Ajutor de la mama la mama, pentru alaptare lina

O mama informata care are insa un start greu din cauza lipsei de suport a personalului medical. Ajutorul vine de la alte mamici, dornice sa vada cat mai multi bebelusi alaptati si fericiti.

Salut!

Povestea mea este una frumoasa… intr-un final 🙂

Albert a venit pe lume pe cale naturala, fara anestezie, dupa un travaliu de o ora si jumatate. Da, ati inteles bine! Am fost eroina pentru toate prietenele mele, dar de fapt…am avut muuult noroc.

Povestea alaptatului a inceput inainte de nastere. Eram in luna a cincea, in concediu, la mare si Cosmina Cos a aflat ca sunt insarcinata. Pentru ca ne cunoastem de foarte mult timp s-a implicat mult in „cazul” meu, m-a intrebat cum vreau sa nasc, daca am de gand sa alaptez, mi-a povestit despre grup si mi-a dat o bibliografie de citit. Tot acest bombardament de informatii a fost in soc pentru mine, trebuie sa recunosc. Nu imi pusesem foarte multe intrebari existentiale pana atunci. Stiam ca voi naste natural si ca voi alapta. Nu stiam cat, cum, de ce. Glumeam cu sotul meu si ii ziceam ca imi iau cartile pe plaja ca la cat a fost Cosmina de serioasa este in stare sa ma asculte. :))
Zis si facut. Am intrat pe grup si am inceput sa citesc. Am vazut atunci cate probleme au mamicile si cate informatii pe care eu le ignorasem erau!
Pana am nascut citisem tot ce era la files si imi ziceam ca sunt pregatita.

Experienta de la spital (Athena Timisoara) a fost una urata din punct de vedere al alaptatului.
Erau doar fete zambitoare, dar ajutor propriu-zis nu am avut.
I-am dat copilului lapte praf cand i-am rugat sa nu o faca!
Tinusem copilul langa mine tot timpul ca sa-l pot supraveghea sa nu primeasca lapte praf. Dupa pranz era program de vizita si urmau sa vina prieteni si la mine si la colega de salon. Am decis ca e mai bine sa nu-l expun asa tare si am dus copilul la asistente, prietenii urmand sa-l vada la geam. I-am rugat sa mi-l aduca daca vrea sa manance in cele 2 ore. Au venit prietenii mei si m-am dus cu ei la geam sa le arat copilul. Lipsea. Am intrat inauntru si stupefiata am vazut cum o asistenta ii indesa un biberon de lapte praf! Am intrebat de ce face asta si mi-a raspuns ca el oricum nu vrea! Nu asta era ideea… Saracul era murdarit pe la gurita de parca mancase creta!

In zilele de la spital nu am reusit sa il alaptez exclusiv. Cand am cerut copilul noaptea mi-au spus ca nu au vrut sa ma deranjeze! :)) Cum adica sa ma deranjeze copilul meu?!

M-au ajutat cu atasarea doar la insistentele mele si oricum fara rezultat. Ridicau din umeri si intorceau spatele si mai spuneau si ca „nu am inca lapte” 🙂

Aveam sanii tari si am cerut o pompa de muls. Am reusit sa mulg 20 ml si s-au uitat la mine asa parca cu mila si mi-au zis ca nu este suficient ce am eu acolo si l-au aruncat…

Intr-o zi copilul dormea de 6-7 ore si mi-au zis ca trebuie sa-l trezeasca sa ii dea lapte praf ca se deshidrateaza 🙂 Adica nici nu isi puneau problema sa-l alaptez.

Pe fisa de externare era bifat „alaptat natural exclusiv”. Mincinosii!

Abia asteptam sa ajung acasa. Asteptam sa fie liniste si sa depasim acest impas. Deja eram speriata si ma gandeam ca in teorie era atat de simplu, dar in practica nu era deloc asa. Tot ce citisem parca nu se potrivea cu realitatea.

Acasa nu imi dadeam seama daca suge sau nu. El statea la san, dar eu nu simteam nimic si nici nu auzeam cum inghite, acel supt-supt-inghitit. In ziua aceea sotul meu i-a dat lapte praf. Mi-am zis ca sunt obosita, ca nu stiu ce se intampla, dar ca „maine” nu se va mai intampla asta.

A doua zi, la fel. Sugea putin, apoi plangea foarte tare. Stiam ca ceva nu fac bine, dar nu imi dadeam seama ce. Sanii mei erau tari ca piatra si nu reuseam sa-i detensionez nicicum.

Spre seara copilul era in aceeasi stare, nu reusisem sa il alaptez. Atunci sotul meu mi-a propus sa vorbim cu un doctor, dar pana una alta sa-i dau lapte praf. Era clar ca ceva nu era in regula.

In seara aia i-a dat 60 ml de lapte praf si cand am vazut asta am iesit din camera si am inceput sa plang. Nu pricepeam ce nu fac bine. Nu intelegeam de ce eu, cu atatea informatii la indemana nu reuseam ceva ce altii au facut-o de-a lungul anilor in mod natural. La mine parca nu era nimic instinctiv.

Mi se parea ca la fiecare doza de lapte praf eu pierd teren, ca nu voi reusi niciodata sa-l alaptez exclusiv, mi se parea cel mai urat cosmar si un esec inexplicabil.

Atunci m-a contactat prietena mea, Corina Pienar, care nascuse si ea de 3 saptamani. M-a intrebat cum merge si daca ma descurc. I-am zis atunci of-ul meu. I-am zis ca nu e ok, ca ceva nu merge si ca am nevoie de ajutor.

M-a sfatuit sa o contactez pe dna. Teodora Vicol si mi-a mai dat numarul Cristinei Dan.

Am sunat-o atunci, pe dna. Vicol, dar nu mi-a raspuns imediat. Era, ce-i drept, sambata seara. Apoi am sunat-o pe Cristina care mi-a raspuns si cu care am discutat pret de vreo 40 min.
Cu vocea ei calma imi punea intrebari, incerca sa ma linisteasca si sa afle care e problema. Mi-a povestit si din experienta ei si s-a oferit sa vina sa ma ajute a doua zi dimineata. Am acceptat cu drag ajutorul si ramasese stabilit sa ne vedem dimineata.

Dupa discutia cu ea parca mi-am incarcat bateriile, castigasem din nou incredere in mine si mi-am zis ca TREBUIE sa reusesc.

Noaptea s-a trezit Albert sa manance. Incercasem din nou sa-l alaptez la orizontala, cum o faceam de obicei si iar nu a mers… L-a luat sotul meu in brate si stateam amandoi ca prostii si nu stiam ce sa facem. La un moment dat a zis Luci (sotul meu) „Dar nu il tii bine, uite! asa trebuie sa il pui”. Si cum stateam in picioare mi l-a impins cumva la san, dar a „nimerit” atat de bine ca Albert a inceput sa suga dintr-o data eficient si sa nu se dezlipeasca de acolo. Am simtit asta din prima secunda. I-am zis „Stai! Nu te misca!”. Si am ramas asa amandoi pana s-a saturat copilul. Eram super fericita!

Si asta a fost 🙂 Atunci am descoperit atasarea corecta. Din acel moment nu i-am mai dat lapte praf si totul a decurs foarte bine.

A doua zi am sunat-o fericita pe Cristina sa-i spun vestea cea mare. 🙂

In primele saptamani au urmat 1000 de alte intrebari pe care i le puneam Corinei sau Cosminei. Au avut muuulta rabdare cu mine. 🙂

Diana H

De atunci nu m-a mai impiedicat nimic si nimeni sa alaptez copilul. Am stiut sa dau ignore oricarui sfat „binevoitor”.

Nu i-am urmarit greutatea, nu am fost stresata ca se satura sau nu se satura. Pur si simplu simteam ca suntem bine.

Mama, soacra, bunicile si alte rubedenii mi-au mai spus ca ele ne dadeau „ceiut”, intrebau daca se satura Albert, ca ele stiau ca pe vremea lor unele femei nu aveau „lapte gras” si nu le lasau doctorii sa alapteze. Zambeam, nu incercam sa le lamuresc, si le spuneam ca noi suntem bine si ca am „noroc” ca eu am lapte bun si suficient. :))

Multumesc grupului Alapteaza pentru ca ne-a salvat! Avem 4 luni si jumatate de tzitzi si suntem foarte fericiti 🙂

Diana Suciu

24 februarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Anunțuri

Despre nastere si alaptare

Am tot citit de-a lungul timpului parerile si of-urile multor mamici, in legatura cu nasterea si alaptarea.

Majoritatea, sunt de accord, din start, ca o nastere naturala si o alaptare exclusiva, sunt idealul oricarei femei. Medical si statistic vorbind, majoritatea femeilor sunt apte pentru a reusi in aceste 2 domenii, cat de natural posibil. Fara nicio interventie din exterior, fara complicatii. Din pacate, in prezent, viata moderna a rasturnat echilibrul, si acum procentele s-au inversat. Femeile nu mai sunt capabile sa nasca natural, e nevoie de cezariana, iar alaptarea este o pasare rara, pe cale de disparitie.

In contextual acesta, ideile promovate pe grupul Alapteaza, mi se par cat se poate de necesare, si de normale. Se porneste de la premiza ca TOATE femeile pot naste natural si TOATE pot alapta (asta pentru a inclina balanta inspre naturalul de care vorbeam). Desi, stim cu toatele, ca nu este chiar asa; adica sunt femei care chiar nu pot naste natural, si femei care chiar nu pot alapta, sau nu pot alapta exclusiv.

Cand o femeie care nu a nascut natural, sau nu a alaptat da nas in nas cu aceste pareri absolutiste, se revolta, se indigneaza si vine sa demonstreze ca nu este corect sa fie promovate aceste idei “naturale”, pentru ca ea nu a reusit si se simte cumva atacata. Se isca apoi o intreaga polemica, de pareri personale, defensive sau ofensive, se ajunge la o discutie incordata.

711036_704176189605193_1814481110_n

Mama care a ajuns la cezariana, desi a facut tot ce ii statea in putinta sa nasca natural, dar din diferite cauze medicale nu a reusit, nu ar trebui sa se simta deloc atacata, nu ar trebui sa aibe nici un regret! Daca stie ca a luptat, ca a facut ce putea face, si totusi nu a reusit, mi se pare normal sa fie impacata cu gandul, sa accepte ca ea face parte din procentul ala mic si sa incurajeze alte mamici sa lupte la fel, in orice situatie.

Mamicile care nu au putut alapta, sau nu exclusiv, nu vad de ce ar ataca procentele oficiale, sau alte mame care sustin ca aproape toate mamele pot alapta, DACA si ele s-au luptat pana in panzele albe pentru alaptare, pentru pruncul lor. Stiti ca ati facut orice, dar…. nu se poate. Si iar, puteti sustine alte mame, prin experienta voastra, prin incurajare, le indrumati ce sa faca sa reuseasca, dati mai departe experienta vasta ce o aveti, ce ati strans-o in timpul luptei.

Pentru ca o mama care a luptat pentru bunastarea copilului, este o mama documentata, o mama care nu a renuntat usor, si care a fost invinsa doar de motive ce nu tin de ea!

Daniela Balog

Nasterea

O sinteza de Mona Lasac
Medic anestezist

Nasterea naturala

  • ideea de nastere naturala are in spatele ei o intreaga filosofie
  • e un proces fiziologic
  • nu este medicalizata in nici un fel
  • conceptual, se bazeaza pe faptul ca o femeie este capabila sa isi aduca pe lume propriul copil, in mod natural, fara interventii medicale de rutina

  • poate avea loc fie la domiciliul mamei , fie intr-o casa de nasteri, sub supravegherea unei moase/doule ( in cazul in care sarcina a decurs normal, fara probleme) sau poate avea loc in spital sub supravegherea unui medic si /sau unei moase ( de preferat , daca sarcina este cu probleme sau daca exista vreun risc pt mama sau pt fat)

  • in cazul in care nasterea decurge la spital, exista o posibilitate mai mare ca nasterea naturala sa se transforme in nastere vaginala

  • prima contractie sau chiar ruperea spontana a membranelor nu inseamna ca nasterea este iminenta. In cazul in care se doreste o nastere naturala, dar totusi in cadru spitalicesc, este de recomandat ca mama sa ramana cat mai mult in mediu familiar petrecandu-si prima parte a travaliului acasa.

  • Exista in general 3 mari semne care anunta travaliul , sintetizate foarte fain de Sheri Bayles ( moasa renumita si instructor de lamaze din SUA):
    • 1. Pierderea dopului de mucus – poate sa apara in timpul urinarii ( uneori trece chiar neobservat), e de culoare alb-rozalie si indica o schimbare la nivelul colului cervical, subtierea sau dilatarea acestuia.. Nasterea propriu-zisa poate sa apara la 2 zile sau chiar la 2 saptamani dupa pierderea dopului de mucus, deci nu e nevoie sa te grabesti la spital.
    • 2. Ruperea spontana a membranelor – in acest caz sunt importante 3 lucruri :
      • 1. Aseaza-te
      • 2. Noteaza ora ( important datorita riscului de infectie dupa24, 36 sau chiar 48 de ore)

      • 3. Suna doctorul/la spital

Alt lucru important este sa verifici culoarea lichidului :

  • daca este limpede, atunci totul este normal

  • daca este verde, exista posibilitatea ca fatul sa fi eliminat meconiu sau ca fatul sa fie in pericol, de aceea este mai bine sa mergi la spital pt un consult ( green means go !)

In mod normal, contractiile vor incepe in 6-12 ore de la ruperea spontana a membranelor

  • 3. Contractiile

    • nu suna la spital pana cand contractiile sunt la 5 minute ( masurate de la inceputul unei contractii pana la inceputul celei de-a doua )

    • mergi la spital daca nu poti vorbi in timpul unei contractii ( inseamna ca sunt destul de puternice )

Nasterea vaginala

  • de multeori confundata, ca si termen, cu nasterea naturala
  • este nasterea la care se intervine fie medicamentos, fie prin diverse manevre medicale
  • medicamente ce ar putea fi administrate:
    • medicamente analgetice:
      • opioide slabe injectate intramuscular sau in perfuzie intravenoasa ( sunt derivate de morfina, Petidina=Mialgin )
      • protoxid de azot ( gaz ilariant) sau entonox ( amestec de 50% protoxid de azot si 50% oxigen) – se inhaleaza

      • analgezie epidurala/peridurala – prin intermediul unui cateter plasat in spatial peridural/epidural – infuzie continua sau in bolusuri , fie de anestezic local in concentratii mici ( bupivacaina, ropivacaina), fie de amestecuri de anestezic local si opioide (bupivacaina cu sufentanil de ex )
    • medicamente care ajuta la inducerea travaliului:
      • prostaglandine sintetice : E1 = Misoprostol ( Cytotec) sau E2=Dinoprostone (Cervidil sau Prepidil) – sub forma de tablete pt administrare orala sau de gel aplicatie intravaginala sau endocervicala, pt a stimula inmuierea colului uterin si dilatarea acestuia
      • oxitocina sintetica – sub forma de perfuzie intravenoasa , cu scopul de a produce contractii uterine
    • diverse antibiotic
  • manevre medicale :
    • masajul colului cervical
    • ruperea artificiala a membranelor ( amniotomia) – recomandata numai in caz de progresie anormala a travaliului
    • epiziotomia – nu este recomandata de rutina, ci doar in anumite cazuri : daca fatul are capul prea mare si trebuie degajat rapid, in caz de risc de ruptura mare
    • folosirea vacuumului/forcepsului – nefolosite de rutina
    • monitorizare electronica fetala continua – recomandata doar in caz de complicatii, travaliu indus medicamentos, analgezie epidurala

Medicatie la nastere – pro si contra

Pethidina (Mialgin/Demerol/Dolantin)

  • opioid sintetic, folosit uneori ca analgetic la femeia in travaliu
  • se poate injecta atat intramuscular cat si in miniperfuzie intravenoasa

  • pro:
    • efect analgetic rapid
  • contra :
    • efecte adverse: greata, varsaturi, sedare, ameteala, retentie urinara, delir, convulsii , tremor, disforie, confuzie, dificultate de concentrare
    • in caz de supradozare poate determina depresie respiratorie atat la mama cat si la nou-nascut ( opioidele trec bariera materno-placentara, deci ajung si in sangele nou-nascutului)

Entonox/Protoxid de azot

  • se mai numeste si gaz ilariant datorita efectelor euforice pe care le produce atunci cand este inhalat

  • pro:
    • efect analgetic puternic
    • efectul analgetic se instaleaza rapid (30 sec) – de aceea trebuie inhalat cu 30 sec inainte de o contractie dureroasa

    • se elimina rapid din organism ( aprox 60 sec), tot la nivel pulmonar
  • contra:
    • e foarte solubil, difuzeaza rapid si se acumuleaza in cavitatile organismului

    • efecte adverse: ameteala, euforie, perceptia deformata a realitatii

Analgezia epidurala

  • consta in administrarea pe cateterul epidural a unui anestezic local ( Bupivacaina, Ropivacaina) in concentratii mici sau a unor amestecuri de substante ( anestezic+opioid, de ex. Bupivacaina+Sufentanil). Concentratiile mici sunt f. importante, pt ca la concentratii mici efectul obtinut este analgezia (adica anularea durerii) si nu anestezia! Astfel , se pastreaza functia motorie ( pacienta isi poate misca picioarele), sunt eliminati stimulii durerosi ( nu simte durerea), dar sunt pastrati stimulii de presiune ( simte contractiile ca pe o senzatie de presiune)
  • pro:
    • efect analgetic rapid ( 15-20 min) si de durata

    • dupa epuizarea efectului , in caz de nevoie, se poate reinjecta amestecul analgetic pe cateterul epidural

    • amestecul de substante (anestezic+opioid) administrate in spatial epidural au efecte minime asupra fatului
    • in caz de op. cezariana de urgenta, se poate folosi cateterul epidural pt injectarea de anestezic local in concentratie mai mare ( ceea ce determina cuparea durerii , dar adesea si un grad de bloc motor – pacienta isi mai poate misca picioarele, dar foarte greu, se simte ca amortita) si se evita astfel anestezia generala cu mult mai multe riscuri pt mama si fat

  • contra:
    • daca concentratia anestezicului folosit este mare, poate sa apara slabiciune musculara la mama, exista posibilitatea ca femeia in travaliu sa nu isi mai simta contractiile si sa nu aibe putere sa impinga – ceea ce prelungeste travaliul si poate creste incidenta folosirii forcepsului
    • la concentratii mari de anestezic, poate sa para hipotensiune arteriala la mama, ceea ce poate duce la hipoxie fetala ( scaderea oxigenarii fatului). Acest lucru se previne de obicei cu administrarea intravenoasa de perfuzii cu ser fiziologic.
    • pot apare complicatii legate de plasarea cateterului epidural: analgezie/anestezie inadecvata , durere la locul de punctie, cefalee ( durere de cap) post punctie, leziuni nervoase, parestezii ( in caz extreme chiar paralizie), hematom epidural, abces epidural, meningita, injectare accidentala intravasculara de substanta anestezica cu efecte toxice sistemice
    • efecte adverse : analgezie/anestezie prea inalta ( ceea ce poate determina chiar depresie respiratorie ), hipotensiune la mama cu hipoxie fetala consecutiva, retentie urinara, greata, varsaturi, prurit al pielii

Prostaglandine sintetice

  • folosite pt inducerea travaliului, impreuna cu oxitocina sintetica
  • se pot administra oral sau vaginal
  • pro:
    • determina aparitia de contractii uterine si ajuta la inmuierea colului uterin, ajutand la inductia travaliului
  • contra:
    • poate determina hiperstimulare uterina ( contractii foarte puternice, mult mai puternice decat cele naturale) ceea ce poate duce la afectarea fatului ( scaderea fluxului sangvin fetal si hipoxie fetala) sau ruptura uterina

Oxitocina sintetica

  • induce sau intensifica contractiile uterine in timpul travaliului
  • se administreaza in perfuzie intravenoasa
  • pro:
    • folosita la declansarea travaliului in sarcina prelungita, in caz de rupere prematura a membranelor, in caz de retentie de fat mort intrauterin

    • mentine tonusul uterin dupa nastere ( f important in caz de hemoragie)
    • ca si oxitocina naturala, determina reflexul de ejectie al laptelui

  • contra:
    • contractiile uterine sunt mult mai puternice, mai lungi si mai dureroase decat cele determinate de oxitocina produsa in mod natural in corpul uman – > hiperstimulare uterina , ce poate determina afectarea fatului ( hipoxie, aritmii cardiace,bradicardie, convulsii, leziuni cerebrale ) sau ruptura uterina la mama
    • datorita contractiilor puternice, lungi si mai dureroase, se ajunge adesea la folosirea analgeziei epidurale
    • spre deosebire de oxitocina ‘’naturala’’, nu trece bariera hemato-encefalica, deci nu trece in creier si NU are o parte din efectele oxitocinei naturale: bonding emotional, comportament matern, protectia creierului fetal impotriva hipoxiei pe durata nasterii,
    • alte complicatii la mama: tetanie uterina, intoxicatie cu apa, hipotensiune si tahicardie reflexa, aritmii, greata, varsaturi

Nasterea prin operatie cezariana

  • operatia cezariana este considerata o interventie chirugicala abdominala majora, motiv pt care se face sub anestezie:
    • loco-regionala – fie anestezie rahidiana( spinala), fie anestezie peridurala

    • generala

Anestezia rahidiana ( spinala)

  • consta in injectarea unei cantitati mici de substanata anestezica in spatiul rahidian/subarahnoidian
  • efectul este de bloc neuro-motor ( ‘’amortirea’’ picioarelor si a abdomenului pana la nivelul sanilor )

  • efectul se instaleaza rapid ( cateva minute) si dureaza aprox 2-5 ore ( in functie de substanta si de cantitatea folosita)
  • efecte adverse: hipotensiune materna ( posibila hipoxie fetala consecutiva), greata, vasaturi,
  • complicatii: bloc prea inalt cu eventuala depresie respiratorie, hipotensiune severa, leziuni nervoase, parestezii (in caz extrem , paralizie), durere sau infectie la locul de punctie, abces sau hematom spinal, meningita, cefalee post-punctie

Anestezia peridurala/epidurala

  • acelasi lucru ca in cazul analgeziei epidurale, dar se folosesc substante anestezice in concentratii mai mari, efectul este mai puternic

Anestezia generala

  • este de evitat , fiind recomandat sa se foloseasca doar in caz de op. cezariana de urgenta, deoarece comporta riscuri mari pt mama si pentru fat
  • majoritatea substantelor anestezice injectate trec bariera materno-placentara, ajungand in sangele fatului
  • riscuri pt mama:
    • aspiratie pulmonara a continutului gastric ( datorita faptului ca uterul marit in dimensiuni apasa pe stomac si il deplaseaza in sus) prin varsatura aparuta in timpul inducerii anesteziei generale
    • posibila intubatie endotraheala dificila ( posibile leziuni de dinti, laringe, hipofaringe)

    • durere ( opiodele nu pot fi injectate intravenos mamei decat dupa clamparea cordonului ombilical, pentru ca altfel produc depresie respiratorie nou-nascutului )

    • aritmii
    • atonia uterina poate fi favorizata de unele gaze anestezice , ceea ce poate duce la hemoragii severe, chiar pana la histerectomie sau moarte

    • dureri musculare
  • riscuri pt fat
    • depresie respiratorie
    • hipoxie si leziuni cerebrale
    • aritmii.