Alăptarea şi bolile (Autor: Dr. Jack Newman)

Alăptarea şi bolile (Articolul original in limba engleza: http://nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=72:breastfeeding-and-illness&catid=5:information&Itemid=17)

Introducere
De-a lungul anilor, foarte multor femei li s-a spus, în mod eronat, că trebuie să întrerupă alăptatul. Decizia de a continua alăptarea atunci când mama se află sub tratament cu un anume medicament, de pildă, este mult mai complexă şi nu se rezumă doar la posibilitatea ca medicamentul respectiv să ajungă în laptele bebeluşului. Este, de asemenea, important să fie luate în considerare riscurile deciziei de a opri alăptarea, pentru mamă, bebeluş, pentru întreaga familie, dar şi pentru societate. Iar decizia de a opri alăptarea presupune, la rândul ei, o mulţime de riscuri, astfel că, în linii mari, discuţia se rezumă la următoarea problemă: Prezenţa unei cantităţi reduse de medicament în laptele matern face ca alăptarea să devină mai periculoasă decât administrarea laptelui praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Alăptarea – chiar şi în condiţiile prezenţei unei cantităţi mici de medicament în laptele matern – este întotdeauna mai sigură. Cu alte cuvinte, grija faţă de bebeluş presupune continuarea alăptării, nicidecum întreruperea acestui proces. Aceleaşi argumente vor fi luate în calcul, indiferent dacă bolnavul este mama sau bebeluşul.

Nu uitaţi că întreruperea alăptării – indiferent dacă este vorba de numai o săptămână sau câteva zile – poate avea drept rezultat o înţărcare definitivă, pentru că e posibil ca bebeluşul să nu mai accepte sânul după aceea. Pe de altă parte, trebuie luat în calcul şi faptul că unii bebeluşi refuză categoric biberonul, astfel că sfatul de a întrerupe alăptarea nu este numai greşit, dar şi – cel mai adesea – inaplicabil. Dincolo de toate astea, este foarte simplu să o sfătuim pe mamă să apeleze la pompa de sân în perioada în care nu alăptează, însă acest lucru nu este întotdeauna simplu de pus în practică şi, în plus, mama poate ajunge să aibă sânii angorjaţi şi dureroşi.

Când mama este bolnavă

Foarte puţine boli impun ca mama să întrerupă alăptarea. Este în special cazul infecţiilor pe care le poate dezvolta mama, infecţiile fiind cele mai comune boli în cazul cărora mamelor li se spune că trebuie să întrerupă alăptarea. Cele mai multe infecţii sunt provocate de virusuri, iar cele mai multe dintre infecţiile cauzate de virusuri ating punctul maxim al transmisibilităţii înainte ca mama să realizeze măcar faptul că este bolnavă. Până când mama ajunge să manifeste simptome precum febra (sau rinoree, diaree, tuse, erupţie cutanată ori vărsături) probabil i-a transmis deja infecţia bebeluşului. Cu toate acestea, alăptarea protejează bebeluşul împotriva infecţiilor de orice fel, iar mama ar trebui să continue alăptarea pentru a proteja bebeluşul. Dacă bebeluşul se îmbolnăveşte totuşi – ceea ce nu este exclus – e posibil ca el să facă o formă mai uşoară a bolii decât ar face în cazul întreruperii alăptării. Adesea însă mamele sunt plăcut surprinse să constate că bebeluşii lor nu se îmbolnăvesc deloc. Aceasta pentru că bebeluşii sunt protejaţi prin decizia mamei de a continua alăptarea. Infecţiile bacteriene (precum infecţia streptococică)nu reprezintă nici ele un motiv de îngrijorare, din aceleaşi motive.

A se vedea Fişa Informativă anterioară, Alăptarea şi medicamentele, vizând continuarea alăptării pe durata administrării unui tratament medicamentos.

Singura excepţie la cele de mai sus este prezenţa virusului HIV la mamă. Până vom dispune de informaţii detaliate asupra acestui subiect, opinia generală spune că mama infectată cu HIV nu trebuie să alăpteze, cel puţin în acele situaţii în care riscurile hrănirii artificiale sunt considerate acceptabile. Există, totuşi, situaţii – chiar şi în Canada – când riscurile refuzului de a alăpta sunt suficient de mari încât alăptarea să nu fie exclusă din start. Această problemă nu a fost încă tranşată. Într-adevăr, recent au apărut informaţii potrivit cărora alăptarea exclusivă a bebeluşului îl protejează pe acesta împotriva contaminării cu virusul HIV mai bine decât o face hrănirea cu lapte praf; conform aceloraşi studii, riscurile cele mai mari sunt asociate alimentaţiei mixte (alăptare + hrănire artificială). Însă aceste concluzii nu au fost deocamdată confirmate.

Anticorpi în lapte

Unele mame prezintă acele boli cunoscute generic drept „boli autoimune”. Printre acestea se numără purpura trombocitopenică idiopatică, bolile tiroidiene autoimune, anemia hemolitică autoimună şi multe altele. Aceste afecţiuni sunt caracterizate prin anticorpi produşi de mamă împotriva propriilor ţesuturi. Unor mame li s-a spus că, dat fiind că anticorpii ajung în lapte, mama ar trebui să întrerupă alăptarea pentru că, altfel, îl va îmbolnăvi pe copil. Aceasta este o inepţie! Din contră, mama ar trebui să continue alăptarea. Anticorpii care alcătuiesc marea majoritate a producţiei de anticorpi din laptele matern sunt de tip IgA secretor. Bolile autoimune nu sunt cauzate de IgA secretor! Chiar dacă ar fi cauzate de aceşti anticorpi, bebeluşul nu asimilează anticorpi de tip IgA secretor. Prin urmare, nu există nici un fel de problemă. Continuaţi alăptarea!

Probleme ale sânilor

  • Mastita (infecţia sânului) nu reprezintă un motiv pentru întreruperea alăptării. La drept vorbind, şansele ca sânul să se vindece mai rapid sunt mai mari dacă mama continuă alăptarea pe partea afectată de infecţie (vezi Fişa informativă Canale mamare blocate şi mastita).
  • Abcesul mamar nu constituie un motiv pentru întreruperea alăptării, nici măcar pe partea afectată. Deşi intervenţia chirurgicală asupra unui sân aflat în perioada de lactaţie este mai dificilă, intervenţia în sine şi perioada postpartum nu devin neapărat mai uşoare dacă mama întrerupe alăptarea, dat fiind că producţia de lapte continuă vreme de câteva săptămâni după întreruperea alăptării. Într-adevăr, angorjarea sânilor prezentă în urma intervenţiei chirurgicale nu face decât să înrăutăţească situaţia. Asiguraţi-vă că medicul nu face o incizie care să urmărească linia areolei (linia dintre partea închisă la culoare a sânului şi partea mai deschisă la culoare). O asemenea incizie poate duce la o scădere considerabilă a cantităţii de lapte. O incizie asemănătoare cu spiţa unei roţi de bicicletă (mamelonul fiind centrul roţii) ar fi mai puţin dăunătoare pentru ţesutul care produce lapte. În zilele noastre, abcesul mamar nu impune întotdeauna o intervenţie chirurgicală. Aspiraţia repetată cu acul sau folosirea unui cateter pentru drenarea abcesului, combinate cu un tratament antibiotic, permit adesea evitarea intervenţiilor chirurgicale.
  • Intervenţiile chirurgicale de orice fel nu impun întreruperea alăptării. Intervenţia respectivă este realmente necesară acum, pe perioada alăptării? Sunteţi sigură că nu sunt posibile alte metode de tratament? Nodulul acela trebuie să fie extirpat neapărat acum, nu se poate peste un an? O puncţie mamară ar fi oare suficientă? Dacă operaţia este absolut necesară acum, asiguraţi-vă încă o dată că medicul nu face incizia în jurul areolei. Puteţi continua alăptarea imediat după încheierea operaţiei, de îndată ce vă veţi trezi din anestezie şi vă veţi simţi în stare să faceţi asta. Dacă, dintr-un motiv oarecare, va trebui să întrerupeţi alăptarea pe partea afectată, continuaţi alăptarea pe partea cealaltă. Unii chirurgi nu cunosc faptul că este posibil să rămâneţi fără lapte pe o singură parte. Nu este nevoie să întrerupeţi alăptarea pentru că aţi suferit o anestezie generală. Puteţi relua alăptarea de îndată ce vă treziţi din anestezie şi vă simţiţi capabilă să faceţi acest lucru.
  • Mamografiile sunt mai dificil de interpretat atunci când pacienta alăptează, însă se pot dovedi utile. Aşadar, cât trebuie să aştepte o mamă până să considere că sânul ei nu mai produce lapte? Evaluarea unui nodul în cazul căruia istoricul medical şi examinarea fizică nu sunt suficiente se poate face şi prin alte metode, în afară de mamografie (de exemplu, prin ecografie sau puncţie mamară). Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre opţiunile existente. Nu uitaţi să menţionaţi faptul că alăptarea este importantă pentru dumneavoastră.

O nouă sarcină

Nu există nici un motiv pentru care să întrerupeţi alăptarea în cazul în care rămâneţi din nou însărcinată. Nu există dovezi potrivit cărora alăptarea în perioada sarcinii v-ar dăuna: dumneavoastră, copilului din pântece ori sugarului. Dacă doriţi să întrerupeţi alăptarea, faceţi totuşi acest lucru treptat; sarcina este oricum asociată cu o rezervă de lapte redusă, iar bebeluşul ar putea să renunţe la sân de bunăvoie.

Când bebeluşul este bolnav

Sunt rare cazurile în care alăptarea va trebui întreruptă din cauza unei boli a bebeluşului. Prin alăptare, mama poate să-şi aline bebeluşul bolnav şi tot prin alăptare, copilul îi poate aduce o mângâiere mamei.

  • Diaree şi vărsături. Infecţiile intestinale sunt rare la bebeluşii alăptaţi exclusiv (deşi scaunele moi sunt foarte comune şi normale la bebeluşii alăptaţi exclusiv). Cel mai bun tratament în această situaţie este continuarea alăptatului. Bebeluşul se va face bine mai rapid pe perioada alăptării. În marea majoritate a cazurilor, bebeluşului îi va fi suficient laptele matern pentru a-şi reveni şi, cu excepţia cazurilor extraordinare, nu va avea nevoie de administrarea suplimentară de lichide – precum aşa-numitele soluţii electrolitice orale.
  • Boli respiratorii. Există un mit medical potrivit căruia copiilor cu infecţii respiratorii nu trebuie să li se dea lapte. Nu comentăm dacă acest mit este sau nu adevărat în cazul laptelui obişnuit, dar cu siguranţă el nu se aplică în cazul laptelui matern.
  • Icterul. Bebeluşii alăptaţi exclusiv suferă adesea de icter, chiar şi la vârsta de 3 luni, deşi, de regulă, culoarea galbenă a pielii abia dacă se observă. Acest lucru este mai degrabă firesc decât să reprezinte o problemă. (Există cauze ale icterului care nu sunt normale, dar, cu excepţia câtorva cazuri extrem de rare, ele nu impun oprirea alăptării.) Dacă alăptarea decurge bine, icterul bebeluşului nu îi impune mamei să renunţe la alăptat. Dacă, dimpotrivă, procesul de alăptare nu decurge în condiţii normale, remedierea procesului în sine poate duce la rezolvarea problemei, în timp ce întreruperea alăptării, chiar şi pe o perioadă scurtă de timp, poate duce la înţărcarea definitivă a copilului. Întreruperea alăptării nu este un răspuns, nu este o soluţie, nu este o idee bună. (Vezi Fişa informativă Alăptarea şi icterul).

Un sugar cu probleme de sănătate nu va avea nevoie mai puţin de laptele matern, ci mai mult!!

Dacă aveţi o întrebare la care nu aţi găsit răspuns mai sus, nu presupuneţi că trebuie să întrerupeţi alăptarea. Nu întrerupeţi! Informaţi-vă. Mamelor li s-a spus că trebuie să întrerupă alăptarea din motive prea absurde pentru a fi măcar puse în discuţie.

Traducere realizata de Patricia Scurtu

 

Anunțuri

Folosirea anestezicului local si a altor medicamente in timpul alaptarii

Sunt mama unui baietel care a fost alaptat exclusiv pana la 6 luni, iar apoi in continuare in paralel cu diversificarea. Fiind medic stomatolog, nu de multe ori am intalnit in cadrul unor grupuri de mame intrebari care se repeta: “Daca alaptez, pot merge la stomatolog?” “Ma doare foarte tare o masea,  ce pot lua?” “Pot face anestezie daca alaptez?”.

Din amfiteatrele facultatii imi rasuna in minte spusele medicilor stomatologi care ne spuneau de fiecare data “Dupa fiecare anestezie, timp de 24 de ore mama trebuie sa se mulga, sa arunce laptele si sa-i dea copilului ei lapte praf”. La momentul respectiv nu mi se parea ceva iesit din comun, insa lucrurile s-au schimbat acum ca sunt mama si vad ce inseamna sa ai un copil de cateva luni care nu stie sa suga dintr-un biberon, nu stie sa bea cu lingurita sau canita, care adoarme doar la san (mai ales in primele luni de viata).

Studiind despre alaptare si intampinand mici probleme dupa nastere, am descoperit ca folosirea biberonului in primele luni de viata poate afecta modul in care suge bebelusul, acesta putand foarte usor sa cada prada confuziei san-tetina. Tehnica de supt din biberon este diferita de cea de la san, trasul din biberon este mai usor si fluxul poate fi mai mare. Astfel exista riscul, chiar si dupa o singura utilizare, ca bebelusul sa prefere biberonul si sa vrea cu greu sa revina la san.

Fiecare masa de lapte praf saboteaza productia de lapte matern, iar cantitatea de lapte produs poate scadea semnificativ. Pentru mama exista riscul de probleme cu sanii daca bebelusul nu suge, angorjare, canale infundate, ajungand pana la mastita. Poate fi un adevarat chin sa incerci sa hranesti cu biberonul sau o alta metoda alternativa un bebelus obisnuit numai cu sanul mamei sale.

De aceea, mi-am pus intrebarea daca nu exista un anumit anestezic sau anumite antialgice care pot fi administrate mamei care alapteaza astfel incat sa nu afecteze bebelusul dar nici cantitatea de lapte. Concluzia mea este ca exista, putandu-se evita chinuri si momente neplacute atat pentru mama cat si pentru bebelus.

Printre cautarile mele  am gasit acest tabel, avand ca si referinta site-ul www.kellymom.com, unul dintre cele mai bine documentate site-uri despre alaptare.

Informații despre anestezicele selectate
Numele medicamentului Aprobat AAP?* Categorie de risc pentru sarcina** Categorie de risc pentru alaptare** Note
     Anestezice locale
Articaina (Septocaine) NR NR detalii
Bupivacaina (Marcaine) NR C L2
Lidocaina (Xylocaine) Aprobat C L2
Mepivacaina (Carbocaine, Polocaine) NR C L3 detalii
Procaina HCL (Novocaina) NR C L3
     Anestezice generale
Halotan (Fluotan) Aprobat C L2 detalii
Izofluran (Forane) NR NR 1
Ketamina NR NR detalii
Metohexital (Brevital) Aprobat B L3
Oxid nitric NR L3
Sevofluran (Ultane) NR B L3
Tiopental (Pentothal) Aprobat C L3
Alte medicamente utilizate frecvent în timpul anesteziei
Sedative
Diazepam (Valium) Risc D L3; L4 de uz cronic
Midazolam (Versed) Risc D L3
Propofol (Diprivan) NR B L2 detalii
Triazolam (Halcion) NR X L3
Analgezice narcotice
Alfentanil (Alfenta) NR C L2
Fentanil (Sublimaze) Aprobat B L2
Hidromorfon (Dilaudid) NR C L3
Morfină Approved B L3
Medicamente pentru anularea efectelor anesteziei
Flumazenil (Romazicon) NR C NR 2
Naloxone (Narcan) NR C NR 3
Steroizi
Decadron (Dexamethasone) NR C NR more
Agenți stimulatori
Epinefrină (Adrenalină) NR C L1
Medicamente împotriva senzației de greață
Prometazină (Phenergan) NR C L2
*  Conform Politicii AAP (Academia Americană de Pediatrie) The Transfer of Drugs and Other Chemicals Into Human Milk, (Transferul Medicamentelor și al altor Substanțe Chimice în Laptele Uman), document revizuit în 2001.
NR: Nu au fost efectuate analize. Acest medicament nu a fost analizat și evaluat de AAP.
** Conform Medications’ and Mothers’ Milk (Medicamentele și laptele matern) de Thomas Hale, PhD (ediția 2004).
 Categorii de risc în alăptare  Categorii de risc în sarcină
§  L1 (cel mai sigur) §  A (studiile controlate arată că nu sunt riscuri)
§  L2 (sigur) §  B (nu există dovezi că prezintă riscuri)
§  L3 (siguranță moderată) §  C (riscurile nu pot fi excluse)
§  L4 (posibil pericol) §  D (dovezi ale existenței riscului)
§  L5 (contraindicat) §  X (contraindicate în sarcină)
NR: Nu a fost analizat. Acest medicament nu a fost încă analizat și revizuit de Hale.
  1. Izofluran (Forane) este folosit în cazul operațiilor de cezariană și direct la nou-născuți. Inducerea și recuperarea din anestezia cu izofluran sunt rapide, astfel, cea mai mare parate a medicamentului dispare din corp (și din lapte) foarte repede.
  2. Flumazenil (Romazicon) este utilizat direct la copii cu vârsta de cel puțin 12 luni.
  3. Naloxone (Narcan) este utilizat direct la nou-născuți și copii

Sursa tabel

De asemenea, pe http://e-lactancia.org//, un site conceput de catre o echipa  de medici cercetători din Spania, mamele pot sa verifice compatibilitatea anumitor medicamente  cu alaptatul. Un site asemanator este si  cel realizat de medicii din SUA: www.lactmed.com. Un articol mai pe larg despre cum sa gestionati tratamentele in alaptare gasiti aici.

Iata ce spune e-lactancia despre articaina, unul dintre cele mai utilizate anestezice locale in stomatologie: nivel de risc pentru alaptare = 0, sigur, compatibil, nu prezinta riscuri pentru alaptare sau sugar

articainaLa fel despre despre ibuprofen: nivel de risc pentru alaptare = 0, sigur, compatibil, nu prezinta riscuri pentru alaptare sau sugar

ibuprofenIn concluzie raspunsul este DA! Se poate alapta dupa o vizita la medical stomatolog, DA! Se poate administra anestezic si antialgic la mama care alapteaza!!! Doar informatia in randul medicilor stomatologi lipseste.

Sper ca acest subiect sa fie pe viitor mai bine abordat inca din facultatea de medicina, iar toti mai multi medici stomatologi sa se informeze corect pe aceasta tema.

Alte referinte privind medicatia in timpul alaptarii:

  • Articole profesionale:
  1. Della-Giustina K, Chow G. Medications in pregnancy and lactation. Emerg Med Clin North Am. 2003 Aug;21(3):585-613.
  2. Anderson PO, Pochop SL, Manoguerra AS. Adverse drug reactions in breastfed infants: less than imagined. Clin Pediatr (Phila). 2003 May;42(4):325-40.
  3. Breastfeeding and Maternal Medication: Recommendations for Drugs in the Eleventh WHO Model List of Essential Drugs from the Department of Child and Adolescent Health and Development, World Health Organization, 2002.
  4. The Transfer of Drugs and Other Chemicals Into Human Milk from the American Academy of Pediatrics, updated September 2001. This includes the list of drugs that have been approved by the AAP for use in breastfeeding mothers.
  5. Update: Transfer of Drugs and Chemicals into Human Milk by Cheston M. Berlin, Jr., MD, fromBreastfeeding Abstracts, August 2001, Volume 21, Number 1, pp. 3-4.
  6. Spencer JP, Gonzalez LS 3rd, Barnhart DJ. Medications in the breast-feeding motherAm Fam Physician. 2001 Jul 1;64(1):119-26.
  7. Gardiner S and Begg E. Drug Safety in LactationPrescriber Update 2001 May; No.21:10-23.
  8. Which drugs are contraindicated during breastfeeding? Practice guidelines by Myla E. Moretti, MSC; Amy Lee, MSC; Shinya Ito, MD, from Canadian Family Physician 2000;46:1754-7.
  9. Drug distribution in human milk by K. F. Ilett, J. H. Kristensen, R. E. Wojnar-Horton & E. J. Begg, from Australian Prescriber 1997;20(2);35-40.
  10. Medications and Breastfeeding by Pat Sturges, from LEAVEN, Vol. 33 No. 2, April – May 1997, pp. 39-41.
  11. Maternal Medication Use During Breastfeeding from Pediatric Pharmacotherapy, Volume 2, Number 4, April 1996.
  • Website-uri profesionale
  1. Breastfeeding Pharmacology is the web site of Thomas Hale, Ph.D. Dr. Hale is a renowned Breastfeeding Pharmacologist and the author of Medications and Mothers’ Milk.
  2. Breastfeeding Basics: Breast Milk and Drugs, a module from an academic, non-commercial, short course on the fundamentals of breastfeeding.
  3. Drugs in Pregnancy and Breastfeeding from perinatology.com
  4. Drugs / Chemicals in Human Breast Milk. Module 15 of the American Association of Poison Control Center’s electronic continuing education program for Specialists in Poison Information.
  • Articole generale
  1. Is this safe when breastfeeding?
  2. Taking Medications Safely While Breastfeeding by William Sears, MD
  3. Information on Medication Use During Lactation from Lactation Education Resources
  4. Medication Use During Pregnancy and Breastfeeding from the US Centers for Disease Control
  5. UK Drugs in Lactation Advisory Service from the West Midlands and Trent Drug Information Services
  6. Breastfeeding and Medications by Jack Newman, MD, FRCPC
  7. When a Nursing Mother Gets Sick by Anne Smith, IBCLC
  8. Drugs and Breastfeeding by Anne Smith, IBCLC
  9. Maternal Health by Paula Yount
  10. American Academy of Pediatric Committee on Drugs. “Inactive” Ingredients in Pharmaceutical Products: Update (Subject Review)Pediatrics 1997 (January); 99(1):268-278. This policy statement from the AAP does not have information specific to breastfeeding mothers, but is interesting and useful as it discusses some adverse effects of various “inactive” ingredients in medications including food dyes and artificial sweeteners.
  • Resurse tiparite
  1. Hale, Thomas. Medications and Mothers’ Milk, 10th Edition. Pharmasoft Medical Publishing, 2002.
  2. Hale, Thomas and Pamela Berens. Clinical Therapy in Breastfeeding Patients, 2nd Edition. Pharmasoft Medical Publishing, 2002.
  3. Ilett, Kenneth and Thomas Hale. Drug Therapy and Breastfeeding: From Theory to Clinical Practice.
  4. Briggs, Gerald G., Roger K. Freeman, and Sumner J Yaffe. Drugs in Pregnancy & Lactation: A Reference Guide to Fetal & Neonatal Risk, 6th Edition. Lippincott, Williams & Wilkins, 2001.
  5. RA, Lawrence RM, editors. Breastfeeding, A Guide for the Medical Profession. St. Louis: Mosby, Inc., 1999.

Fersedi Teodora Maria

Medic dentist,medic specialist endodont

Povestea noastra: Daniela si Andrei – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

Dupa o intrerupere de doua saptamani din cauza unei probleme medicale, Daniela are curajul si puterea de a relua alaptarea puiului ei, iar reusita o umple de fericirea de a fi MAMA!

Pe 16 noiembrie 2013 l-am nascut prin cezariana pe baietelul meu, Andrei. Stiam ca il voi vedea cateva secunde la nastere, apoi abia peste o jumatate de zi sau o zi. N-am stiut ca ne vom vedea abia peste 27 de ore. Dumnezeu cred insa ca ne-a protejat si, desi nu speram, m-am mobilizat sa-l vad si i-am dat colostrul pretios. Ne intalneam la 3 ore, dar mai mult ne luptam, pana cand un neonatolog mi-a dat un mamelon de silicon, pe care apoi l-am cumparat. Pe atunci nu stiam ca mameloanele de silicon nu sunt prea recomandate, deoarece pot afecta suptul, si se poate ca bebe sa nu mai vrea sa suga fara. Am inceput insa sa prind curaj si laptele chiar curgea.

Am ajuns acasa decisa sa nu-i dau altceva decat laptele meu, dar bebe a inceput sa planga si aveam impresia ca nu se satura, chiar daca manca din 10 in 10 minute. Am cedat si, la sfatul sotului, i-am dat un biberon de lapte praf. A dormit neintors si in timpul asta am avut timp sa ma repliez. Noaptea, ramasi singuri in camera pregatita pentru el, l-am pus la san iar si iar. De dimineata, sotul ne-a gasit adormiti. Invinsesem. M-am luptat vreo 3 saptamani sa renunt la mamelonul de silicon pe care-l sterilizam inainte de fiecare folosire.

Au trecut apoi 5 saptamani frumoase in care eram bucuroasa ca pot alapta, mai ales fara mamelonul de silicon. Micile probleme de tehnica si neincrederea mi-au fost spulberate de o cunostinta, consultant in alaptare. Dar o noua provocare ne-a trimis parca intr-un neant. Din cauza a ceva ce am mancat sau a altceva poate (inca astept rezultatele analizelor), am avut o reactie alergica severa, cu basici pe tot corpul, buze umflate, batai puternice de inima. Ajunsa la spitalul de urgenta, am primit tratament de 14 zile cu un medicament, Medrol, despre care mi s-a spus ca nu este compatibil cu alaptarea si ca il poate imbolnavi pe bebe.

Am facut asadar o pauza de 2 saptamani, timp in care am muls sanul si am dat lapte praf lui bebe. La finalul celor doua saptamani am revenit la alaptare. Au fost 2 saptamani de cosmar, de agonie. Parca nu eram mama daca nu alaptam. Nu mai vorbeam cu bebe, nu mai voiam sa-l vad, medicamentul imi dadea depresie, insomnie, agitatie, impresia ca e bolnav, de aceea am si ajuns cu el la Budimex, unde am stat o noapte pentru monitorizare. Bebe a fost bine, doar ca trecuse brusc la lapte praf.

Dupa 14 zile de chin, am cunoscut un inger de om, un consultant in alaptare care m-a impulsionat sa reiau alaptarea, pentru ca medicamentul nu-l afecteaza de fapt pe bebe, pentru ca lapte este si mult si bebe e puternic. Increderea pe care mi-a dat-o m-a facut sa-l pun la san fara incetare. In prima zi am stat lipiti unul de altul. Ma dureau sanii foarte mult, iar pe seara, am cedat si i-am dat putin lapte praf, pentru ca nu dormea, era agitat orice as fi facut. Dupa laptele praf nu s-a schimbat nimic si asta m-a ajutat sa inteleg ca tot laptele meu e mai bun si ca nu foamea il tinea treaz ci… dorul de tzitzi. Asa ca am continuat. A fost greu si in continuare. Nu ma lasa o clipa, dar ma simteam din nou o mama buna pentru el si asta ma facea sa nu renunt. Am renuntat in schimb la biberoane, la cratite, sterilizator, perii. Dupa cum zicea consultantul, nu e timp de fiert recipiente cand am ca mama de oferit multa dragoste si asta trebuie sa fie preocuparea amandurora: sa ne iubim. Faceam din nou ce trebuia. Am invatat ceva in plus: ca nu e important sa doarma in patul lui sau sa nu-l tin in brate, dupa cum ma sfatuiau unele rude, cu gandul ca devine rafatat, ci are nevoie de prezenta mea, de caldura mea.

Daniela Purcariu

Acum, dupa aproape o luna de cand am revenit la papa adevarata, cum imi place mie sa spun, a luat bine in greutate (5 kg si 57 cm la 2 luni) papa la o ora – doua, la trei ore. Uneori ma mai masez, pentru ca ma mai lupt cu cate un nodul. Dormim impreuna, ziua si la mine in brate si in cosuletul lui, stam la un san pana il lasa el, nu pe ceas, 10-20 de minute, cum faceam inainte, doarme mai putin ziua, la el in cosulet sau in pat, dar mai mult in brate, unde imi simte inima batand. Chiar daca mi-e putin teama ca devine dependent de mine, ma conving pe zi ce trece ca e natural sa fie asa. Daca nu se va bucura in perioada asta de caldura si de afectiunea mea, atunci cand o va mai face?

Multumesc pentru ocazia de a spune si povestea mea!

Va multumesc ca existati!

27 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Cum recunoşti un medic pro-alaptare

Foarte des intalnim utilizata sintagma „medic pro-alaptare”. Pentru viitoarele mamici am creat un mic ghid care le poate ajuta sa isi dea seama daca un medic sustine cu adevarat alaptarea. Desi parte vitala a relatiei dintre mama si copil, alaptarea nu este un domeniu abordat in profunzime în cadrul studiilor de medicina. Astfel, cunostintele multor medici pe aceasta tema se limiteaza la miturile din folclor sau chiar la informatiile primite de la firmele de lapte praf. Ce inseamna cu adevarat un medic pro-alaptare?

Iata cateva indicii care va pot ajuta sa ii identificati:

1. Medicul pro alaptare este medicul care cunoaste beneficiile alaptarii si face tot ce-i sta in putinta sa nu impieteze actul alaptarii, atat prin abordarea fata de pacienti cat si prin tratamentul pe care-l recomanda.

2. Recunoaste beneficiile alaptarii dupa 1 an sau dupa 2 si incurajeaza mama sa continue alaptarea pana se simt atat ea cat si copilul in largul lor. In articolul De ce (mai) alaptez dupa doi ani gasiti trimiteri la studii care sustin beneficiile alaptarii prelungite.

3. Medicul (pediatrul) pro alaptare nu streseaza mama cu „proba suptului” si nu recomanda cantarirea obsesiva a bebelusului. Cand exista indicii ca bebelusul nu ar lua corespunzator in greutate, cauta solutii de rezolvare a nejunsurilor legate de un supt ineficient, atasare incorecta, fren lingual scurt etc., impreuna cu mama, nu ofera solutia laptelui praf.

4. Nu recomanda hranirea la program fix, ci la cerere. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptarea exclusiva in primele 6 luni de viata si ori de cate ori cere bebelusul: http://www.who.int/nutrition/topics/exclusive_breastfeeding/en/

5. Stie ca un bebelus alaptat are ritmul sau de defecare, normalul fiind undeva intre de cateva ori pe zi pana la o data la 10 (si in cazuri mai rare si mai multe) zile, nu recomanda „ajutarea” lui prin metode invazive precum microclisme, supozitoare, termometre si altele. Mai multe detalii despre scaunul normal la bebelusi alaptati gasiti aici: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=23:is-my-baby-getting-enough-milk&Itemid=17 Si un ghid vizual util: http://www.babycenter.com/baby-poop-photos

6. Nu va recomanda laptele praf unui bebelus cu anemie, ci eventual va cere investigatii mai amanuntite si va recomanda suplimentarea cu fier.

7. Va recunoaste toate semnele unei bune dezvoltari armonioase a bebelusului, greutatea fiind doar unul dintre acestea. Articolul despre proba suptului explica in detaliu de ce nu este recomandata, iar in cel despre Greutatea bebelusului gasiti informatii despre toate aspectele importante in dezvoltarea armonioasa a bebelusului.

8. Nu recomanda ceaiul si apa pana la 6 luni. Motivele pentru care ceaiul nu este recomandat bebelusilor sunt pe larg detaliate aici.

9. Nu recomanda diversificarea de la 3 luni. Un pediatru pro-alaptare sustine alaptarea exclusiva pana la 6 luni, laptele matern ramanand alimentul de baza pana in jurul varstei de un an. Mai multe informatii despre inceperea diversificarii: http://www.who.int/features/qa/21/en/index.html
http://kellymom.com/nutrition/starting-solids/delay-solids/

10. Stie ca in timpul unei boli chiar daca bebelusul vomita sau are diaree, alaptarea TREBUIE CONTINUATA! De multe ori, singurul lucru pe care un bebelus sau un copil alaptat care este bolnav il accepta este sanul mamei. Laptele matern reprezinta, pe langa confortul emotional, si sursa perfecta de hidratare si hrana atunci cand copilul refuza orice altceva.

11. Stie ca refluxul nu se rezolva neaparat prin intarcare si trecere pe lapte praf. Ce spune La Leche League International in cazul bebelusilor diagnosticati cu reflux: http://www.lalecheleague.org/faq/ger.html

12. Nu spune ca la 7-8-9-10 luni copilul nu trebuie sa mai aiba mese pe timpul noptii, ca mancarea solida trebuie sa ii ofere tot ce are nevoie.

13. Stie ca alaptarea nu este contraindicata chiar daca mama are febra peste 38. Stie ca si in cazul in care mama s-a imbolnavit (fie si de o boala contagioasa gen varicela), este indicat sa alapteze in continuare, ca sa transmita prin lapte anticorpi micutului.

14. In cazul in care mama se imbolnaveste si trebuie sa ia tratament medicamentos, medicul pro-alaptare cauta alternative compatibile cu alaptarea la medicamentele uzuale pentru acea boala, astfel incat alaptarea sa nu fie intrerupta. Foarte multe medicamente sunt compatibile cu alaptarea, desi multi medici nu sunt foarte bine informati despre asta. Mai pe larg despre acest subiect in articolul despre compatibilitatea medicamentelor.

Cristina Dan, Andreea Boabes si Grupul Alapteaza!

Medicamentele în alăptare

 
„Pot să iau medicamente dacă alăptez?”

DA! Și nu doar un paracetamol sau un ibuprofen, sută la sută compatibile cu alaptarea, ci chiar antibiotice în cazul unor infecții. Majoritatea antibioticelor nu sunt contraindicate, deși chinolonele ar trebui totuși evitate. La fel îi în cazul tratamentelor hormonale: corticoizii, insulina, tiroxina sunt compatibile! (Nu este indicat însă estrogenul, deoarece provoacă o scădere a producției de lapte.) Tot așa, diferite medicamente antiepileptice, antireumatice, imunosupresive, anesteziile stomatologice, RMN-urile, ecografiile, etc., nu prezintă nicio problemă! O spune Comitetul pentru Alăptare din cadrul Asociației Spaniole de Pediatrie în acest ghid sumar, pus la dispoziția mamelor (și specialiștilor din domeniul medical) care au dubii.

Ghidul a fost realizat de dr. Jose Maria Paricio Talayero și dr. Juan Jose Lasarte Velillas, care știu ce spun. Primul, dr. Paricio, împreună cu echipa sa de medici specialiști în neonatologie, nefrologie, neuropediatrie, endocrinologie, gastroenterologie infantilă, alergologie și imunologie infantilă, farmacie, psihiatrie, cercetează compatibilitatea medicamentelor cu procesul alăptarii și fac publice rezultatele prin intermediul site-ului http://e-lactancia.org/, disponibil în limbile spaniolă și engleză.

Să nu se înțeleagă greșit. Medicamentele se iau cu precauție și la recomandarea medicului! Însă, și noi, mamele care alăptăm, suntem oameni și e firesc să ne mai și îmbolnăvim de una-alta pe perioada în care ne hrănim puii cu laptele propriu, ca atare, ce se întâmplă atunci când ajungem la medic, ni se pune un diagnostic și ni se prescrie un tratament? Una este informația la care puține avem acces și alta este realitatea la fața locului, în cabinete și spitale. În general, ni se spune că tratamentul indicat nu este compatibil cu alăptarea, gata, trebuie să înțărcăm puiul (nu mai adaug aici comentariile legate de vârsta lui și de calitatea laptelui matern dupa o anumita perioadă de timp…). Ce facem în cazul în care ni se spune că medicamentul este contraindicat în alăptare? Câteva sugestii:

  • Întrebăm medicul de ce spune că medicamentul este incompatibil cu alăptarea. (Mai putem cere părerea și altui medic.) E ceva ce știe sigur sau doar așa crede? Îl/o rugăm frumos să verifice pe aceste site-uri LactMed, aap, e-lactancia, embryotox.
  • Dacă medicamentul este într-adevăr incompatibil, întrebăm ce alternative există, astfel încât să putem alăpta în continuare. (Mai putem cere părerea și altui medic.).
  • Dacă ni se răspunde negativ, încercăm să aflăm cât de important și necesar ar fi acel tratament pentru noi, ce ar însemna să nu-l urmăm (ideea este să consultăm medicul, nu să ne automedicăm sau să întrerupem tratamente după cum ne taie capul).
  • În caz că tratamentul este necesar și nu sunt alternative și realmente este incompatibil cu alăptarea, ne informăm cum putem extrage laptele și ce opțiuni de hrană avem pe perioada tratamentului pentru micuțul/micuța care depinde de sânul nostru. Odată încheiat tratamentul, reluăm alăptarea (dacă este nevoie, apelăm la sprijin pertinent în vederea relactării).
  • Când este vorba de o boală gravă care ar necesita tratament periculos și/sau de lungă durată și se pune problema înțărcării, căutăm să vedem cum ne putem organiza, cât putem amâna începerea lui, astfel încât să putem apela, pe cât posibil, la metode de înțărcare blândă.

Despre cum trece un medicament sau altă substanță chimică în laptele matern, puteți afla aici, foarte detaliat:

http://www.medsafe.govt.nz/profs/puarticles/lactation.htm

http://breastfeedingnetwork.org.uk/pdfs/Introduction_to_the_Safety_of_Drugs_in_Breastmilk_March_2009.pdf

http://www.infantrisk.com/content/drug-entry-human-milk

http://www.breastfeedingbasics.org/cgi-bin/deliver.cgi/content/Drugs/pre_pass.html

http://www.ihan.es/publicaciones/articulos/medicamentos_lactancia_AAP.pdf

Iar în caz că nu găsiți medicamentul care vi s-a prescris ca tratament pe niciunul din site-urile menționate, puteți să vă adresați prin e-mail domnilor doctori Jose Maria Paricio Talayero (e-lactancia.org, în limbile spaniolă sau engleză) și Jack Newman (http://www.breastfeedinginc.ca/content.php?pagename=drjack, în limbile engleză sau franceză).