Ecuatiile alaptarii: „san gol” vs „san plin”

In alaptare, avem 2 ecuatii simple de tot:

1. San „gol” = lapte mult + bogat in grasimi.
2. San plin = lapte putin + sarac in grasimi.

Acest lucru se traduce in 2 principii fundamentale ale lactogenezei faza III (bazata pe control autocrin, local, in sistem cerere-oferta, faza care dureaza pana la finalul alaptarii):

1. Cu cat alaptezi mai des, cu atat se produce mai mult lapte.

Ce inseamna des? La cererea copilului, la primele semne de foame, nu cand plange. Mai inseamna ca, daca-i des, sanii sunt aproape mereu „goi”. Dar ei nu sunt goi efectiv niciodata, ei produc in continuu.

Ce rezulta de aici:
Cu cat alaptezi mai rar, cu atat se produce mai putin lapte.

Ce inseamna mai rar? Bebe ajunge la san rar daca e perturbata cererea sa de catre biberon, lapte praf, ceai, suzeta, alaptat la program. Asta inseamna ca sanii se vor intari la un moment dat. Cand va ajunge bebe la san va drena sanul, se va transfera laptele din „depozitul” sanului si se simte acea senzatie de golire. Insa ce s-a intamplat e ca s-a transmis deja informatia ca sanul sa nu mai produca, nu mai are unde se stoca si nimeni nu-i la tzitzi sa ceara. Cu cat nu mai apuca sa se depoziteze si starea sanului e permanent moale cu atat e lapte din belsug.

2. Cu cat alaptezi mai des, cu atat se produce mai repede lapte.

Ce rezulta de aici:
Cu cat alaptezi mai rar, cu atat se produce mai greu lapte.

BiancaB

Adina Branici

Referinte:

kellymom.com – un site cu articole de specialitate, in care se explica, printre multe altele, si despre cum se produce laptele, fazele lactogenezei, despre rolul sistemului endocrin/autocrin, despre concentratia de grasimi, etc. Kelly Bonyata este consultant IBCLC in SUA.

Anunțuri

Bebelusul de tinichea al societatii

Deunazi am dat peste imaginea bebelusului de tinichea al societatii… E un bebelus mult dorit si asteptat, parintii plini de incantare se pun in miscare sa-i pregateasca cel mai bun loc in lumea asta: camera lui, patutul lui. Ii cumpara biberoane, sterilizator, suzeta, un iepuras de plus.
Se naste. De cum ajunge acasa, intra la „academia independentei”, trebuie invatat sa se descurce singur, ca sa fie un bebelus de succes. Cum altfel ?
Cateva lectii dureroase il asteapta.

Ii e foame, cauta sanul, se lipeste de mama. Ah, este indepartat, primeste o bucata de silicon agatata de un biberon, 90 ml lapte praf – la portie. Are mese la program, din 3 in 3 ore. Peste o luna, trebuie sa fie in stare sa-si tina singur biberonul cu lapte praf in manuta.

Nu-i place nicicum in patut. E asa rece si gol, el vine de la cald, din mama. asa ca, o cheama prin plans, nu stie cum altfel…dar daca suspina dupa ea, dupa bratele ei, mirosul ei, este lasat noapte de noapte sa planga, sa stranga in manute un iepuras rece si fara viata. Trebuie sa invete sa doarma si sa adoarma singur, in curand sa doarma toata noaptea. Chiar daca mama ii aude chemarea ce-o taie pana in suflet, trebuie sa fie brava, sa nu cedeze, sa nu mearga la el. face asta spre binele lui, desigur.

Incet, incet, bebelusul se ofileste pe dinlauntru. Foamea de piele, de pielea mamei, caldura de la sanul ei, sunt tanjiri a caror implinire se pierde in mormanul de: „nu-l lua in brate ca-l rasfeti”, „nu dormi cu el ca se invata prost”, „nu-l adormi la san ca nu-i bine”, „te manipuleaza”, „toata ziua cu el in brate, nu o sa mai ajunga-n veci independent”, „daca plange, da-i suzeta”, „nu-l dragali, saruta-l doar in somn sau doar cand faceti pozele de familie ca altfel devine mamos”.

Pe la trei-patru luni trebuie sa bifeze prima mancare solida: sucul de morcovi! apoi cereale, doar trebuie sa corespunda graficului de crestere.
Nu-i place, scoate lingurita afara…
Tot pe la patru luni trebuie sa il puna mama si tata intre perne sa stea in fund, pe la sase sa-l tina de maini sa umble in picioare. Cu cat devine mai repede independent, cu atat mai bine. La final de an e si concurs intre familii. Daca castiga, are diploma…de prunc de tinichea!

Asta sa fie definitia independentei reale? Independenta prin ruptura, instrainare, fortare ?

Oh, cat de falsa si denaturata e imaginea societatii despre cea mai gingasa fiinta umana.
Am ajuns sa cream inlocuitori artificiali pentru prezenta umana. In loc de san ca hrana – biberon, in loc de san ca mangaiere si confort – suzeta, in loc de trupurile noastre langa el noaptea – singur, cu un iepuras de plus. Orice, dar nu noi, mama si tata. cu pretul demolarii lui, al bebelusului.

Nu exista mai bun loc pe lumea asta decat bratele mamei si ale tatalui, nu exista mai buna hrana decat la sanul mamei. Nu exista sa devina alintat, rasfatat, mamos, nu exista sa ramana mereu in brate, decat daca exact nevoile astea nu i le implinim cand le are. Cu cat ii sunt indeplinite nevoile de baza in mod natural si firesc, cu cat nu ii sunt stinse, cu atat va inflori mai mult, cu atat se va simti in siguranta si se va desprinde singur. Si cand va face asta, ii vom duce dorul. Va pleca de la san, din patul nostru, in camera lui, patul lui, casa lui.

Cu cat fortam independenta, cu atat mai dependent va fi de fapt. Faceti un test, mergeti in parcuri si ascultati ce povestesc parintii despre copilul lor: cati se plang ca e mamos si rasfatat, ca nu vrea decat in brate, ca au incercat totul, ca trebuia dezvatat de aia, de aia…de ei…
Peste ani, ne va cuprinde regretul ca nu l-am tinut la san, ca nu l-am tinut in brate cand era mic, ca acum nu mai putem. regretul ca nu i-am simtit caldura trupusorului langa noi, ca nu i-am spus „te iubesc” cand era treaz, ca nu l-am mangaiat si sarutat de mii de ori pe zi.

Nu ne mai trebuie bebelusi de tinichea!
Vrem bebelusi de catifea!

Adina Branici

In urma unor reactii la articol, completez aici ce am raspuns unei mame, pentru oricine a simtit articolul ca o judecata sau o ignorare completa a adultului sau a altor copii din familie:

Ohh, cat de inteleg ca nu-i usor cu doi copii, ca vrei timp macar 5 minute pentru tine sa mananci sau sa mergi la toaleta!

dar articolul nu judeca pe nimeni, de ce simti asa?
e prezentata societatea asta in care traim, care ne invata sa ne instrainam de bebelus pe motive nefondate ( ca se invata prost, ca devine razgaiat bebelusul) , ne invata sa ne infundam dragostea neoferindu-le bratele noastre cand ei au nevoie, sa facem training-uri prin plans, sa-i fortam la diverse achizitii, cand ei inca nu sunt pe deplin pregatiti, etc. ne invata ca bebelusii sunt manipulatori, dar ei au nevoi la fel de fundamentale ca si ale noastre, ale adultilor.

nevoia de afectiune a unui copil nu neaga nevoile unei mame!
toti au nevoi, bebelusul, ceilalti copii din familie, mama si tata/sotul si sotia. le implinim pe toate, cum putem mai bine, fara sa impunem doze de dragoste maxime si minime nicicaruia din familie. care-i doza maxima de imbratisari si sarutari pe care daca ti-o da sotul e considerata rasfat, in sensul negativ? exista vreo limita? te sufoca sotul cu dragoste? in acelasi fel, nu putem spune ca bebelusul e rasfatat daca are nevoie sa stea in brate, sa fie langa mama lui, cat e mic.

nu tinem pe nimeni in brate cu forta, asta e o alta extrema si din nou nu despre asta e vorba in articol. or fi si din acestia, dar nu stiu cum vine asta. nu vrea in brate si gata, mai nou ar tb sa o fugaresc prin casa sa o prind. si nici sa fie alaptata cu forta nu merge. oricine a ajuns in etapa de a alapta un copil mai mare, stie asta.

deci linistita, ocupa-te de tine, dormi cat poti, nu e absolut nici o problema daca ai nevoie de 5 minute sa manci sau juma de ora pentru dus, recreaza-te psihic, oridecate ori ai nevoie. atata timp cat nu ignoram nevoile copilului si le consideram la fel de legitime ca si ale noastre, le vom implini bine pe amandoua.

oricum la un mom dat vine vremea cand chiar vom avea timp doar pentru noi

Si niste completari:

Problema societatii pe care o prezinta articolul este ca am ajuns sa credem si sa ne lasam convinsi ca toti bebelusii se nasc cu manifestari patologice, sunt bolnavi. pt ca au nevoie de dragoste, de afectiune. si ca atare, trebuie sa-i tratam, trebuie sa-i dezintoxicam, sa-i dezvatam. dragostea si afectiunea pe care o vor ei, o vrem si pt noi, adultii, dar noi nu suntem bolnavi, doar bebelusii.
e normal ca o sotie sa fie imbratisata, sarutata de sot. il manipuleaza prin faptul ca are nevoie de manifestarile astea? fac comparatii la nivel de familie pentru ca despre familie e vorba in esenta. n-am vazut la nimeni o reteta despre cate grame minime de dragoste sa pui in relatia sot-sotie ca sa functioneze si sa se dezvolte armonios. in schimb retete stricate, tocmai datorita faptului ca e prea putina, da. de ce oare punem limite copiilor nostri?

nu-i ceva fundamental gresit in gandirea asta?

spunea cineva ca trebuie sa gasim un echilibru : nici prea mult in brate, nici prea putin. bun, concret, cat de mult e prea mult si cat de putin e prea putin? cine stabileste doza pe baza a ce? eu nu am vazut bebelusi plangand fara un motiv, niciunul. intotdeauna a fost o problema acolo. afara numai daca noi am ignorat-o, am considerat-o invalida.
dar ne-ar placea sa vina sotul la noi, sa vada ca vrem o sarutare, o mangaiere si sa zica : neee, nu-ti trebuie, n-ai nevoie, doar te faci!

e mult mai simplu : in loc sa stam sa traducem in limbaje de genul : sigur ma pacaleste copilul, e rasfatat, i s-a suit la cap, etc, privim nevoia lui la fel de legitima ca a noastra si gata. copilul stie cand si cat are nevoie de brate si cand nu. hai sa i le deschidem cand vrea sa se cuibareasca in ele si sa le eliberam cand fuge fericit din ele. si mai ales cand avem brate sanatoase. mi se intrista sufletul sa citesc aici de mame care au probleme serioase medicale si nu-si pot tine copiii in brate, desi tanjesc dupa asta.

sau ai o durere si plangi. vine sotul si-ti tranteste usa-n nas. sau invers, are sotul o nevoie si o ridiculizam. e bine asa? la bebelusi oare de ce-o fi bine? ni se zice ca li se dezvolta plamanii, creierul, dorm mai luung, daca ii lasam sa planga, daca facem cio. ni se dezvolta si noua creierul daca aplicam aceeasi metoda ? in ce fel am rezolvat adevarata nevoie? nicicum, nerezolvarea ei duce la rani, la instrainare. daca primesti 3 usi peste nas pe saptamana nu mai e mult pana la instrainare totala.

Mamele trebuie sa inteleaga ca scopul articolului nu e sa porneasca o batalie intre „mame bune” si „mame rele” si nici nu vrea sa faca separari sau catalogari de genul. asta-i primul si ultimul argument in multe discutii. de ce nu se poate trece de nivelul asta?

toata ideea e sa porneasca cugetari de genul: hmm, oare asa o fi ? oare asta ni se spune in societatea actuala, cum zice aici ? sau sunt exagerari, aberatii?

bun, o luam altfel – cand am auzit ultima oara : ia-ti bebelusul in brate, tine-l acolo cat vrea el ? nu-ti fie teama ca adoarme la san? e perfect sa vrea sa te aiba langa el cand doarme ? e firesc sa fie dependent de tine ! (daca nu de tine, mama lui, atunci de cine, de vecina ? )

apoi care-s argumentele obiective, rationale, pentru care mereu urechile noastre asta aud : ca nu-i bine! ?
hai sa vedem concret : studii care demonstreaza ca nu-i bine sa-ti alaptezi copilul ci e mai bine sa-i dai lapte praf. studii care demonstreaza ca nu-i bine sa-l tii in brate, sau ca nu-i bine sa doarma langa noi.
luam sursele si apoi verificam daca sunt validate stiintific.

cugetam si vedem daca cugetarea aduce transformare sau nu.

unde-i demersul acesta?
ne blocam mereu in : ” sunt o mama rea daca ? ” si nu mai mergem mai departe.

sa mai subliniez o data : sunt copii care dorm bine in patut, foarte bine. care nu cauta atat de mult bratele noastre, foarte bine. sunt, dar sunt mult mai putini. sunt in general exceptii.

ne uitam la bebelus, ne citim bebelusul si vedem cum ii e bine, asta-i tot. si intelegem ca nevoile lor sunt la fel de legitime ca ale noastre. asta-i tot.

cand ni se spune ca trebuie sa fie independenti de mici ca asa-i bine iar pentru asta ei, bebelusii trebuie sa treaca printr-un proces dureros, trebuie dresati, nu inseamna ca ne luptam contra felului in care au fost creati ? daca e bine si firesc sa fie independenti de ce trebuie sa ne luptam cu lacrimile lor sa-i schimbam de la nastere, caci ei vin cu o complet alta setare ?
facem un test si aici ? punem copilul in patut sa doarma singur . incepe sa planga. se linisteste in bratele noastre. mai incercam o data. se repeta. cum ii e lui bine? daca ii e bine in bratele noastre acolo il lasam. daca e linistit in patut, putem sa-l lasam acolo. fara dresaje, antrenamente, ci daca e linistit el singur.
nimeni nu spune ca patutul e dusman in casa omului, isi are si el foloasele lui si am mai discutat despre asta, dar e o diferenta intre a trebui sa faci antrenamente de cio ca sa poata sta in el copilul si a-l folosi in asa fel incat sa nu fie negate nevoile lui.

apoi cazul in care bebelusul se imbolnaveste : tot va ajunge in bratele mamei si va fi luat in pat cu ea, nu lasat singur, pt ca trebuie supravegheat si pt ca transmite ca are nevoie de mama langa el. atunci are o problema. dar daca are nevoie de afectiune zilnica, o ignoram?

mai discutam cazul celor din orfelinate, copii ramasi fara parinti caci ei au plecat la lucru in alte tari ( nu discutam aici motive, sigur pot fi complexe) ? dar mai putem spune ca nu e evident ca le lipseste afectiunea ?

nu e drama, nu e chiar asa, copilul e bine, e fericit cand ne vede de fiecare data, uite ca a crescut si fara sa fie tinut toata ziua in brate, sau n-are nici o problema ca n-a dormit cu noi ca n-am vrut noi . nu e o drama, ni se spune. oare? noi cate drame si rani purtam in sufletele noastre? si cat timp a trecut peste ele? abia poate dupa ce avem copii la randul nostru le realizam…

nu-i drama cand suntem tratate de sot cu raceala, ignorare, mereu nevoile noastre raman neimplinite ? nu-i drama, nu-i bai, nu-i asa?…

Adina Branici

Alăptăm, conversăm

Î: De câte ori mănâncă un bebe alăptat la cerere?
R: La cerere. Adică de câte ori vrea.
Î: Bine, bine, dar asta ce înseamnă, o cifră ceva?
R: Ah, el nu mănâncă cifre, el mănâncă litere. De X ori 😉

Î: Dar copilul ăsta de câte ori mănâncă?
R: De cate ori vrea.
Î: Bine, bine! Dar cât de des?
R: Cât de des cere :))

Adina Brănici&Moni Damian

Despre proba suptului si de ce NU ar trebui facuta in mod normal

Proba suptului (testul cantarului ) este facuta de multe mame fie la recomandarea medicului, fie din proprie initiativa, pentru a determina daca au suficient lapte si/sau pentru a vedea cat a luat in greutate bebelusul.

Daca acesta nu a luat in greutate conform graficelor, numeroase proaspete mame trag concluzia gresita ca nu au suficient lapte si din pacate incep sa suplimenteze cu formula. Aceasta practica este ca picatura chinezeasca, poate fi o tortura psihica pentru mama.

Proba suptului este foarte simpla: se cantareste bebelusul inainte de supt (masa in g) si dupa supt (masa in g). Diferenta intre cele 2 valori este echivalata cu ml, rezultand astfel cantitatea de lapte supta de bebelus.

Ce probleme are aceasta metoda:

1. Gramele (g) nu sunt echivalente cu ml. Adica sunt echivalente, DACA densitatea substantei este 1. Apa are densitatea 1, ea este substanta de referinta. Daca densitatea unei substante nu este 1 g/ml (sau 1 gml) , atunci se divide 1 g la densitatea respectiva (in g/ml) si se obtine cati ml = 1 g.
Laptele matern in schimb are o valoare intre 1,026-1,036 g/ml, cu o medie a densitatii laptelui matur de ~ 1,031 g/ml la 60 °F , gravitatia specifica fiind de 1,031. Colostrul inregistreaza valori intre 1,030-1,040 g/ml.

Cum calculam? Iata cateva exemple : 728 g = ~706 ml; 818 g=~ 793 ml; 208 +/- 56,7 g per san = ~202 ml* 2= 404 ml

2. Conform La Leche League International (LLLI), rezultatul unei probe a suptului este o informare limitata a transferului de lapte de la acea masa specifica, in acea zi specifica, in acel mediu specific si poate, sau nu, fi reprezentativa pentru fiecare alaptare.

3. Tot LLLI spune ca probe izolate ale suptului care demonstreaza transfer de lapte mai putin decat cel asteptat nu elimina alti parametri (luarea in greutate, semnele de saturare ale bebelusului in raport cu duratele normale de supt) pentru a determina eficacitatea alaptarii per ansamblu si transferul adecvat de calorii in 24 ore necesar pentru saturarea si cresterea bebelusului.

4. De asemenea, LLLI considera ca proba cantarului nu ne spune absolut nimic despre continutul caloric al laptelui supt si nici daca bebelusul primeste sau nu suficiente calorii in 24 ore.

5. Sunt frecvente erorile de cantar, pot sa apara valori dupa supt mai mici decat valorile de dinainte de supt.

6. Adeseori apar erori de gestionare incorecta a probei suptului de catre mama/medic: cu/fara haine, ore diferite, calculat/necalculat scutecul cu pipi sau scaun umplut tocmai in timpul suptului, imposibilitatea de a masura cantitatea de lapte regurgitata, probe de supt din fiecare san, cu rezultat mai mic dupa supt si din al doilea san.

7. Aceasta practica implica mult stres psihic, bataie de cap pentru mama si stare de agitatie. Multi bebelusi plang in timpul procedurii pentru ca trebuie dezbracati, pusi pe cantar, luati de pe cantar, imbracati, cand tot ce-ar avea nevoie atat mama cat si bebelusul ar fi sa se bucure lipiti unul de celalalt si-n timpul alaptarii si dupa.

Metoda corecta de determinare daca un bebelus primeste suficient lapte de la mama, nu este cantarul, ci consta in urmatoarele trei criterii:  numarul de scutece ude/24 ore si consistenta, culoarea si numarul de scaune/24 ore și suptul eficient.

Totul este in regula daca bebelusul are 5-6 scutece ude dupa 4-5 zile de la nastere si 3-4 scaune dupa 5 zile de la nastere pana catre 4-6 saptamani. Apoi, frecventa scaunelor poate scadea pana la un scaun la 3 zile sau 10 zile sau mai mult. Pentru informatii mai detaliate despre scaunul bebelusilor alaptati exclusiv cititi articolul Intrebari frecvente. Urmariti bebelusul timp de 2 zile. Daca nu uda scutece si nu face scaune, solutia nu este completarea cu lapte praf. Solutia e sa tineti bebele cat mai mult la san. Cu cat tineti mai mult bebelusul la san, cu atat sanul va produce mai mult. Cu cat dati lapte praf mai frecvent si mai mult, cu atat laptele matern se va imputina.

In ceea ce priveste suptul eficient, daca e sa faceti vreo „proba” a suptului, atunci urmariti cum suge bebelusul deoarece acesta „suge în mod caracteristic. Un bebeluş care primeşte o cantitate suficientă de lapte matern suge într-un mod usor de identificat. Mişcarea de supt arată astfel: gura larg deschisă–o pauză–gura închisă. Dacă vreţi să încercaţi voi să vedeţi despre ce e vorba, puneţi arătătorul sau alt deget în gură şi sugeţi ca şi cum aţi trage lichid cu paiul. Când sugeţi, bărbia coboară şi rămâne în această poziţie cât timp sugeţi din deget. Când vă opriţi din supt, bărbia revine la poziţia iniţială. Această pauză, pe care o sesizaţi dacă sunteţi atente la bărbia bebeluşului, reprezintă o gură de lapte când bebeluşul stă la sân. Cu cât pauza este mai mare, cu atât mai mult lapte a băut copilul. Odată ce înţelegeţi sensul acestei pauze, puteţi să nu mai daţi atenţie la toate absurdităţile pe care le auziţi despre orarul copilului la sân, este lipsit de sens. De exemplu, este lipsit de sens să vi se sugereze să vă hrăniţi copilul câte douăzeci de minute la fiecare sân. Douăzeci de minute de ce? Supt fără înghiţire? Supt şi înghiţire (cu unele pauze ale bărbiei)? Tipul de supt cu pauză lungă? Un bebeluş care are acest tip de supt (cu pauze) timp de douăzeci minute e posibil să nici nu mai aibă nevoie de al doilea sân. Un bebeluş care molfăie sânul (nu bea) timp de 20 de ore va pleca de la piept tot înfometat. Pe site-ul www.nbci.ca puteţi găsi filmuleţe care prezintă pauza pe care o face bărbia bebeluşului. În cazul în care copilul suge cu acest gen de pauze lungi şi apoi înghite laptele, atunci copilul, probabil, va indica faptul că îi este suficient. În cazul în care copilul suge fără să înghită şi să bea laptele (prin urmare, puţin sau fără pauză), probabil îi este încă foame. În cazul în care laptele curge bine copilul poate alege fie să-l bea, fie să ia o pauză mică (de fapt copilul nu are nevoie să sugă continuu şi cei mai mulţi copii nu o fac). În cazul în care laptele nu curge bine, atunci copilul va fi „forţat” să sugă fără să bea. În cazul acesta, utilizaţi compresia sânului pentru a ajuta să vină mai mult lapte.” ne sfatuieste Dr. Jack Newman, intr-un articol tradus de Rox Dudus, consultant LLLI.

Nu exista bebe mancacios, exista bebe ghiftuit prin biberon. Un bebelus alaptat exclusiv mananca exact cat are nevoie, daca i se permite sa-i comunice sanului cat are nevoie astfel incat sanul sa produca atata cat i se spune. Asadar e simplu: credeti ca ii e in continuare foame? Ca nu s-a saturat? Puneti-l la san sa produca mai mult, nu-i dati biberon. Biberonul saboteaza lactatia. Biberonul cu lapte praf saboteaza ce ai tu mai bun sa-i oferi bebelusului tau. Alaptatul se face cat vrea bebe. Uneori asta inseamna non stop, adica tot alaptatul e o singura masa, alteori mai multe mese pe zi. El stie cat timp vrea la sanul tau. Sanul tau ii da hrana, alinare si confort, indeplineste toate nevoile bebelusului.

Alaptatul nu se face dupa program. Ideea de pauza de 2-3 ore vine de la recomandarile date pentru bebelusii hraniti cu lapte praf. Acesta este mult mai greu de digerat si de asimilat decat laptele matern, pe langa faptul ca are cu totul alta compozitie si pe langa efectele daunatoare asupra organismului unui bebelus. Multi pediatri pur si simplu translateaza conceptul de pauza asupra laptelui matern, facand astfel din laptele praf standardul, cand de fapt e invers. Cand bebelusul cere tzitzi, ii dai tzitzi, nu conteaza ca i-ai dat acum 5 minute. A digerat sau asimilat ce a papat si mai vrea, sau vrea la san ca-i place mirosul tau de mama. Iar cand vin puseele de crestere, e imposibil sa astepti 3 ore…

Relaxarea e esentiala pentru stabilirea unei relatii armonioase intre mama si bebelus. Aveti incredere ca asa cum ati putut aduce un copil pe lume, il si puteti hrani cu laptele vostru!

Adina Branici

Surse:

  1. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7072626?dopt=Abstract
  2. http://kellymom.com/bf/pumpingmoms/pumping/milkcalc/
  3. http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=1577&page=113#p200063e39970113001
  4. http://www.lalecheleague.org/llleaderweb/lv/lvjulaugsep06p51.html
  5. http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/2009/11/am-lapte-suficient-pentru-bebelusul-meu.html

60 de motive ca sa alaptezi pe timp indelungat

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptarea exclusiva pana la sase luni si apoi paralel cu diversificarea pana la minim doi ani. Din diverse motive, multe mame renunta mult prea devreme la alaptat, fara a-si oferi sansa de a se bucura pe deplin de aceasta experienta minunata alaturi de copiii lor.

Am intrebat mai multe mame ce cred ele despre experienta alaptarii pe timp indelungat iar raspunsurile primite nu fac decat sa confirme inca o data legatura puternica si unica ce se creeaza intre o mama si copilul pe care il alapteaza.

Alaptarea pe timp indelungat...

…ne ajuta sa trecem usor peste iesitul dintilor si peste boli

…contribuie la fericirea si la stabilitatea emotionala a copiilor nostri

…e ceva natural si normal!

…e o minune si un deliciu

…aduce numai beneficii micutilor nostri!

…e liniste, bucurie si incantare pentru copilul meu!

…te ajuta in situatii limita cand nimic nu functioneaza!

…crește IQ-ul copiilor

…e dragoste pura

…e cea mai fireasca alegere a unei mame

…inseamna copii stabili emotional si rezistenti fizic

…inseamna mame cu risc scazut de cancer mamar si ovarian

…reduce riscul de osteoporoza

…e ieftin si comod

…ajuta la creștere imunității

…creează o legătură mai puternică intre mamă și copil

….e minunată!

… asigură intr-o mare masura, prin laptele matern, probioticul necesar in cazul administrarii de antibiotic

…te umple de dragoste cand te uiti in ochisorii lui satisfacuti

…pentru ca ne place!

…pentru ca, chiar si pana la 2 ani, laptele mamei aduce pana la 40% din necesarul nutritional zilnic.

…pentru un copil de nota 10 +

…este 3 in 1, hrana – iubire – pansament

…este minunată, mai ales cand o vad cu cata nerabadare ma cauta cand deschide ochisorii, legatura dintre mama si copil este unica

…este cel mai bun lucru care mi-l pot oferi atat mie, cat si micutului meu

…este ceva ce nu se poate descrie in cuvinte

…este un mod firesc de continuare a unei alimentatii naturale, de intarire si confirmare a atasamentului, de asigurare a confortului emotional, a increderii reciproce.

…este ceea ce am eu mai bun, mai pretios pentru copilasul meu. Atat eu, cat si el ne simtim impliniti si fericiti si dupa trei ani, vad ca nici unul dintre noi nu vrea sa renunte. Relatia ce se creeaza in timpul alaptarii este foarte puternica

…opreste pe loc orice plans!

…iti umple inima, iti lumineaza cea mai neagra zi, iti linisteste copilul in cele mai dificile situatii

…e ceva ce incepe cu primul alaptat, continua cu al doilea si se transforma intr-un continuum mai mare ca noi!

…e tot ce am sa-i ofer neconditionat intr-o lume mult prea grabita. Simt ca timpul se mai indura de noi cand pot sa las totul de-o parte si sa ma dedic ei. Pe lângă beneficiile enumerate mai sus, mie mi-a adus si pacea cu mine insami

…este ceva cu care incep fiecare dimineata si cu care se termina fiecare zi, iar rasplata e minunata, zambete, privit in ochi in semn de multumire, somn linistit

…este o licoare magica, numai a copilasului, care ii ofera trupusorului si mintii tot ce are nevoie! Daca in povesti exista „apa vie”, ei bine ea exista si in realitate si se numeste LAPTE MATERN.

…pentru bebe: hrana perfecta imbinata cu liniste, dragoste si siguranta! Pentru mama: un cadou extraordinar daruit de Dumnezeu! Alapteaza-ma mami!!!

…pe langa faptul ca este o mare implinire sufleteasca, laptele matern este toata dragostea si iubirea mea ce se revarsa asupra puiului meu protejandu-l, intarindu-l si implinindu-l. Pe langa hrana vie care il face sa creasca, laptele matern este alinare pentru orice si creeaza o legatura unica intre mama si pruncul ei. Este o „dragoste” pentru trup si suflet ♡.

…este linistire, copilul meu rade cand il intreb daca vrea titi, copilul meu se uita in ochii mei cand il alaptez cu atat de multa iubire si inocenta incat ajung sa ma pierd in ei. Inima mi se bucura ori de cate ori il tin la piept

…e un confort de fiecare data cand copilul meu e nervos, agitat din varii motive, ma ajuta sa dorm noaptea mai usor

…este cel mai frumos cadou pe care noi mamele il putem darui copilasilor nostri!

…este cel mai eficient mijloc de prim ajutor pentru contuzii minore

…este ceea mai pura dragoste, clipe eterne de fericire pentru copil si mama, cel mai firesc si natural lucru dincolo de cuvinte

…este minunat, în primul rând pentru copil, dar şi pentru mamă. Este gratuit, comod, perfect, ideal, natural. Laptele matern este viu şi se adaptează nevoilor copilului în funcţie de vârstă. Va fi bun mereu, chiar şi dupa 1 an sau 2, şi atât cât mai este, atât cât copilul mai doreşte.

… este cel mai minunat sentiment, dragoste pura. Iti multumesc. puiule de om, ca ma inveti sa fiu mai bun cu fiecare doza de laptic pe care ti-o dau

…zicea cineva ca e ieftin…. e chiar GRATIS!!!

….e plina de satisfactii

…e cea mai solida piatra de temelie pentru relatia de-o viata ce-o vei avea cu copilul tau

…este simplitate si perfectiune

…pai e simplu, sanatate curata pentru amandoi, vis devenit realitate si fericire absoluta

…pentru ca e minunat pentru bebe si pentru ca ma ajuta sa ii alin orice durere, orice disconfort. Ma simt cea mai puternica din univers cand il alaptez. Noi ii oferim gratis lapticul copilasului, iar ceea ce primim in schimb… e nepretuit!

…e o binecuvantare, un dar. Ador sa-mi simt puiul in brate papand, sa il vad cum imi arunca zambete in timp ce tine bine cu limba de titi sa n-o scape. Da, consider ca sunt binecuvantata de Dumnezeu sa pot alapta

…merita merita merita fiecare moment petrecut impreuna la titi

…ii ofera siguranta copilului, iar la sanul mamei gaseste alintare atunci cand e bolnav, cand se loveste, cand ii e frica de ceva, cand e nesigur

…este cel mai minunat lucru dintre tine si copilul tau. O apropiere pe care nimeni nu o poate descrie si un sentiment ce nu poate fi inlocuit niciodata, este siguranta oferita copilului, alinarea si linistea de care are nevoie

…este un vaccin natural

…e naturala, sanatoasa si frumoasa

… este singura ancora intr-o viata agitata cu multe mutari si schimbari de peisaj. E momentul nostru de liniste neschimbat de la nastere si pana acum. E reconectarea unul la celalalt pe care prin alte metode nu e imposibil dar e mai greu de realizat.

…este momentul in care nimic altceva nu mai conteaza… este firul invizibil prin care eu-mama si puiul meu ne contopim intr-un TOT si ne regasim…in continuum… este seninul din viata mea care imi da putere sa ma trezesc dimineata… este linistea puiului in momentele lui de zbucium… este viata curgand din mine si intrand intr-o fiinta pura pentru a o ajuta sa se desavarseasca ca OM… este legatura care s-a creat in momentul in care puiul inota in uter, continuata in prezent, consolidata cu fiecare clipa in care respiram una aproape de cealalta si care pune bazele vietii noastre de maine, cand puiul se rupe de cuib si creeaza la randu-i viata…

… e momentul de liniste si tandrete. Momentul cand suntem una, continuarea vietii intrauterine. Este dovada dragostei ce i-o port.

…e… alaptare: gestul suprem de iubire si lapte, de daruire totala a mamei si abandon al copilului, momentul perfect in care lumea devine mai buna, si mama si pruncul ei devin iar un tot unitar, clipa de relaxare, liniste si candoare, de incredere absoluta si de pace. Cum sa te opresti din toate astea, inainte sa vrea bebe?!

…e un vis implinit

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (VI)

O poveste emotionanta despre pierderea si regasirea sanului cald al mamei.

Salut,
Sunt mama lui Mihai, un baietel adorabil. Am nascut acum 7 luni in Berlin, Germania prin operatia cezariana. Asa a venit pe lume mica noastra minune, care cantarea doar 2,8 Kg.
Cu chiu si cu vai, bebe mi-a fost atasat la san si a reusit sa suga doar cu mameloane de silicon. Mie mi se parea ca totusi bebe nu trage nimic si le-am spus asistentelor, care imi spuneau sa stau linistita ca sigur suge colostru. A doua zi spre seara au constatat ca bebe slabise deja la 2,6 kg si una dintre asistente si-a dat seama ca ceva nu e in regula cu felul in care suge. In seara aceea, cu acordul nostru, bebe a primit prima portie de lapte praf, iar langa patul meu a fost instalata o pompa electrica Medela. Am inceput sa ma mulg din 3 in ore cate 15 min, iar a treia zi a venit si laptele alb. Bebe a fost verificat de medicul pediatru si a constatat ca pielita de sub limba era prea scurta. Dupa corectarea defectului, bebe tot nu papa decat 5 ml in 30 de min sau maxim 10 ml direct de la san. Asa ca l-au declarat lenes la san.

La clinica il puneam la san si ii dadeam apoi cu seringa laptele meu, in acelasi timp ii tineam si degetul in gurita pentru a il face sa suga. Am incercat si SNS, dar nu a functionat. Asa am plecat acasa cu recomandarea de a inchiria o pompa electrica cu care trebuia sa ma mulg la 3 ore, dar inainte sa pun bebele la san sa suga vreo 30 de minute, apoi sa ii dau completare cu laptele meu cu metoda mai sus amintita.

Odata ajunsa acasa am incercat asa vreo doua zile, dar era tare greu. Bebe plangea mult, nu apucam sa ma mulg la 3 ore ca sa ii dau completare, iar el adormea la san si dura mult de tot. A treia zi a venit moasa acasa (asa se practica aici, vine cam de 10 zile dupa nastere sa te ajute) si ea mi-a spus sa ii dau sticla pentru ca asa nu se mai poate. Bebe era in continuare foarte plangacios, ziua nu dormea aproape deloc. La a treia vizita moasa a fost de parere ca plange de foame. S-a oferit sa ma ajute si mi-a adus acasa 4 cutii de lapte praf, sa ii dau dupa ce mananca la san. Desi eram impotriva ideii (insa nu atat de tare ca acum), i-am dat cu un nod in gat si laptele ala. Apoi mi-a mai adus pe langa alte sampoane si uleiuri de corp, inca 4 cutii. Bebe a fost mai bine vreo doua zile, dar apoi a reluat plansul.

Intre timp am constatat ca se diminuase considerabil cantitatea de lapte muls, de la 100 de ml cam la 30 ml, asta pentru ca nu reuseam sa ma mai mulg suficient de des. Cred ca o saptamana a durat completarea cu formula dupa fiecare masa. Bebe incepuse sa ia in greutate, moasa era multumita. Dar la ultima noastra intrevedere i-am spus ca intentionez sa nu-i mai dau lapte praf. Mi-a spus ca e pacat ca a luat asa de bine in greutate si ca nora ei asa a continuat sa mearga cu ambele in paralel. S-a oferit sa imi procure la un pret avantajos laptele praf daca luam 3 cutii. I-am spus ca ma mai gandesc, pentru ca oricum nu intentionam sa ii mai dau inca 3 cutii. Apoi am ramas pe cont propriu. Nici nu stiu ce sa spun despre femeia asta, poate daca nu ar fi venit sa ma ajute, mi-ar fi fost mai de ajutor.

A fost o adevarata nebunie in zilele alea: colici si probleme cu somnul. Am ajuns la pediatru dupa o noapte de nesomn, bebelusul se constipase si plangea teribil. Acesta mi-a spus ca e o greseala sa ii dau la cerere si ca din cauza asta are probleme de digestie – sa nu il alaptez mai devreme de 3 ore, hai sa zicem 2 ore jumate. Mihai plangea foarte tare si acolo, din nou intrebarea sigur daca am destul lapte pentru ca ea crede ca plange de foame. Mi-a sugerat sa inchiriez un cantar si sa sa verific cat mananca si asa a inceput cosmarul probei cantarului care a durat cam 3 saptamani. Il cantaream inainte si dupa fiecare masa. Mi-a scris pe un biletel cat trebuie sa manance la varsta aia in 6-8 mese pe zi. Mihai sugea cam jumate din cat ar fi trebuit. Am incercat o saptamana sa il pun si la program, la indicatiile pediatrului.

Survoland internetul am aflat ca poti sa iti cresti cantitatea de lapte folosind pompa dupa ce a mancat bebelusul, chiar si la 45 de minute. Asa ca in cam doua zile am reusit sa cresc cantitatea si atunci am scos de tot laptele praf (cam dupa o luna de la nastere). Am avut o saptamana de completare cu lapte praf dupa fiecare masa si apoi doua saptamani cu doua, rar 3 sticle pe zi.

Am mai continuat cu completarea laptelui muls de la mine o vreme, cam o sticla pe zi si cu cantaritul pentru ca eram cat se poate de nesigura ca ceea ce fac e bine. In acest timp am luat legatura cu un consultant de la La Leche League prin e-mail si cu o prietena de a mea – Liviuta, care alapta la cerere si ale carei sfaturi m-au ajutat sa am incredere ca pot sa am destul lapte.

L-am alaptat apoi la cerere cat vrut el, desi uneori trebuia sa ii amintesc eu ca ar fi cazul sa manance. Il puneam ziua cam la doua ore, apoi abia pe la 2 luni si un pic s-a reindragostit de titi cu adevarat si ii placea sa adoarma acolo cate 2 ore.
As mai adauga ca pana la 5 luni am alaptat cu mameloane de silicon. Dupa o incercare nereusita pe la 7-8 saptamani cu o noapte de greva la supt fara ele, am decis atunci sa nu mai incerc. Simteam ca fusese si asa prea mult si nu mai aveam energie destula sa mai trec si peste asta, asa ca am continuat cu ele. Pe la 5 luni mi-am zis: Gata! … si spre uimirea mea, Mihai stia exact ce avea de facut, chiar daca nu prea i-a placut schimbarea si cred ca fost nevoie cam de 3 saptamani sa il accepte pe adevaratul titi.

Acum la 7 luni are aproape 8 kg. Eu sunt multumita si il cantaresc rar, cam uit sa o fac. Dar mi se pare ca arata OK si ca nu mai e nevoie sa il tin sub urmarire.

Concluziile mele. Ce greseli am facut?

  • As vrea sa fii stiut mai multe despre posibilele probleme ale alaptarii inca de cand eram insarcinata;
  • As vrea sa il fii alaptat la cerere tot timpul fara nicio ezitare;
  • Trebuia sa insist poate mai mult cu mulsul la 3 ore, pentru a nu a ajunge sa ii dau lapte praf si apoi sa fac trecerea treptata spre alaptare 100 % sau poate ar fi trebuit sa il las pe bebe in ritmul lui si nu fiu stresata sa il iau dupa 30 de min;
  • Faptul ca i-am dat lapte praf chiar si 3 saptamani;
  • Nu trebuia sa il cantaresc vreme de 3 saptamani sa vad daca mananca cat zic doctorii, era suficient sa verific daca a luat in greutate o data la cateva zile;
  • As fi putut sa insist un pic mai devreme sa renunt la mameloanele de silicon;

Ceea ce simt cand alaptez nu se poate descrie asa usor, mai ales de cand am renuntat si la mameloanele de silicon. O sa ma urmareasca toata viata imaginea lui la san, cum isi da manuta prin par sau cum imi prinde medalionul de la gat sau cum isi trage in sus si jos partea de jos a pantalonilor, in timp ce suge sarguincios. De multe ori ii arat sotului meu si cred ca ii e mai mare drag de noi si se bucura ca am insistat sa alaptez.”

21 mai 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!