clasica, sufera de boala urinei cu miros de artar, are fenilchetonurie. Alte amanunte gasiti in acest articol tradus de mine sursa fiind OMS: www.parinti.com/AlaptareMotivemedicaleacceptabilepentruainlocuilaptelematern-articol-1509.html

Care sunt (daca sunt) recomandarile general valabile pentru orice viitoare sau proaspata mama cu privire la alaptare?

Recomandarea principala este ca mama sa se informeze inainte de nastere despre alaptare. E necesar sa inteleaga cum se produce laptele matern, sa cunoasca pozitiile de atasare corecta la san si sa cunoasca semnele prin care isi da seama ca bebelusul isi ia cat lapte matern are nevoie (de ex. numarul scutecelor umede in 24 ore, culoarea scaunului, culoarea pielii samd) – sa „citeasca” bebelusul. Este important pentru mama sa vada si alte mame alaptand sau sa cunoasca experientele altor mame in alaptare si sa preia ceea ce ii convine si se potriveste ei si bebelusului.

Care crezi ca sunt cauzele pentru care exista o rata atat de scazuta (12,6% conform statisticilor UNICEF) de alaptare exclusiva timp de 6 luni in Romania? De ce e atat de mica fata de alte tari europene?

O cauza principala este lipsa informatiei. Am declarat-o de mai multe ori, am rabdarea sa o mai fac inca o data: in librariile din Romania nu gasesti o carte dedicata doar alaptarii. Educatia este plina de prejudecati, de mituri despre alaptare. In manualele scolare nu exista niciun paragraf care sa invete posibila viitoare mama despre cum functioneaza sanii ei si natura lor biologica. Personalul din maternitati nu este destul instruit pentru a oferi sprijin mamei in primele ore de dupa nastere. Campaniile pro-alaptare lipsesc cu desavarsire din partea guvernului/ministerului sanatatii. Codul de marketing al substituentilor de lapte matern s-a dezbatut in Parlament, cu mult efort, dar concluzia inca nu se stie. Suplimentarea cu lapte praf este incurajata si oferita ca prima solutie la cea mai mica problema in alaptare. Companiile ce comercializeaza formula de lapte praf au reclame agresive si finantate puternic. Laptele matern nu se vinde!

Reclamele la laptele praf trimit un mesaj mixt pentru mame, pentru ca incep cu „Laptele matern este cel mai bun pentru bebelus” si se termina cu ceva de genul „Oferiti lapte de vaca gustos!”.

Societatea a perpetuat aceasta ambiguitate. Mai degraba, hranirea cu lapte praf a devenit norma.

Esecul de a consuma lapte uman suficient are implicatii vitale pentru sanatatea publica.

In alte tari europene, in ciuda faptului ca CIC este de mai scurta durata, in comparatie cu Romania, rata alaptarii este mai mare deoarece exista o serie de organizatii ce organizeaza campanii, conferinte, detin literatura pro-alaptare si sunt sustinute de guvern. De ex., in Marea Britanie, in 2005- 48% dintre mame alaptau exclusiv la 6 saptamani, in 2010 procentul a crescut la 55, iar la 6 luni, in 2005 25 % dintre mame alaptau, iar in 2010 procentul a crescult la 34%.

Ce credeti ca ar trebui facut pentru a incuraja cresterea numarului de bebelusi alaptati?

Educarea populatiei, inca din liceu. Apoi, campanii despre beneficiile alaptarii promovate si finantate de guvern sau de vedete, campanie care sa arate ca alaptarea e naturala, ca laptele matern contribuie la sanatatea mamei si a copilului pe termen lung. Oferirea de cursuri dedicate alaptarii pentru personalul medical. Actualizarea informatiei din cursurile despre alaptare predate in facultatea de medicina. Perpetuarea informatiei pertinente de la mama la mama. Postere afisate in maternitate si policlinici cu mame alaptand. Editarea de brosuri cu minima informatie despre alaptare. Sprijinirea emotionala a mamei si construirea increderii in ea, acolo unde lipseste.

Care este rata mamelor care nu pot cu adevarat alapta si de unde vine statistica?

Rata este de 2% si aceasta vine din faptul ca nu pot alapta din diverse motive medicale. Statistica este bazata pe studiile Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Eu cred ca fiecare copil are dreptul de a fi alaptat, ca fiecare mama are dreptul de a lua o decizie informata si ca societatea trebuie sa faca eforturi pentru a o sprijini sa alapteze, atat timp cat ea si copilul ei doresc.

Dar, rata mamelor care nu pot alapta reala este data de diversi factori fizici (mama are mameloane care nu permit usor alaptarea, gura bebelusului nu e compatibila cu hranirea la san, mama beneficiaza doar de un san functional, de ex. masectomie, si nu poate asigura o productie lactata adecvata bebelusului), sociali (mama se fereste sa alapteze in afara casei, intoarcerea la munca prea devreme, critica celor din jur, presiunea familiei), emotionali (depresia post-partum, abuzul fizic, incredere scazuta in capacitatile ei), intelectuali. Dar, acestia sunt factori care intrerup alaptarea, iar mesajul principal este „Nu am putut alapta!”. Exista multe bariere in alaptare, destule motive pentru a intrerupe alaptarea, dar cu ajutor se pot rezolva. Procentul de 2% cuprinde cazurile extreme si rare.

Tinand cont de epidemiile contemporane de astm si obezitate contemporane in randul copiilor si costurile de asistenta medicala in crestere ar fi logic ca rata alaptarii sa creasca pentru imbunatatirea sanatatii copiilor si, astfel, costurile pentru sanatate vor fi diminuate.

Anunțuri

Povestea noastra, cum am reusit sa readuc bebelusul la san cu ajutorul sotului meu

O mama ambitioasa si un tatic de nota 10 = un bebelus alaptat si fericit!

Am ramas insarcinata din prima incercare si am avut o sarcina extrem de usoara, dar cu multe temeri nefondate din partea mea. In timpul sarcinii nu am citit absolut nimic despre alaptat pentru ca stiam 100% ca dupa ce voi naste natural, laptele va curge garla si gata! Simplu si frumos! 🙂
Am intrat in travaliu si m-am dus la maternitate unde am avut parte de prima lovitura: trebuia sa fac cezariana, desi eu simteam ca totul e ok si ca putem natural… Mi-am lasat deoparte instinctul si am urmat indicatiile medicului.
Tot ce stiam despre alaptat era ca dupa nastere trebuie sa-l pun repede pe bebe la san, ceea ce am si facut. Le sunam pe fetele de la neonatologie si ceream sa mi-l aduca la alaptat si nu intelegeam cum de nu ii este foame. Motivul era simplu: primea lapte praf.

In maternitate l-am alaptat de cateva ori, dar ii dadeam completare cu lapte praf.
Am ajuns acasa unde in primele zile ne-a vazut un pediatru care era si consultant in lactatie, dar care nu mi-a explicat mai nimic. Starea mea? Eram terminata psihic… simteam ca s-a sfarsit lumea si ca nu sunt buna de nimic. Ma uitam la sanii mei si simteam ca incep sa-i urasc. Le vorbeam si le spuneam ca daca nu dau lapte, degeaba ii am. Ma uitam la bebe si plangeam mult…zilnic. Sotul imi spunea ca o sa vina si laptele, sa am rabdare. Bebe nu statea deloc la san, plangea ca din gura de sarpe pana primea biberonul, eu vroiam sa i-l dau, sotul spunea sa mai insist cu sanul. Imi picura lapte praf pe san numai ca bebe sa-l bage in gurita. La cateva zile am facut si furia laptelui si am cumparat pompa. Mi-am facut program si la inceput pur si simplu alergam dupa fiecare picatura de lapte matern. Eram fericita ca macar primea lapte matern, fie el si cu biberonul.

La 2 saptamani, sotul mi-a dat un numar de telefon si imi spune ca este al unei consultante gasite pe net (Rox Dudus caruia ii multumesc din suflet). Dupa discutia cu ea, usor, usor lucrurile s-au mai schimbat, dar bebe la san tot nu statea… lapte aveam, dar vroia biberon, nu san!
A trecut o luna jumate de muls… mult muls. Pana cand am zis stop! Renunt! Asta e, nu a fost sa fie si gata! Bineinteles ca sotul meu avea alta parere: „De ce sa renunti?? Tu acum ai lapte! Trebuie doar sa reusim sa-l aducem la san!” Asa ca am incercat, acum 1 minut, mai tarziu 2, pana cand a inceput sa-l accepte, dar mai mult noaptea. Ziua parca era alt copil, nu se atingea de el. Mi-era teama ca voi pierde laptele si vorbeam cu sotul meu care-mi spunea: „Nu pierzi niciun lapte! Pune-l sa suga!” Credeti-ma ca ma scotea din minti si ii spuneam: „De unde tot stii tu?? Ai alaptat vreo 5 copii si nu stiu eu?”:))
Bineee… am continuat. Mi-am dat eu seama ca bebe nu refuza sanul imediat dupa somn sau in timpul somnului si iata cum am ajuns sa stau sa-l pazesc si sa-i bag sanul in gurita cand dormea sau imediat dupa ce se trezea. A fost greu, a fost crunt, am avut multe momente cand mie-mi curgeau sanii si el nu vroia sa suga. Am avut si mai multe momente cand am zis: Gata! Renunt! Bineinteles ca in acele momente venea „consultantul” meu personal in lactatie si ma convingea ca bat campii si ca nu-mi doresc asta!

Am tot insistat, am tot insistat si cand chiar nu credeam ca se mai poate intampla ceva, minunea s-a produs! La 5 luni baiatul meu a renuntat definitiv la biberon!!
Cum merg lucrurile in ziua de azi? Avem 9 luni si jumatate si mancam san la greu!! Ma uit la el si nu-mi vine sa cred! Pe cat de mult il respingea cand era mic pe atat de mult il adora acum! Momentele in care „vorbeste” cu titi si o mangaie sunt de vis!

Aderarea la grupul Alapteaza! ma ajuta enorm! Am devenit 100% AP si va multumesc din suflet!!
Fetelor care va doriti sa alaptati: nu renuntati! Nimic nu se compara cu legatura care se creeaza in acele momente! Daca va doriti cu adevarat, se poate!!!

sorina

27 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (IV)

Desi Patricia s-a informat despre alaptare inainte de a naste, furia laptelui si ranile groaznice i-au transformat primele zile acasa intr-un cosmar. Din fericire, decizia de a apela la un consultant in alaptare i-a readus pe calea cea buna.

„Noi am inceput foarte bine, am nascut natural intr-o clinica privata din Constanta. Intentia mea era sa nasc in apa insa Sebi s-a grabit asa tare ca n-au mai apucat sa umple cada. Moasa mea a fost chiar sotul care a stat cu mine tot timpul. Nasterea a fost rapida, 30 de minute de la ruperea membranelor iar puiul mi-a fost pus pe piept imediat, inainte de a fi spalat dar si dupa. A fost de vis! L-am avut cu mine in camera si mi-a fost pus la san la maxim 30 min de la nastere si am adormit piele pe piele, bebele sugand. Imposibil de descris in cuvinte sentimentul, plangeam de fericire si nu imi venea sa cred ca minunea de la pieptul meu este a mea.

Am stat in spital 3 zile, in camera cu puiul si cu sotul meu, timp in care alaptam la cerere zi si noapte. Eram numai noi trei iar intreaga lume era a noastra! M-am externat cu usoare ragade la ambii sani si usturimi. Am ramas in Constanta inca 5 zile pentru ca puiul sa profite de aerosoli cat mai mult posibil. Ieseam cu el pe plaja si ne minunam de cat de perfecta este acea fiinta mititica, bebelusul nostru. In a 5-a zi am avut furia laptelui, sanii tari si durerosi pe care i-am decongestionat numai sub dus caldut si masaj. Ragadele deja devenisera sangerande si preferam sa alaptez in picioare ca sa imping cu talpile in pamant de durere. Ma gandeam sa ma duc la clinica sa cer ajutor unei mosici, dar citind pe forumuri ca durerile trec in 3-4 zile… am ales sa suport si sa merg mai departe. In ultima zi de stat la mare Sebi n-a mai vrut sa suga, probabil ca simtea stresul meu. Am inceput sa ma pompez cu o pompa manuala din care scoteam cam 20 ml in 2 ore si i-am dat cu lingurita. De la 15:00 pana seara la 23:00 nu a mai vrut nimic, nici san, nici cu lingurita… plangea in continuu pana cand la un moment dat a adormit de oboseala. Cand s-a trezit si am ajuns acasa in Bucuresti l-am pus la sanul cu rana mai mica si a supt in sfarsit. Eram toti trei obositi, Sebi adormise iar noi eram in sfarsit linistiti ca a mancat. Depresia mea incepuse.

Din acel moment l-am pus numai la acel san timp de o saptmana gandindu-ma ca celalalt san se va vindeca intre timp si va dori sa suga si din acela. Cea mai mare greseala: laptele a scazut in sanul nestimulat iar rana la sanul stimulat s-a adancit pana cand am facut niste santuri de toata frumusetea, acoperite cu o coaja groasa de parca mai aveam un sfarc lipit de sfarcul real. Eram disperati si eu si sotul, Sebi plangea foarte mult, sugea dar cand termina iar plangea. Nu stiam ce sa facem, luaseram si protectoare de silicon – mai rau durea, parca ardea rana vie (mai tarziu urma sa aflam ca luasem un numar prea mic si peretii de silicon mai rau frecau rana vie). Pompa nu scotea mare lucru – nu acceptam ideea ca nu am lapte, sigur pompa nu era buna… astfel incat intr-o noapte sotul a cautat pe net pompe electrice. Am inchiriat o pompa profesionala Ameda dubla iar Eugenia ne-a intrebat ce problema avem si ne-a recomandat un consilier in alaptare. Niciodata nu am crezut ca poate fi eficient un consilier. Nici cursul Lamaze nu il facusem caci mereu am crezut ca nu e util, pot nimeri peste oameni slab pregatiti care nu vor decat bani fara sa se implice cu adevarat. GRESIT! Ca prin minune, de cum a intrat in casa Andreea, starea de spirit se schimbase, era o speranta, am simtit ca vom reusi in sfarsit. Mare ne-a fost tristetea cand ne-a spus ca puiul e slabit si ca trebuie sa ii dau lapte praf ca sa-si recapete fortele. Intre timp masaj, pompat la ambii sani in sincron dupa fiecare alaptat pentru stimularea lactatiei si tinut evidenta intr-un tabel: cat mananca, cat ii dam lapte praf/lapte matern/scutec ud si scaun.

I-am dat lapte praf cand am vazut ca devenise ca o leguma, la 14 zile de viata, nu mai avea putere nici sa planga, era atata de slabit ca se uita neputincios la noi. Cand a inceput iar sa planga cu forta eram asa de fericiti amandoi ca puiul nostru si-a recapatat puterile!

Rutina devenise aceeasi la fiecare 2 ore: supt la san, seringa cu lapte matern muls dinainte oferit de sotul meu, seringa cu lapte matern muls de mine in sincron cu mancatul de lapte matern oferit de sot, seringa cu lapte praf in completare. O masa tinea si 2 ore pana cand i-am cumparat biberon Medela Calma care imita sanul, caci Sebi nu mai apuca sa se odihneasca cum trebuie. In total i-am dat 5 zile completare (jumatate de cutie) dar ca si timp mi s-a parut mult mai mult.

Dupa 5 zile de suplimentare cu lapte praf, nasii de cununie (care au bebe cu 3 saptamani mai mic) au venit la noi, iar eu ma uitam la nasica cum il alapta pe puiul ei si din 30 in 30 de minute. Mi-am spus in acel moment GATA, asta pot sa fac si eu! Puiul meu de atunci a mancat numai lapte de la mama lui. Ranile au devenit suportabile la 8 saptamani, pe la 2,5 luni nu ma mai dureau deloc.

Uitandu-ma in urma e clar ca decizia de a-l alapta la un singur san a fost gresita, am riscat sa pierd laptele la acel san! Protectia de silicon iar a fost prost aleasa, am luat un numar prea mic neadaptat pentru tipul meu de san. Am apelat la un consultant in alaptare foarte tarziu, la 14 zile de la nastere.

Citisem mult despre alaptare si am crezut ca e deajuns. Am rasfoit site-ul mamalapte.ro din scoarta in scoarta, precum si kellymom.com. In teorie stiam cum se mufeaza bebele, dar in practica nu a fost atat de simplu. In plus am crezut ca un consultant nu va face decat sa repete ceea ce am citit eu deja. Gresit, Andreea mi-a aratat in mediul de acasa cum sa pun copilul la san, mai multe pozitii cat mai putin dureroase si mi-a oferit incredere si speranta ca voi reusi sa-mi hranesc puiul.

Sunt fericita ca ii pot oferi puiului meu laptic, siguranta, caldura, liniste si dragoste. Ii e foame – san, e somnoros – san, e morocanos – san.. Si asa ne bucuram unul de altul, ne imbratisam si ne iubim zi de zi, caci sanul ii hraneste si fizicul si sufletul, iar eu ma conving de fiecare data ca m-am nascut ca sa fiu mama lui.

8 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!