Schema de intelegere a puseului de crestere (de la 3 luni)

Puseurile de crestere sunt momente in care multe mame interpreteaza gresit semnalele primite de la bebelusii lor. Primul articol dedicat acestui subiect explica ce sunt si cum pot fi gestionate puseurile.

Pentru multe mame, puseul de la 3 luni e o adevarata piatra de hotar, caz in care informarea corecta este esentiala pentru continuarea cu succes a alaptarii. Ce se poate intampla in timpul unui puseu si modul corect de interpretare a reactiilor bebelusului, aflati in continuare:

CE SE INTAMPLA: supturi mai scurte, la intervaluri mai mari in timp, deci mai putin frecvente
INTERPRETARE ERONATA: „imi refuza sanul!” „ii e foame, nu se satura!”, „n-am lapte suficient!”
IN REALITATE: bebele e deja un expert in ale suptului. In cateva minute extrage tot laptele de care are nevoie

CE SE INTAMPLA: sani moi, nu mai simtim cum „coboara” laptele pe canale, nu mai curg sanii ca inainte cand udam asternuturi, haine etc.
INTERPRETARE ERONATA: „raman fara lapte! pierd laptele!”
IN REALITATE: lactatia este instaurata perfect si complet. Mamelonul prezinta deja un tonus muscular mult mai bun.

CE SE INTAMPLA: totul ii distrage atentia de la supt. Suge bine doar cand e adormit
INTERPRETARE ERONATA: „sanul nu mai prezinta interes pentru bebe, nu mai vrea sa suga”
IN REALITATE: vederea si auzul se dezvolta grozav. Percep mult mai bine lumea inconjuratoare. Curiozitate infantila sanatoasa.

CE SE INTAMPLA: plange cand incepe sa suga, pare frustrat, nervos, suparat…
INTERPRETARE ERONATA: „nu mai iese nimic, nu mai e lapte, nu se satura, plange de foame!”
IN REALITATE: Schimbare importanta in schema suptului: laptele se produce pe moment. Dureaza aprox 2 minute sa iasa, bebele se agita. Trebuie sa se obisnuiasca si sa se adapteze la noua situatie, este si asta un proces de invatare.

CE SE INTAMPLA: incepe sa ia mai putin in greutate, uda si murdareste mai putine scutece.
INTERPRETARE ERONATA: „ii e foame! nu se hraneste suficient!”
IN REALITATE: ritmul de crestere incetineste. Nu vor mai lua in greutate de-acum incolo la fel ca in primele saptamani.

Cosmina Cos

Anunțuri

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (VII)

Unele dintre cele mai des intalnite probleme cu care se confrunta noile mame sunt canalele infundate si mastita. Solutia in acest caz nu este completarea cu lapte praf, care poate da totul peste cap, asa cum s-a intamplat in cazul Ancai si al lui Victor.

Fix cand Victor a facut 6 saptamani am facut o mastita urata: febra mare, frisoane, dureri musculare, san foarte dureros si, in plus, mamelonul era foarte sensibil – ma durea la cea mai mica atingere. In ciuda durerii si starii generale proaste, am facut cam tot ce citisem ca se face pentru a desfunda canalele: comprese calde si masaj circular, bebe la san (probabil nu atat de mult cat ar fi trebuit), folosit pompa cand nu era bebe la san. Desi dupa ce am pompat vreo ora am scos numai vreo 10-20 ml si canalele erau in continuare infundate. Acesta a fost momentul in care am recurs la prima doza de lapte praf !

Era seara, eu eram cu un san varza de la mastita si pompat, si cu celalalt de la prea mult alaptat si bebe cerea de mancare. Nu putea fi consolat nicicum… N-a avut nici o retinere in a accepta biberonul cu 100 ml de lapte praf. A primit lapte praf timp de 8 zile, o data sau de ori pe zi… de fiecare data numai dupa ce se declara nemultumit de oferta de lapte matern.

Desi pe vremea aceea nu eram inca pe grupul Alapteaza!, stiam ca nu e ok alaptarea mixta – ca scade lactatia si in final se ajunge doar la lapte praf. Asa ca imi doream foarte tare sa renunt cat mai repede la acel supliment. Dupa primele zile cu lapte praf am cerut ajutorul unei prietene, Iulia, sa imi recomande un consilier in alaptare! Iulia a facut mai mult de atat, m-a si adaugat pe grupul Alapteaza!. Pana la vizita consultantului in alaptare, renuntasem deja de vreo 2 zile la lapte praf – informatiile aflate pe grup m-au ajutat, mi-au confirmat ca ce citisem pe diverse site-uri este ok si ca ce fac este bine (nu a fost nevoie sa intreb nimic, doar am citit fisierele de la Files si celelalte subiecte deschise). Iar consultantul mi-a dat si mai multa incredere: lapte matern este destul – dovada fiind scutecele ude si cresterea in greutate, laptele matern se face oricum si in timp ce suge bebe. Problema la mine era de „debit” – laptele curgea foarte greu, bebe nu avea rabdare si se enerva, se smulgea de la san si plangea.

Cum am renuntat la lapte praf ?
In momentul in care devenea nervos la san incercam sa il calmez prin alte metode – plimbat in casa in sling, dansat cu el in sling, cantat. Cateodata chiar reusea sa adoarma un pic. Cand se calma sau se trezea il puneam iar la san. La nevoie repetam procesul de calmare. Nu a fost deloc usor, dar asa am reusit sa renunt la laptele praf ! Bebe a continuat sa fie nervos la san inca vreo 2 saptamani dupa saptamana de puseu, dar ne-am descurcat.

Evident, am apelat si la diverse metode de crestere a lactatiei: ceaiuri – cate 2-3-4 litri pe zi, apoi am aflat ca e suficient sa beau doar cat imi e sete, Galactogil – nici un efect la mine, Galafor – a avut efect, dar nu spectaculos, si la disperare am apelat si la More Milk Plus care a avut un efect vizibil, dar din pacate nu a fost tolerat de bebe: ii dadea dureri de burta, desi el n-a avut colici niciodata, asa ca am renuntat la el dupa o saptamana. Bebe si-a revenit si lactatia a ramas, in principal datorita alaptatului des.

Din pacate acea mastita s-a nimerit fix in mijlocul mega puseului de crestere de la 6 saptamani. Iar eu, in loc sa il las pe bebe sa suga cat are nevoie ca sa creasca productia, incercam sa il alaptez cat mai rar, din cauza durerilor. La vremea respectiva stiam de existenta puseurilor, dar nu realizam cat de importante sunt si ce impact au. Daca as fi fost de la inceput pe grupul Alapteaza!, precis altfel as fi tratat puseul. Acum, avand mai multe informatii si fiind mai sigura pe mine, imi place sa cred ca in aceeasi situatie as reusi sa evit laptele praf.

Privind partea buna a lucrurilor, datorita acestei probleme am ajuns sa fac parte din grupul Alapteaza!, cu ideile caruia rezonez 100%. Iar mai departe tot acest grup mi-a confirmat ca instinctele mele sunt corecte in ceea ce priveste co-sleeping-ul, alaptatul oricand si oriunde, oricat de des, adormitul la san si in brate, purtatul cat cere bebe si multe altele.”

28 mai 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (I)

Prima poveste cu happy-end din seria „Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf” este cea a Cristinei D., mama Mirianei.

Astazi se implinesc 6 luni de cand minunea mica a intrat in vietile noastre si ni le-a schimbat definitiv. Drept urmare, azi implinim 6 luni fara 8 zile de alaptat exclusiv. Fara apa, fara ceai, fara picaturi de lamaie…:)

Miriana a venit pe lume in urma unei nasteri vaginale esuate intr-o operatie cezariana de urgenta, vineri seara, in 30 noiembrie 2012. E important amanuntul cu cezariana. Ca in cazul multor viitoare mamici, informatia care venea inspre mine era de la medic ginecolog, mama, prietene cu copii si site-uri si reviste online. Eram deja pe grup, dar nu eram prea prezenta si nu prea urmaream discutiile. Ce stiam era ca in cazul unei cezariene, laptele „vine” mai tarziu. Unele surse vorbeau despre colostru ca fiind un fel de lichid ce nu are neaparata legatura cu laptele, altele nu-l mentionau deloc.

Singurul lucru de care eram foarte sigura, era recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care spunea asa: alaptat exclusiv timp de 6 luni, apoi alaptat in paralel cu introducerea de alimente noi, cel putin un an, ideal doi.

Asa ca am nascut prin cezariana si imi era frica de „lipsa” laptelui. Bineinteles ca la maternitate mi s-a spus in prima ora cand mi-a fost adusa copila la san ca nu am lapte inca, dar ca e bine ca fetita sa-si exerseze reflexul. Apoi, au mai urmat doua „lovituri” – prima a fost proba suptului (unde a reiesit cantitatea de 10 ml!), a doua doctorita neonatoloaga, care mi-a spus la externare ca NU AM LAPTE!!! (Asta dupa ce a tras un pic de sani si au iesit niste stropi) recomandarea ei a fost de lapte matern (atata cat este!) plus formula si pus bebele la program de 3 ore la san. Aceeasi recomandare mi-a facut-o si doctorul ginecolog, in plus mi-a spus si el ca nu cumva sa tin bebele mai mult de 15 minute la un san, ca o sa-mi faca ragade (monstrul de bebe!) si o sa ne vedem mai repede decat mi-as dori pentru o interventie chirurgicala.

Acasa, disperare mare, venit doctorul pediatru, noroc ca pe lumea asta mai sunt si doctori cu informatiile la zi. Am primit de la ea un numar al unei doamne doctor, consultant in alaptare, asa ca a doua zi am sunat-o. A venit foarte prompt si mi-a vorbit despre tinut bebele la san, alaptatul la cerere, fara ceas, fara orar, contactul piele pe piele, atasamentul corect in timpul suptului si sistemul de nutritie suplimentara (SNS). Inainte sa plece, am intrebat-o daca e ok ca bebele sa stea si mai mult la san decat cele 15 minute standard, daca am voie sa mananc x mancaruri, daca sa nu-i mai dau DELOC lapte praf. Raspunsurile ei au fost afirmative, asa ca am pornit pe un nou drum, plina de entuziasm. Pana noaptea ce a urmat cand, din cauza oboselii mele prelungite probabil si a puseului de o saptamana, bebe nu se oprea din plans, refuza sanul, asa ca a mai primit o sticluta de lapte praf. Ultima. In a opta zi de viata, Miriana a primit ultima ei sticla de lapte praf. Asta a fost istoria invatarii si dezvatarii noastre cu laptele praf. 🙂

Cele mai importante lucruri pe care le-am invatat eu din povestea asta:

  1. Durerea ca ma credeam incapabila sa-mi hranesc copilul depasea orice limita a imaginatiei mele si nu doresc nimanui sa simta ce am simtit eu zilele acelea.
  2. Existenta acestui grup m-a salvat, pentru ca sfaturile doamnei doctor, desi foarte bune, nu-mi sunau zilnic in ureche, in schimb ele mi se perindau zilnic prin fata ochilor sub forma povestilor de pe grup, care erau exemple vii ca lucrurile pot merge si foarte bine si natural in ceea ce priveste alaptarea.
  3. Am invatat sa-mi ascult instinctul.
  4. Solutia renuntarii la sticla in cazul nostru a fost pur si simplu renuntarea la sticla. Am renuntat la sticla si mi-am asezat copilul la san toata ziua, acolo unde-i era locul.
  5. Cei 10 ml de lapte care au rezultat la proba suptului erau nici mai mult nici mai putin decat exact ceea ce dorea si avea nevoie bebele in momentul acela si nu completarea de inca 60 ml de lapte praf pe care a inghitit-o dupa.
  6. Cantitatea de lapte muls nu reflecta cantitatea de lapte pe care o poate produce corpul meu cand am bebele la san. Nu am reusit niciodata sa colectez mai mult de 40 de ml odata, din ambii sani impreuna.”

30 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

„Ajutor, bebe 3 luni, nu mai am lapte!” si puseurile de crestere fizica si cerebrala

Povestea 1. „Bebelusul meu a implinit de curand 3 luni. Seara nu mai vrea nicicum sa stea la san, suge 3-5 minute, scoate sanul, se enerveaza, se agita, incepe sa planga. Am incercat sa-l pun din nou, acelasi lucru se repeta. Astazi e a 5-a zi de cand face asa, pur si simplu ne chinuim cateva ore.
Cand am vazut ca nu se linisteste nicicum, m-am dus si i-am pregatit un biberon, l-a baut imediat si a adormit neintors 3 ore!
Ziua suge cat de cat, dar parca sanii sunt asa de moi, nu-i mai simt plini deloc, asa cum se intampla pe la 2 luni. I-am dat si ziua biberon, cum vedeam ca incepe sa planga si sa se agite.
Concluzia ? E clar, nu mai am lapte! ”

Povestea 2. “Bebelusul meu are o luna si cateva zile si sta non-stop la san, nu mai pot sa-l desprind de acolo. Suge intr-una, se mai agita, da din maini, scoate sanul, il ia iara, iara suge si tot asa timp de 3 ore.
Eu simt ca nu mai iese nimic din sani, am incercat sa mulg, nu scot decat 20 ml. Cred ca el tot vrea lapte si eu nu mai am suficient! Si am verificat, i-am dat un biberon si l-a papat pe tot, in cateva minute!”

Foarte des se intampla sa auzim istorisiri precum cele ale mamicilor de mai sus. Concluziile lor, din nefericire sunt gresite. Haideti sa vedem de ce.

In viata unui bebelus, apar asa numitele puseuri de crestere fizica si cerebrala.

1. Cand apar si cum se caracterizeaza ?

„La o saptamana, la trei saptamani, o luna, la trei, sase, noua luni, sugarii inregistreaza niste perioade destul de dificile atat pentru ei cat si pentru mamele lor, indiferent de modul in care sunt hrăniţi. Pentru bebelusii alaptati, un puseu de crestere poate insemna plansete, iritare – termenul englezesc de ‘fussy” e foarte nimerit. In plus, cere să fie alaptat foarte des, iar nopţile sunt un cosmar de baby showers. Puseurile de crestere sunt problematice pentru o mama mai putin informata, pentru ca femeia are impresia ca nu mai face fata alaptatului.

Puseul de trei luni este un adevarat baraj pentru mame. Majoritatea celor care nu ofereau completare acum incep să ofere copilului lapte la biberon, micsorand simtitor posibilitatea alaptarii pe viitor. In timpul puseului de crestere, copilul suge mai mult pentru a determina sanul sa producă o cantitate mai mare de lapte.” Ramona Bunescu, consultant in alaptare

In afara de puseul de crestere, in jurul perioadei de 3 luni, se mai intampla ceva : “productia de lapte inceteaza a fi controlata de hormonii postpartum ai mamei, si incepe a fi controlata de informatia pe care corpul mamei a adunat-o pe timpul saptamanilor anterioare de alaptat. Daca bebelusul nu a supt in mod frecvent in acele saptamani de la inceputul vietii sale (adica daca a primit si biberon, daca a fost alaptat dupa program, daca nu a fost alaptat mai ales noaptea) productia de lapte a mamei poate scadea de la trei luni incolo din cauza ca nu au fost create destule « fabrici de lapte » care sa egaleze productia cu nevoile sugarului.” Karyn-Grace Clarke, consultant in lactatie.

2. Cat dureaza?

“Un puseu de crestere poate dura intre 3 si 7 zile, dar daca este mai lung nu sunt motive de îngrijorare [ex. poate dura si 14 zile]. Nu uitati ca fiecare biberon oferit intr-o asemenea perioadă critica are ca efect faptul ca organismul nu se mai muleaza pe necesitatile copilului. Acesta, nemaisugand des, da semnalul că NU este nevoie de mai mult lapte.” Ramona Bunescu, consultant in alaptare

3. Rezultatul unui puseu

„Dupa puseu, copilul iese cu ceva in plus, ceva vizibil. Fie a crescut [in greutate, in inaltime], fie are o abilitate, [o achizitie neuro-psiho-motorie] nouă: se întoarce, se taraste… sau are deja obiceiuri de bebelus mai mare.” Ramona Bunescu, consultant in alaptare

Lactatia creste si ea in mod vizibil, mama are lapte cat pentru doi! (daca renunta, nu mai are lapte suficient nici pentru unul). Cantitatea de lapte va continua sa se regleze in mod dinamic, functie de cum cere bebelusul. Cand vor veni perioadele in care suge mai putin, nu are cum sa se piarda laptele, se va produce cat cere bebelusul.

4. Ce poate face mama cand vine un puseu:

1. Sa fie relaxata, sa nu intre-n panica, sa inteleaga ca un puseu de crestere e un timp extraordinar pentru cresterea lactactiei, nu pentru scaderea ei.

2. Sa aiba incredere ca are lapte suficient daca-l lasa pe bebelus sa stea cat vrea la san, asigurandu-se ca e atasat corect (chiar si daca suge-n gol, daca sanii sunt moi, etc), si nu cedeaza in favoarea biberonului de lapte praf. Sanii moi, pompatul a doar 5ml/20ml/40ml/60ml/x ml sunt metode false de a determina cat lapte produce. Intotdeauna este lapte in sani, indiferent daca sunt moi/tari, iar mulsul cu pompa arata doar cat poate mama sa pompeze!

3. Sa invete sa gestioneze momentele de agitatie ale bebelusului cu calm, aplicand orice solutie il ajuta pe bebelusul ei: sa-l plimbe, sa-l legene in pozitia in care-i place, sa puna zgomote albe, sa ofere celalalt san (nu biberonul), daca fluxul devine mai lent, chiar daca-i a 11-a oara cand face asta!

4. Sa schimbe pozitiile de alaptare, oricare e confortabila si pentru ea si pentru bebe.
http://www.breastfeeding-problems.com/breastfeeding-positions.html

http://kellymom.com/ages/newborn/bf-basics/latch-resources/

5. Sa faca compresii ale sanului, ca aici:

6. Sa se asigure ca-l ataseaza corect la san pe bebe. Cand e bine atasat, transferul de lapte este cel mai bun, stimularea este cea mai ridicata.

Principiile atasarii corecte :
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=75:when-latching&catid=5:information&Itemid=17

7. Sa-si ia o carte de citit, sa-si puna muzica/film, sa faca ceva ce-i place, de care sa-si aduca aminte cu drag cand mai vine alt hop. In perioada asta poate citi cartea ce-si dorea de mult sa o termine!

8. Sa se hidrateze, sa manance si sa doarma cat are nevoie. Nu trebuie sa bea litri de apa pe zi sau sa manance kg intregi pentru a produce lapte! Sa doarma odata cu bebe, chiar daca atipeste doar pentru 10 min. Dormitul cu bebe poate simplifica situatia si ar ajuta la evitarea extenuarii, mai ales noaptea, cand acesta ar suge des sau non-stop.
Sotul/familia poate sa ajute cu treburile casei.

9. Daca doreste, pentru confortul ei psihic, poate sa bea ceaiuri pentru stimularea lactatiei (fenicul, anason, chimen), pastile/picaturi (galafor, galactogil, fenugreek-schinduf, more milk plus), etc.
http://kellymom.com/bf/can-i-breastfeed/herbs/herbal_galactagogue/

10. Sa-si aminteasca mereu ca trece si perioada asta, si ca au trecut si alte mame pe aici si au razbit. Sa-si priveasca bebele cum creste vazand cu ochii doar cu laptele ei 🙂

5. Citeşte mai mult aici:

http://blogulmeumediocru.blogspot.ro/2010/06/puseuri-de-crestere-fizica-si-cerebrala.html

http://kellymom.com/bf/normal/growth-spurts/

http://barefootmothering.blogspot.ro/2011/01/growth-spurts.html

http://www.thewonderweeks.com

Nota: Desi e mentionat in primul link de la ultima sectiune, reamintesc ca nu toti bebelusii trec prin toate puseurile de crestere. Si nu la toti se intampla EXACT la 1 luna sau EXACT la 6 luni. Insa constatarile arata ca, in medie, la aceste varste apar puseurile. Importante sunt caracteristicile, mama sa urmareasca copilul, ghidul este el.

(Adina Branici)