Etichete

, , ,

Alaptarea e un lucru firesc, o actiune naturala de hranire a copilului cu laptele mamei sale.

Primele zile de alaptare sunt esentiale in stabilirea lactatiei si in obisnuirea bebelusului la sanul mamei. Orice interventie exterioara menita sa inlocuiasca suptul la san (biberon cu lapte praf sau lapte matern, suzeta, deget) poate sa interfereze cu buna desfasurare si adaptare a copilasului cu suptul. Un management al alaptarii defectuos in spital (sprijin putin sau deloc in invatarea mamei sa ataseze corect copilul la san, campaniile murdare de distribuire gratuita a formulei de lapte praf in unitatile sanitare, lipsa de înțelegere a cadrelor medicale a importantei alaptarii exclusive, fără completare si înlocuitori ai sanului) de asemenea poate determina ca suplimentarea cu formula de lapte praf sa se faca aproape “standard” si poate determina ca multi bebelusi ajunsi acasa sa fie obisnuiti mai mult cu biberonul decat cu suptul la san.

Mama, ajunsa acasa, are de infruntat atat propriile temeri si nelinisti cu privire la cantitatea de lapte pe care un copil alaptat exclusiv o primeste (imposibil de determinat prin testul cantarului), cat si faptul ca bebelusul ei refuza sanul, se arcuieste, plange dar accepta fara proteste biberonul cu lapte muls sau formula. De ce? Pentru ca mecanismul de supt e atat de diferit cand e la san fata de biberon.
La san, bebelusul trebuie sa deschida gura larg, sfarcul mamei ajungand pana in capatul gurii, spre gat, astfel bebelusul nu stimuleaza cu gingiile pe sfarc ci chiar pe areola, pe cand la biberon, e suficient sa apese cu gingiile usor pe tetina si treaba e ca si rezolvata. Aplicand aceeasi tactica (gingii pe varful tetinei=gingii pe varful sanului-sfarc), bebelusul nu doar ca nu se ataseaza corect, dar nici nu va reusi sa scoata lapte, nestimuland suficient canalele galactofere, iar limba va apasa in sus sfarcul, nu va mai face miscarile de “muls” specifice alaptarii. Asadar lapticul nu va curge, dar probabil va provoca rani si dureri mamei.

Cel mai usor e sa prevenim decat sa tratam, principiu aplicabil si in cazul alaptarii, asa ca un management bun al alaptarii in spital, in primele zile de viata si apoi acasa, fara inlocuitori ai sanului (tetine, suzete, deget) sunt un start bun pentru a fi siguri ca bebelusul nu va face confuzia sanului. Din pacate, situatia sta putin diferit in practica, astfel multe mamici ajung acasa cu bebelusul refuzand sanul sau ajung de-a lungul timpului sa inlocuiasca tot mai multe mese de la san cu lapte formula.

Vestea buna e ca niciodata nu e prea tarziu, nu in alaptare. Cu cat aducerea copilului la san se face mai repede, cu cat mama are productia de lapte crescuta, cu atat e mai usor si fara stres atat pentru mama si pentru copil. Dar cu multa rabdare si ambitie, o mamica poate sa reia alaptarea chiar si de la zero. Pentru sfaturi despre relactatie, puteti citi mai multe aici.

Reobisnuirea copilului cu sanul poate sa se petreaca subit, de la o zi la alta sau poate sa fie un proces laborios, de lunga durata in care mama si bebelusul danseaza un tango al alaptarii, cu momente mai grele dar si cu multe impliniri.
In cazul unui nou nascut (primele zile dupa nastere):
Reobisnuirea bebelusului la san in primele zile poate sa se intample ca urmare a unui contact prelungit piele pe piele, a oferirii dese a sanului, a picurarii colostrului sau laptelui pe san, langa areola si a indrumarii bebelusului sa gaseasca singur drumul spre laptic. O baie poate recrea starea din uter, de bine si calm si caldura si poate trezi simturile innascute ale bebelusului de a se atasa la san. Un bebelus pus pe pieptul mamei chiar dupa nastere va cauta singur drumul spre san si se va atasa singur (breastcrawl). Cu rabdare si urmarind ca atasarea sa se faca foarte bine, mamica va incerca sa ofere cat se poate de des sanul si sa aline bebelusul pe pielea ei.

In cazul unui bebelus de cateva saptamani:
O “luna de miere” mama-bebelus ajuta foarte mult la restabilirea alaptarii exclusive. Oferirea sanului la discretie, petrecerea timpului cateva zile exclusiv cu bebelusul, fara gatit mancaruri elaborate, fara spalat de vase, fara calcat de rufe, doar mama si bebe petrecand timp impreuna, alaptand la cerere, oferind sanul cat de des, oricat de mult, noapte sau zi, ajuta cel mai mult la readucerea copilasului la sanul mamei. Eliminarea treptata a suplimentului si scoaterea definitiva a biberoanelor din “meniul” bebelusului vostru (prin folosirea altor dispozitive: seringi fara ac, lingurite, canite sau sisteme suplimentare de nutritie (SNS)) vor ajuta copilul sa inteleaga ca suptul se face la san si sa exerseze un supt corect (un supt corect nu doare si nu provoaca rani!).

Daca suplimentarea cu lapte praf sau lapte matern e necesara in continuare (copilul are probleme de luare in greutate, a fost prematur) nu este de dorit sa se astepte alaptarea la ore fixe, conform programului de suplimentare ci din contra, sa se ofere sanul foarte des (o data la jumatate de ora, la o ora sau chiar mai des) astfel ca bebelusul sa nu ajunga sa fie prea infometat ca sa mai aiba rabdare sa stea la san. Daca totusi bebelusul e infometat si refuza sanul pentru ca vine prea incet lapticul, suplimentarea se va face doar cu o lingurita de lichid, pentru a astampara foamea sau setea si apoi se va oferi sanul. In cazul unui nou refuz, se mai ofera o lingurita de lichid, apoi se ofera din nou sanul si asa mai departe. Un rol foarte important in readucerea copilului la san il are momentul de linistire la san, de adormire la san, dand un sentiment fantastic de implinire si incredere mamei, dar si ajutand bebelusul sa se simta in largul lui cu noua metoda de hranire.

O alta metoda de trecere a bebelusului de la biberon la san este cu ajutorul SNS-ului (sistem suplimentar de alaptare). Principiul acestui dispozitiv consta intr-un tubulet atasat de sanul si mamelonul mamei, prin care bebelusul suge lapte dintr-un recipient, dar atasarea lui se face la sanul mamei. In cazuri mai dificile, atasarea SNS-ului se poate face si pe deget, pana la obisnuirea treptata la san. SNS-uri se pot cumpara de la farmacii sau de pe internet, dar se pot realiza si acasa in felul urmator: se pune lapte intr-o sticla cu tetina, se face o gaura mica in tetina prin care se insereaza un tub subtire si moale (de ex. ca si cel folosit la perfuzii) si se lipeste de san cu ajutorul unei bucati de leucoplast. Chiar daca bebelusul poate sa fie reticent initial sau mama sa aiba nevoie de putin ajutor la montarea sistemului, rolul sau in cresterea productiei de lapte (prin stimularea pe care bebelusul o face sanilor) si in procesul de invatare a suptului eficient este nemaipomenit. Rabdarea si perseverenta mamei sunt cheia succesului.

Biberonul este un mare dusman al alaptarii, mai ales fiind umplut cu formula de lapte praf si nu cu lapte matern, el dezvata copilul de tehnica suptului corect, dar daca totusi nu exista alta posibilitate de hranire (desi lingurita sau cana sunt mult mai la indemana..), este necesar sa se foloseasca unul cu gaura de scurgere cat mai mica, cum sunt cele pentru nou nascuti, astfel se aseamana mai mult cu modul lent de curgere al sanului. Chiar daca bebelusul e suplimentat si aceasta suplimentare se face cu biberon, este foarte important sa se respecte nevoia de hrana (semnele initiale de foame: misca din maini, da di capsor stanga-dreapta, isi suge buzele, mainile, se roseste si in final plange, plansul fiind un semnal tarziu) si nu programul de masa, ca si in cazul unui copilas alaptat exclusiv si la cerere. Hranirea prin biberon se va face cu copilasul ridicat cat mai vertical si biberonul aproape orizontal, astfel laptele nu ii va curge direct in gura ci va fi necesar ca bebelusul sa traga din biberon cat are el nevoie.

Daca productia de lapte a mamei e in scadere sau a scazut deja dramatic, daca bebelusul e predominant hranit cu formula de lapte praf, trecerea la alaptare exclusiva nu se va face brusc, de pe o zi pe alta ci gradual, scazand la o masa de peste zi o anumita cantitate de formula dar cel mai important, oferind continuu, constant, de foarte multe ori pe zi sanul si inlocuirea biberonului cu un SNS.

Sprijinul pe care mama il primeste in clipele de ingrijorare si prin momentele mai grele ale aceste readuceri la san este esential. Mama poate gasi ajutorul unor consultanti La Leche League, unor consilieri in alaptare IBCLC sau a unor grupuri de suport cum este grupul Facebook Alapteaza! Sau Clinica de alaptare. Sprijinul sotului este foarte important dar si al familiei extinse, rolul tatalui este sa ofere sprijin si incurajari mamei, sa preia unele din indatoririle ei in gospodarie, astfel incat pentru putin timp, ea sa poata sa se dedice exclusiv cresterii lactatiei si alaptarii bebelusului.

Bibliografie:
The Womanly Art of Breastfeeding (Diane Wiessinger, Diana West, Teresa Pitman)
http://kellymom.com/bf/concerns/child/back-to-breast/
http://www.llli.org/docs/0000000000000001WAB/laleche_ch_20_tear-sheet_toolkit.pdf
http://www.askdrsears.com/topics/breastfeeding/common-problems/nipple-confusion

Autor: Silvia Nicoara