Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (IX)

Din cauza unui pediatru care sustinea suplimentarea cu lapte praf si a lipsei sprijinului din partea unui consultant in alaptare aceasta mamica a apelat mult prea devreme la biberonul de completare. Din fericire, in cele din urma bebele a ales ce era mai bun pentru el!

„Gaza mea, in mai a implinit un anisor.

Am nascut in Italia, in unul dintre cele mai bune spitale,care ofera rooming-in si sprijin in alaptare. Am avut parte de travaliu indus la 41+5, lung, cu contractii violente (specifice oxitocinei primite) si cu o peridurala ce mare efect nu a avut. Bebitza a fost scoasa dupa vreo 12 ore, cu ventuza si epiziotomie. Am fost fericita ca nu s-a ajuns la cezariana. Imediat i-au dat-o sotului, iar apoi la nici o ora de la nastere o aveam in brate, la san. Am stat nedezlipite vreo doua ore, nu-mi venea sa cred cu cata forta si pofta sugea. Au luat-o pentru a fi consultata, dar mi-au adus-o inapoi dupa cateva ore.

In prima noapte am stat cu ea doar la san, patutul din spital mi-a fost la fel de inutil ca si cel de acasa. Am facut ragade, dar imi adusesem cu mine protectii de silicon pentru sani si cupe de silicon ce m-au ajutat mult la vindecare pentru ca permit aerului sa circule. In urmatoarea noapte am reusit sa dormim ceva, dar abia asteptam sa ajungem acasa. La doua zile de la nastere, cand am iesit din spital, a venit si lapticul alb.

Primele luni au fost obositoare, bebitza era non-stop la san! Ziua dormea doar cu tzitzi in gurita, iar noaptea papa in timp ce faceam ture prin casa. Nu am reusit sa scapam de protectiile de silicon, se ineca cand incercam fara ele, nu voia sa suga. Apoi, cand a facut 2 luni, la controlul saptamanal pediatra a zis ca a luat doar 100 g in saptamana respectiva si ca-i prea putin! Ca nu mai am lapte probabil si ar trebui introdus laptele praf. I-am explicat ca lapte am, simt mereu sanii plini, curg si chiar scot aproape zilnic cu pompa pentru ca bebitza doarme de pe la 4-5 dimineata pana pe la pranz fara sa mai suga mare lucru. Mi-a zis sa incerc sa o tin treaza sa pape mai mult sau sa-i dau cu biberon ceea ce scot cu pompa. Am vrut sa mai vedem o saptamana cum merge inainte de a-i da biberon. Am incercat sa o tin mai mult treaza la tzitzi, dar cum tragea de doua ori cum adormea – ziua.

Noaptea sugea, dar probabil nu indeajuns pentru ca la urmatorul control nu pusese deloc in greutate. Pediatra ne-a zis ca se intampla cu copii nascuti vara, ca ziua este prea cald, obosesc prea repede si nu papa indeajuns. Asa ca singura solutie este biberonul cu laptele meu si restul lapte praf. M-am speriat si in drum spre casa, am luat cu strangere de inima prima cutie de lapte praf si un biberon care se laudau ca fac trecerea usoara de la san la biberon. Seara la 11 i-am dat primul biberon cu lapte praf. L-a baut pe tot! 120 ml si a adormit imediat fara tzitzi! A dormit toata noaptea cum rar facea, iar eu am urmarit-o de frica sa nu-i fie rau, sa nu vomite in somn.

A fost totul ok, a doua zi i-am dat biberon cu laptele meu de dimineata, cand adormea la san in loc sa suga. In ziua urmatoare deja a inceput sa refuze sanul. Plangea si spre deosebire de zilele trecute cand indiferent din ce motive plangea, daca o puneam la san tacea imediat. Acum cand incercam sa o pun, plangea si mai tare. Au urmat cateva zile epuizante,ii dadeam si biberon, dar incercam sa-i dau si san, pentru ca doar cand intr-un final lua sanul in gurita, reusea sa adorma. Nu-mi venea sa cred ca dupa doar doua zile de la primul biberon nu mai voia tzitzi, eu fusesem convinsa ca putem merge cu alaptarea mixta inainte, nu voiam sa cred ca nu voi mai avea lapte sau alte povesti de genul.

Am inceput sa citesc pe net si am gasit ca biberonul de la firma X si cele de la firma Y sunt compatibile cu alaptarea mixta. Dupa inca o saptamana, in care intre timp a si pus ceva in greutate, am gasit si biberon care are un sistem de supt, asemanator suptului la san, laptele nu curge decat daca in gurita se formeaza golul de aer. Din momentul in care i-am dat doar acest biberon, nu a mai facut nicio diferenta intre san si biberon. Am continuat cu 2, chiar 3 biberoane pe zi din care uneori bea doar 60 ml, alteori 120 ml, dar i-am oferit mereu sanul la cerere. Nu i-am dat alternativ cum mi-a zis pediatra pentru ca stiam ca nu-i bine, ca s-ar aduna mai mult lapte daca nu-i dau mai multe ore.

Stiam ca cu cat o pun mai des la san, cu atat mai mult laptic va fi. Am continuat sa scot cu pompa cand simteam ca ea nu goleste si i l-am dat cu biberonul. Intre timp pentru ca s-a obisnuit cu debitul mai mare de la biberon, n-a mai vrut sa suga cu protectiile de silicon. Apoi incet-incet a inceput sa refuze biberonul. Eu tot insistam sa-i dau pentru ca ma gandeam ca dupa atata timp  (vreo doua luni) sanul produce doar cat a fost solicitat, deci nu ar fi acoperit dintr-o data cei 150-200 ml de lapte praf. Am schimbat marca de lapte praf, dar facea la fel, lua din ce in ce mai putin.

Pe la 5 luni jumate nu mai voia deloc lapte praf si am inceput diversificarea pentru ca nu stiam daca ar avea indeajuns laptic de la mine. A fost totul ok, a continuat sa ia normal in greutate, iar acum la un anisor are 3-4 mese pe zi (solide, semi-solide) si tzitzi tot la cerere, de 3-5 ori pe zi, iar noaptea de 2-3 ori.

Cand bebitza avea vreo 6 luni am descoperit grupul Alapteaza! si am citit multe lucruri folositoare, multe care mi-ar fi fost de ajutor cu ceva luni in urma, cand pentru ca nu am avut niciun sprijin am ales calea cea mai usoara, laptele praf. Daca intalneam grupul mai devreme, sigur renuntam la laptele praf mult mai devreme, dar asa a fost bebitza care a ales, eu doar m-am conformat. Acum stiu ca desi statea mereu la tzitzi, nu sugea eficient, depunea un efort prea mare sa suga cu protectiile de silicon si adormea inainte de a se satura. Ar fi trebuit sa renunt la ele imediat ce au trecut ragadele, sa insist mai mult sa ia sanul gol si ca sa nu se inece cu lapticul ar fi trebuit doar sa mulg putin inainte de a o pune la san, de cateva ori, pana se obisnuia cu debitul.

Concluziile mele cam astea sunt: protectii folosite cat mai putin posibil, folosit un SNS sau un biberon adecvat alaptarii mixte sau doar lingurita, si in caz de probleme apelat la un consultant in alaptare si nu ascultat sfaturile pediatrului. Pentru ca daunator alaptarii este si un pediatru ca al nostru, care recunoaste ca nu-i fan alaptare, care la fiecare consult, incepand cu cel de doua saptamani, ma intreba daca mai am lapte si daca nu sa-i dau firma X de lapte praf, care la 4 luni mi-a zis ca-i ajunge, de acum ma pot opri, ca bebe are nevoie de o mama odihnita si vesela, nu doar de lapte matern (de parca mai odihnitor ar fi facutul biberoanelor noaptea) si care a ramas de-a dreptul socat cand la controlul de un an, i-am spus ca bebe primeste doar lapte matern si ca cel putin pana la 2 ani va fi asa, cum recomanda si OMS. Mi-a spus ca-i o tampenie, ca daca nu incetez sa-i dau san nu va accepta niciodata laptele praf. I-am raspuns ca nu-mi fac probleme, cand va fi la facultate, in pauza de pranz voi da o fuga pana la ea ca sa-i dau sa suga!

12 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Anunțuri

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (VII)

Unele dintre cele mai des intalnite probleme cu care se confrunta noile mame sunt canalele infundate si mastita. Solutia in acest caz nu este completarea cu lapte praf, care poate da totul peste cap, asa cum s-a intamplat in cazul Ancai si al lui Victor.

Fix cand Victor a facut 6 saptamani am facut o mastita urata: febra mare, frisoane, dureri musculare, san foarte dureros si, in plus, mamelonul era foarte sensibil – ma durea la cea mai mica atingere. In ciuda durerii si starii generale proaste, am facut cam tot ce citisem ca se face pentru a desfunda canalele: comprese calde si masaj circular, bebe la san (probabil nu atat de mult cat ar fi trebuit), folosit pompa cand nu era bebe la san. Desi dupa ce am pompat vreo ora am scos numai vreo 10-20 ml si canalele erau in continuare infundate. Acesta a fost momentul in care am recurs la prima doza de lapte praf !

Era seara, eu eram cu un san varza de la mastita si pompat, si cu celalalt de la prea mult alaptat si bebe cerea de mancare. Nu putea fi consolat nicicum… N-a avut nici o retinere in a accepta biberonul cu 100 ml de lapte praf. A primit lapte praf timp de 8 zile, o data sau de ori pe zi… de fiecare data numai dupa ce se declara nemultumit de oferta de lapte matern.

Desi pe vremea aceea nu eram inca pe grupul Alapteaza!, stiam ca nu e ok alaptarea mixta – ca scade lactatia si in final se ajunge doar la lapte praf. Asa ca imi doream foarte tare sa renunt cat mai repede la acel supliment. Dupa primele zile cu lapte praf am cerut ajutorul unei prietene, Iulia, sa imi recomande un consilier in alaptare! Iulia a facut mai mult de atat, m-a si adaugat pe grupul Alapteaza!. Pana la vizita consultantului in alaptare, renuntasem deja de vreo 2 zile la lapte praf – informatiile aflate pe grup m-au ajutat, mi-au confirmat ca ce citisem pe diverse site-uri este ok si ca ce fac este bine (nu a fost nevoie sa intreb nimic, doar am citit fisierele de la Files si celelalte subiecte deschise). Iar consultantul mi-a dat si mai multa incredere: lapte matern este destul – dovada fiind scutecele ude si cresterea in greutate, laptele matern se face oricum si in timp ce suge bebe. Problema la mine era de „debit” – laptele curgea foarte greu, bebe nu avea rabdare si se enerva, se smulgea de la san si plangea.

Cum am renuntat la lapte praf ?
In momentul in care devenea nervos la san incercam sa il calmez prin alte metode – plimbat in casa in sling, dansat cu el in sling, cantat. Cateodata chiar reusea sa adoarma un pic. Cand se calma sau se trezea il puneam iar la san. La nevoie repetam procesul de calmare. Nu a fost deloc usor, dar asa am reusit sa renunt la laptele praf ! Bebe a continuat sa fie nervos la san inca vreo 2 saptamani dupa saptamana de puseu, dar ne-am descurcat.

Evident, am apelat si la diverse metode de crestere a lactatiei: ceaiuri – cate 2-3-4 litri pe zi, apoi am aflat ca e suficient sa beau doar cat imi e sete, Galactogil – nici un efect la mine, Galafor – a avut efect, dar nu spectaculos, si la disperare am apelat si la More Milk Plus care a avut un efect vizibil, dar din pacate nu a fost tolerat de bebe: ii dadea dureri de burta, desi el n-a avut colici niciodata, asa ca am renuntat la el dupa o saptamana. Bebe si-a revenit si lactatia a ramas, in principal datorita alaptatului des.

Din pacate acea mastita s-a nimerit fix in mijlocul mega puseului de crestere de la 6 saptamani. Iar eu, in loc sa il las pe bebe sa suga cat are nevoie ca sa creasca productia, incercam sa il alaptez cat mai rar, din cauza durerilor. La vremea respectiva stiam de existenta puseurilor, dar nu realizam cat de importante sunt si ce impact au. Daca as fi fost de la inceput pe grupul Alapteaza!, precis altfel as fi tratat puseul. Acum, avand mai multe informatii si fiind mai sigura pe mine, imi place sa cred ca in aceeasi situatie as reusi sa evit laptele praf.

Privind partea buna a lucrurilor, datorita acestei probleme am ajuns sa fac parte din grupul Alapteaza!, cu ideile caruia rezonez 100%. Iar mai departe tot acest grup mi-a confirmat ca instinctele mele sunt corecte in ceea ce priveste co-sleeping-ul, alaptatul oricand si oriunde, oricat de des, adormitul la san si in brate, purtatul cat cere bebe si multe altele.”

28 mai 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (V)

Sprijinul oferit de familie unei proaspete mame este uneori foarte util. In unele cazuri insa, bunicile ofera sfaturi care saboteaza neintentionat alaptarea exclusiva. O poveste care va va tine cu sufletul la gura!

„Buna, ma numesc Alexandra, dar toti imi spun Alexa si am 23 ani. Ruthy a mea a implinit marti 7 luni.

In ultimul semestru de sarcina mi-am facut (credeam eu) bine temele si asteptam momentul nasterii cu sufletul la gura. Aceasta s-a desfasurat in Austria, unde ma aflu momentan.

Nasterea a fost una naturala, dar din cauza travaliului extra-lung (32 de ore de la inceput la sfarsit) si a lipsei de odihna, am cerut o epidurala pentru ca nu mai faceam fata contractiilor finale. Singura problema care am avut-o a fost meconiul si infectia aferenta. Dupa nastere, mi-au pus fetita pe piept, si ne-au lasat asa pe toti 3 sa ne tragem sufletul. Eu si tati ne minunam de mica mogaldeata care statea la pieptul meu, cu pumnii stransi la gurita. Dupa ceva vreme, moasa cu care am nascut vine la mine si ma intreaba daca nu ii dau fetitei sa suga. Ce stangace sunt, ma gandeam eu, nici macar nu stiu cum sa fac asta! Ea a venit, mi-a prins sanul si mi-a aratat cum se procedeaza. Si asa am mai stat inca vreo jumatate de ora acolo. Apoi au luat-o sa o cantareasca, masoare, spele, procedura standard, apoi ne-au lasat sa mergem impreuna in camera. In salon a fost ok, eu inca mai resimteam oboseala, altfel ma simteam destul de bine si in cursul zilei am tot pus-o la piept pe bebelina.

Urmatoarea noapte nu prea am dormit nici una din noi, pentru ca eu nu o atasasem bine si am facut niste ragade frumusele. Ea nu reusea probabil sa manance cum trebuie, plus ca infectia isi facea de cap. A doua zi inspre pranz a venit neonatoloaga, i-a recoltat sange si a facut inspectia generala, iar in scurta vreme a revenit la noi comunicandu-mi ca trebuie sa o duca la neonatologie ca are infectie in sange si nu are rost sa ne dea drumul acasa, ci ca trebuie tratament cu antibiotic. Ok si au luat-o. Au spus ca pot sa cobor la orice ora, sa vin sa o alaptez, si daca vreau, ma suna la telefonul din salon cand se trezeste sa vin sa o alaptez. Si asa s-a intamplat. O alta asistenta mi-a adus o pompa de muls, pentru ca spusesem eu de ragade, si am inceput sa ma mulg si urmatoarea zi sa ii dau lapte matern cu biberonul.

Dupa o zi, ranile au mai trecut (am folosit si lanolina), si am putut sa alaptez cu protectie de silicon – a fost foarte bine. In urmatoarea zi am renuntat si la protectie, si am alaptat-o normal, cu mici dureri, dar suportabil. Urmatoarea zi am observat ca bebelina nu prea mai stia sa prinda sanul, si m-am intrebat de la ce ar putea fi. Am chemat o asistenta, si ea mi-a spus ca daca nu papa san, o sa imi aduca un biberon, la care eu am sarit ca arsa ca nu ma mai mulg, nu mai au laptele meu la frigider. Atunci domnisoara mi-a spus ca ele i-au mai dat completare, ca sa nu ma cheme chiar asa des, sa mai dorm si eu. Am pus piciorul in prag si am spus sa nu cumva sa ii mai dea cineva completare, mai ales ca eu deja aveam destul lapte, cum am vazut si la ultima mulgere, si inca aveam colostrul mega bun, care usor facea tranzitia spre laptele matur. In urmatoarele zile au putut sa mi-o dea iar mie pe sectie, si venea cineva sa ii mai administreze antibiotic, dar in rest era cu mine tot timpul si a fost perfect!

In ziua externarii a venit in salon consultanta in alaptare a spitalului, si mi-a mai dat ea cateva sfaturi pretioase, cum sa alaptez la cerere, cand vad ca incepe sa-si duca pumnii la gura, cum sa o mufez etc. Eu am vrut numai sa intreb daca e nevoie sa ii dau si apa sau ceai din cand in cand, iar ea mi-a raspuns ca pana la 6 luni nu e nevoie. Buuuun, zic eu! Imi iau bagajele, fata, si acasa cu noi. Am plans de fericire cand am iesit pe usa spitalului, dupa o saptamana, ca ma gandeam ca in sfarsit scap de la spital unde toata lumea tranteste si vorbeste tare. Dar ce sa-i faci, asta e spitalul, nu e perfect.

Ajunsa acasa, dau de mama binevoitoare care a venit sa ma ajute, si sa-mi arate ea cum se face, ca doar a mai crescut 2 si stie. Primele doua zile au fost cat de cat ok, din cate imi aduc aminte. Apoi a inceput turuiala: dar tu nu-i dai ceai? Nu-i dai apa? Fa-i program fetei, ca asa trebuie etc, etc… Eu i-am raspuns destul de taios: „Fata mea nu are ceas in stomac sa-i sune din 4 in 4 ore! Ea o sa primeasca mancare atunci cand ii e foame, pentru ca in burtica a avut la dispozitie 24/24, non stop. Cine sunt eu sa ii fac program? Doar nu e robotel !”

A urmat o pauza de vreo 2 zile, apoi cum aveam prin casa biberoane primite la baby shower, mama a inceput sa faca ceai de chimen ca sa ii dea, sa nu mai aiba dureri de burta fata si sa elimine gazele. La inceput m-am opus, dar incetul cu incetul ea castiga teren. Pana cand fata mea a primit in fiecare zi apa si ceai din biberon. Dupa vreo saptamana incepuse deja sa-si regleze programul de masa, si ajunsese chiar la vreo 4 ore, pentru ca maica-mea tot zicea, numa ce a mancat, inseamna ca ii e sete, si pac cu ceaiul pe ea. Plus ca ma tot ametea sa ii dau suzeta, ca altfel ma foloseste pe mine ca suzeta, si nu mai am timp sa fac nimic prin casa.

Mi-a zis: „Eu am venit sa stau cu fata, nu sa te ajut in casa!” Cand am auzit asta, am tipat la ea cum ca ea ma crede ca sunt buna doar de lapte?! La urma urmei eu sunt mama fetei, si i-am zis sa inceteze sa se poarte ca si cum ea ar fi. Apoi, mai era si soacra-mea, care si ea ma bombarda cu aceleasi sfaturi, legate de ceai si apa si tot restul. 

La un moment dat, pe la 3 luni, la puseu (de care eu nu am stiut), mama a trebuit sa se intoarca in tara, iar eu am ramas singura cu fata. In ultima vreme incepusem sa ma mulg acasa si sa ii dau si lapte cu biberonul cand mai eram plecati pe undeva, ca sa nu mai trebuiasca sa alaptez pe acolo, ca de multe ori nu era spatiu pentru asa ceva. Sau de multe ori ma trimitea mama la plimbare/cumparaturi si imi spunea sa ii las o sticluta sa aiba in caz ca i se face foame. La un moment dat mi-a spus sa imi iau si o cutie de lapte praf, ca daca se intampla ceva (gen nu mai ai lapte, sau e prea slab si trebuie completare) sa fie in casa. Fata mea deja ajunsese oarecum sa fie dependenta de un biberon pe zi, dupa masa in special.

Dupa ce a plecat mama, asadar, am incercat sa ii scot biberonul. Aveam cate unul la mine, cu lapte matern, in caz ca refuza sanul. Pana la un moment dat, cand am fost la o onomastica, si eu m-am incapatanat sa nu ii dau biberon, iar ea s-a incapatanat sa nu suga. Nu vroia sub nici o forma, in seara respectiva mi-a plans 2 ore dupa revenirea acasa, si eu nu am cedat. Pana la urma, de oboseala probabil, a adormit. A doua zi, de la capat. Sotul meu, cand a vazut ce crize face, a spus sa ii dau biberon ca sa nu ramana flamanda, si eu iar da-i la pompa… de stres mi-a scazut cantitatea de lapte. Probabil ca mi s-a reglat si lactatia atunci, dar de la 110 ml abia am mai scos cu pompa 20. Apoi da-i cu lapte praf, care era oribil la gust, si cu care ne luptam vreun sfert de ora ca sa il accepte. La san mai departe crize, pentru ca nu mai venea laptele asa usor. Am fost la ginecolog, am intrebat ce si cum, si a spus tipul foarte degajat ca daca nu mai am lapte si nu mai vrea, se gaseste la magazin lapte praf. Am zis ca ma urc pe pereti!

Vroiam neaparat sa alaptez. Nu mi se pareau deloc suficiente 3 luni. Cumnata imi spunea ca asa a patit si ea, si ca doar cu lapte muls a putut sa il mai tina pe al ei pana la vreo 5 luni parca, apoi lapte praf. Soacra a spus si ea ca a alaptat putin ca a ramas fara lapte, si ca uite ce baiat sanatos si mare are (sotul meu), si ca nu e cazul sa disper. Apoi nasa mea, care are si ea bebelina cu juma de an mai mare, mi-a spus ca in urma unei perioade mai stresante i-a scazut si ei lactatia, si ca a luat galafor, care a ajutat-o. Am intrebat pe aici la farmacii daca se gaseste, nimeni nu stia nimic. Apoi am rugat-o pe nasa sa imi trimita ea, doar ca a durat o saptamana, timp in care am cautat pe net pe toate paginile posibile sfaturi si m-am pompat la greu. Am vazut ca in Elvetia se gasea un sistem de hranire (SNS) care cu un furtunas se atasa pe san, ca sa mimeze actul natural al alaptarii, si ma gandeam sa imi comand. Am intrebat aici, si toti faceau ochii mari ca nu mai auzisera de asa ceva.  

Apoi, am dat de acest grup! Oana mi-a propus sa intru pe grupul Alapteaza! de pe facebook. Ca lihnita m-am aruncat pe documentele de la Files, si am devorat tot ce s-a putut. Asta a fost sfarsitul furtunii mele! Noroc ca eram doar eu cu sotul acasa, si nu mai aveam factori de stres, si usor usor ne-am revenit! Atat de usurata am fost dupa o saptamana parca, deoarece bebelina mea manca iar de la san, fara sa mai planga, si totul era in perfecta ordine! Am scapat de cercul vicios de muls, spalat sterilizat biberoane si consumat apa si timp. 

Daca ma uit azi in urma, parca amintirea asta neagra incepe sa paleasca, si usor usor o uit, pentru ca e asa fain sa poti sa alaptezi oricand, oriunde, oricum, sa nu mai ai bagaje inutile dupa tine, sa fii doar tu cu puiul tau care primeste ce e mai bun de pe lumea asta! Informatiile gasite la Files au fost suficiente!

Ma bucur ca am ajuns pe grupul Alapteaza! si ca faceti o treaba asa buna venind in sprijinul mamicilor ca mine care parca si-au pus intreaga generatie trecuta in cap! Adica mamele, bunicile, matusile care e drept, ne-au crescut si ne-au facut mari si cele care suntem azi, iar pentru asta merita respectul nostru, dar din pacate au aceste idei invechite, si cred ca daca a functionat atunci, e musai sa se aplice si acum, fara sa tina cont ca medicina a mai facut ceva descoperiri de 30 de ani incoace!

Dumnezeu a gandit bine corpul nostru atunci cand l-a creat, si ne-a inzestrat cu tot ce au puii nostri nevoie! Multumesc voua tuturor celor care compuneti acest grup si ne furnizati aceste pretioase informatii, fara voi nu cred ca am fi reusit!„

15 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!