Nu suntem suzete umane!

Suptul de confort e un supt de comunicare a unei nevoi.

Stiu ca sunt multe mame care au oferit suzeta bebelusilor din diverse motive.
Altele si-au dorit sau isi doresc sa scape de ea.
Altele inca nu stiu daca sa o dea bebelusului sau nu.
Altele sunt frustrate si epuizate de perioadele de „suzetare”.

MadalinaD2

 

Dar ce ziceti daca vedem lucrurile altfel? noi gandim cumva pe dos, e ca si cum am spune ca bebelusul are nevoie de suzeta si noi oferim sanul, atunci cand spunem ca „suzeteaza”.

Nu, noi nu suntem suzete umane…

Nu, nu suntem un substitut uman pentru o bucata colorata de silicon sau plastic.

Nu, nu suntem o inlocuire a unui obiect rece cu alt obiect cald.

Altii, da… pot sa fie. Un tata care ofera degetul lui mic bebelusului pana iese mama, cu spume in cap, de la baie. Sau pana cand mama reuseste sa ia trei imbucaturi, fara sa impodobeasca si de data asta capul copilului cu firimituri.

Dar sanii nostri nu sunt suzete. Nici suzete duble, pentru gemeni sau alt tandem. Suptul de confort nu este in van, nu este timp pierdut, nu este activitate inutila.
Suptul de confort e un supt de comunicare a unei nevoi.

Daca ceva l-a necajit sau suprastimulat pe bebelus?
Dar daca il doare ceva pe bebelus? Daca vrea sa ne transmita ca vrea mai mult lapte?
Sau daca vrea ca o parte din bogatia de grasimi din lapte sa vina cu „viteza redusa”?
Dar daca „cheama anticorpii”, sistemul lui imunitar vrea sa comunice cu sistemul nostru imunitar ca el se lupta cu o bacterie si ca are nevoie de ajutorul nostru, ajutor care i-l dam prin contact permanent cu sanul?
N-ati observat cum stau cuibariti in bratele noastre unde se simt ocrotiti si protejati, sugand mult, cand sunt bolnavi? Dar daca ei simt atacul inamic inca dinainte de a stii noi ceva?

Exista intotdeauna un motiv pentru suptul de confort.
Eliminandu-l, pierdem posibilitatea alinarii unei dureri, a daruirii unei mangaieri, a oferirii anticorpilor din plin. sa nu punem lanturi ca sa nu se piarda sanul cand are mare nevoie de el, caci sanii nu vin cu capace oricum, sunt mereu „open”.

Deci, nu. nu suntem suzete umane.
Nu suntem suzete.

sofi

Tradus si adaptat cu permisiune de la Sarah Sprague/ Nurshable http://nurshable.com/2012/05/04/i-am-not-a-human-pacifier/

Adina Branici

Anunțuri

Mamico, crede in tine si in copilul tau!

O poveste minunata, despre o mama care nu se lasa descurajata de diagnostice pesimiste si recomandari repetate de suplimentare cu lapte praf si care decide sa isi asculte instinctul de mama.

Ieri am facut 8 luni si, pentru prima data de cand am nascut, sunt linistita. Sa va spun cum si de ce. Toata sarcina am auzit ca fetita mea are caputul cu 2-3-4 saptamani mai mic decat varsta sarcinii si, desi am schimbat 3 ginecologi, niciunul nu a fost in stare sa imi spuna ce inseamna asta. Eram un pic agitata deoarece perdusem prima sarcina si megeam cu gandul departe in ingrijorari. Desi urma sa nasc fix dupa 36 de ani, imi doream o nastere naturala.

In saptamana 37 fetita a pus 120 gr din cauza placentei imbatranite, mai putin de 4 ori fata de cat pusese pana atunci. Au urmat teste de stres, consultatii din 2 in doua zile. De ziua mea, dupa ce in ultimele 24 de ore fetita nu s-a mai miscat vioi in burtica, s-a decis cezariana in saptamana 38/39. Fetita s-a nascut cu 2460 gr si ceva complicatii cu cezariana, din cauza faptului ca aveam uterul ciudat ca forma si au scos-o un pic mai greu. Cand au plecat cu ea, am vrut sa ma ridic de pe masa sa merg cu ea. Desi am avut lapte – chiar ma temeam de furia laptelui, nu mi s-a adus fetita in 4 zile decat de doua ori, in ciuda faptului ca le-am mituit pe asistente sa mi-o aduca. Nu mi s-a luat laptele muls si eu, total neinformata, am lasat lucrurile asa. Ba chiar m-am lasat pe mana unei asistente binevoitoare – intuiti voi ghilimelele – sa imi desfunde canalele, o metoda barbara de muls care mai degraba infunda canale. In loc sa aduca puii mici la san, “desfundau“ ele, asistente, infirmiere, pe bani.

Bebita era la sectia de imaturi, eu la terapie intensiva. M-am ridicat in 12 ore de la operatie, lapte matura am avut in 24 de ore si din a treia zi am refuzat calmantele si le-am cerut sa imi scoata sonda sa pot merge la ea. Sonda  au scos-o abia in ziua a 4-a. M-am dus direct la fetita si de atunci nu m-a mai luat nimeni de acolo. Nu mi-au dat voie sa o pun la san, m-am muls si ii dadeau completare lapte praf. Dupa o saptamana, a scazut 180 de grame, insa a inceput apoi sa ia in greutate. Astfel, am plecat acasa cu 2400 gr, cu indicatia sa ii dau lapte praf completare si lapte matern muls si sa nu o pun la san decat dupa ce face 3 kg.

Am ajuns acasa, am fost adoptata de grupul Alapteaza si dupa o saptamana am aruncat laptele praf si am pus fetita la san. Initial cu mameloane de silicon si apoi incet incet direct la san. De ce va zic asta? Pentru ca a fost o greseala, cum greseala a fost si sa o iau cu suzeta din maternitate, i-o facusera desteptele de asistente „cadou”, ca le placea de ea si nu vroiau sa planga. Daca as fi stiut, le-as fi dat cu suzeta in cap pe rand la toate.

Puiul meu a crescut constant, dar nu a pus spectaculos in greutate, adica in medie 500 de grame pe luna. Evident ca si medicul de familie si pediatrul au sarit de fund in sus ca e prea putin, sa ii dau lapte praf si sa incep diversificarea la 4 luni. Lucruri pe care le-am refuzat categoric. Am incercat lapte matern completare muls de la mine, dar dupa ce am constatat ca nu faceam decat s-o indop cu forta, ca refuza/regurgita, am renuntat. Era vesela, uda/murdarea scutecele, nu a fost racita niciodata in 8 luni, dormea bine. Am zis ca fac treaba buna.

Abia si-a dublat greutatea pana la 6 luni. Fetita mea avea 4800. Vedeam pe grup si la prieteni ca ai lor erau imensi fata de noi, tot alaptati exclusiv si incepeam sa ma indoiesc. In plus, incepusem diversificarea si dupa un start bun, brusc a decis ca nu mai vrea sa pape. Medicul de familie si pediatrul tot insistau cu lapte praf si cereale… Asa ca am schimbat pediatrul. Din lac in put. Mi s-a spus ca are microcefalie, retard, nanism, sindrom seckel si inca un sindrom pe care nu m-am mai obosit sa il tin minte. La controalele de sold si eco fontanela totul era perfect. Asa ca am decis sa ii facem analize de sange sa verificam calciul, fierul, vitamina D si hormonul de crestere. Surpriza!!! Totul a venit perfect. Analize bune, copil vesel, asta e, mai supla, o face mama miss world (ca acolo e necesar si ceva in cap nu doar silueta).

Avem 8 luni si nu stam in fundic, nu plecam in patru labe. Dar eu am citit – sa nu va imaginat ca vreun luminat de medic mi-a spus asta – ca sunt copii care sar etapele (chiar eu mai intai am mers apoi am luat loc in fundic si am pornit in patru labe, cand voiam sa ajung repede undeva si parea non-safe sa merg in picioare – asa zice mama). Asa ca, acum la 8 luni diversificati cu toane firesti, cu tziti mult si bun, m-am linistit.

LuminitaAruncati suzetele si mameloanele de silicon. Confuzia san-tetina – nipple confusion nu e legenda. Fetita mea nu dormea la san ca avea suzeta, nu am reusit sa i-o scot definitv. La 4 luni a suzetat prima oara si abia de la 7 luni adoarme la san si suzeteaza ca un copil normal. Sta la san si a stat mereu foarte putin, alt motiv de ingrijorare al medicilor: nu sta cat scrie in carti. Al meu nu era pentru ca o vedeam ca e satula.
Concluzia: tzitzalim, ne diversificam, ii dau mai multa independenta – nu prea am tinut-o pe jos ca noi stam la casa cu teracota si temperatura nu e chiar constanta sau ok pe jos. Am plecat la oras la buni unde ne jucam pe podele si am facut progrese remarcabile. Mami nu mai crede ca am microcefalie/nanism/prostism/etc. si mai merge cu mine la medic doar la vaccinul de un an. Mai ales ca ultimul pediatru, chiar si dupa analizele bune insista! ca fata are ceva genetic. Doamne fereste sa fie un copil deosebit de ceea ce vad ei zilnic sau de ce spun cartile ca trebuie sa fie, ca bietul de el, dar mai ales biata mama, primesc cate o eticheta de genul retard, boala genetica, etc. si s-a dus zenul pe apa sambetei. Ei bine, eu tocmai l-am recuperat (zenul :D). Stiu ca exista medici extraordinari, numai ca pentru mine ei sunt de domeniul basmului.

Extraordinar acum e ca dupa 8 luni!!! sunt in grupul care trebuie, sunt mama care trebuie si am decis sa nu mai las pe nimeni si nimic sa imi spuna ca instinctul meu de MAMA nu e bun sau ca FIICA mea nu e in regula.
Va multumim ca ati fost si sunteti alaturi de noi!

12 februarie 2014

Luminita Maleskov

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

O perspectiva asupra suzetei

– Articol de opinie –

Suzeta este un obiect de plastic sau silicon, fara viata si fara proprietati benefice asupra copilului (hranirea, potolirea setei, supt benefic pentru dentitie, la fel ca la san) pe care noi alegem cand si unde sa il bagam in gura copilului, mai ales la varsta frageda. Cu alte cuvinte un nou nascut nu poate sa se opuna prea mult, de multe ori semnalele sunt confuze, parintele nu stie exact cand are bebelusul nevoie de suzeta pentru linistire sau de fapt ii este foame sau sete si il impiedica ceva anume sa suga la san (gaze, un vant, o mancarime etc).

Suzeta e folosita strict pentru reflexul de supt, dar un copil hranit la san la CERERE, nu dupa program, ar trebui sa poata sa ceara san ori de cate ori are nevoie, indiferent ca suzeteaza sau nu, pentru a fi mereu in contact direct cu mama si a genera producerea unei cantitati suficiente de lapte. Chiar daca regurgiteaza uneori, fara alte simptome acesta nu e un semn de boala sau de supraalimentare.  De cele mai multe ori copiii regurgiteaza din cauza inghitirii aerului (atasare defectuoasa la san, flux puternic de lapte, pozitie orizontala), nu a cantitatii prea mari de lapte inghitit.

In momentul in care un copil este alaptat la cerere, suzeta interfereaza cu cererea, pur si simplu suptul suzetei era destinat de fapt sanului, iar asta nu se intampla.

Suptul suzetei incurajeaza copilul sa stea timp indelungat sugand, fara sa ii ofere hrana sau hidratare, in timp ce la copii mai marisori poate interfera cu buna dezvoltare a unor abilitati: vorbire, mestecare.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni, acesta e un disclaimer, nu consider o mama mai buna sau mai rea, mai cu mot sau fara mot daca ofera copilului suzeta, pur si simplu parerea mea proprie si personala despre ele e una negativa. Suzeta imi aminteste de un dop pentru plans, care de multe ori functioneaza, dar care astupa semnalele copilului. Poate copilul plange de foame, sete, nevoia de a fi luat in brate, de a sta aproape de mama. Ori daca ii e introdusa o suzeta in gura, nevoia nu e rezolvata, e doar inabusita. Cred ca toate mamele doresc din tot sufletul sa implineasca atat nevoile fizice de hrana si sete ale bebelusului, cat si pe cele afective, care pot fi implinite prin oferirea sanului si a caldurii bratelor. Insa prin oferirea suzetei, mama fara sa realizeze inlocuieste caldura umana cu un plastic.

Alt motiv pentru care nu consider ca suzeta este o solutie viabila pentru mine si familia mea: fara multa rigurozitate in curatarea si sterilizarea ei, ea devine o sursa de infectii, ori daca eu nu folosesc si nu am folosit biberoane si sterilizatoare, nu m-as vedea curatand si smotruind suzete… De multe ori suzetele sunt aruncate pe jos si reluate in gura de n ori…

Modul in care un prunc suge la san implica o miscare complexa in care sunt implicati aproape toti muschii fetei. Pe de alta parte, suptul suzetei implica o dinamica total diferita, agresiva chiar, care poate cauza deformarea palatului, malocluzii. Inclusiv suzetele pe care scrie „orthodontic” nu au rezultate excelente in protejarea aliniamentului dentar si in evitarea caderii palatului. Deci suptul frecvent al suzetei, spre deosebire de san (unde nu intervin astfel de pericole datorita miscarii diferite) poate duce la probleme ireversibile ale danturii si gurii.

Aceasta este parerea mea personala despre suzete.

Lavi3

Informatii obiective puteti gasi in linkurile de mai jos.

http://kellymom.com/ages/newborn/newborn-concerns/pacifier/

http://www.webmd.com/parenting/baby/crying-colic-9/using-pacifiers

http://www.askdrsears.com/topics/breastfeeding/faqs/giving-pacifiershttp://www.brianpalmerdds.com/bfeed_oralcavity.htm

Silvia, mama de Matei