Ce este și cum se folosește un SNS

Ce este un SNS? (photo courtesy: http://www.second9months.com/)
SNS e prescurtarea de la sistem de nutriție suplimentară (Supplemental Nursing System). Este un recipient din care pleacă un tubuleț subțire care se introduce în gura bebelușului în timp ce acesta e alăptat. În recipient se pune lapte matern sau lapte formulă. Se găsește în comerț. Cel mai popular model este de la firma Medela, dar sunt și alte firme care îl oferă pe piață.

În ce situații se folosește?

  1. Declanșarea lactației la mamele care adoptă bebeluși. Da, se poate. Femei care nu au fost însărcinate niciodată pot alăpta. Pentru asta a fost inventat și apoi s-au găsit și alte moduri în care SNS-ul este de folos.
  2. Renunțarea treptată la suplimentarea cu lapte formulă și creșterea secreției lactate.
  3. Hrănirea bebelușului de către altă persoană decât mama, când aceasta trebuie neapărat să lipsească de acasă și nu are posibilitatea să îl ia pe bebeluș cu ea. E ușor de folosit și se evită utilizarea biberonului, despre care știm că duce la confuzie sân-tetină.

Cum se folosește?

Prima variantă este folosirea în timp ce bebelușul este alăptat. Se ține tubulețul pe sân cu 0,5 cm peste mamelon, direcționat astfel încât să îi vină bebelușului central pe bolta palatină și se introduce în gura bebelușului împreună cu sânul. Astfel, bebelușul primește suplimentul direct de la sân. Aici sunt două mari beneficii:

  • Se evită apariția confuziei sân-tetină care poate apărea dacă se folosește biberonul pentru a da bebelușului suplimentul.
  • Se stimulează lactația. Când bebelușul ia suplimentul cu biberonul, sânul nu primește comanda de lapte. Nu are cum să producă mai mult dacă nu e stimulat. Dar prin folosirea acestui sistem, bebelușul ia lapte și din sân și din recipientul cu supliment, iar în acest timp sânul e stimulat.

A doua variantă este cea de a face finger feeding cu ajutorul sns-ului. Pur și simplu se lipește tubușorul de deget cu puțin leucoplast și bebelușul suge pe deget. Astfel poate fi hrănit ușor și de tată sau alt îngrijitor fără a folosi biberonul atunci când mama trebuie neapărat să plece undeva. Această variantă mai poate fi folosită și în cazul unui bebeluș care refuză sânul și mama dorește readucerea lui la sân și/sau relactarea.

Cum folosim sns-ul pentru a ajunge de la hrănire mixtă la alăptare exclusivă?

Principiul e simplu: cu cât bebelușul stimulează mai mult sânul, cu atât se produce mai mult lapte. Dacă bebelușul primește suplimentul din biberon, sânul nu e stimulat deloc, organismul mamei nu știe că bebelușul are nevoie de o cantitate suplimentară de lapte. Prin folosirea SNS-ului bebelușul primește suplimentul direct de la sân și, în timp ce bea laptele din SNS, stimulează lactația.

  • Primul lucru pe care trebuie să îl faceți este să analizati cantitatea primită ca supliment în ultimele 7 zile și să vedeți care este maximul băut de bebeluș. Odată ce începeți să folositi SNS-ul, nu mai depășiți acest maxim. Dacă bebelușul este agitat, sau plânge, încercați alte metode de liniștire, faceți compresii ale sânului, mutați copilul la celălalt sân, plimbat, legănat, cântat, white noise, contact piele pe piele etc.
  • După o saptamana de acomodare cu SNS-ul, puteți începeți să scădeți treptat cantitatea de supliment cu 10 ml zilnic. Având în vedere că bebelușul stimulează creșterea lactației în timp ce ia suplimentul, cu siguranță sânii vor produce măcar 10 ml în plus zilnic.
  • De urmărit numărul de scutece ude să fie 5-8 bucăți, astfel ne asigurăm că bebelușul primește suficient lapte și e hidratat bine. Un scutec plin e unul cu 3-4 linguri de apă.

Pe tubușorul SNS-ului poate fi montat un reglator de debit. Acesta ajută la mimarea fluctuațiilor de curgere a laptelui din sân. Astfel, după ce bebelușul ia câteva guri de lapte din SNS începeți să închideți treptat fluxul. Când bebelușul se agită, itl deschideți din nou, ca acesta să nu lase sânul. Apoi începeți din nou să scădeți fluxul și tot așa. La un moment dat veți constata că bebelușul continuă să sugă activ și să se audă cum înghite chiar dacă sns-ul este oprit.
In mod normal nu este necesar reglatorul de debit. 

Cum se confecționează un SNS?

Aveți nevoie de următoarele:
– Tubușor de gavaj ( sondă alimentară ) de mărime 5 fr
– un kit de perfuzie de la care să luați reglatorul de debit
– sticluță și tetină cu gaura de 1.

01 02 03 04 05

Și aici puteți găsi informații despre confecționarea unui SNS:

http://laptematern.ro/forum/viewtopic.php?f=5&t=35&p=132…

https://www.youtube.com/watch?v=tkvxKl5F1-M&app=desktop

https://fruitfultree.wordpress.com/homemade-supplemental-nursing-system/

ATENȚIE – nu tăiați vârful tubușorului. Acesta este prevăzut cu 2 găurele laterale prin care iese laptele. Dacă îl tăiați există posibilitatea ca marginea rezultată să creeze disconfort iar bebelușul să refuze să mai accepte această metodă de hrănire.

Curățare și întreținere
Se curăța folosind o seringă de 10 ml. Se ia în seringă apă fierbinte (fiarta si racita la 40-60 grade Celsius) și se injectează pe tub 2-3 jeturi de apă. Apoi se injectează aer ca să iasă apa de pe tub. Pe exterior se sterge cu o compresa sterila inmuiata in apa. Nu fierbeți/sterilizați altfel tubușorul pentru că se va întări și îl va deranja pe bebeluș.

Material realizat de Amalia Tira

În continuare vă prezentăm câteva mărturii ale mamelor care au folosit un sistem de nutriție suplimentară pentru readucerea la sân a bebelușilor.

Adela A.: Așa arată SNS-ul nostru. L-am făcut după instrucțiunile de aici sns adela ahttp://laptematern.ro/forum/viewtopic.php?f=5&t=35&p=132… numai că eu n-am găsit sonda de gavaj, am luat tubul tot din setul de perfuzie cumpărat de la farmacie. Nu știu cați fr diametru a avut, dar a fost destul de subțire. Problema a fost că apoi n-am mai găsit nicăieri așa subțire și l-am folosit 5 săptămâni doar pe asta. Din această cauză e și așa de scurt, capătul se tot întărea și tot tăiam din el. Pentru noi a fost foarte greu la început, vărsam jumate de sticluță până îi băgam tubul în gură, până m-am prins să închid cu reglatorul și doar după ce prinde bine sânul și tubul îi dădeam drumul. Poze folosind SNS-ul nu am, bine că a trecut.
NOTA: recomandam sondele de gavaj, se evita pe cat posibil sonda din setul de perfuzie. La sondele de gavaj nu e necesar reglatorul de debit.
De asemenea nu recomandam taiarea capatului sondei de gavaj, exista riscul ranirii cavitatii bucale a bebelusului.
Aceasta este o experienta personala a unei mame care a gasit o solutie din ceea ce a avut la indemana in acel moment.

Adriana V.: Eu am aflat de SNS de pe acest grup (Alăptează!), m-am interesat, mi l-am făcut singură dintr-un tub de gavaj, un perfuzor și un biberon. Îl foloseam doar seara înainte de culcare. În 2 săptămâni am scăpat de supliment. Bebe avea 10 săptămâni când am început să îl utilizăm, însă nu primea mai mult de 2 biberoane a câte 60 ml de lapte praf pe zi. Am pus pe tubul de gavaj un debitmetru (de la un kit perfuzor). Am tras tubul printr-o tetină căreia i-am lărgit puțin gaura și cam asta e. Puneam lapte praf în biberon, capătul sondei îl lipeam pe sân cu leucoplast și îi dadeam să pape. De la zi la zi rămânea mai mult lapte praf în biberon.

Tuburile le-am procurat de aici http://www.klassemedical.ro/index.php/sonde-alimentatie.html

Ioana: Povestea noastră… am să încerc cât mai pe scurt. Am prolaps de valva mitrală la inimă, ceea ce înseamnă că înainte de orice operație/lucrătură la dinți, etc. trebuie să fac profilaxie cu o doza mai mare de antibiotic înainte și după. Pentru naștere însemna în plus supravegherea continuă a inimii pe durata travaliului. Cu toate astea, doctorul meu a fost de acord să nasc natural. Problema a fost că am ajuns la 41 de săptămâni și 5 zile, dilatatie 0, fără contracții, col ridicat, placenta îmbătrânită, bebe avea cordonul pe lângă gât și în urma măsurătorilor și analizelor pe care mi le-a făcut în ziua aceea, degeaba mi-a dat oxigen și a făcut tot ce e omenesc posibil, doctorul a luat decizia să îmi facă cezariană de urgență pentru ca bebele avea traseul plat. Pe bebe l-a resuscitat 3 minute la naștere. Totul s-a intamplat în văzul meu. În spital am pus-o de fiecare dată la sân, dar nu aveam nimic. Posibil din cauza șocului. Teoria o știam bine de la cursul organizat de fetele de la „Asociația Alăptează”. O asistentă mi-a arătat și cum să mă mulg ca să stimulez și mai mult sânul. În ultima noapte în spital mi-a venit și colostru. Sfârcurile mele nu erau formate. Am încercat cu protecții de silicon și după ce se formau le dădeam jos. Ajunsă acasă am făcut o mică depresie. Ea mânca câte 60 ml lapte praf, iar eu abia începeam cu colostru. După 3 zile ce am ajuns acasă am început să îi dăm cu SNS-ul, dar îl țineam invers, aveam tub de 12 fr cu reglor (între timp vorbisem cu consultanta în alăptare), dar bebe nu știa să sugă. La început îi lăsam să picure și doar lingea și încet, încet a învățat să tragă. Prima noapte am cedat atât fizic, cât și psihic și i-am dat biberonul, deși aveam și susținerea soțului meu care a contat foarte mult. Dar de a doua zi nu a mai văzut biberonul.

La început mă mulgeam foarte puțin, și când o făceam era doar cu mâna pentru că îmi intra sfarcul și mai înăuntru cu pompa. A venit între timp și consultanta, ne-a adus fir de 5 fr. S-a și mirat de cât era de gros firul utilizat de noi. Ne-a explicat cum se folosește de fapt SNS-ul, că poziția era greșită. Sticluța se ține normal, nu întoarsă invers. Bebele trebuie să tragă din el ca din butoi.

Am inchiriat o pompă de uz spitalicesc, beam ceai pentru stimularea lactației, luam capsule de schinduf. Din cauză că nu am mai dat de consultantă o perioadă de 3 săptămâni, a căutat și a găsit sotul și mi-a luat fir pentru SNS. Mi-a luat și de 4 și de 5. Pot să zic că folosind cel de 4, am simțit că stimulează mult mai bine sânul. Între timp am descoperit că avea și fren lingual posterior (cel anterior i-a fost tăiat în spital în a 4-a zi) și fren labial.

De la 2 luni am început să îi dau suplimentul din laptele meu muls. În jurul a 3 luni ai lui bebe am scăpat de tot de supliment.
Chiar dacă de la 2 la 3 luni primea SNS cu lapte matern muls (deci lapte a ajuns să fie suficient), datorită frenurilor nu reușea să scoata tot lăpticul din sân.
Am continuat cu suplimentele și muls până în ziua când i-am tăiat frenurile din cauza că la 3 luni jumate intrase în greva suptului, și nu am scăpat de ea până după intervenție, care am făcut-o la 7 luni.
Acuma are 1an și 2 săptămâni și e îndrăgostită de țiți.

Diana C.: SNS confectionat de mine. Biberonul/tetina sunt normale, am lărgit doar puțin gaura. Iar tubușorul este o jumătate dintr-un set perfuzor pentru seringă sns diana cautomata / injectomat. Tubușorul e cam gros, debitul e foarte mare, biberonul trebuie ținut în poziție normală și sub nivelul sânului și al bebelușului (din cauza debitului mare). Eu am încercat să rezolv problema debitului comprimând parțial tubușorul undeva pe traiect. Lucrez în spital pe secție de anestezie/terapie intensivă și acolo am la îndemână aceste materiale.
NOTA: Subliniem faptul ca DIANA lucreaza la spital pe sectie de terapie intensiva si stie sa se descurce cu setul perfuzor.
Noi recomandam sondele de gavaj.

Cristina B.: Având prematuri, au fost hrăniți încă din maternitate cu biberonul. Lupta pentru a-i pune la sân a început cu protecții de silicon, lucru care ne-a îngreunat munca. Apoi am încercat un biberon despre care se spune că e compatibil cu alăptarea, sperând că va fi o tranziție între biberon și tzitzi. Nici vorbă :))
Singura metoda care ne-a fost cu adevărat de folos a fost SNS-ul.
Aveam un tub de gavaj, amintire din perioada în care erau hrăniți astfel, în maternitate, și am făurit acasă SNS-ul. Întâi l-am aplicat pe sân (metoda ideală), însă pe mine m-a incomodat, se dezlipea, cădea etc. La noi a funcționat aplicarea pe degetul mic și, în câteva zile, unul din bebelușii mei deja învăța să tragă din sân.
La celălalt nu am mai folosit sns-ul, fiindcă nu am mai avut răbdare și eram foarte hotărâtă să trec peste etapă :)) Și am avut noroc, fiindcă chiar nu a mai fost nevoie.

[Povestea integrală a readucerii la sân a gemenilor Cristinei o găsiți aici.]

Alina Cristina C.: La noi alăptarea a fost îngreunată de un tongue tie posterior și un lip tie. Ne învățasem cu supliment, mult mai mult decât avea nevoie, dar am reușit să scădem la 200 ml pe zi. Când am văzut că ne e greu să continuăm să reducem, am cumparat un SNS, pe când avea vreo 3 luni. Am găsit la noi în România, la o farmacie online, din Cluj, de aici: http://www.aldedra.ro/…/medela-sns-sistem-de-hranire…. M-a ajutat un pic, dar nu am reușit să scad mai mult de 70 ml pe zi până a făcut 6 luni. Eforturile mele de a-l curăța, fierbe, steriliza, măcar o dată la 2 zile după 6 luni, au fost inutile, dispozitivul mirosea a lapte stricat și mi-a fost frică să-l mai folosesc. Dar el n-a făcut niciodată confuzia între sân și biberon, pe care-l foloseam când trebuia să ieșim la cumpărături, iar mie pe atunci îmi era rușine să alăptez în public. Am căutat și tuburi ca să-mi fac singură unul, dar nu am știut pe unde aș putea să întreb. După ce am încetat să-l folosesc, suplimentul a urcat iar, chiar dacă începusem diversificarea, dar n-a trecut de 250 ml pe zi în 4-5 reprize.

Elena S.: Eu am încercat un SNS improvizat când era bebe mic. Nu l-a acceptat. Am încercat iar peste câteva săptămâni și la fel. Am renunțat. Însă de vreo 3-4 zile se întinde la cănuța surioarei mai mari care bea cu paiul și ieri i-am pus laptic în cănuța și am băgat firul de Poza SNS Soroiu Sla SNS… succes! Numai de drag a băut. Are 1 an și o lună și e alăptat la cerere. Mai târziu mi-am dat seama (pe când bebe avea vreo 9 luni) că am introdus SNS-ul într-o perioadă nepotrivită. Din greșeală am aflat de grupurile pro-alăptare și am intrat… citind am aflat despre puseuri, greva suptului și m-am luminat. Ce bine mi-ar fi prins acele informații după ce am născut!!! Aș fi trecut mai încrezătoare peste dificultățile întâlnite în alăptare. De ce spuneam că am introdus SNS-ul într-o perioadă nepotrivită? Pentru că l-am introdus în plină grevă a suptului care a ținut vreo 2 luni, sugea doar noaptea în somn, ziua nu. Toate au trecut, diversificat mai devreme , fără lapte praf, fără informații prea multe, cu persoane care mă sfătuiau greșit, dar mai ales cu instinctul matern am reușit să alăptez până acum. Și mult timp de acum încolo.

Karina M.: Eu eram pe punctul de a renunța complet la alăptat (bb 2l2s), deși nu îmi doream asta. Apoi am aflat de SNS și acest grup ( Alăptează! ) de la prietena mea Adela. M-am hotărât să încerc și cu ajutorul Amaliei, o altă membră a grupului, am confecționat un SNS. A fost greu la început să accepte bebe sânul, dar am reușit și după 3 zile am început să scad din cantitatea de lapte praf. În aproximativ 1 săptămână jumatate am scăpat și de SNS. A fost greu, în plin puseu (de 3l), dar am reușit (cu ajutorul sfaturilor primite) și de atunci păpăm doar tzitzi (7l3s).

Miruna Gabriela: Eu cred că o sa iau premiul pentru cea mai lungă folosire a sns.
Alăptez încă la 12 luni și vreau să merg pe autoînțărcare, dar începutul a fost foarte greu din cauza frenurilor labial și lingual nedetectate. Din cauza lor nu putea lua sânul. Toți ziceau că e leneșă sau mofturoasa și mi-au pus în brate la maternitate (privată, prietena a copilului) protecții de silicon. Ne-am externat pe lapte matern exclusiv, dar a scăzut 110 g în următoarele 10 zile (2 frenuri plus protecții, deci transfer prost de lapte). Evident că lactația mea era compromisă deja așa că nu reușeam să mulg de-ajuns pentru completare cu lapte matern. Am ajuns la lapte praf completare cu SNS. La 2 luni am diagnosticat eu fren labial de pe net cu ajutorul unei mămici ce avusese aceeași problemă. Am găsit și chirurg maxilo ce l-a tăiat, dar a ratat frenul lingual posterior. În continuare am reușit cu greu să cresc lactația cu power pumping și suplimente. Cum scădeam eu cantitatea de lapte praf, cum stagna sau scădea în greutate, așa că am continuat cu laptele praf. La 4 luni a renunțat singură la protecții și între 5-6 luni a încetat treptat să mai ia lapte din SNS. De atunci suntem lapte praf free.
După ce vreo 10 medici, fără exagerare, au zis că nu are fren scurt la limbă, la 11 luni am primit confirmarea de la un doctor din Budapesta că are. Era prea târziu să îl taie fără anestezie generală și ne-a recomandat să revenim la 5-6 ani.
Acum la 12 luni sunt cu un sân cu ragade de vreo lună de când i-a ieșit primul dinte. Dar mergem înainte…
Eu recomand SNS făcut acasă pentru că biberoanele se pot steriliza după fiecare folosire. Plus că e mai ieftin. Tubul se injectează cu seringa cu apă foarte caldă, dar nu fierbinte după fiecare folosire și se schimba des. Biberonul se ține normal în picioare, nu cu capul în jos. Tubul se introduce până la fund și așa laptele curge doar când trage bebe, deci nu se obișnuiește cu flux puternic. Lactația nu sporește doar de la sns. Acesta are rolul de a evita biberonul și de a păstra contactul cu sânul în timpul completării cu lapte matern/lapte praf. Copilul sugea din sân și doar când vedeam că nu mai înghite din al doilea sân îi puneam SNS. Lactația a sporit cel mai mult prin renunțarea la protecții și muls cu pompa dublă electrică 15 minute după supturi.

sns andreea irinaAndreea Irina: Eu am tubușor de 6FR și mi se pare ff mare. Îi vine foarte mult lichid odată, ceea ce e incomparabil de rapid față de ce îi vine de la sân. Așa că de la sân nu prea îi mai place. Probabil și din cauza ca am și eu fluxul f mic la sân. (PS: nu am cu reglator de debit). Eu la început sterilizam tuburile, dar s-au întărit/îngustat. Când a venit Ilinca Tranulis (consultant alăptare) la mine, m-a învățat că nu trebuie sterilizate, ci doar se băga de 2 ori jet de apă fierbinte cu seringa, apoi încă un jet de aer cu seringa ca să iasă aerul. Și atât. Și rămân moi mai mult timp. Problema este că eu nu le pot spăla imediat după ce le folosesc, și lăpticul se întărește pe pereții interiori (în special laptele praf).

Alina A.: Dacă nu ar fi fost SNS, eu acum, la un an, nu mai alăptam. Pe fondul frenurilor lui bebe și lactației scăzute, a greutății mici a lui bebe, a trebuit să îi bag completare, cu biberonul că nu știam de altceva. Încet încet, cam într-o lună, deja începuse să refuze sânul. Când am văzut că începe să refuze sânul noaptea (noaptea nu primise niciodată completare) am știut că trebuie să fac ceva, că sânul pierde teren în fața fluxului de biberon. Și lactația mea scăzuse foarte mult.
Am făcut SNS home made, după niște clipuri ale Dr. Jack Newman și am trecut și la Motilium (sub supraveghere). Bebe a fost hrănit în acest fel de la 2 luni la 5, când a început să refuze SNS. În aceste 3 luni el a trecut și prin greva suptului, a fost destul de greu, dar a meritat. Odată cu diversificarea, totul a devenit mai ușor. Acum face un an și nu îmi vine să cred cât îi place la țiți. De la 2 luni la 5 primea completare de 4 ori câte 60 ml.

Anunțuri

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (II)

Desi s-a chinuit cu rani ingrozitoare, protectii de silicon, muls, biberoane și patru mastite intr-o luna, aceasta mama nu s-a dat batuta si a iesit invingatoare in lupta pentru alaptare exclusiva.

Salutare, sunt Claudia, mamica de Amalia si alaptez. 🙂
Vreau sa imi incep povestea cu niste multumiri. In primul rand prietenei mele Oana, care mi-a fost alaturi desi ne despart 300 de km si apoi voua, fetelor de pe grupul Alapteaza!, de la care am avut si am de invatat multe si folositoare.

Desi inceputul alaptarii nu a fost tocmai usor, cu multa determinare si rabdare am reusit sa trec peste greutati iar acum bebelina mea are aproape 8 luni si e tare prietena cu sanul.

Greutatile au inceput din spital. Am nascut prin cezariana o fetita sanatoasa si frumoasa dar pe care am tinut-o in brate abia dupa doua zile si jumatate de la nastere. Pentru ca asa e sistemul, pentru ca in Cluj la spitalul Dominic Stanca dupa cezariana stai 2 zile la terapie intensiva. Nu ti se aduce copilul la alaptat, tu abia te ridici din pat si nu ai cum sa ajungi la neonatologie ca e departe. Suferi si numeri minutele pana la ziua intalnirii, timp in care evident bebe primeste lapte praf. Vine in sfarsit clipa cand ajungi in salon si astepti cu nerabdare sa-ti tii puiul in brate. Vine o asistenta, iti pune fetita in brate, inima iti bate ca nebuna, vrei sa o pui la san si surpriza: bebe nu apuca bine sanul iar asistenta zice: mda, n-aveti sfarcuri! Mai incercati si daca nu reusiti cumparati protectii de silicon. Si pleaca! Eu raman ca lovita, cu o minune de fetita careia ii era foame si pe care ma chinuiam sa o atasez. M-am chinuit cu niste protectii prea mari, apoi am primit unele mai mici care erau mai ok si cu care fetita prindea sanul. Asistentele nu se deranjau sa imi arate nimic. Apoi a facut icter, au luat-o la lampa peste noapte si mi-au zis ca o vor aduce la alaptat. Am asteptat degeaba, dimineata pe la 5 ma duc sa vad, chiar nu s-a trezit micuta? Ma trimit inapoi in salon zicandu-mi: „Toti dorm, nu vedeti ce liniste e? O aducem noi cand se trezeste!”. Imi vine greu sa cred ca un bebe de 3-4 zile doarme de la 9 seara la 7 dimineata fara sa pape. Logic, i-au dat iar lapte praf.

Ajungem in sfarsit acasa, ma chinui cu atasarea, devine din ce in ce mai dureros, am facut ragade chiar daca foloseam protectiile, pentru ca altfel bebelina nu prindea sanul. Vine in vizita medicul de familie, imi zice de una, de alta iar despre alaptat imi zice: „20 de min la un san, 20 la celalalt dupa care te mulgi si ii dai cu biberonul”. Eu fara minte, ascult, ca doar e medic! Si ma pun sa cumpar biberon. La san bebe suge cat suge apoi adoarme, o trezesc si tot asa. Cand ii dau biberonul trage cu nesat, clar vine mai usor. Mai trec vreo cateva zile, bebe plange mult si nu prea doarme nici ziua nici noaptea. O duc la medic, dupa ce o examineaza si o cantareste (luase vreo 50 de grame in 5 zile) imi zice ca plange de foame, nu se satura cu laptele meu. Sa ii dau completare de lapte praf. Nu stiam eu atunci de puseurile de crestere, ca trebuie sa stai cu bebe cat mai mult la san, dar totusi stiam ca nu vreau sa ii dau lapte praf prea mult timp si ca trebuie sa stimulez lactatia. Ragadele erau tot mai dureroase, imi curgea sange din ele si cremele pe care le aveam nu prea faceau mare lucru. Am sunat un consultant in lactatie care a venit sa ne vada, am incercat sa atasam fara protectii dar durerea era mare. Mi-a adus un fel de SNS si mi-a recomandat sa mulg cat mai des si sa beau ceaiuri pentru lactatie si Galafor. Lapte praf ii dadeam rar, dar ii dadeam lapte muls la fiecare masa. De cele mai multe ori cu SNS dar ii mai dadeam si cu biberonul. Nu reuseam sa imi gasesc o pozitie comoda de alaptat, ranile ma dureau ingrozitor si nu pareau ca se vor vindeca vreodata.

Vorbesc mult cu Oana care imi tot zice ca ranile nu trec pana nu reusesc sa atasez corect. La 2 saptamani de la nastere fac mastita, cu febra, frisoane, san impietrit si tot tacamul. Medicul de familie imi spune ca trebuie sa mulg sanul cat mai bine dupa fiecare supt ca altfel o patesc din nou. La fiecare masa bebe sugea cam jumate de ora la fiecare san dupa care ii dadeam biberonul cu lapte muls. Eu tot mulgeam, a crescut productia, micuta nu golea sanul deci mastita din nou. In prima luna am facut mastita de 4 ori dar partea buna era ca nu ii dadeam lapte praf in completare ci lapte muls. Se vindeca in sfarsit sanul drept, nu ma mai doare deloc cand suge, asa ca incerc sa o tin mai mult la san sa scap de completare. La stangul inca sunt probleme, abia dupa o luna jumate s-a vindecat complet. Mergem la vaccinul de 2 luni, medicul nu se declara foarte multumit de cum ia in greutate si imi zice sa nu renunt la completare. Incep sa intru mai des pe grup si sa citesc informatii folositoare. Pe la doua luni jumate trecem prin greva suptului. A inceput sa nu mai vrea completarea ca apoi sa nu mai vrea nici sanul. O alaptez numai semiadormita, altfel urla. Noroc cu grupul ca stiu ce sa fac. Ma ingrijorez ca suge putin, maxim 10 minute, cand mai ieri sugea cate o ora. Aflu ca de fapt puiul meu a crescut si suge mai eficient. Cu incurajarile Oanei, incerc sa renunt la protectiile de silicon. Mai intai la un san, apoi la ambii. Bucurie mare! Dupa greva suptului (pe la 3 luni si ceva) nu i-am mai dat completare, in schimb am inceput sa o pun la san mai des si sa o las in pace sa stea cat vrea. Incepe sa ia bine in greutate si in sfarsit alaptarea a devenit si pentru mine o placere. De atunci bebelina mea nu mai stie de biberon, suzeta sau SNS.

Am avut multe momente in care am vrut sa renunt dar totusi nu m-a lasat sufletul si ma bucur nespus ca nu am facut-o. Am avut noroc ca sotul m-a sprijinit foarte mult si mi-a dat putere sa merg mai departe. Evident am avut parte si de remarci de genul „poate ca nu mai e bun laptele tau, de-aia nu vrea sa suga” dar am reusit sa le ignor. Recunosc si ca a fost vina mea ca nu am citit prea multe despre alaptare cat timp am fost insarcinata. Mi se parea a fi cel mai natural si usor lucru din lume, imi doream foarte mult sa alaptez si nu mi-am imaginat ca as putea avea atatea probleme. Cu siguranta unele puteau fi evitate daca m-as fi informat mai mult sau daca in spital atitudinea asistentelor era alta sau daca medicul de familie nu ar fi sarit imediat cu recomandarea de biberon si completare. Dar din greseli invatam iar eu cu siguranta o sa stiu ce am de facut la urmatorul copil. Iar ceea ce conteaza cel mai mult este ca am o fetita fericita, alaptata, purtata si co- sleepuita. 🙂
Sper din tot sufletul ca povestea mea sa ajute si sa le dea incredere proaspetelor mamici ca se poate, trebuie doar sa iti doresti foarte mult.

Va pup cu drag,
Claudia”

13 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

(Re)Aducerea copilului la san

Alaptarea e un lucru firesc, o actiune naturala de hranire a copilului cu laptele mamei sale.

Primele zile de alaptare sunt esentiale in stabilirea lactatiei si in obisnuirea bebelusului la sanul mamei. Orice interventie exterioara menita sa inlocuiasca suptul la san (biberon cu lapte praf sau lapte matern, suzeta, deget) poate sa interfereze cu buna desfasurare si adaptare a copilasului cu suptul. Un management al alaptarii defectuos in spital (sprijin putin sau deloc in invatarea mamei sa ataseze corect copilul la san, campaniile murdare de distribuire gratuita a formulei de lapte praf in unitatile sanitare, lipsa de înțelegere a cadrelor medicale a importantei alaptarii exclusive, fără completare si înlocuitori ai sanului) de asemenea poate determina ca suplimentarea cu formula de lapte praf sa se faca aproape “standard” si poate determina ca multi bebelusi ajunsi acasa sa fie obisnuiti mai mult cu biberonul decat cu suptul la san.

Mama, ajunsa acasa, are de infruntat atat propriile temeri si nelinisti cu privire la cantitatea de lapte pe care un copil alaptat exclusiv o primeste (imposibil de determinat prin testul cantarului), cat si faptul ca bebelusul ei refuza sanul, se arcuieste, plange dar accepta fara proteste biberonul cu lapte muls sau formula. De ce? Pentru ca mecanismul de supt e atat de diferit cand e la san fata de biberon.
La san, bebelusul trebuie sa deschida gura larg, sfarcul mamei ajungand pana in capatul gurii, spre gat, astfel bebelusul nu stimuleaza cu gingiile pe sfarc ci chiar pe areola, pe cand la biberon, e suficient sa apese cu gingiile usor pe tetina si treaba e ca si rezolvata. Aplicand aceeasi tactica (gingii pe varful tetinei=gingii pe varful sanului-sfarc), bebelusul nu doar ca nu se ataseaza corect, dar nici nu va reusi sa scoata lapte, nestimuland suficient canalele galactofere, iar limba va apasa in sus sfarcul, nu va mai face miscarile de “muls” specifice alaptarii. Asadar lapticul nu va curge, dar probabil va provoca rani si dureri mamei.

Cel mai usor e sa prevenim decat sa tratam, principiu aplicabil si in cazul alaptarii, asa ca un management bun al alaptarii in spital, in primele zile de viata si apoi acasa, fara inlocuitori ai sanului (tetine, suzete, deget) sunt un start bun pentru a fi siguri ca bebelusul nu va face confuzia sanului. Din pacate, situatia sta putin diferit in practica, astfel multe mamici ajung acasa cu bebelusul refuzand sanul sau ajung de-a lungul timpului sa inlocuiasca tot mai multe mese de la san cu lapte formula.

Vestea buna e ca niciodata nu e prea tarziu, nu in alaptare. Cu cat aducerea copilului la san se face mai repede, cu cat mama are productia de lapte crescuta, cu atat e mai usor si fara stres atat pentru mama si pentru copil. Dar cu multa rabdare si ambitie, o mamica poate sa reia alaptarea chiar si de la zero. Pentru sfaturi despre relactatie, puteti citi mai multe aici.

Reobisnuirea copilului cu sanul poate sa se petreaca subit, de la o zi la alta sau poate sa fie un proces laborios, de lunga durata in care mama si bebelusul danseaza un tango al alaptarii, cu momente mai grele dar si cu multe impliniri.
In cazul unui nou nascut (primele zile dupa nastere):
Reobisnuirea bebelusului la san in primele zile poate sa se intample ca urmare a unui contact prelungit piele pe piele, a oferirii dese a sanului, a picurarii colostrului sau laptelui pe san, langa areola si a indrumarii bebelusului sa gaseasca singur drumul spre laptic. O baie poate recrea starea din uter, de bine si calm si caldura si poate trezi simturile innascute ale bebelusului de a se atasa la san. Un bebelus pus pe pieptul mamei chiar dupa nastere va cauta singur drumul spre san si se va atasa singur (breastcrawl). Cu rabdare si urmarind ca atasarea sa se faca foarte bine, mamica va incerca sa ofere cat se poate de des sanul si sa aline bebelusul pe pielea ei.

In cazul unui bebelus de cateva saptamani:
O “luna de miere” mama-bebelus ajuta foarte mult la restabilirea alaptarii exclusive. Oferirea sanului la discretie, petrecerea timpului cateva zile exclusiv cu bebelusul, fara gatit mancaruri elaborate, fara spalat de vase, fara calcat de rufe, doar mama si bebe petrecand timp impreuna, alaptand la cerere, oferind sanul cat de des, oricat de mult, noapte sau zi, ajuta cel mai mult la readucerea copilasului la sanul mamei. Eliminarea treptata a suplimentului si scoaterea definitiva a biberoanelor din “meniul” bebelusului vostru (prin folosirea altor dispozitive: seringi fara ac, lingurite, canite sau sisteme suplimentare de nutritie (SNS)) vor ajuta copilul sa inteleaga ca suptul se face la san si sa exerseze un supt corect (un supt corect nu doare si nu provoaca rani!).

Daca suplimentarea cu lapte praf sau lapte matern e necesara in continuare (copilul are probleme de luare in greutate, a fost prematur) nu este de dorit sa se astepte alaptarea la ore fixe, conform programului de suplimentare ci din contra, sa se ofere sanul foarte des (o data la jumatate de ora, la o ora sau chiar mai des) astfel ca bebelusul sa nu ajunga sa fie prea infometat ca sa mai aiba rabdare sa stea la san. Daca totusi bebelusul e infometat si refuza sanul pentru ca vine prea incet lapticul, suplimentarea se va face doar cu o lingurita de lichid, pentru a astampara foamea sau setea si apoi se va oferi sanul. In cazul unui nou refuz, se mai ofera o lingurita de lichid, apoi se ofera din nou sanul si asa mai departe. Un rol foarte important in readucerea copilului la san il are momentul de linistire la san, de adormire la san, dand un sentiment fantastic de implinire si incredere mamei, dar si ajutand bebelusul sa se simta in largul lui cu noua metoda de hranire.

O alta metoda de trecere a bebelusului de la biberon la san este cu ajutorul SNS-ului (sistem suplimentar de alaptare). Principiul acestui dispozitiv consta intr-un tubulet atasat de sanul si mamelonul mamei, prin care bebelusul suge lapte dintr-un recipient, dar atasarea lui se face la sanul mamei. In cazuri mai dificile, atasarea SNS-ului se poate face si pe deget, pana la obisnuirea treptata la san. SNS-uri se pot cumpara de la farmacii sau de pe internet, dar se pot realiza si acasa in felul urmator: se pune lapte intr-o sticla cu tetina, se face o gaura mica in tetina prin care se insereaza un tub subtire si moale (de ex. ca si cel folosit la perfuzii) si se lipeste de san cu ajutorul unei bucati de leucoplast. Chiar daca bebelusul poate sa fie reticent initial sau mama sa aiba nevoie de putin ajutor la montarea sistemului, rolul sau in cresterea productiei de lapte (prin stimularea pe care bebelusul o face sanilor) si in procesul de invatare a suptului eficient este nemaipomenit. Rabdarea si perseverenta mamei sunt cheia succesului.

Biberonul este un mare dusman al alaptarii, mai ales fiind umplut cu formula de lapte praf si nu cu lapte matern, el dezvata copilul de tehnica suptului corect, dar daca totusi nu exista alta posibilitate de hranire (desi lingurita sau cana sunt mult mai la indemana..), este necesar sa se foloseasca unul cu gaura de scurgere cat mai mica, cum sunt cele pentru nou nascuti, astfel se aseamana mai mult cu modul lent de curgere al sanului. Chiar daca bebelusul e suplimentat si aceasta suplimentare se face cu biberon, este foarte important sa se respecte nevoia de hrana (semnele initiale de foame: misca din maini, da di capsor stanga-dreapta, isi suge buzele, mainile, se roseste si in final plange, plansul fiind un semnal tarziu) si nu programul de masa, ca si in cazul unui copilas alaptat exclusiv si la cerere. Hranirea prin biberon se va face cu copilasul ridicat cat mai vertical si biberonul aproape orizontal, astfel laptele nu ii va curge direct in gura ci va fi necesar ca bebelusul sa traga din biberon cat are el nevoie.

Daca productia de lapte a mamei e in scadere sau a scazut deja dramatic, daca bebelusul e predominant hranit cu formula de lapte praf, trecerea la alaptare exclusiva nu se va face brusc, de pe o zi pe alta ci gradual, scazand la o masa de peste zi o anumita cantitate de formula dar cel mai important, oferind continuu, constant, de foarte multe ori pe zi sanul si inlocuirea biberonului cu un SNS.

Sprijinul pe care mama il primeste in clipele de ingrijorare si prin momentele mai grele ale aceste readuceri la san este esential. Mama poate gasi ajutorul unor consultanti La Leche League, unor consilieri in alaptare IBCLC sau a unor grupuri de suport cum este grupul Facebook Alapteaza! Sau Clinica de alaptare. Sprijinul sotului este foarte important dar si al familiei extinse, rolul tatalui este sa ofere sprijin si incurajari mamei, sa preia unele din indatoririle ei in gospodarie, astfel incat pentru putin timp, ea sa poata sa se dedice exclusiv cresterii lactatiei si alaptarii bebelusului.

Bibliografie:
The Womanly Art of Breastfeeding (Diane Wiessinger, Diana West, Teresa Pitman)
http://kellymom.com/bf/concerns/child/back-to-breast/
http://www.llli.org/docs/0000000000000001WAB/laleche_ch_20_tear-sheet_toolkit.pdf
http://www.askdrsears.com/topics/breastfeeding/common-problems/nipple-confusion

Autor: Silvia Nicoara