Etichete

, ,

O poveste emotionanta despre pierderea si regasirea sanului cald al mamei.

Salut,
Sunt mama lui Mihai, un baietel adorabil. Am nascut acum 7 luni in Berlin, Germania prin operatia cezariana. Asa a venit pe lume mica noastra minune, care cantarea doar 2,8 Kg.
Cu chiu si cu vai, bebe mi-a fost atasat la san si a reusit sa suga doar cu mameloane de silicon. Mie mi se parea ca totusi bebe nu trage nimic si le-am spus asistentelor, care imi spuneau sa stau linistita ca sigur suge colostru. A doua zi spre seara au constatat ca bebe slabise deja la 2,6 kg si una dintre asistente si-a dat seama ca ceva nu e in regula cu felul in care suge. In seara aceea, cu acordul nostru, bebe a primit prima portie de lapte praf, iar langa patul meu a fost instalata o pompa electrica Medela. Am inceput sa ma mulg din 3 in ore cate 15 min, iar a treia zi a venit si laptele alb. Bebe a fost verificat de medicul pediatru si a constatat ca pielita de sub limba era prea scurta. Dupa corectarea defectului, bebe tot nu papa decat 5 ml in 30 de min sau maxim 10 ml direct de la san. Asa ca l-au declarat lenes la san.

La clinica il puneam la san si ii dadeam apoi cu seringa laptele meu, in acelasi timp ii tineam si degetul in gurita pentru a il face sa suga. Am incercat si SNS, dar nu a functionat. Asa am plecat acasa cu recomandarea de a inchiria o pompa electrica cu care trebuia sa ma mulg la 3 ore, dar inainte sa pun bebele la san sa suga vreo 30 de minute, apoi sa ii dau completare cu laptele meu cu metoda mai sus amintita.

Odata ajunsa acasa am incercat asa vreo doua zile, dar era tare greu. Bebe plangea mult, nu apucam sa ma mulg la 3 ore ca sa ii dau completare, iar el adormea la san si dura mult de tot. A treia zi a venit moasa acasa (asa se practica aici, vine cam de 10 zile dupa nastere sa te ajute) si ea mi-a spus sa ii dau sticla pentru ca asa nu se mai poate. Bebe era in continuare foarte plangacios, ziua nu dormea aproape deloc. La a treia vizita moasa a fost de parere ca plange de foame. S-a oferit sa ma ajute si mi-a adus acasa 4 cutii de lapte praf, sa ii dau dupa ce mananca la san. Desi eram impotriva ideii (insa nu atat de tare ca acum), i-am dat cu un nod in gat si laptele ala. Apoi mi-a mai adus pe langa alte sampoane si uleiuri de corp, inca 4 cutii. Bebe a fost mai bine vreo doua zile, dar apoi a reluat plansul.

Intre timp am constatat ca se diminuase considerabil cantitatea de lapte muls, de la 100 de ml cam la 30 ml, asta pentru ca nu reuseam sa ma mai mulg suficient de des. Cred ca o saptamana a durat completarea cu formula dupa fiecare masa. Bebe incepuse sa ia in greutate, moasa era multumita. Dar la ultima noastra intrevedere i-am spus ca intentionez sa nu-i mai dau lapte praf. Mi-a spus ca e pacat ca a luat asa de bine in greutate si ca nora ei asa a continuat sa mearga cu ambele in paralel. S-a oferit sa imi procure la un pret avantajos laptele praf daca luam 3 cutii. I-am spus ca ma mai gandesc, pentru ca oricum nu intentionam sa ii mai dau inca 3 cutii. Apoi am ramas pe cont propriu. Nici nu stiu ce sa spun despre femeia asta, poate daca nu ar fi venit sa ma ajute, mi-ar fi fost mai de ajutor.

A fost o adevarata nebunie in zilele alea: colici si probleme cu somnul. Am ajuns la pediatru dupa o noapte de nesomn, bebelusul se constipase si plangea teribil. Acesta mi-a spus ca e o greseala sa ii dau la cerere si ca din cauza asta are probleme de digestie – sa nu il alaptez mai devreme de 3 ore, hai sa zicem 2 ore jumate. Mihai plangea foarte tare si acolo, din nou intrebarea sigur daca am destul lapte pentru ca ea crede ca plange de foame. Mi-a sugerat sa inchiriez un cantar si sa sa verific cat mananca si asa a inceput cosmarul probei cantarului care a durat cam 3 saptamani. Il cantaream inainte si dupa fiecare masa. Mi-a scris pe un biletel cat trebuie sa manance la varsta aia in 6-8 mese pe zi. Mihai sugea cam jumate din cat ar fi trebuit. Am incercat o saptamana sa il pun si la program, la indicatiile pediatrului.

Survoland internetul am aflat ca poti sa iti cresti cantitatea de lapte folosind pompa dupa ce a mancat bebelusul, chiar si la 45 de minute. Asa ca in cam doua zile am reusit sa cresc cantitatea si atunci am scos de tot laptele praf (cam dupa o luna de la nastere). Am avut o saptamana de completare cu lapte praf dupa fiecare masa si apoi doua saptamani cu doua, rar 3 sticle pe zi.

Am mai continuat cu completarea laptelui muls de la mine o vreme, cam o sticla pe zi si cu cantaritul pentru ca eram cat se poate de nesigura ca ceea ce fac e bine. In acest timp am luat legatura cu un consultant de la La Leche League prin e-mail si cu o prietena de a mea – Liviuta, care alapta la cerere si ale carei sfaturi m-au ajutat sa am incredere ca pot sa am destul lapte.

L-am alaptat apoi la cerere cat vrut el, desi uneori trebuia sa ii amintesc eu ca ar fi cazul sa manance. Il puneam ziua cam la doua ore, apoi abia pe la 2 luni si un pic s-a reindragostit de titi cu adevarat si ii placea sa adoarma acolo cate 2 ore.
As mai adauga ca pana la 5 luni am alaptat cu mameloane de silicon. Dupa o incercare nereusita pe la 7-8 saptamani cu o noapte de greva la supt fara ele, am decis atunci sa nu mai incerc. Simteam ca fusese si asa prea mult si nu mai aveam energie destula sa mai trec si peste asta, asa ca am continuat cu ele. Pe la 5 luni mi-am zis: Gata! … si spre uimirea mea, Mihai stia exact ce avea de facut, chiar daca nu prea i-a placut schimbarea si cred ca fost nevoie cam de 3 saptamani sa il accepte pe adevaratul titi.

Acum la 7 luni are aproape 8 kg. Eu sunt multumita si il cantaresc rar, cam uit sa o fac. Dar mi se pare ca arata OK si ca nu mai e nevoie sa il tin sub urmarire.

Concluziile mele. Ce greseli am facut?

  • As vrea sa fii stiut mai multe despre posibilele probleme ale alaptarii inca de cand eram insarcinata;
  • As vrea sa il fii alaptat la cerere tot timpul fara nicio ezitare;
  • Trebuia sa insist poate mai mult cu mulsul la 3 ore, pentru a nu a ajunge sa ii dau lapte praf si apoi sa fac trecerea treptata spre alaptare 100 % sau poate ar fi trebuit sa il las pe bebe in ritmul lui si nu fiu stresata sa il iau dupa 30 de min;
  • Faptul ca i-am dat lapte praf chiar si 3 saptamani;
  • Nu trebuia sa il cantaresc vreme de 3 saptamani sa vad daca mananca cat zic doctorii, era suficient sa verific daca a luat in greutate o data la cateva zile;
  • As fi putut sa insist un pic mai devreme sa renunt la mameloanele de silicon;

Ceea ce simt cand alaptez nu se poate descrie asa usor, mai ales de cand am renuntat si la mameloanele de silicon. O sa ma urmareasca toata viata imaginea lui la san, cum isi da manuta prin par sau cum imi prinde medalionul de la gat sau cum isi trage in sus si jos partea de jos a pantalonilor, in timp ce suge sarguincios. De multe ori ii arat sotului meu si cred ca ii e mai mare drag de noi si se bucura ca am insistat sa alaptez.”

21 mai 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!