Etichete

, , , , , ,

Alăptarea şi bolile (Articolul original in limba engleza: http://nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=72:breastfeeding-and-illness&catid=5:information&Itemid=17)

Introducere
De-a lungul anilor, foarte multor femei li s-a spus, în mod eronat, că trebuie să întrerupă alăptatul. Decizia de a continua alăptarea atunci când mama se află sub tratament cu un anume medicament, de pildă, este mult mai complexă şi nu se rezumă doar la posibilitatea ca medicamentul respectiv să ajungă în laptele bebeluşului. Este, de asemenea, important să fie luate în considerare riscurile deciziei de a opri alăptarea, pentru mamă, bebeluş, pentru întreaga familie, dar şi pentru societate. Iar decizia de a opri alăptarea presupune, la rândul ei, o mulţime de riscuri, astfel că, în linii mari, discuţia se rezumă la următoarea problemă: Prezenţa unei cantităţi reduse de medicament în laptele matern face ca alăptarea să devină mai periculoasă decât administrarea laptelui praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Alăptarea – chiar şi în condiţiile prezenţei unei cantităţi mici de medicament în laptele matern – este întotdeauna mai sigură. Cu alte cuvinte, grija faţă de bebeluş presupune continuarea alăptării, nicidecum întreruperea acestui proces. Aceleaşi argumente vor fi luate în calcul, indiferent dacă bolnavul este mama sau bebeluşul.

Nu uitaţi că întreruperea alăptării – indiferent dacă este vorba de numai o săptămână sau câteva zile – poate avea drept rezultat o înţărcare definitivă, pentru că e posibil ca bebeluşul să nu mai accepte sânul după aceea. Pe de altă parte, trebuie luat în calcul şi faptul că unii bebeluşi refuză categoric biberonul, astfel că sfatul de a întrerupe alăptarea nu este numai greşit, dar şi – cel mai adesea – inaplicabil. Dincolo de toate astea, este foarte simplu să o sfătuim pe mamă să apeleze la pompa de sân în perioada în care nu alăptează, însă acest lucru nu este întotdeauna simplu de pus în practică şi, în plus, mama poate ajunge să aibă sânii angorjaţi şi dureroşi.

Când mama este bolnavă

Foarte puţine boli impun ca mama să întrerupă alăptarea. Este în special cazul infecţiilor pe care le poate dezvolta mama, infecţiile fiind cele mai comune boli în cazul cărora mamelor li se spune că trebuie să întrerupă alăptarea. Cele mai multe infecţii sunt provocate de virusuri, iar cele mai multe dintre infecţiile cauzate de virusuri ating punctul maxim al transmisibilităţii înainte ca mama să realizeze măcar faptul că este bolnavă. Până când mama ajunge să manifeste simptome precum febra (sau rinoree, diaree, tuse, erupţie cutanată ori vărsături) probabil i-a transmis deja infecţia bebeluşului. Cu toate acestea, alăptarea protejează bebeluşul împotriva infecţiilor de orice fel, iar mama ar trebui să continue alăptarea pentru a proteja bebeluşul. Dacă bebeluşul se îmbolnăveşte totuşi – ceea ce nu este exclus – e posibil ca el să facă o formă mai uşoară a bolii decât ar face în cazul întreruperii alăptării. Adesea însă mamele sunt plăcut surprinse să constate că bebeluşii lor nu se îmbolnăvesc deloc. Aceasta pentru că bebeluşii sunt protejaţi prin decizia mamei de a continua alăptarea. Infecţiile bacteriene (precum infecţia streptococică)nu reprezintă nici ele un motiv de îngrijorare, din aceleaşi motive.

A se vedea Fişa Informativă anterioară, Alăptarea şi medicamentele, vizând continuarea alăptării pe durata administrării unui tratament medicamentos.

Singura excepţie la cele de mai sus este prezenţa virusului HIV la mamă. Până vom dispune de informaţii detaliate asupra acestui subiect, opinia generală spune că mama infectată cu HIV nu trebuie să alăpteze, cel puţin în acele situaţii în care riscurile hrănirii artificiale sunt considerate acceptabile. Există, totuşi, situaţii – chiar şi în Canada – când riscurile refuzului de a alăpta sunt suficient de mari încât alăptarea să nu fie exclusă din start. Această problemă nu a fost încă tranşată. Într-adevăr, recent au apărut informaţii potrivit cărora alăptarea exclusivă a bebeluşului îl protejează pe acesta împotriva contaminării cu virusul HIV mai bine decât o face hrănirea cu lapte praf; conform aceloraşi studii, riscurile cele mai mari sunt asociate alimentaţiei mixte (alăptare + hrănire artificială). Însă aceste concluzii nu au fost deocamdată confirmate.

Anticorpi în lapte

Unele mame prezintă acele boli cunoscute generic drept „boli autoimune”. Printre acestea se numără purpura trombocitopenică idiopatică, bolile tiroidiene autoimune, anemia hemolitică autoimună şi multe altele. Aceste afecţiuni sunt caracterizate prin anticorpi produşi de mamă împotriva propriilor ţesuturi. Unor mame li s-a spus că, dat fiind că anticorpii ajung în lapte, mama ar trebui să întrerupă alăptarea pentru că, altfel, îl va îmbolnăvi pe copil. Aceasta este o inepţie! Din contră, mama ar trebui să continue alăptarea. Anticorpii care alcătuiesc marea majoritate a producţiei de anticorpi din laptele matern sunt de tip IgA secretor. Bolile autoimune nu sunt cauzate de IgA secretor! Chiar dacă ar fi cauzate de aceşti anticorpi, bebeluşul nu asimilează anticorpi de tip IgA secretor. Prin urmare, nu există nici un fel de problemă. Continuaţi alăptarea!

Probleme ale sânilor

  • Mastita (infecţia sânului) nu reprezintă un motiv pentru întreruperea alăptării. La drept vorbind, şansele ca sânul să se vindece mai rapid sunt mai mari dacă mama continuă alăptarea pe partea afectată de infecţie (vezi Fişa informativă Canale mamare blocate şi mastita).
  • Abcesul mamar nu constituie un motiv pentru întreruperea alăptării, nici măcar pe partea afectată. Deşi intervenţia chirurgicală asupra unui sân aflat în perioada de lactaţie este mai dificilă, intervenţia în sine şi perioada postpartum nu devin neapărat mai uşoare dacă mama întrerupe alăptarea, dat fiind că producţia de lapte continuă vreme de câteva săptămâni după întreruperea alăptării. Într-adevăr, angorjarea sânilor prezentă în urma intervenţiei chirurgicale nu face decât să înrăutăţească situaţia. Asiguraţi-vă că medicul nu face o incizie care să urmărească linia areolei (linia dintre partea închisă la culoare a sânului şi partea mai deschisă la culoare). O asemenea incizie poate duce la o scădere considerabilă a cantităţii de lapte. O incizie asemănătoare cu spiţa unei roţi de bicicletă (mamelonul fiind centrul roţii) ar fi mai puţin dăunătoare pentru ţesutul care produce lapte. În zilele noastre, abcesul mamar nu impune întotdeauna o intervenţie chirurgicală. Aspiraţia repetată cu acul sau folosirea unui cateter pentru drenarea abcesului, combinate cu un tratament antibiotic, permit adesea evitarea intervenţiilor chirurgicale.
  • Intervenţiile chirurgicale de orice fel nu impun întreruperea alăptării. Intervenţia respectivă este realmente necesară acum, pe perioada alăptării? Sunteţi sigură că nu sunt posibile alte metode de tratament? Nodulul acela trebuie să fie extirpat neapărat acum, nu se poate peste un an? O puncţie mamară ar fi oare suficientă? Dacă operaţia este absolut necesară acum, asiguraţi-vă încă o dată că medicul nu face incizia în jurul areolei. Puteţi continua alăptarea imediat după încheierea operaţiei, de îndată ce vă veţi trezi din anestezie şi vă veţi simţi în stare să faceţi asta. Dacă, dintr-un motiv oarecare, va trebui să întrerupeţi alăptarea pe partea afectată, continuaţi alăptarea pe partea cealaltă. Unii chirurgi nu cunosc faptul că este posibil să rămâneţi fără lapte pe o singură parte. Nu este nevoie să întrerupeţi alăptarea pentru că aţi suferit o anestezie generală. Puteţi relua alăptarea de îndată ce vă treziţi din anestezie şi vă simţiţi capabilă să faceţi acest lucru.
  • Mamografiile sunt mai dificil de interpretat atunci când pacienta alăptează, însă se pot dovedi utile. Aşadar, cât trebuie să aştepte o mamă până să considere că sânul ei nu mai produce lapte? Evaluarea unui nodul în cazul căruia istoricul medical şi examinarea fizică nu sunt suficiente se poate face şi prin alte metode, în afară de mamografie (de exemplu, prin ecografie sau puncţie mamară). Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre opţiunile existente. Nu uitaţi să menţionaţi faptul că alăptarea este importantă pentru dumneavoastră.

O nouă sarcină

Nu există nici un motiv pentru care să întrerupeţi alăptarea în cazul în care rămâneţi din nou însărcinată. Nu există dovezi potrivit cărora alăptarea în perioada sarcinii v-ar dăuna: dumneavoastră, copilului din pântece ori sugarului. Dacă doriţi să întrerupeţi alăptarea, faceţi totuşi acest lucru treptat; sarcina este oricum asociată cu o rezervă de lapte redusă, iar bebeluşul ar putea să renunţe la sân de bunăvoie.

Când bebeluşul este bolnav

Sunt rare cazurile în care alăptarea va trebui întreruptă din cauza unei boli a bebeluşului. Prin alăptare, mama poate să-şi aline bebeluşul bolnav şi tot prin alăptare, copilul îi poate aduce o mângâiere mamei.

  • Diaree şi vărsături. Infecţiile intestinale sunt rare la bebeluşii alăptaţi exclusiv (deşi scaunele moi sunt foarte comune şi normale la bebeluşii alăptaţi exclusiv). Cel mai bun tratament în această situaţie este continuarea alăptatului. Bebeluşul se va face bine mai rapid pe perioada alăptării. În marea majoritate a cazurilor, bebeluşului îi va fi suficient laptele matern pentru a-şi reveni şi, cu excepţia cazurilor extraordinare, nu va avea nevoie de administrarea suplimentară de lichide – precum aşa-numitele soluţii electrolitice orale.
  • Boli respiratorii. Există un mit medical potrivit căruia copiilor cu infecţii respiratorii nu trebuie să li se dea lapte. Nu comentăm dacă acest mit este sau nu adevărat în cazul laptelui obişnuit, dar cu siguranţă el nu se aplică în cazul laptelui matern.
  • Icterul. Bebeluşii alăptaţi exclusiv suferă adesea de icter, chiar şi la vârsta de 3 luni, deşi, de regulă, culoarea galbenă a pielii abia dacă se observă. Acest lucru este mai degrabă firesc decât să reprezinte o problemă. (Există cauze ale icterului care nu sunt normale, dar, cu excepţia câtorva cazuri extrem de rare, ele nu impun oprirea alăptării.) Dacă alăptarea decurge bine, icterul bebeluşului nu îi impune mamei să renunţe la alăptat. Dacă, dimpotrivă, procesul de alăptare nu decurge în condiţii normale, remedierea procesului în sine poate duce la rezolvarea problemei, în timp ce întreruperea alăptării, chiar şi pe o perioadă scurtă de timp, poate duce la înţărcarea definitivă a copilului. Întreruperea alăptării nu este un răspuns, nu este o soluţie, nu este o idee bună. (Vezi Fişa informativă Alăptarea şi icterul).

Un sugar cu probleme de sănătate nu va avea nevoie mai puţin de laptele matern, ci mai mult!!

Dacă aveţi o întrebare la care nu aţi găsit răspuns mai sus, nu presupuneţi că trebuie să întrerupeţi alăptarea. Nu întrerupeţi! Informaţi-vă. Mamelor li s-a spus că trebuie să întrerupă alăptarea din motive prea absurde pentru a fi măcar puse în discuţie.

Traducere realizata de Patricia Scurtu