Greva suptului la bebeluș

Greva suptului la bebeluș

(Articolul original in limba engleza: http://www.drmomma.org/2010/09/is-your-baby-on-nursing-strike.html?m=1)

Bebelușii sunt notorii in a păcăli mamele sa creadă ca se înțarcă. Începând de la 3-5 luni sau mai târziu, unii bebeluși refuza dintr-o data să sugă. Aceste perioade sunt cunoscute sub denumirea de „greva suptului”. Momentele în care bebelușii nu mai sug pentru câteva zile pot fi cauzate de mai mulți factori, toți temporari si surmontabili:

  • o răceală sau nasul înfundat, care inhiba respirația in timpul suptului
  • otita, care cauzează presiune sau durere în timp ce bebelușul suge și înghite
  • disconfort de la ieșirea dinților, herpes, sau o infecție (candida)
  • febră sau un val de căldura care face apropierea corp la corp mai puțin atrăgătoare
  • teama că mama va țipa cum a țipat ultima dată când bebe și-a testat noii dinți
  • preferă biberonul (daca biberonul este oferit foarte des, poate sa-l prefere în loc de sân pentru că din tetină curge mult mai ușor, unii bebeluși ajung la confuzia sân-tetina sau au o reacție la scăderea cantității de lapte cauzată de introducerea suplimentului cu biberonul)
  • folosirea în exces a suzetei, care îndeplinește unele nevoi de a suge, dar scade interesul bebelușului pentru sân
  • o întrerupere majora în rutină, de exemplu o mutare sau mama se întoarce la lucru
  • o separare pentru o perioadă lunga de mama, cum ar fi o călătorie de afaceri sau un sfârșit de săptămâna departe de bebeluș (pentru un bebeluș atașat, orice timp petrecut departe de el este o eternitate)
  • o scădere a producției de lapte a mamei, daca este foarte stresată, producția s-ar putea sa scadă (nota trad.: de la stres poate fi inhibat reflexul de ejectie al laptelui, acesta nu dispare, dar dureaza putin mai mult pana „coboara” laptele)
  • modificarea gustului laptelui de la sân, de la menstruație, mâncare iute sau nouă, vitamine, medicament sau o sarcina nouă
  • un deodorant nou, parfum, aplicat pe sân sau lângă sâni
  • ejecție puternică a laptelui – laptele vine prea repede pentru bebe, ceea ce poate să-l frustreze și să refuze să se mai atașeze
  • obiceiuri de supt proaste – pe la 4 luni, când bebelușul începe să realizeze ce se întâmplă în jurul lui când suge, poate începe să se foiască sau să se poziționeze/atașeze incorect la sân.
  • prea multe de făcut – lunile 6-9 sunt foarte ocupate pentru bebeluși, le este foarte ușor distrasă atenția și de multe ori doar sug puțin în loc sa stea la o masă întreagă
  • și, de multe ori, pentru nici un motiv!!!

În perioadele în care bebelușii trec printr-o greva a suptului mamele sunt foarte îngrijorate, se simt respinse și se panichează crezând ca bebelușii se înfometează. Este foarte ușor să tragi concluzia că, dacă bebelușul nu suge, înseamnă ca se înțarcă singur. Dar dacă refuzul de a suge este brusc, nu este un semn ca bebelușul este pregătit de înțărcare. Un bebeluș care vrea sa se înțarce o va face de cele mai multe ori gradual, poate dura și câteva săptămâni, luni sau chiar ani. Şi este puțin probabil ca un bebeluș sub un an (sau chiar 2 ani) sa se înțarce singur.

Dacă bebelușul face greva, acum este momentul să-ți reafirmi promisiunea/angajamentul alăptatului. Cu răbdare si suport, poți trece peste obstacol în 5 sau 6 zile:

  • oferă-i sânul des și mult contact piele pe piele. Poartă-l.
  • dacă suspectezi ca ejecția prea puternică este de vină ( bebelușul se arcuiește, se împinge sau se îneacă), mulge puțin lapte înainte de alăptat
  • mergi la o consultație la medic ca să fi sigura ca nu este nimic medical (cum ar fi otita sau candida) daca ai suspiciuni în acest sens.
  • mulge-te după programul de supt al bebelușului, asta va ajuta la prevenirea canalelor înfundate sau a mastitei, va preveni scăderea producției și va asigura laptele de care bebelușul va avea nevoie intre timp.
  • evită tentația de a suplimenta cu lapte praf (bebelușul nu se înfometează!) și hrănește-l oferindu-i laptele tău muls cu cănita, lingurița, seringa sau o pipeta […].
  • relaxează-te – asta te va ajuta sa-ți menții producția de lapte și să-l calmezi pe bebe.
  • incearcă sa alăptezi când bebelușul este adormit sau intr-un mediu fără distracții (o camera fără zgomot și in semiîntuneric); alăptează culcat.
  • încearcă poziții diferite de alăptat. Încearcă sa alăptezi intr-un balansoar sau din mers, pentru ca mișcarea calmează bebelușul.
  • vorbește cu un consultant in lactație sau contactează La Leche League pentru sfaturi si suport.

Tine minte ca relația voastră va evolua pe parcursului lunilor. Este natural ca bebelușii sa aibă perioade când mănâncă mai mult si perioade când mănâncă mai puțin, așa cum ni se întâmplă și nouă, adulților. Tiparul alăptatului se schimba pe măsură ce bebelușii trec prin diferite etape de dezvoltare (mai ții minte când bebelușul tău, care acum zâmbește, se agită și nu stă locului o clipă, de abia ținea un ochi deschis când era la sân?)

Alisa Ikeda este scriitoare, instructor certificat in masaj pentru bebelusi (CIIM), si mama a 3 copii, din Marin County, California.

Traducere in extras realizata de Maria-Cristina Humita

Anunțuri

Greva suptului – Un obstacol de netrecut? (III)

Continuam seria povestilor despre greva suptului.

Livia: O sa incep prin a povesti cum a decurs alaptatul de la inceput…

Imi doream foarte mult sa alaptez de la inceput si chiar m-am documentat in sensul asta cu ceva timp inainte de nastere, mai mult de pe internet. In familia mea copiii nu au fost alaptati (cred ca din lipsa de informatie corecta deoarece pe vremea mamicilor noastre chestiile de genul nu am suficient lapte/laptele nu e bun/copilul nu se satura erau in mare voga) si nici nu cunosteam mamici care sa fi alaptat mai mult de o luna. Din fericire ca m-am nimerit (in locul sotului care nu a putut sa mearga la ultima sedinta) si la un curs de puericultura unde s-a vorbit de importanta alaptarii, iar acolo am vazut cum si ce trebuie sa fac. Credeam ca totul va fi floare la ureche dar ce sa vezi, cand  sa trec la fapte mi-am dat seama ca nu e chiar  asa 🙂

Tinand cont ca a trebuit sa nasc prin cezariana (bebe nu a vrut si nu a vrut sa vina pe lume nici in sapt 42), mi-a fost adus copilul in salon doar 10 minute in prima zi. I-am spus asistentei sa mi-l puna la san (pentru ca eu nu ma puteam misca) dar ea mi-a zis ca nu-i este foame, desi a doua zi cealalta asistenta din schimbul de noapte mi-a spus ca a innebunit-o cu mancatul. Apoi zilele ce au urmat in maternitate au fost un chin, din toate punctele de vedere. Stateam cu bebe la san toata ziua si toata noaptea (deoarece clar ma alesem cu o mancacioasa), cu greu reuseam sa o satur si incepusem sa cred chiar ca nu am lapte si ca nu voi avea indiferent cat sta copilul la san. Mult timp mi-a luat sa-mi dau seama care e cauza reala a problemelor noastre: nu reauseam sa dorm deloc in salon, era foarte cald, galagie, dormeam o ora din 24, eram epuizata. Apoi, cand am ajuns acasa si am reusit sa dorm mai mult, am observat ca sanii imi erau plini cu lapte si aveam un bebe fericit alaptat exclusiv…

Totul bine si frumos… am trecut si de colici si de ceea ce credeam ca e constipatie si ce sa vezi… Cand avea fetita 2 luni, intr-un weekend ne-am hotarat sa mergem la soacra-mea la tara. Acolo a inceput agitatia. Am crezut ca e mai agitata din cauza ca am schimbat locul, ii era foame, isi sugea pumnutii, dar cand o puneam la san incepea sa planga. Nu-i convenea, nu vroia sa suga. Cum nu am stiut ce se intampla, ne-am intors in aceeasi seara acasa la noi. Saptamana ce a urmat nu stiam ce se intampla. De fiecare data cand ma apropiam cu sanul de ea incepea sa planga, chiar sa urle foarte tare. Am crezut ca am mancat eu ceva si nu-i place gustul laptelui. La urmatoarea masa la fel, am facut dus crezand ca nu-i place mirosul meu. Toate acestea degeaba. Dupa o saptamana in care nu a luat deloc in greutate si in fiecare zi alaptatul era un chin pentru amandoua, am hotarat sa o ducem la pediatru pentru ca incepea sa fie tot mai rau, chiar sarea peste mese. Pediatra m-a asigurat ca fata e sanatoasa, nu e racita, nu e bolnava, nu are nimic, doar lipsa de fier si mi-a dat sa-i dau fier timp de o luna si ceva multivitamine, spunandu-mi ca laptele matern nu contine vitamine. Eu, nestiind ce se intampla bineinteles ca am crezut-o pe cuvant si am facut cum a zis ea. Dupa alte 3  saptamani de luat fier si de durut burtica de la el, nu am observat nici o schimbare in comportamentul Elissei. O mamica foarte draguta care o fost cu mine in salon la maternitate mi-a povestit de grupul Alapteaza si am rugat-o sa ma adauge pentru a cere un sfat mamicilor mai experimentate. Asta dupa ce am cautat mult pe google si nu am gasit pe nimeni in situatia mea sau vreun sfat care sa imi fie de un real folos. Am aflat ca era vorba de greva suptului si am primit si cateva sfaturi folositoare legate de felul cum sa o alaptez. Nici in ziua de azi nu i-a trecut,mananca in timpul zilei doar daca o tin in brate si o leagan, cand e foarte obosita si semiadormita, iar noaptea fara probleme (asta daca nu se trezeste cumva de-a binelea). De atatea ori am vrut sa renunt, am zis ca nu mai pot si nu mai rezist, am fortat fata (mare greseala) sa suga, am izbucnit in plans odata cu ea. Dar nu am putut sa renunt si nici nu o voi face prea curand. Datorita acestui grup m-am inarmat cu multa rabdare si cu speranta ca intr-o zi se va reindragosti de tzitzi. Si in fiecare zi ma regasesc in multe postari ale mamicilor care imi dau puterea sa merg mai departe.

Adela A.: La noi greva suptului tine de atat de mult timp ca nici nu mai stiu cand a inceput. Cum s-a manifestat? Pur si simplu cand incercam sa o pun la san incepea sa planga foarte tare. Am incercat sa schimb pozitia, a mers putin timp dar apoi aceeasi poveste. Singura solutie a fost sa-i dau imediat dupa ce se trezea, dar imediat, in minutul urmator, daca ratam era jale. Noaptea nu aveam probleme, o auzeam ca se trezeste, isi manca pumnii, o puneam la san, manca si apoi dormea in continuare. Perioada aceasta de greva nu ne-a afectat, a luat foarte bine in greutate. A tinut cam de la 2 luni pana acum cand avem 4 luni si 2 saptamani si doar cateodata se mai agita ziua, in rest coopereaza.

Ma bucur ca am stiut despre ce este vorba si nu am sarit repede la biberonul cu lapte praf, pe care sunt sigura ca l-ar fi acceptat. Cred ca este foarte important sa ne conectam cu bebelusul, sa-l intelegem si sa-l ajutam. Ca sa ai succes in alaptat trebuie doar sa-ti iubesti copilul.

Multumesc grupului Alapteaza!, datorita voua am aflat ce e greva suptului si am tratat-o ca atare.

Alexandra P.: Greva la noi a inceput la 6 saptamani si s-a terminat (cred, sper! ) la 3 luni si 3 saptamani.
A inceput încet, domol, cu un copil care era prea obosit seara, plangea amarnic de somn si foame dar refuza sanul. Am incercat skin to skin si baie impreuna dar nu a mers. Am incercat sa il prind mai repede decat zicea ca ii e foame dar a mers o singura zi. Am incercat sa ii ofer sanul mai des si sa il port prin casa dar refuza.
Ce mergea era: suptul noaptea, suptul afara si sugea continuu in casa daca dormea.
Încet s-a extins la fiecare supt si cel mai groaznic a fost la puseu cand stătea treaz 45 min si dormea 45 min. La fiecare supt același scandal si adormire cu plansete si urlete ca dupa ce adormea sa suga continuu pana la trezire.
Soluția la noi a fost plimbatul prin casa lângă sanul gol pe care il lua dupa cateva minute/ zeci de minute de plans.
Acum, la aproape 4 luni nu mai vrea sa fie plimbat ca sa adoarma si suge cu plăcere. Schimbare in bine a fost brusca. Atât de brusca încât eu m-am speriat cand am vazut ca plange chiar si plimbat si distrusă m-am asezat pe canapea. In secunda aia a tăcut si a luat sanul .
De atunci e Zen, cu excepții foarte mici. A luat in greutate bine, ca de obicei, pentru ca sugea tot somnul de zi si noaptea era in pauza de greva.

Madalina M.: La noi a început la doua luni jumatate si inca tine (oarecum). E interesat de orice altceva in afara de tzitzi… uneori pana si o raza de soare e mai interesanta. Dar nu il fortez. Il pun de doua trei ori. Plange. Il ridic sa stea cum vrea si gata. Macar stiu ca daca ii e foarte foame mănâncă. Nu sta ziua mai mult de 2-3 min la san, dar e vesel, uda scutece, e ok. Instinctul mi-a spus ca e ok. Ca pozitii de alaptat recomand vertical plimbat, in semiintuneric sau semi adormit. Cred ca in doua luni (pana acum) a pus cam 750 de grame.

Laura Z.: Greva suptului a început probabil din cauza mea. Pe la 3 luni începuse să exploreze mediul înconjurător, mai ales în timpul suptului: ba erau umbre pe pereţi, ba a strănutat tata, ba a trecut o muscă-n zbor… Eu tot încercam s-o fac să mănânce mai departe, o forţam. Chiar găsisem interesantă poziţia de alăptat cu ea în braţe. Şi ei parcă începuse să-i placă. Până într-o zi când eu am crezut că-i este foame şi tot încercam să-i dau să mănânce, ea refuzând complet. Nu mâncase de vreo 2 ore. Şi am tot insistat. Am pus lăptic şi într-o tetină, şi într-o linguriţă, nimic nu avea efect. Atunci m-am gândit pentru prima oară că poate nu îi mai place laptele meu, nu mai este hrănitor. Mâncasem la fel ca şi cu o zi înainte… Până am scris pe grup şi m-au informat fetele că trecem printr-o grevă. Pfff. A fost greu, am plâns. Ne-a ţinut cam… 2 luni, până aproape de 5 luni. A fost greu: cu sâni curgând peste tot, cu alăptat semi-adormită sau puţin înainte să se trezească, cu nervi din partea mea, deşi ştiam că nu am ce face şi trebuie să mă calmez, apoi cu scădere de lactaţie. Dar uite că avem 6 luni şi încă alăptez exclusiv şi la cerere şi e distractiv deja. Sper ca toate mămicile să citească poveştile celorlalte mămici şi să nu apeleze la lapte praf sau ceiuţ sau orice altceva. Să aibă încredere în ele şi în copilaşul lor. Este mai greu la început pentru amândoi, sunt lucruri noi pe care trebuie să le înveţe amândoi, împreună. Mămici, fiţi tari, sunteţi singura mamă pentru puiul vostru, şi sunteţi cea mai bună, de voi are nevoie, nu de altcineva.

Corina L.C.: La noi totul a inceput efectiv din senin. Dupa o baita de seara cand de obicei papa si apoi dormea, bubu meu a inceput sa planga isteric. Cand am incercat sa il pun la san a continuat sa planga si mai tare, cu niste lacrimi de nu mai stiam ce e cu mine. Leganat, cantat, incercat de nenumarate ori sa fie pus iar la sin, schimbat sanii ca poate nu ii place copilului sanul respectiv… si tot asa. Intr-un final l-am pus cu burtica pe butica mea (piele pe piele) si „din greseala” a ajuns cu gurita pe sfarc. L-am apasat un pic si a inceput sa suga. A doua seara acelasi scenariu, dar de data asta refuz total de san si niste urlete nemaintilnite. Dupa tentative de cantat, leganat, joc de lumini, stat pe burtica, mi-am adus aminte de povestea unei mamici din grup despre uscatorul de par si efectul sau de linistire. Am incercat si surpriza a mers! S-a calmat, l-am leganat si intr-un final a adormit. Cand incercam sa il pun in patut se trezea si atunci il alaptam – semiadormit. In timpul zilei faceam ture de parc in Marsupi (kilometri intrego). Plangea, adormea, iar cand se trezea accepta sanul. Toata povestea a tinut 10 zile si in toata aceasta perioada nu a papat decat atunci cand era semiadormit. Daca incercam sa il alaptez treaz era un adevarat scandal, chit ca scancea de foame si isi baga fatzuca in sanii mei si cerea laptic. Nu l-am cintarit atunci dar nu cred ca pierdut foarte mult (daca a pierdut) pentru ca „ochiometric” nu mi s-a parut mai slab. Mamicile de pe grup m-au ajutat sa identific aceasta greva si recomand altor mamici sa aiba rabdare, sa gaseasca acel „ceva” care le calmeaza pe moment bebelusii, sa ii plimbe mult pe afara intr-un marsupiu adecvat si sa nu se crizeze chiar daca bebe pierde un pic in greutate. Rabdare si incredere in ele insele!!

Ana-Maria G.: Si noi am trecut prin experienta asta, undeva intre 3 si 4 luni. A tinut 3 saptamani, plangeam si nu-mi venea sa cred ca nu ii mai place la tzitzi. Nu stiam de greva si de grup pe atunci si ma stresam ca nu mai am lapte. Mi-au prins bine sfaturile prietenei mele, Denisa I. Am inteles ca o sa treaca, ca e o perioada, apoi am inceput sa ma informez cat mai mult. Sugea bine noaptea in schimb! Nu m-am gandit niciodata sa ii dau completare, cu toate ca doctorul de familie asta mi-a sugerat. Eu insa mi-am vazut de treaba! Se poate ca totul sa fi fost declansat de o raceala, dar am trecut cu bine peste si in luna aceea a luat cam vreo 450-500 g!

Dana C.: La noi cred ca a fost o semi-greva. S-a intamplat pe la vreo 4 luni cand am fost in vizita la bunici pentru o perioada mai lunga. Am trecut peste ea relativ usor. Nu a tinut decat vreo saptamana sau doua. Oricum, eram pregatita din punct de vedere moral, pentru ca citisem pe grup despre ea. Am alaptat in camera singure, cu draperiile trase. Am schimbat si pozitia de supt. Pana atunci vroia sa pape doar tinuta in brate. Atunci am inceput sa o alaptez si culcata. Nu mi s-a parut vreo schimbare in ceea ce priveste greutatea. Nu am fost niciodata stresata de cate grame ia sau pierde.

Mihaela: Am trecut şi noi prin „grave”.
Mă aşteptam să ţină câteva zile dar la noi a ţinut vreo 4 luni. A fost groaznic, obositor şi greu. Îmi venea să urlu că nu simt şi eu bucuria de a-l alăpta liniștită. Nu puteam să plec niciunde de acasă pentru că mă gândeam tot timpul că poate ar vrea să sugă dar nu-i în mediul lui şi aşteptam cu nerăbdare să vină câte un puseu. Din păcate, puseurile durau câteva zile apoi o luam de la capăt.
Lăpticul era acolo, sânii îmi bubuiau de lapte doar „mâncăciosul” meu făcea nazuri, se arcuia şi aproape că se arunca din braţele mele. N-am simţit că îmi scade lactaţia.
În final, după „lupte” reuşeam să-l alăptez după ce-l puneam pe picioare şi-l adormeam. Mereu în semi întuneric, mereu în linişte, doar noi doi. I-am oferit sânul mereu în glumă, în joacă, la baie, după baie, la fiecare trezire. Noaptea mânca mai bine, cu siguranţă recupera.
Nici acum nu ştiu cauza. De fiecare când mergeam la medicul de familie nu avea nimic, era ok cu totul. La medicul pediatru era mereu prea slab şi trebuia trecut demult pe lapte praf. Habar n-am de ce, eu vă aveam pe voi, ştiam de greva suptului şi îmi vedeam în continuare de programul nostru.
Am auzit de multe ori de la maică-mea că mă chinui degeaba, că aşa am făcut şi eu şi fratele meu şi aşa ne-am înţărcat. Îi spuneam că ne-am înţărcat din cauza că primeam completare, ea a ţinut-o una şi bună că se înţarcă. Soţul a fost singurul care m-a sprijinit şi atunci când am cedat şi i-am zis să ia lapte praf să văd dacă bea. Mi-a spus că atâta timp cât îmi curg tzatzele şi mă vede că mulg dimineaţa, el nu se duce. Aşa am depășit prima criză, au mai urmat şi altele dar pe mine m-a ajutat mult faptul că sânii şiroiau. Nu ştiu ce aş fi făcut dacă s-ar fi reglat lactația şi i-aş fi simţit moi.
Nu prea ştiu cât a luat în greutate, l-am cântărit rar şi atunci doar la medicul de familie sau pediatru. Parcă luase de la 4 la aproape 6 luni în jur de 600 de grame.Ne-am revenit în perioada erupţiei dentare, la fel de brusc cum a început. M-am trezit deodată că vine sigur și cere când le vede :)).
Nu mă pricep aşa bine la povestit, dar sper că cele care trec prin asta să persevereze, să aibă răbdare, să-şi pună în gând că se poate şi să nu renunţe.

Mamicile de pe grupul Alapteaza!

Greva suptului: un obstacol de netrecut? (II)

Momentele in care bebelusul refuza sanul sunt terifiante pentru mame. Dar o mama care stie cu ce se confrunta face deja un mare pas inspre depasire acestor momente grele.

greva1

„Balaurul avea nume, il puteam cauta pe net, erau mii de mamici care trecusera prin asta… conteaza atat de mult sa nu te simti singura si extraterestra intr-o situatie de genul asta”

Ana-Maria: La primul baiat, greva suptului cred ca a avut legatura cu gingiile, i-au iesit devreme dintisorii si din cauza asta nu vroia sa manance. Cu rabdare si muuuuulta rabdare, tot am citit, daca nu ma insel aici pe grup, ca nu i se poate intampla nimic daca nu mananca si l-am lasat asa. Noaptea recupera, manca non-stop. Dupa cateva zile s-a reglat. Rabdare mamicilor care trec prin asta. Nu cedati laptelui praf, ceaiului sau altor solutii.

Raluca P.: Pe la 3 luni si jumatate fetita mea si-a schimbat obiceiul de supt, la modul spectaculos. Chiar citisem despre pragul de la 3 luni, cand bebe nu mai e nou-nascut si devine mai activ, devine pentru prima data atent la mediul din jur. Ceea ce s-a intamplat si la noi. De unde ea sugea indelung si destul de des, brusc a început să fie atât de distrasă de ceea ce se întâmpla în jur, încât abia lua 2-3 sorbituri de lapte şi se întorcea să vadă ceva. Uita să mănânce, pur şi simplu. Mânca bine seara şi noaptea, când, adormită fiind, nu o mai interesa nimic şi sugea foarte bine. Alaptatul de adormire cred ca ne-a ajutat mult sa compensam faptul ca sugea mai putin ziua, pentru ca manca foarte foarte mult in aceste reprize (vreo 3 in 24 de ore). In rest, servea doar „gustari”. Legat de atentia la mediul din jur: de unde până atunci alăptasem oriunde şi oricum, a trebuit să încep să caut locuri liniştite, să închid muzica/calculatorul, să nu existe nici un stimul în jur, pentru că sigur ar distrage-o, sa stam mai mult in casa (am alaptat la baie)! Nu puteam nici să mă uit în altă direcţie că se întorcea şi ea să vadă ce văd eu… Sanii mei erau mai moi si produceam mai putin lapte, dar nu m-am ingrijorat, pentru ca apucasem sa aflu despre greva suptului si stiam prin ce trecem. Stiam de asemenea ca cererea regleaza oferta si ca atata timp cat suge bebe (prin ce metode vrea) voi avea lapte cat trebuie. De asemenea, am observat ca, chiar daca bebe sugea foarte putin (1 minut) sugea foarte eficient si golea rapid sanul, ceea ce nu se intampla cand era mai mica. Deci deja era specialista. Faza asta a durat o lună, timp în care abia de am înregistrat o minimă creştere în greutate. Nu m-am ingrijorat pe moment, pentru ca pana atunci luase foarte bine in greutate, chiar putin peste medie. Oricum, la 5 luni a urmat un puseu de creştere extraordinar, cu mâncat bine şi mai ales des, la mine sensibilizat sfârcurile, tasnea iar lapticul din sani ca in prima luna… Deci cu greutatea a fost ok, pana la diversificare.

Alina C.: La noi a avut loc pe undeva pe la 2-3 luni; de unde pana atunci alaptam fara probleme in pozitia culcat, pustiul a inceput sa refuze sa pape din pozitia respectiva si ulterior nicio pozitie nu parea sa ii mai convina in timpul zilei… Din fericire am gasit destul de repede si solutiile: alaptat in timp ce dormea sau, cand nu dormea, functiona daca ma plimbam cu el infasat pe perna. Cum ma opream, cum se oprea si el din supt, asa ca am facut – si inca fac – kilometri intregi cu el pe perna. In ultimul timp am re-descoperit si pozitia de alaptat din sling si o mai folosim si pe aia ca sa adormim. Din fericire, de pe la 4 luni a inceput sa accepte din nou sa pape culcat sau macar sa il tin in brate pe pat. In timp ce alaptez insa trebuie sa fiu mereu concentrata 100% la el si daca vorbesc se intrerupe. Tot il mai alaptez plimbandu-ma cu el pe o perna atunci cand vreau sa si adoarma la titi. Perna de care vorbesc nu e cea clasica, ce cantareste vreo 2-3 kg, ci una ergonomica, din spuma cu memorie si e ceva mai usoara…

Cristina M.: La noi a fost pe la 9-10 luni, a durat cam 5 zile (enooooorm!!!!) si am depistat si cauza: facuse pielonefrita, am ajuns cu ea la urgenta (avea deja febra si o durea un rinichi, se trezea noaptea plangand de durere). A asociat suptul cu durerea.
Pe mine atunci m-a ajutat enorm asta: http://kellymom.com/bf/concerns/child/back-to-breast/, si o pompa buna imprumutata din vecini.
Nu stiu daca s cazut in greutate sau a stagnat, n-am cantarit-o atunci. Eram foarte stresata atunci si nu mai tin minte cine a zis cuvintele magice „greva suptului”: m-am calmat, balaurul avea nume, il puteam cauta pe net, erau mii de mamici care trecusera prin asta! Conteaza atat de mult sa nu te simti singura si extraterestra intr-o situatie de genul asta, de nu va puteti inchipui!

Emilia: La noi a inceput inainte sa implineasca Anna 3 luni. A durat vreo 10 zile timp in care sugea numai semi-adormita, numai culcate fata in fata pe pat si asta dupa o portie serioasa de plans, din care se calma singura asezandu-se pe o parte si sugandu-si degetul (nu ca eu n-as fi incercat sa o calmez dar nicicum nu reuseam). Tot singura se calma, iar cand suzeta la degetel ma culcam in fata ei, ii scoteam degetelul, bagam sanul si sugea pana adormea. A luat 500 grame in luna respectiva fata de 1 kg lunile anterioare. Noaptea si dimineata sugea si tinuta in brate dar pe perioade foarte scurte, maxim 5 minute. Ziua ori statea cu sanul in gura si ochii pe pereti ori urla direct cand vedea sanul sau cand o coboram pe brat. A facut o viroza respiratorie cu febra 39 si in acele 24 ore cat i-a fost rau a supt normal, ca inainte, pastrandu-si preferinta pentru pozitia culcata. Apoi a inceput iar greva. Am dus-o la tara pentru o saptamana si acolo a supt des si bine. Aerul curat si racoarea i-au facut bine. Dar evident tot in pozitia culcat. Ne-am intors de 3 zile si e la puseu, ieri si alaltaieri a supt non stop. Azi a doborat-o caldura si a supt mai putin ca a dormit foarte mult, dar tot culcat suge, altfel rar accepta. In timpul grevei i-am tot facut dusuri (4-5 pe zi) ca sa o moleseasca/oboseasca putin, sa adoarma sa o pot hrani cat de cat. Afara nu manca sub nici o forma, in parc numara frunzele din copaci si era asa fascinata de totul din jur ca nici sa nu vada mancarea.

Cami T.: Pe la 3 luni a fost la noi, atunci nu știam de grup din păcate si îmi făceam tot felul de griji in privința laptelui. Credeam ca nu mai am suficient, nu sugea decât foarte puțin, plangea mai mult decât plansese din cauza colicilor… A fost destul de greu… A luat 350 gr in luna aia si pediatra voia sa trecem pe lapte praf, dar nu m-am lăsat influențata, drept dovada laptele meu e bun si suficient si acum la 11 luni si aproape jumătate!

Mirela D.: La noi a durat de la 3 luni la 5 luni si o saptamana. A luat 500 grame in perioada asta, adica foarte putin, insa sincer sa spun nu prea m-a interesat greutatea… Copilul era vesel, energic, nu aveam de ce sa imi fac griji. Dupa ce a iesit din greva, de la 5 luni si o saptamana la 6 luni a luat 400 g.

Diana D.: La noi a durat cam 3 saptamani prima. Avea 4 luni. A coincis cu rostogolitul de pe spate pe burta. Pentru mine a fost un soc ca ea sugea de obicei cam non stop, dar stiam de greva de pe blogul Codrutei. Sanii imi bubuiau de lapte, am consumat cate 4 cutii de absorbante pe saptamana atunci. Sugea doar semiadormita si doar plimbata in Manduca. Cum o scoteam se trezea si nu mai adormea timp de 2-3 ore, implicit nu punea gura pe san in stare de veghe. M-a ajutat foarte mult sa facem baie impreuna. Se relaxa in apa si cauta sanul, ajunsesem sa fac 4-5 dusuri pe zi in ianuarie, doar sa fiu eu sigura ca nu sta flamanda. Noaptea in schimb nu rezista ispitei, recupera pentru ca sugea normal cam la 30 minute ca si acum. A, si plimbarile in frig ii faceau pofta de supt. La -10 grade stateam cu tzatza pe afara la greu ca o plimbam cam cate 2 ore. Habar nu am cum a fost cu greutatea ca nu o cantaream des, stiu ca intre 4 si 7 luni a pus 1,8 kg. A doua a fost mai light si se manifesta doar afara. Am trecut prin ea pe la 8 luni. A durat 2 saptamani. Puteam sa stau si 4 ore afara nu punea gura pe san. Maximul a fost de 5 ore intr-o zi cand am umblat mult prin oras. A recuperat in apa in aceeasi zi, sugand 30 minute fara sa ridice capul dintre sani.

Simona H.: Si noi am trecut printr-o greva, inainte de a implini trei luni. A durat aproximativ o saptamana in care a luat 40 grame in greutate. In paranteza fie spus, nu ia ea nici altfel prea mult in greutate (cam 100 de gr pe saptamana). Din cate am vazut eu, a coincis cu rostogolitul. Ii ofeream sanul foarte des, in majoritatea situatiilor il refuza, iar cand il accepta tasnea laptele, fapt care o enerva. Tot cautand pozitii mai bune, in care sa pape ceva, am gasit una in care papam si acuma. Eu intinsa pe spate iar ea pe burta mea (o ajuta la eliminarea gazelor si fluxul de lapte nu e atat de puternic). Stiam despre greva de pe grup. Este foarte important sa stii ca e doar o faza, ca nu va dura foarte mult, ca bebe sigur nu moare de foame in timpul asta .

Dana B.: Si noi trecem de ceva timp prin greva suptului. Avem 5 luni si nu ne intereseaza tzitzi cat suntem treaz. Ne uitam pe pereti, ne jucam cu jucarii si picioare dar pe tzitzi nici sa nu o vedem. Asa ca papam mai mult semiadormiti… Slava Domnului, fara tzitzi nu adoarme. Noi suntem si mai grasuti si de aia nu ma impacientez foarte tare.

Greva suptului – un obstacol de netrecut? (I)

Datorita faptului ca este informata, aceasta mama trece mai usor peste o greva a suptului care o solicita la maxim.

Ca orice nou-nascut, bebele meu iubea sanul. Alaptat fiind exclusiv si la cerere, primele saptamani din viata si le-a petrecut majoritar la san.. si sugea si suzeta, treceau zeci de minute pana se desprindea de san. Puseurile de crestere, pe care eu le-am resimtit din plin, le-am trecut cu brio, mufati fiind non-stop. Copilasul meu punea bine de tot, in jur de 1 kg la 2 sapt. La 2 luni jumatate a ajuns la 7,5 kg.

In jurul varstei de 3 luni ceva se schimbase. Prima data a fost un puseu, pe care il asteptam de altfel, care a durat 4 zile. Am trecut peste, dar bebele, in loc sa isi revina din maraiala si irascibilitate, a inceput sa devina si mai agitat. Au inceput crize de plans, uneori isteric, pe care nu le puteam opri punandu-l la san. De fapt, el nu mai accepta sanul deloc. Daca plangea si vedea sanul, incepea sa urle.

Cunoscand problemele multor mamici ce se confruntau cu situatii asemanatoare de pe grupul Alapteaza!, eram cat de cat informata despre conceptul ce poarta numele de greva suptului, deci nu mi-am pus NICIODATA problema ca am ramas fara lapte sau ca laptele era slab. E adevarat totusi faptul ca nu ma asteptam ca eu sa trec prin asta, asa ca nu prea am stiut cum sa gestionez crizele de plans. Atunci am cerut ajutorul fetelor de pe grup si am primit sfaturi ce le-am pus in aplicare imediat si au functionat. In primul rand nu a mai vrut san decat semiadormit. A trebuit sa caut modalitati de a-l adormi altcumva decat la san. Plimbatul in brate si cantatul, dansul cu el in brate au fost utile in cazul nostru. Zeci de kilometri am facut cu el in brate, am invatat zeci de cantecele pe care i le cantam de fiecare data. Draperiile erau trase pentru ca lumina ii distragea atentia si eram singuri in camera. Adormea in brate, il puneam jos si ii dadeam sa suga. Daca nu lua sanul cand il puneam jos din brate, eram pe faza la trezirile lui si atunci sugea. Daca din greseala nu eram pe faza cand se trezea, nu mai accepta sanul decat la somnul urmator. S-a intamplat de 2-3 ori sa suga dupa 6 ore din aceasta cauza. Noaptea recupera la greu, sugea din ora in ora sau mai des.

In jur de 3 luni a durat faza asta. Prima data cand mi-am dat seama ca s-a terminat greva a fost intr-o seara in care ma jucam cu el pe pat, el statea in fund. A cerut sanul si a supt. Si era treaz. Nu imi venea sa cred. L-am chemat pe tati sa ne vada. A doua zi a supt in boba, pe banca, lucruri noi pentru mine.
In toata perioada el a continuat sa puna pe el,  la 5 luni jumate, cand a trecut greva suptului, a ajuns la 10 kg. Nu am ajuns sa gasesc o explicatie cauzei ce a dus la declansarea grevei suptului, dar am luat-o ca atare. Cu cat trece timpul, cu atat perioada aceea se face tot mai mica, iar insomniile si agitatia le-am uitat demult.
Din cate observ, greva suptului nu e chiar rara, ba chiar multi bebelusi trec prin asta, intr-o etapa sau alta a dezvoltarii lor.

  • Primul meu sfat pentru tine mamico este sa NU TE LASI DE ALAPTAT!!
  • Nu laptele tau e problema, nu ai lapte slab sau nu e prea putin! Laptele tau e perfect pentru bebe, nu asculta sfaturile celor din jur!
  • Ai incredere in tine si incearca sa ramai calma, bebele are nevoie de o mama linistita, daca tu esti panicata, el nu are cum sa fie altfel decat panicat, speriat, nelinistit.
  • Incearca sa nu ai lapte praf in casa!! Iar daca te gandesti totusi ca ar fi laptele tau de vina, cere sfatul unui consilier in alaptare inainte sa faci vreo prostie (adica inainte sa incerci sa ii dai lapte praf)!!
  • Cauta sprijinul mamicilor, medicilor si consultantilor in alaptare de pe grupul Alapteaza! Daca pui in aplicare sfaturile lor, vei trece peste greva suptului doar cu lapte matern!!
  • Nu te speria daca pune putin in greutate sau daca stagneaza, important e sa nu scada! Urmareste sa fie hidratat, daca uda in jur de 4-6 scutece in 24 ore e bine. Daca pediatrul ti-a zis altceva mai cere informatii in alta parte, s-ar putea ca pediatrul sa nu aibe cunostinte in domeniul alaptarii.
  • Asculta-ti instinctul mami, bebele comunica cu tine, impreuna formati o echipa puternica, veti trece de hopul asta!!
6 noiembrie 2013

Proiectul „Greva suptului – un obstacol de netrecut?”

Greva suptului este un fenomen destul de puțin cunoscut, însă des întâlnit de mamele care alăptează. Refuzul bebelușului de a lua sânul pune la grea încercare proaspetele mame, însă cu răbdare se poate trece cu succes peste această perioadă.

Am rugat câteva mămici să ne împărtășească experiența lor cu greva suptului, iar poveștile lor le vom publica în zilele ce urmează.

Dacă și voi ați trecut prin această experiență, poveștile voastre vor ajuta cu siguranță alte mămici să depășească momentele dificile din timpul unei greve a suptului. Ni le puteți trimite la adresa: alapteazatimisoara@yahoo.com.

Vă rugăm să includeți detalii precum:
– cum v-ați dat seama că e vorba de greva suptului
– cât a durat,
– cum/când reușeați să alăptați
– cum a fost cu greutatea (a scăzut în greutate/a luat în greutate)
– ce le recomandați altor mame care trec prin aceeași situație.

Așteptăm cât mai multe povești, vor fi un real suport pentru mamele care se confruntă acum sau se vor confrunta pe viitor cu greva suptului.

Puteți găsi mai pe larg informații despre greva suptului aici:

http://www.drmomma.org/2010/09/is-your-baby-on-nursing-strike.html
http://codrutabrustur.blogspot.ro/2012/03/greva-suptuluicopil-de-cateva-luni-nu.html
http://kellymom.com/bf/concerns/child/back-to-breast/
http://www.llli.org/nb/nbstrikes.html

Schema de intelegere a puseului de crestere (de la 3 luni)

Puseurile de crestere sunt momente in care multe mame interpreteaza gresit semnalele primite de la bebelusii lor. Primul articol dedicat acestui subiect explica ce sunt si cum pot fi gestionate puseurile.

Pentru multe mame, puseul de la 3 luni e o adevarata piatra de hotar, caz in care informarea corecta este esentiala pentru continuarea cu succes a alaptarii. Ce se poate intampla in timpul unui puseu si modul corect de interpretare a reactiilor bebelusului, aflati in continuare:

CE SE INTAMPLA: supturi mai scurte, la intervaluri mai mari in timp, deci mai putin frecvente
INTERPRETARE ERONATA: „imi refuza sanul!” „ii e foame, nu se satura!”, „n-am lapte suficient!”
IN REALITATE: bebele e deja un expert in ale suptului. In cateva minute extrage tot laptele de care are nevoie

CE SE INTAMPLA: sani moi, nu mai simtim cum „coboara” laptele pe canale, nu mai curg sanii ca inainte cand udam asternuturi, haine etc.
INTERPRETARE ERONATA: „raman fara lapte! pierd laptele!”
IN REALITATE: lactatia este instaurata perfect si complet. Mamelonul prezinta deja un tonus muscular mult mai bun.

CE SE INTAMPLA: totul ii distrage atentia de la supt. Suge bine doar cand e adormit
INTERPRETARE ERONATA: „sanul nu mai prezinta interes pentru bebe, nu mai vrea sa suga”
IN REALITATE: vederea si auzul se dezvolta grozav. Percep mult mai bine lumea inconjuratoare. Curiozitate infantila sanatoasa.

CE SE INTAMPLA: plange cand incepe sa suga, pare frustrat, nervos, suparat…
INTERPRETARE ERONATA: „nu mai iese nimic, nu mai e lapte, nu se satura, plange de foame!”
IN REALITATE: Schimbare importanta in schema suptului: laptele se produce pe moment. Dureaza aprox 2 minute sa iasa, bebele se agita. Trebuie sa se obisnuiasca si sa se adapteze la noua situatie, este si asta un proces de invatare.

CE SE INTAMPLA: incepe sa ia mai putin in greutate, uda si murdareste mai putine scutece.
INTERPRETARE ERONATA: „ii e foame! nu se hraneste suficient!”
IN REALITATE: ritmul de crestere incetineste. Nu vor mai lua in greutate de-acum incolo la fel ca in primele saptamani.

Cosmina Cos

„Ajutor, bebe 3 luni, nu mai am lapte!” si puseurile de crestere fizica si cerebrala

Povestea 1. „Bebelusul meu a implinit de curand 3 luni. Seara nu mai vrea nicicum sa stea la san, suge 3-5 minute, scoate sanul, se enerveaza, se agita, incepe sa planga. Am incercat sa-l pun din nou, acelasi lucru se repeta. Astazi e a 5-a zi de cand face asa, pur si simplu ne chinuim cateva ore.
Cand am vazut ca nu se linisteste nicicum, m-am dus si i-am pregatit un biberon, l-a baut imediat si a adormit neintors 3 ore!
Ziua suge cat de cat, dar parca sanii sunt asa de moi, nu-i mai simt plini deloc, asa cum se intampla pe la 2 luni. I-am dat si ziua biberon, cum vedeam ca incepe sa planga si sa se agite.
Concluzia ? E clar, nu mai am lapte! ”

Povestea 2. “Bebelusul meu are o luna si cateva zile si sta non-stop la san, nu mai pot sa-l desprind de acolo. Suge intr-una, se mai agita, da din maini, scoate sanul, il ia iara, iara suge si tot asa timp de 3 ore.
Eu simt ca nu mai iese nimic din sani, am incercat sa mulg, nu scot decat 20 ml. Cred ca el tot vrea lapte si eu nu mai am suficient! Si am verificat, i-am dat un biberon si l-a papat pe tot, in cateva minute!”

Foarte des se intampla sa auzim istorisiri precum cele ale mamicilor de mai sus. Concluziile lor, din nefericire sunt gresite. Haideti sa vedem de ce.

In viata unui bebelus, apar asa numitele puseuri de crestere fizica si cerebrala.

1. Cand apar si cum se caracterizeaza ?

„La o saptamana, la trei saptamani, o luna, la trei, sase, noua luni, sugarii inregistreaza niste perioade destul de dificile atat pentru ei cat si pentru mamele lor, indiferent de modul in care sunt hrăniţi. Pentru bebelusii alaptati, un puseu de crestere poate insemna plansete, iritare – termenul englezesc de ‘fussy” e foarte nimerit. In plus, cere să fie alaptat foarte des, iar nopţile sunt un cosmar de baby showers. Puseurile de crestere sunt problematice pentru o mama mai putin informata, pentru ca femeia are impresia ca nu mai face fata alaptatului.

Puseul de trei luni este un adevarat baraj pentru mame. Majoritatea celor care nu ofereau completare acum incep să ofere copilului lapte la biberon, micsorand simtitor posibilitatea alaptarii pe viitor. In timpul puseului de crestere, copilul suge mai mult pentru a determina sanul sa producă o cantitate mai mare de lapte.” Ramona Bunescu, consultant in alaptare

In afara de puseul de crestere, in jurul perioadei de 3 luni, se mai intampla ceva : “productia de lapte inceteaza a fi controlata de hormonii postpartum ai mamei, si incepe a fi controlata de informatia pe care corpul mamei a adunat-o pe timpul saptamanilor anterioare de alaptat. Daca bebelusul nu a supt in mod frecvent in acele saptamani de la inceputul vietii sale (adica daca a primit si biberon, daca a fost alaptat dupa program, daca nu a fost alaptat mai ales noaptea) productia de lapte a mamei poate scadea de la trei luni incolo din cauza ca nu au fost create destule « fabrici de lapte » care sa egaleze productia cu nevoile sugarului.” Karyn-Grace Clarke, consultant in lactatie.

2. Cat dureaza?

“Un puseu de crestere poate dura intre 3 si 7 zile, dar daca este mai lung nu sunt motive de îngrijorare [ex. poate dura si 14 zile]. Nu uitati ca fiecare biberon oferit intr-o asemenea perioadă critica are ca efect faptul ca organismul nu se mai muleaza pe necesitatile copilului. Acesta, nemaisugand des, da semnalul că NU este nevoie de mai mult lapte.” Ramona Bunescu, consultant in alaptare

3. Rezultatul unui puseu

„Dupa puseu, copilul iese cu ceva in plus, ceva vizibil. Fie a crescut [in greutate, in inaltime], fie are o abilitate, [o achizitie neuro-psiho-motorie] nouă: se întoarce, se taraste… sau are deja obiceiuri de bebelus mai mare.” Ramona Bunescu, consultant in alaptare

Lactatia creste si ea in mod vizibil, mama are lapte cat pentru doi! (daca renunta, nu mai are lapte suficient nici pentru unul). Cantitatea de lapte va continua sa se regleze in mod dinamic, functie de cum cere bebelusul. Cand vor veni perioadele in care suge mai putin, nu are cum sa se piarda laptele, se va produce cat cere bebelusul.

4. Ce poate face mama cand vine un puseu:

1. Sa fie relaxata, sa nu intre-n panica, sa inteleaga ca un puseu de crestere e un timp extraordinar pentru cresterea lactactiei, nu pentru scaderea ei.

2. Sa aiba incredere ca are lapte suficient daca-l lasa pe bebelus sa stea cat vrea la san, asigurandu-se ca e atasat corect (chiar si daca suge-n gol, daca sanii sunt moi, etc), si nu cedeaza in favoarea biberonului de lapte praf. Sanii moi, pompatul a doar 5ml/20ml/40ml/60ml/x ml sunt metode false de a determina cat lapte produce. Intotdeauna este lapte in sani, indiferent daca sunt moi/tari, iar mulsul cu pompa arata doar cat poate mama sa pompeze!

3. Sa invete sa gestioneze momentele de agitatie ale bebelusului cu calm, aplicand orice solutie il ajuta pe bebelusul ei: sa-l plimbe, sa-l legene in pozitia in care-i place, sa puna zgomote albe, sa ofere celalalt san (nu biberonul), daca fluxul devine mai lent, chiar daca-i a 11-a oara cand face asta!

4. Sa schimbe pozitiile de alaptare, oricare e confortabila si pentru ea si pentru bebe.
http://www.breastfeeding-problems.com/breastfeeding-positions.html

http://kellymom.com/ages/newborn/bf-basics/latch-resources/

5. Sa faca compresii ale sanului, ca aici:

6. Sa se asigure ca-l ataseaza corect la san pe bebe. Cand e bine atasat, transferul de lapte este cel mai bun, stimularea este cea mai ridicata.

Principiile atasarii corecte :
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=75:when-latching&catid=5:information&Itemid=17

7. Sa-si ia o carte de citit, sa-si puna muzica/film, sa faca ceva ce-i place, de care sa-si aduca aminte cu drag cand mai vine alt hop. In perioada asta poate citi cartea ce-si dorea de mult sa o termine!

8. Sa se hidrateze, sa manance si sa doarma cat are nevoie. Nu trebuie sa bea litri de apa pe zi sau sa manance kg intregi pentru a produce lapte! Sa doarma odata cu bebe, chiar daca atipeste doar pentru 10 min. Dormitul cu bebe poate simplifica situatia si ar ajuta la evitarea extenuarii, mai ales noaptea, cand acesta ar suge des sau non-stop.
Sotul/familia poate sa ajute cu treburile casei.

9. Daca doreste, pentru confortul ei psihic, poate sa bea ceaiuri pentru stimularea lactatiei (fenicul, anason, chimen), pastile/picaturi (galafor, galactogil, fenugreek-schinduf, more milk plus), etc.
http://kellymom.com/bf/can-i-breastfeed/herbs/herbal_galactagogue/

10. Sa-si aminteasca mereu ca trece si perioada asta, si ca au trecut si alte mame pe aici si au razbit. Sa-si priveasca bebele cum creste vazand cu ochii doar cu laptele ei 🙂

5. Citeşte mai mult aici:

http://blogulmeumediocru.blogspot.ro/2010/06/puseuri-de-crestere-fizica-si-cerebrala.html

http://kellymom.com/bf/normal/growth-spurts/

http://barefootmothering.blogspot.ro/2011/01/growth-spurts.html

http://www.thewonderweeks.com

Nota: Desi e mentionat in primul link de la ultima sectiune, reamintesc ca nu toti bebelusii trec prin toate puseurile de crestere. Si nu la toti se intampla EXACT la 1 luna sau EXACT la 6 luni. Insa constatarile arata ca, in medie, la aceste varste apar puseurile. Importante sunt caracteristicile, mama sa urmareasca copilul, ghidul este el.

(Adina Branici)