Alăptarea la cerere

Pentru a preveni situații în care proaspetele mame urmează sfaturi  din care văd doar „pune bebe la sân ori de câte ori cere și va fi bine”, și ajung apoi cu bebelușul că nu ia in greutate deloc sau mai rău, scade în greutate, sau situații în care primesc reproșuri din partea medicilor când întampină probleme și aceștia spun „de acord cu alăptarea la cerere, dar nu merge cererea asta, trebuie să ii dați lapte praf”, deci pentru a preveni astfel de situații, în care de vină este „alăptarea la cerere”, trebuie să definim mai clar ce înseamnă acest lucru.

 

1. Alăptarea la cerere = în termenii atașării corecte. Despre atașarea corectă găsiți aici  mai multe informații.
Nu orice atașare e corectă.
Nu orice poziție favorizează atașarea corectă.
Faptul că mama nu are răni nu înseamnă din start că atașarea e corectă. Dar când are răni, ceva clar nu e ok cu atașarea.
A se vedea aici, poziția cea mai bună de învatat atașarea : https://www.youtube.com/watch?v=yCWGNJDZNDk

 

2. Alăptarea la cerere = bebelușul înghite preponderent cât stă la sân.
Dacă nu a inghițit, nu a mâncat. Un bebe poate face mișcari de supt, însa doar mișcarile de supt nu sunt echivalente cu înghițirea. Acesta este suptul în care bebe molfăie.
Când bebe înghite, se aude un sunet. Ascultăm sunetul. Foarte multe mame sunt confuze cu privire la pauza specifică de bărbie. Ele urmăresc pauza de bărbie și cred ca bebelușul se hrăneste. Cel mai bine pâna ne învătăm cum merge treaba, ascultăm sunetul. Dacă reușim să auzim sunetul de înghițit și vedem și pauza de bărbie e perfect, dacă nu, focus pe sunetul de înghitit. Se aude ca un „hâc”. Nu e plescăială, tocăială . Cu cât înghițiturile sunt mai frecvente, cu atât primește mai mult lapte. Cu cât sunt mai rare, cu atât trebuie investigată problema, probabil reevaluat punctul 1.

Un bebeluș poate sta 24/24 la sân și să plece de acolo flămând. Dacă nu înghite, nu se hrănește.
Un bebeluș poate sta 5 min la sân și să fie sătul.

Cu alte cuvinte, nu contează timpul de supt , ci tipul de supt.
Adica ceea ce face bebe la sân. Înghite preponderent sau molfăie preponderent ? Și molfăitul își are rolul său, ca și supt de confort, e de obicei prezent la finalul suptului, e normal să existe și suptul acesta și e benefic. Nu e normal însă ca bebe doar să molfaie preponderent cât stă la sân. Din nou trebuie reevaluată situația dacă bebe înghite doar din când în când, sporadic. Și făcute compresii ale sânului.

Pe scurt, până aici : atașare corectă + înghițituri http://www.nbci.ca/index.php…
compresiile sânului : https://www.youtube.com/watch?v=Oh-nnTps1Ls

3. Când bebe este alăptat la cerere, avem indicatorii de scutece (cu urină și scaun) că primește corespunzător lapte. ( Aici mai multe informații despre indicatori )

semne ca bebelusului ii e foame

4. La cerere = la primele semne transmise de bebeluș.
La cerere nu e egal : când plânge.

Unii bebeluși nu plâng deloc multe ore. Asta nu înseamnă că ei nu cer să fie la sân. Au cerut, au transmis semnalele precoce că au nevoie de sân, însă dacă nu le-au fost receptate, unii nu mai plang, își conservă energia și dooorm mult. Dacă nu suntem sigure că le-am observat, trezim bebelușul și îl punem la sân. În prima luna de viață, se recomandă trezirea la 2 ore și respectiv la 3-4 ore noaptea, dacă bebe nu cere singur.
A se vedea în  poză primele semne de foame ale bebelușului.

5. Există o curbă ascendentă a greutății. Bebelușul are o creștere constantă, conform graficelor de bebeluși alăptați exclusiv. Ca prim indiciu, în primele 10-14 zile  bebe recuperează greutatea de la naștere. Soluția nu este sa apelăm rapid la lapte praf ca să rezolvam „greșeala” alăptarii la cerere, ci să respectăm punctele de mai sus. Și da, bebe crește și pe celelalte dimensiuni, dar menționăm greutatea pentru că aceasta reprezintă stresul tuturor proaspetelor mame și de asta se lovesc și la consulturile pediatrice.

http://kellymom.com/health/growth/growthcharts/
http://www.who.int/childgrowth/en/

6. Alăptarea la cerere = la program. Doar că nu la program impus de adulti, ci la programul intern al bebelușului.

vorela cara

 

 

 

Text: Adina Brănici – Consilier în alăptare

Prelucrare,editare foto şi articol : Dinu Diana