Proba suptului (testul cantarului ) este facuta de multe mame fie la recomandarea medicului, fie din proprie initiativa, pentru a determina daca au suficient lapte si/sau pentru a vedea cat a luat in greutate bebelusul.
Daca acesta nu a luat in greutate conform graficelor, numeroase proaspete mame trag concluzia gresita ca nu au suficient lapte si din pacate incep sa suplimenteze cu formula. Aceasta practica este ca picatura chinezeasca, poate fi o tortura psihica pentru mama.
Proba suptului este foarte simpla: se cantareste bebelusul inainte de supt (masa in g) si dupa supt (masa in g). Diferenta intre cele 2 valori este echivalata cu ml, rezultand astfel cantitatea de lapte supta de bebelus.
Ce probleme are aceasta metoda:
1. Gramele (g) nu sunt echivalente cu ml. Adica sunt echivalente, DACA densitatea substantei este 1. Apa are densitatea 1, ea este substanta de referinta. Daca densitatea unei substante nu este 1 g/ml (sau 1 gml) , atunci se divide 1 g la densitatea respectiva (in g/ml) si se obtine cati ml = 1 g.
Laptele matern in schimb are o valoare intre 1,026-1,036 g/ml, cu o medie a densitatii laptelui matur de ~ 1,031 g/ml la 60 °F , gravitatia specifica fiind de 1,031. Colostrul inregistreaza valori intre 1,030-1,040 g/ml.
Cum calculam? Iata cateva exemple : 728 g = ~706 ml; 818 g=~ 793 ml; 208 +/- 56,7 g per san = ~202 ml* 2= 404 ml
2. Conform La Leche League International (LLLI), rezultatul unei probe a suptului este o informare limitata a transferului de lapte de la acea masa specifica, in acea zi specifica, in acel mediu specific si poate, sau nu, fi reprezentativa pentru fiecare alaptare.
3. Tot LLLI spune ca probe izolate ale suptului care demonstreaza transfer de lapte mai putin decat cel asteptat nu elimina alti parametri (luarea in greutate, semnele de saturare ale bebelusului in raport cu duratele normale de supt) pentru a determina eficacitatea alaptarii per ansamblu si transferul adecvat de calorii in 24 ore necesar pentru saturarea si cresterea bebelusului.
4. De asemenea, LLLI considera ca proba cantarului nu ne spune absolut nimic despre continutul caloric al laptelui supt si nici daca bebelusul primeste sau nu suficiente calorii in 24 ore.
5. Sunt frecvente erorile de cantar, pot sa apara valori dupa supt mai mici decat valorile de dinainte de supt.
6. Adeseori apar erori de gestionare incorecta a probei suptului de catre mama/medic: cu/fara haine, ore diferite, calculat/necalculat scutecul cu pipi sau scaun umplut tocmai in timpul suptului, imposibilitatea de a masura cantitatea de lapte regurgitata, probe de supt din fiecare san, cu rezultat mai mic dupa supt si din al doilea san.
7. Aceasta practica implica mult stres psihic, bataie de cap pentru mama si stare de agitatie. Multi bebelusi plang in timpul procedurii pentru ca trebuie dezbracati, pusi pe cantar, luati de pe cantar, imbracati, cand tot ce-ar avea nevoie atat mama cat si bebelusul ar fi sa se bucure lipiti unul de celalalt si-n timpul alaptarii si dupa.
Metoda corecta de determinare daca un bebelus primeste suficient lapte de la mama, nu este cantarul, ci consta in urmatoarele trei criterii: numarul de scutece ude/24 ore si consistenta, culoarea si numarul de scaune/24 ore și suptul eficient.
Totul este in regula daca bebelusul are 5-6 scutece ude dupa 4-5 zile de la nastere si 3-4 scaune dupa 5 zile de la nastere pana catre 4-6 saptamani. Apoi, frecventa scaunelor poate scadea pana la un scaun la 3 zile sau 10 zile sau mai mult. Pentru informatii mai detaliate despre scaunul bebelusilor alaptati exclusiv cititi articolul Intrebari frecvente. Urmariti bebelusul timp de 2 zile. Daca nu uda scutece si nu face scaune, solutia nu este completarea cu lapte praf. Solutia e sa tineti bebele cat mai mult la san. Cu cat tineti mai mult bebelusul la san, cu atat sanul va produce mai mult. Cu cat dati lapte praf mai frecvent si mai mult, cu atat laptele matern se va imputina.
In ceea ce priveste suptul eficient, daca e sa faceti vreo „proba” a suptului, atunci urmariti cum suge bebelusul deoarece acesta „suge în mod caracteristic. Un bebeluş care primeşte o cantitate suficientă de lapte matern suge într-un mod usor de identificat. Mişcarea de supt arată astfel: gura larg deschisă–o pauză–gura închisă. Dacă vreţi să încercaţi voi să vedeţi despre ce e vorba, puneţi arătătorul sau alt deget în gură şi sugeţi ca şi cum aţi trage lichid cu paiul. Când sugeţi, bărbia coboară şi rămâne în această poziţie cât timp sugeţi din deget. Când vă opriţi din supt, bărbia revine la poziţia iniţială. Această pauză, pe care o sesizaţi dacă sunteţi atente la bărbia bebeluşului, reprezintă o gură de lapte când bebeluşul stă la sân. Cu cât pauza este mai mare, cu atât mai mult lapte a băut copilul. Odată ce înţelegeţi sensul acestei pauze, puteţi să nu mai daţi atenţie la toate absurdităţile pe care le auziţi despre orarul copilului la sân, este lipsit de sens. De exemplu, este lipsit de sens să vi se sugereze să vă hrăniţi copilul câte douăzeci de minute la fiecare sân. Douăzeci de minute de ce? Supt fără înghiţire? Supt şi înghiţire (cu unele pauze ale bărbiei)? Tipul de supt cu pauză lungă? Un bebeluş care are acest tip de supt (cu pauze) timp de douăzeci minute e posibil să nici nu mai aibă nevoie de al doilea sân. Un bebeluş care molfăie sânul (nu bea) timp de 20 de ore va pleca de la piept tot înfometat. Pe site-ul www.nbci.ca puteţi găsi filmuleţe care prezintă pauza pe care o face bărbia bebeluşului. În cazul în care copilul suge cu acest gen de pauze lungi şi apoi înghite laptele, atunci copilul, probabil, va indica faptul că îi este suficient. În cazul în care copilul suge fără să înghită şi să bea laptele (prin urmare, puţin sau fără pauză), probabil îi este încă foame. În cazul în care laptele curge bine copilul poate alege fie să-l bea, fie să ia o pauză mică (de fapt copilul nu are nevoie să sugă continuu şi cei mai mulţi copii nu o fac). În cazul în care laptele nu curge bine, atunci copilul va fi „forţat” să sugă fără să bea. În cazul acesta, utilizaţi compresia sânului pentru a ajuta să vină mai mult lapte.” ne sfatuieste Dr. Jack Newman, intr-un articol tradus de Rox Dudus, consultant LLLI.
Nu exista bebe mancacios, exista bebe ghiftuit prin biberon. Un bebelus alaptat exclusiv mananca exact cat are nevoie, daca i se permite sa-i comunice sanului cat are nevoie astfel incat sanul sa produca atata cat i se spune. Asadar e simplu: credeti ca ii e in continuare foame? Ca nu s-a saturat? Puneti-l la san sa produca mai mult, nu-i dati biberon. Biberonul saboteaza lactatia. Biberonul cu lapte praf saboteaza ce ai tu mai bun sa-i oferi bebelusului tau. Alaptatul se face cat vrea bebe. Uneori asta inseamna non stop, adica tot alaptatul e o singura masa, alteori mai multe mese pe zi. El stie cat timp vrea la sanul tau. Sanul tau ii da hrana, alinare si confort, indeplineste toate nevoile bebelusului.
Alaptatul nu se face dupa program. Ideea de pauza de 2-3 ore vine de la recomandarile date pentru bebelusii hraniti cu lapte praf. Acesta este mult mai greu de digerat si de asimilat decat laptele matern, pe langa faptul ca are cu totul alta compozitie si pe langa efectele daunatoare asupra organismului unui bebelus. Multi pediatri pur si simplu translateaza conceptul de pauza asupra laptelui matern, facand astfel din laptele praf standardul, cand de fapt e invers. Cand bebelusul cere tzitzi, ii dai tzitzi, nu conteaza ca i-ai dat acum 5 minute. A digerat sau asimilat ce a papat si mai vrea, sau vrea la san ca-i place mirosul tau de mama. Iar cand vin puseele de crestere, e imposibil sa astepti 3 ore…
Relaxarea e esentiala pentru stabilirea unei relatii armonioase intre mama si bebelus. Aveti incredere ca asa cum ati putut aduce un copil pe lume, il si puteti hrani cu laptele vostru!
Adina Branici
Surse:
- http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7072626?dopt=Abstract
- http://kellymom.com/bf/pumpingmoms/pumping/milkcalc/
- http://www.nap.edu/openbook.php?record_id=1577&page=113#p200063e39970113001
- http://www.lalecheleague.org/llleaderweb/lv/lvjulaugsep06p51.html
- http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro/2009/11/am-lapte-suficient-pentru-bebelusul-meu.html
Alăptează! 