Suptul de confort e un supt de comunicare a unei nevoi.
Stiu ca sunt multe mame care au oferit suzeta bebelusilor din diverse motive.
Altele si-au dorit sau isi doresc sa scape de ea.
Altele inca nu stiu daca sa o dea bebelusului sau nu.
Altele sunt frustrate si epuizate de perioadele de „suzetare”.
Dar ce ziceti daca vedem lucrurile altfel? noi gandim cumva pe dos, e ca si cum am spune ca bebelusul are nevoie de suzeta si noi oferim sanul, atunci cand spunem ca „suzeteaza”.
Nu, noi nu suntem suzete umane…
Nu, nu suntem un substitut uman pentru o bucata colorata de silicon sau plastic.
Nu, nu suntem o inlocuire a unui obiect rece cu alt obiect cald.
Altii, da… pot sa fie. Un tata care ofera degetul lui mic bebelusului pana iese mama, cu spume in cap, de la baie. Sau pana cand mama reuseste sa ia trei imbucaturi, fara sa impodobeasca si de data asta capul copilului cu firimituri.
Dar sanii nostri nu sunt suzete. Nici suzete duble, pentru gemeni sau alt tandem. Suptul de confort nu este in van, nu este timp pierdut, nu este activitate inutila.
Suptul de confort e un supt de comunicare a unei nevoi.
Daca ceva l-a necajit sau suprastimulat pe bebelus?
Dar daca il doare ceva pe bebelus? Daca vrea sa ne transmita ca vrea mai mult lapte?
Sau daca vrea ca o parte din bogatia de grasimi din lapte sa vina cu „viteza redusa”?
Dar daca „cheama anticorpii”, sistemul lui imunitar vrea sa comunice cu sistemul nostru imunitar ca el se lupta cu o bacterie si ca are nevoie de ajutorul nostru, ajutor care i-l dam prin contact permanent cu sanul?
N-ati observat cum stau cuibariti in bratele noastre unde se simt ocrotiti si protejati, sugand mult, cand sunt bolnavi? Dar daca ei simt atacul inamic inca dinainte de a stii noi ceva?
Exista intotdeauna un motiv pentru suptul de confort.
Eliminandu-l, pierdem posibilitatea alinarii unei dureri, a daruirii unei mangaieri, a oferirii anticorpilor din plin. sa nu punem lanturi ca sa nu se piarda sanul cand are mare nevoie de el, caci sanii nu vin cu capace oricum, sunt mereu „open”.
Deci, nu. nu suntem suzete umane.
Nu suntem suzete.
Tradus si adaptat cu permisiune de la Sarah Sprague/ Nurshable http://nurshable.com/2012/05/04/i-am-not-a-human-pacifier/
Adina Branici
Alăptează! 
Supertare articolul.Imi place mult.Asa e,e gresit sa spui ca suzeteaza.Industria ne-a spalat pe creier!
Ma amuza cat de lacrimogen scrieti.
Bebelusul suzeteaza, deci va foloseste pe post de suzeta ambulanta.
De ce nu vreti sa vedeti lucrurile asa cum sunt si incercati sa va faceti sa va simtiti mai bine cu lamentari de genul asta cand vedeti ca nu mai aveti timp nici sa va spalati pe cap, asa cum se si spune in articol?
Sa ne mintim pe noi si sa spunem ca ce fain eeeeee!! Woooow ce fain e sa n-am timp de nimic!!
Pai, ai timp de copilul tau 🙂
Asa este, dar ce facem cand mama incepe serviciul?
Nu cred ca scrie undeva in articol ca mamele nu mai trebuie sa faca nimic daca alapteaza. Exista multe mame care s-au intors la serviciu dupa 1 an sau chiar mai repede si continua sa alapteze cand sunt acasa. Poti alapta un copil, ii poti satisface nevoile si sa iti continui activitatea profesionala. Copilul nu este un intrus in viata ta, ea se schimba datorita lui si intreaga dinamica a familiei se poate adapta la noua situatie.
andaroxana, ce varsta are bebele tau?
Eu am inceput munca cam dupa o luna de la nastere. Am alaptat exclusiv(il aveam in preajma si puteam sa.l alaptez la cerere printre facturi/mailuri/telefoane,etc)…..si acum cand bb are 1 an si 1 luna inca alaptez in proportie de 80%. Nu stiu ce m-as face cu el, cum l-as linisti daca nu ar mai suge. Sunt momente cand doar la san e cel mai bine. Cand ii ies dintii nu poti sa bagi non stop nurofen sau supozitor pt durere, sau sa-l faci cu gel de dinti in continuu…..dar la san se alina garantat. Daca e bolnav….cel mai bine e la san. Sunt multi in jurul meu care imi spun ca nu mananca copilul solide din cauza ca-l alaptez inca la cerere…dar el e sanatos, grasunel si haios si vesnic vesel.
Ancasingl … „bebelusul” meu are un an si 3 luni, eu sunt la munca (cate 10 ore plecata de langa ea) si inca o alaptez la cerere de cate ori sunt acasa si chiar nu ma deranjeaza ca „n-am timp de nimic”. La o adica ce este mai important decat fericirea copilului tau, pentru tine ca mama? Sa fie curata casa si parul pus pe bigudiuri, unghiile facute si masa pusa … sau sa ai un copil care stie ca atunci cand are nevoie de alinare (pe care i-o da sanul sau simpla prezenta a mamei) TU esti acolo pentru el?
Mie personal mi-a placut articolul in mod deosebit, pentru simplu fapt ca 1000 de suzete nu pot face ce face un titi scos de la „caldurica” de fiecare data cand copilul cere.
O zi frumoasa!