Povestea noastra – Anca si Antonia

Dorinta de a-si alapta fetita a invins toate temerile, nelinistea si obiectiile celor din jur. Un indemn minunat de la o mama dedicata: Alaptati!

SAM_1306Sunt fericita mamica a unei fetite de 4 luni,frumoasa, sanatoasa si plina de energie. Alaptarea pentru mine a fost inca dinainte de a naste un lucru atat de frumos, incat mi-am dorit enorm sa fac tot ce-mi va sta in putere sa-i dau puiului meu cel mai important lucru: laptele matern.

Experienta alaptarii pot spune ca a debutat inca de cand eram insarcinata, cand am inceput sa ma informez despre acest miracol. Am fost la diferite conferinte pe acest subiect si toate m-au facut sa-mi doresc enorm orice s-ar intampla si oricat de greu ar fi la inceput, sa-mi alaptez bebelusa.

Am un regret in suflet ca nu am putut sa o tin la piept pe micuta imediat dupa nastere (chiar daca a fost o nastere naturala), mi-ar fi placut sa o pot tine la pieptul meu macar 10 minute, sa simta caldura mea nu raceala asistentelor care au luat-o repede din sala de nasteri… mult prea repede. Abia dupa 2 ore, ametita cum eram, am reusit sa o strang in brate cum trebuie, sa o simt, sa ma simta. Am nascut seara la 19.50 si dimineata la ora 6 eram prezenta la salonul de alaptat. Avem o dorinta imensa de a o alapta, desi din sani nu curgea inca nimic.

Am luat-o in brate si am incercat sa o fac sa suga. A fost greu, insa in primele 2 zile am reusit sa-i dau acele cateva picaturi de colostru. Ba sugea, ba ii deschideam gurita si ii picuram greoi acele picaturi mulse cu mana, dar stiam ca la fiecare 3 ore trebuie sa ia de la mine acei anticorpi atat de importanti.

In ziua in care am plecat acasa, a 3-a zi, incepuse sa-mi vina laptele de tranziție, simteam sani plini si calzi. Exact in acea zi ea nu prea a supt. Mi-a fost teama ca s-ar putea angorja sanii si am rugat o asistenta sa ma lase sa ma mulg la pompa electrica sa desfund canalele in ideea ca va curge mai usor si va putea sa apuce sanul si sa pape. Am aflat mai apoi ca cel mai buna metoda de a evita angorjarea sanilor este bebe la san cat mai des, iar in caz de angorjare detensionare manuala. Asistenta din acea zi mi-a recomandat sa folosesc pana se formeaza sanul si pana imi trec ragadele care aparusera, mameloane de silicon, desi stiu ca nu sunt recomandate deoarece pot ingreuna transferul de lapte sau, daca bebe se obisnuieste cu ele, pot fi dificil de scos.

A fost foarte greu la inceput acasa, sanii erau plini, imi era teama sa nu fac mastita din cauza furiei laptelui, bebelusa nu sugea cum trebuie, trebuia sa ma mulg mult, sfarcurile ma dureau. 2 nopti i-am dat lapte muls cu biberonul si din a 3-a zi, de teama sa nu se invete cu biberonul am inceput sa o hranesc cu lingurita. Inca 1 zi cu lingurita si apoi a inceput usor usor sa suga.

Datorita mameloanelor de silicon ranile nu erau atat de dureroase si s-au vindecat in aproximativ 3 saptamani cu Garmastan si Purelan (lanolina). Exact cand a facut fetita 3 saptamani am reusit sa renuntam si la mameloanele de silicon si ne-am bucurat amandoua de sesiunile de alaptare cat se poate de natural.

Au fost multe momente cand cei din jur m-au presat, ba ca nu am lapte suficient, ba ca nu se satura, insa eu am crezut cu indarjire ca am, ca pot face fata acestei provocari, imi doream enorm sa o alaptez exclusiv la san in ciuda tuturor presiunilor, si am reusit.

Sfatuiesc mamele sa nu renunte sub nici o forma la alaptat, sa se informeze. Sunt acele puseuri de crestere la bebelusi care dau impresia de lapte insuficient, insa in realitate bebe vrea sa suga mai des tocmai pentru a stimula lactatia, pentru ca laptele sa tina pasul cu nevoile lui. Alaptati-va bebelusii ori de cate ori acestia vor, nu incercati sa le faceti un program strict. Cu timpul si-l vor face singuri, alaptarea trebuie sa fie la cerere. Daca este cerere este si oferta!

Multumesc lui Dumnezeu ca are 4 luni si a primit doar san, oricat de greu mi-a fost sau cate pareri din exterior am primit, am continuat si imi doresc enorm sa-i dau doar san. Multi au fost cei care m-au sfatuit sa-i dau lapte praf noaptea ca sa ne odihnim, insa cu riscul de a ma trezi de nenumarate ori pe noapte am refuzat. Si acum sunt nopti in care ne trezim de 2-3 ori pentru supt dar si nopti cand ne trezim din ora in ora, dar sunt bucuroasa ca ii pot oferi lapticul special creat de natura pentru ea.

Cu siguranta aceasta perioada va trece, sunt optimista, insa sunt bucuroasa ca pana acum am putut face fata cu brio acestei frumoase experiente a alaptarii. Imi doresc din suflet sa o pot alapta pe fetita mea pana la minim 2 ani, cred cu tarie ca pe langa dragoste si educatie laptele matern e cel mai pretios dar pe care il poti oferi puiului tau!

Nimic nu se compara cu sentimentele pe care le incerci cand iti pui copilul la san: BUCURIE, IMPLINIRE, DRAGOSTE…e cel mai frumos lucru!

SAM_1311

Sfaturi pentru viitoarele mamici:

Nu refuzati acest dar al naturii, e unic si nici o formula de lapte praf nu-l poate inlocui oricat de scumpa ar fi!
Nu renuntati oricate sfaturi si remarci (ca nu ati avea suficient lapte) ati primi de la bunici, soacre si alte prietene.
Credeti cu tarie ca aveti cel mai bun lapte pentru puiul vostru si asa va fi!

Orice femeie poate alapta, trebuie doar sa-ti doresti cu adevarat, din tot sufletul!”

 ***Povestea a fost  scrisa cand fetita avea 4 luni,insa acum are 1 an si 8 luni si inca papa cel mai bun laptic, adica cel de la mami; nimic nu e mai frumos decat sa auzi ,,mami, titica,titica,titica”…

Speram ca povestea noastra sa fie de folos si altor mamici.

 Va multumim!

28 februarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Anunțuri

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (II)

Desi s-a chinuit cu rani ingrozitoare, protectii de silicon, muls, biberoane și patru mastite intr-o luna, aceasta mama nu s-a dat batuta si a iesit invingatoare in lupta pentru alaptare exclusiva.

Salutare, sunt Claudia, mamica de Amalia si alaptez. 🙂
Vreau sa imi incep povestea cu niste multumiri. In primul rand prietenei mele Oana, care mi-a fost alaturi desi ne despart 300 de km si apoi voua, fetelor de pe grupul Alapteaza!, de la care am avut si am de invatat multe si folositoare.

Desi inceputul alaptarii nu a fost tocmai usor, cu multa determinare si rabdare am reusit sa trec peste greutati iar acum bebelina mea are aproape 8 luni si e tare prietena cu sanul.

Greutatile au inceput din spital. Am nascut prin cezariana o fetita sanatoasa si frumoasa dar pe care am tinut-o in brate abia dupa doua zile si jumatate de la nastere. Pentru ca asa e sistemul, pentru ca in Cluj la spitalul Dominic Stanca dupa cezariana stai 2 zile la terapie intensiva. Nu ti se aduce copilul la alaptat, tu abia te ridici din pat si nu ai cum sa ajungi la neonatologie ca e departe. Suferi si numeri minutele pana la ziua intalnirii, timp in care evident bebe primeste lapte praf. Vine in sfarsit clipa cand ajungi in salon si astepti cu nerabdare sa-ti tii puiul in brate. Vine o asistenta, iti pune fetita in brate, inima iti bate ca nebuna, vrei sa o pui la san si surpriza: bebe nu apuca bine sanul iar asistenta zice: mda, n-aveti sfarcuri! Mai incercati si daca nu reusiti cumparati protectii de silicon. Si pleaca! Eu raman ca lovita, cu o minune de fetita careia ii era foame si pe care ma chinuiam sa o atasez. M-am chinuit cu niste protectii prea mari, apoi am primit unele mai mici care erau mai ok si cu care fetita prindea sanul. Asistentele nu se deranjau sa imi arate nimic. Apoi a facut icter, au luat-o la lampa peste noapte si mi-au zis ca o vor aduce la alaptat. Am asteptat degeaba, dimineata pe la 5 ma duc sa vad, chiar nu s-a trezit micuta? Ma trimit inapoi in salon zicandu-mi: „Toti dorm, nu vedeti ce liniste e? O aducem noi cand se trezeste!”. Imi vine greu sa cred ca un bebe de 3-4 zile doarme de la 9 seara la 7 dimineata fara sa pape. Logic, i-au dat iar lapte praf.

Ajungem in sfarsit acasa, ma chinui cu atasarea, devine din ce in ce mai dureros, am facut ragade chiar daca foloseam protectiile, pentru ca altfel bebelina nu prindea sanul. Vine in vizita medicul de familie, imi zice de una, de alta iar despre alaptat imi zice: „20 de min la un san, 20 la celalalt dupa care te mulgi si ii dai cu biberonul”. Eu fara minte, ascult, ca doar e medic! Si ma pun sa cumpar biberon. La san bebe suge cat suge apoi adoarme, o trezesc si tot asa. Cand ii dau biberonul trage cu nesat, clar vine mai usor. Mai trec vreo cateva zile, bebe plange mult si nu prea doarme nici ziua nici noaptea. O duc la medic, dupa ce o examineaza si o cantareste (luase vreo 50 de grame in 5 zile) imi zice ca plange de foame, nu se satura cu laptele meu. Sa ii dau completare de lapte praf. Nu stiam eu atunci de puseurile de crestere, ca trebuie sa stai cu bebe cat mai mult la san, dar totusi stiam ca nu vreau sa ii dau lapte praf prea mult timp si ca trebuie sa stimulez lactatia. Ragadele erau tot mai dureroase, imi curgea sange din ele si cremele pe care le aveam nu prea faceau mare lucru. Am sunat un consultant in lactatie care a venit sa ne vada, am incercat sa atasam fara protectii dar durerea era mare. Mi-a adus un fel de SNS si mi-a recomandat sa mulg cat mai des si sa beau ceaiuri pentru lactatie si Galafor. Lapte praf ii dadeam rar, dar ii dadeam lapte muls la fiecare masa. De cele mai multe ori cu SNS dar ii mai dadeam si cu biberonul. Nu reuseam sa imi gasesc o pozitie comoda de alaptat, ranile ma dureau ingrozitor si nu pareau ca se vor vindeca vreodata.

Vorbesc mult cu Oana care imi tot zice ca ranile nu trec pana nu reusesc sa atasez corect. La 2 saptamani de la nastere fac mastita, cu febra, frisoane, san impietrit si tot tacamul. Medicul de familie imi spune ca trebuie sa mulg sanul cat mai bine dupa fiecare supt ca altfel o patesc din nou. La fiecare masa bebe sugea cam jumate de ora la fiecare san dupa care ii dadeam biberonul cu lapte muls. Eu tot mulgeam, a crescut productia, micuta nu golea sanul deci mastita din nou. In prima luna am facut mastita de 4 ori dar partea buna era ca nu ii dadeam lapte praf in completare ci lapte muls. Se vindeca in sfarsit sanul drept, nu ma mai doare deloc cand suge, asa ca incerc sa o tin mai mult la san sa scap de completare. La stangul inca sunt probleme, abia dupa o luna jumate s-a vindecat complet. Mergem la vaccinul de 2 luni, medicul nu se declara foarte multumit de cum ia in greutate si imi zice sa nu renunt la completare. Incep sa intru mai des pe grup si sa citesc informatii folositoare. Pe la doua luni jumate trecem prin greva suptului. A inceput sa nu mai vrea completarea ca apoi sa nu mai vrea nici sanul. O alaptez numai semiadormita, altfel urla. Noroc cu grupul ca stiu ce sa fac. Ma ingrijorez ca suge putin, maxim 10 minute, cand mai ieri sugea cate o ora. Aflu ca de fapt puiul meu a crescut si suge mai eficient. Cu incurajarile Oanei, incerc sa renunt la protectiile de silicon. Mai intai la un san, apoi la ambii. Bucurie mare! Dupa greva suptului (pe la 3 luni si ceva) nu i-am mai dat completare, in schimb am inceput sa o pun la san mai des si sa o las in pace sa stea cat vrea. Incepe sa ia bine in greutate si in sfarsit alaptarea a devenit si pentru mine o placere. De atunci bebelina mea nu mai stie de biberon, suzeta sau SNS.

Am avut multe momente in care am vrut sa renunt dar totusi nu m-a lasat sufletul si ma bucur nespus ca nu am facut-o. Am avut noroc ca sotul m-a sprijinit foarte mult si mi-a dat putere sa merg mai departe. Evident am avut parte si de remarci de genul „poate ca nu mai e bun laptele tau, de-aia nu vrea sa suga” dar am reusit sa le ignor. Recunosc si ca a fost vina mea ca nu am citit prea multe despre alaptare cat timp am fost insarcinata. Mi se parea a fi cel mai natural si usor lucru din lume, imi doream foarte mult sa alaptez si nu mi-am imaginat ca as putea avea atatea probleme. Cu siguranta unele puteau fi evitate daca m-as fi informat mai mult sau daca in spital atitudinea asistentelor era alta sau daca medicul de familie nu ar fi sarit imediat cu recomandarea de biberon si completare. Dar din greseli invatam iar eu cu siguranta o sa stiu ce am de facut la urmatorul copil. Iar ceea ce conteaza cel mai mult este ca am o fetita fericita, alaptata, purtata si co- sleepuita. 🙂
Sper din tot sufletul ca povestea mea sa ajute si sa le dea incredere proaspetelor mamici ca se poate, trebuie doar sa iti doresti foarte mult.

Va pup cu drag,
Claudia”

13 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Calatoria unei mame ce descopera alaptatul

eliza-4-luni31

faza 1. la spital. afla ca n-are sfarcuri. alta asistenta ii spune ca n-are lapte si daca ar avea sfarcuri. e trista, dar totusi incearca sa-si puna copilul la san. acum are si rani. a mai trecut o noapte, s-a trezit cu pietre in loc de sani. asistenta ii spune de pompa, in loc sa-i aduca copilul. e daramata, dar totusi isi cere copilul. i se aduce cu urme de lapte praf pe la gura. doare rana. se gandeste ca poate o fi mai altfel cand ajunge acasa.

faza 2. primele zile acasa. ii e groaza de alaptat, o dor sfarcurile, sanii, spatele, e extenuata, doarme putin, manca pe apucate, dus abia seara. plansete de bebelus, al mic nu vrea la san, vrea biberon ca asa i-au zis tantile in halat alb din spital, pe care le-a vazut mai des ca pe mama. mai incearca sa alapteze totusi in disperare. sotul si mama ii aduc biberonul de lp. cedeaza. si asa n-are lapte. primul somn linistit al copilului. incepe sa planga. i se pare ca e cel mai bine daca renunta la alaptat.

faza 3. o prietena o cauta, ii zice de un grup de mamici care alapteaza, care au trecut si ele pe unde-i ea. intra in grup, isi zice ca n-are nimic de pierdut oricum. soc maxim! cum? are lapte? are sfarcuri !! n-are tzatze mari/mici, are tzatze numai bune de alaptat. aproape tot ce i s-a spus in spital e fals. afla cum sa-si trateze ranile. afla ca nu pusese bine copilul la san, de aia avea rani.

faza 4. de la agonie, la extaz. arunca cutiile de lp, biberoanele. alapteaza si iar alapteza. de data asta pur si simplu se lasa condusa de alaptare. bucurie mare, bebelusului ei ii e drag de san, acum ar vrea non-stop acolo, lipit de ea. curg lacrimi. de data asta de fericire.

faza 5. incantare maxima, salutul ei acum e : buna, sunt Mama, si..alaptez! i-ar spune si postasului. dar se abtine, impartaseste totusi pe grup. primeste imbratisari virtuale, caldura si incurajare. alapteaza relaxata. alapteaza cu drag. se simte libera. multumeste prietenei pt ajutorul nepretuit. si lui Dumnezeu pentru cel mai frumos dar pentru bebelus.

faza 6. frustare. unde le-o sta mintea la asistentele alea de i-au zis atatea neadevaruri? de ce nu se face nimic? ce-i cu atatia doctori pro lp? de ce atata dezinformare? de ce e mai bun ce-i artificial decat ce e natural? de ce nu-i suport pentru alaptare in maternitati, adica real, nu doar scris pe pereti?

faza 7. revoltare. iara i-a zis o cunostinta ca laptele ei e prea slab. alta prietena a anuntat-o ca al ei nu se satura doar la san, ca n-avea suficient, doar 50 ml scotea cu pompa, ca s-a chinuit 2 luni si a oprit alaptarea. pediatra a anuntat-o ca daca-i adoarme la san, trebuie trecut pe lp, daca regurgiteaza, trebuie trecut pe lp, daca nu ia 756. 25 gr in greutate luna asta, trebuie lp.
fierbe in sinea ei, formuleaza replici, unele le zice, cu patos, dau navala, altele nu, ii stau in gat.

faza 8. vrea sa salveze toate burticile de pe planeta de lp. vrea sa salveze si proaspetele mamici de lp. vorbeste cu ele, trimite materiale, mesaje, videoclipuri, etc. e entuziasmata. face asta cu orele, cu pruncul la tzatza. uneori uita sa manance.

faza 9. dulce amarui. 3 din 5 prietene au nascut si sunt pe lp, tot ce le-a zis ea a fost degeaba. totusi 2 au auzit-o, au savurat informatiile, au inteles si alapteaza tzatza la tzatza cu ea. a meritat efortul. si daca doar una ar fi ales alaptarea, e deja fericita. pentru bebelusul ei si pentru ea.

faza 10. devine calma, prinde gust de umor si empatie, intelege cand are sens sa spuna ceva despre alaptat si cand nu, intelege ce inseamna sa ofere suport si sa fie gata sa accepte decizia mamei oricare ar fi ea. pe propria piele, stie ce mult inseamna vointa mamei. cat despre ea, va continua sa alapteze. va continua.