Alăptarea şi bolile (Autor: Dr. Jack Newman)

Alăptarea şi bolile (Articolul original in limba engleza: http://nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=72:breastfeeding-and-illness&catid=5:information&Itemid=17)

Introducere
De-a lungul anilor, foarte multor femei li s-a spus, în mod eronat, că trebuie să întrerupă alăptatul. Decizia de a continua alăptarea atunci când mama se află sub tratament cu un anume medicament, de pildă, este mult mai complexă şi nu se rezumă doar la posibilitatea ca medicamentul respectiv să ajungă în laptele bebeluşului. Este, de asemenea, important să fie luate în considerare riscurile deciziei de a opri alăptarea, pentru mamă, bebeluş, pentru întreaga familie, dar şi pentru societate. Iar decizia de a opri alăptarea presupune, la rândul ei, o mulţime de riscuri, astfel că, în linii mari, discuţia se rezumă la următoarea problemă: Prezenţa unei cantităţi reduse de medicament în laptele matern face ca alăptarea să devină mai periculoasă decât administrarea laptelui praf? Răspunsul este: aproape niciodată. Alăptarea – chiar şi în condiţiile prezenţei unei cantităţi mici de medicament în laptele matern – este întotdeauna mai sigură. Cu alte cuvinte, grija faţă de bebeluş presupune continuarea alăptării, nicidecum întreruperea acestui proces. Aceleaşi argumente vor fi luate în calcul, indiferent dacă bolnavul este mama sau bebeluşul.

Nu uitaţi că întreruperea alăptării – indiferent dacă este vorba de numai o săptămână sau câteva zile – poate avea drept rezultat o înţărcare definitivă, pentru că e posibil ca bebeluşul să nu mai accepte sânul după aceea. Pe de altă parte, trebuie luat în calcul şi faptul că unii bebeluşi refuză categoric biberonul, astfel că sfatul de a întrerupe alăptarea nu este numai greşit, dar şi – cel mai adesea – inaplicabil. Dincolo de toate astea, este foarte simplu să o sfătuim pe mamă să apeleze la pompa de sân în perioada în care nu alăptează, însă acest lucru nu este întotdeauna simplu de pus în practică şi, în plus, mama poate ajunge să aibă sânii angorjaţi şi dureroşi.

Când mama este bolnavă

Foarte puţine boli impun ca mama să întrerupă alăptarea. Este în special cazul infecţiilor pe care le poate dezvolta mama, infecţiile fiind cele mai comune boli în cazul cărora mamelor li se spune că trebuie să întrerupă alăptarea. Cele mai multe infecţii sunt provocate de virusuri, iar cele mai multe dintre infecţiile cauzate de virusuri ating punctul maxim al transmisibilităţii înainte ca mama să realizeze măcar faptul că este bolnavă. Până când mama ajunge să manifeste simptome precum febra (sau rinoree, diaree, tuse, erupţie cutanată ori vărsături) probabil i-a transmis deja infecţia bebeluşului. Cu toate acestea, alăptarea protejează bebeluşul împotriva infecţiilor de orice fel, iar mama ar trebui să continue alăptarea pentru a proteja bebeluşul. Dacă bebeluşul se îmbolnăveşte totuşi – ceea ce nu este exclus – e posibil ca el să facă o formă mai uşoară a bolii decât ar face în cazul întreruperii alăptării. Adesea însă mamele sunt plăcut surprinse să constate că bebeluşii lor nu se îmbolnăvesc deloc. Aceasta pentru că bebeluşii sunt protejaţi prin decizia mamei de a continua alăptarea. Infecţiile bacteriene (precum infecţia streptococică)nu reprezintă nici ele un motiv de îngrijorare, din aceleaşi motive.

A se vedea Fişa Informativă anterioară, Alăptarea şi medicamentele, vizând continuarea alăptării pe durata administrării unui tratament medicamentos.

Singura excepţie la cele de mai sus este prezenţa virusului HIV la mamă. Până vom dispune de informaţii detaliate asupra acestui subiect, opinia generală spune că mama infectată cu HIV nu trebuie să alăpteze, cel puţin în acele situaţii în care riscurile hrănirii artificiale sunt considerate acceptabile. Există, totuşi, situaţii – chiar şi în Canada – când riscurile refuzului de a alăpta sunt suficient de mari încât alăptarea să nu fie exclusă din start. Această problemă nu a fost încă tranşată. Într-adevăr, recent au apărut informaţii potrivit cărora alăptarea exclusivă a bebeluşului îl protejează pe acesta împotriva contaminării cu virusul HIV mai bine decât o face hrănirea cu lapte praf; conform aceloraşi studii, riscurile cele mai mari sunt asociate alimentaţiei mixte (alăptare + hrănire artificială). Însă aceste concluzii nu au fost deocamdată confirmate.

Anticorpi în lapte

Unele mame prezintă acele boli cunoscute generic drept „boli autoimune”. Printre acestea se numără purpura trombocitopenică idiopatică, bolile tiroidiene autoimune, anemia hemolitică autoimună şi multe altele. Aceste afecţiuni sunt caracterizate prin anticorpi produşi de mamă împotriva propriilor ţesuturi. Unor mame li s-a spus că, dat fiind că anticorpii ajung în lapte, mama ar trebui să întrerupă alăptarea pentru că, altfel, îl va îmbolnăvi pe copil. Aceasta este o inepţie! Din contră, mama ar trebui să continue alăptarea. Anticorpii care alcătuiesc marea majoritate a producţiei de anticorpi din laptele matern sunt de tip IgA secretor. Bolile autoimune nu sunt cauzate de IgA secretor! Chiar dacă ar fi cauzate de aceşti anticorpi, bebeluşul nu asimilează anticorpi de tip IgA secretor. Prin urmare, nu există nici un fel de problemă. Continuaţi alăptarea!

Probleme ale sânilor

  • Mastita (infecţia sânului) nu reprezintă un motiv pentru întreruperea alăptării. La drept vorbind, şansele ca sânul să se vindece mai rapid sunt mai mari dacă mama continuă alăptarea pe partea afectată de infecţie (vezi Fişa informativă Canale mamare blocate şi mastita).
  • Abcesul mamar nu constituie un motiv pentru întreruperea alăptării, nici măcar pe partea afectată. Deşi intervenţia chirurgicală asupra unui sân aflat în perioada de lactaţie este mai dificilă, intervenţia în sine şi perioada postpartum nu devin neapărat mai uşoare dacă mama întrerupe alăptarea, dat fiind că producţia de lapte continuă vreme de câteva săptămâni după întreruperea alăptării. Într-adevăr, angorjarea sânilor prezentă în urma intervenţiei chirurgicale nu face decât să înrăutăţească situaţia. Asiguraţi-vă că medicul nu face o incizie care să urmărească linia areolei (linia dintre partea închisă la culoare a sânului şi partea mai deschisă la culoare). O asemenea incizie poate duce la o scădere considerabilă a cantităţii de lapte. O incizie asemănătoare cu spiţa unei roţi de bicicletă (mamelonul fiind centrul roţii) ar fi mai puţin dăunătoare pentru ţesutul care produce lapte. În zilele noastre, abcesul mamar nu impune întotdeauna o intervenţie chirurgicală. Aspiraţia repetată cu acul sau folosirea unui cateter pentru drenarea abcesului, combinate cu un tratament antibiotic, permit adesea evitarea intervenţiilor chirurgicale.
  • Intervenţiile chirurgicale de orice fel nu impun întreruperea alăptării. Intervenţia respectivă este realmente necesară acum, pe perioada alăptării? Sunteţi sigură că nu sunt posibile alte metode de tratament? Nodulul acela trebuie să fie extirpat neapărat acum, nu se poate peste un an? O puncţie mamară ar fi oare suficientă? Dacă operaţia este absolut necesară acum, asiguraţi-vă încă o dată că medicul nu face incizia în jurul areolei. Puteţi continua alăptarea imediat după încheierea operaţiei, de îndată ce vă veţi trezi din anestezie şi vă veţi simţi în stare să faceţi asta. Dacă, dintr-un motiv oarecare, va trebui să întrerupeţi alăptarea pe partea afectată, continuaţi alăptarea pe partea cealaltă. Unii chirurgi nu cunosc faptul că este posibil să rămâneţi fără lapte pe o singură parte. Nu este nevoie să întrerupeţi alăptarea pentru că aţi suferit o anestezie generală. Puteţi relua alăptarea de îndată ce vă treziţi din anestezie şi vă simţiţi capabilă să faceţi acest lucru.
  • Mamografiile sunt mai dificil de interpretat atunci când pacienta alăptează, însă se pot dovedi utile. Aşadar, cât trebuie să aştepte o mamă până să considere că sânul ei nu mai produce lapte? Evaluarea unui nodul în cazul căruia istoricul medical şi examinarea fizică nu sunt suficiente se poate face şi prin alte metode, în afară de mamografie (de exemplu, prin ecografie sau puncţie mamară). Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre opţiunile existente. Nu uitaţi să menţionaţi faptul că alăptarea este importantă pentru dumneavoastră.

O nouă sarcină

Nu există nici un motiv pentru care să întrerupeţi alăptarea în cazul în care rămâneţi din nou însărcinată. Nu există dovezi potrivit cărora alăptarea în perioada sarcinii v-ar dăuna: dumneavoastră, copilului din pântece ori sugarului. Dacă doriţi să întrerupeţi alăptarea, faceţi totuşi acest lucru treptat; sarcina este oricum asociată cu o rezervă de lapte redusă, iar bebeluşul ar putea să renunţe la sân de bunăvoie.

Când bebeluşul este bolnav

Sunt rare cazurile în care alăptarea va trebui întreruptă din cauza unei boli a bebeluşului. Prin alăptare, mama poate să-şi aline bebeluşul bolnav şi tot prin alăptare, copilul îi poate aduce o mângâiere mamei.

  • Diaree şi vărsături. Infecţiile intestinale sunt rare la bebeluşii alăptaţi exclusiv (deşi scaunele moi sunt foarte comune şi normale la bebeluşii alăptaţi exclusiv). Cel mai bun tratament în această situaţie este continuarea alăptatului. Bebeluşul se va face bine mai rapid pe perioada alăptării. În marea majoritate a cazurilor, bebeluşului îi va fi suficient laptele matern pentru a-şi reveni şi, cu excepţia cazurilor extraordinare, nu va avea nevoie de administrarea suplimentară de lichide – precum aşa-numitele soluţii electrolitice orale.
  • Boli respiratorii. Există un mit medical potrivit căruia copiilor cu infecţii respiratorii nu trebuie să li se dea lapte. Nu comentăm dacă acest mit este sau nu adevărat în cazul laptelui obişnuit, dar cu siguranţă el nu se aplică în cazul laptelui matern.
  • Icterul. Bebeluşii alăptaţi exclusiv suferă adesea de icter, chiar şi la vârsta de 3 luni, deşi, de regulă, culoarea galbenă a pielii abia dacă se observă. Acest lucru este mai degrabă firesc decât să reprezinte o problemă. (Există cauze ale icterului care nu sunt normale, dar, cu excepţia câtorva cazuri extrem de rare, ele nu impun oprirea alăptării.) Dacă alăptarea decurge bine, icterul bebeluşului nu îi impune mamei să renunţe la alăptat. Dacă, dimpotrivă, procesul de alăptare nu decurge în condiţii normale, remedierea procesului în sine poate duce la rezolvarea problemei, în timp ce întreruperea alăptării, chiar şi pe o perioadă scurtă de timp, poate duce la înţărcarea definitivă a copilului. Întreruperea alăptării nu este un răspuns, nu este o soluţie, nu este o idee bună. (Vezi Fişa informativă Alăptarea şi icterul).

Un sugar cu probleme de sănătate nu va avea nevoie mai puţin de laptele matern, ci mai mult!!

Dacă aveţi o întrebare la care nu aţi găsit răspuns mai sus, nu presupuneţi că trebuie să întrerupeţi alăptarea. Nu întrerupeţi! Informaţi-vă. Mamelor li s-a spus că trebuie să întrerupă alăptarea din motive prea absurde pentru a fi măcar puse în discuţie.

Traducere realizata de Patricia Scurtu

 

Anunțuri

Cel mai destept bebelus: mami, chiar nu vreau lapte praf, alapteaza-ma!

Bebelusii stiu ce e mai bun pentru ei! Chiar daca uneori greutatile de la inceputul alaptarii si ranile ingrozitoare pot convinge o mama sa incerce sa ii dea lapte praf bebelusului ei, refuzul de a lua biberonul ii reaminteste ca fetita ei are nevoie doar de laptele magic al mamei!

Buna ziua, ma numesc Andreea si vreau sa va povestesc experienta de la inceputul alaptarii bebelinei mele, in speranta ca aceasta va ajuta sau va incuraja cat mai multe mamici dornice sa le ofere puiutilor lor cea mai buna sursa de hrana din lumea asta si anume laptele matern.

Am nascut-o pe fetita mea pe 16 septembrie 2013 printr-o operatie de cezariana programata, deoarece era in pozitie pelviana. Fetita mea a venit pe lume intr-o maternitate dintr-un spital privat din orasul in care locuim. Am ales aceasta maternitate deoarece vroiam sa avem sprijin non-stop si sa ne simtim in siguranta, lucru pe care, din pacate, in spitalele noastre de stat nu prea-l intalnesti. Operatia a decurs bine, fara incidente, iar la o ora dupa ce am iesit din sala de operatie, moasele mi-au si adus bebelina sa o pun la san. Era o mogaldeata de 3440 g si 54 cm care abia astepta sa fie alaptata. Moasele au fost foarte rabdatoare si dragute si ne-au ajutat sa ne acomodam. Mi-au aratat cum sa pun copilul corect la san, cum sa stau si eu intr-o pozitie confortabila si sa ma relaxez transmitandu-i puiutului meu o stare de bine. Eram foarte incantata ca devenisem mamica si abia asteptam sa alaptez. Aveam mari emotii, care nu m-au lasat sa dorm deloc in prima noapte, fiind si la terapie intensiva. Mi-au spus ca doar de dimineata ma vor muta in salon cu fetita mea. Pe timpul noptii nu mi-au mai adus fetita sa o alaptez si i-au dat lapte praf, in ideea ca eu sa ma refac si odihni dupa operatie. Abia asteptam sa rasara soarele sa imi vad minunea si sa fie langa mine pentru totdeauna.

Dimineata m-au transferat in salon impreuna cu fetita mea care dormea. M-au lasat singura cu ea si mi-au spus ca daca am nevoie sa ma ridic vor veni sa ma ajute, fiindca din cauza operatiei imi era greu si ameteam foarte tare. Ma uitam la ea in continuu, admiram ce frumos doarme si ma gandeam: Ce ma fac daca se trezeste? Cum sa o iau in brate? Cum sa o pun la san singura? Oare ma descurc? Lasa ca vine mama si ma ajuta… Imi era rusine sa cer ajutorul asistentelor. La cateva minute dupa ce ma gandeam eu ce voi face s-a si trezit micuta si a inceput sa planga. Repede m-am ridicat sa o iau in brate si ma gandeam ca de foame plange asa ca am pus-o la san. Cum? Nici eu nu mai stiu…Cred ca instinctul m-a ghidat. Si a inceput sa pape micuta mea, dar de emotii nu cred ca am pus-o corect la san. Mi s-au facut niste ragade urate care usturau foarte tare. Fetita mea adormea mereu cu sanul in gurita si eu credeam ca s-a saturat, cand colo ea obosea. De fiecare data cand ii scoteam sanul din gurita plangea, astfel ca asistentele mi-au adus sticluta cu lapte praf sa ii dau completare. Mare greseala. Observasem ca daca bea lapte praf doarmea cate 3 ore in continuu iar daca nu ii dadeam, se trezea si cerea sa pape din ora in ora.

Noroc mare am avut cu sora mea mai mare care a putut sa ma sfatuiasca, fiind si ea mamica, mi-a zis sa nu ii dau deloc lapte praf fetitei fiindca imi scade secretia lactata si s-ar putea obisnui cu sticla si sa nu mai imi ia sanul deloc, si voi ramane fara lapte. Asa am si facut chiar daca fetita vroia sa stea toata ziua cu sanul in gura. Dupa ce am venit acasa au inceput problemele. Am avut „furia laptelui” si am facut si mastita, iar fetita mea se chinuia sa ia sanul stang in gurita, parca nu reusea sa pape din el. La cel stang am avut niste rani foarte mari, incat plangeam de fiecare data cand trebuia sa ii dau sa pape din el. Am crezut ca nu se mai vindeca niciodata. Si acum este deformat, un sfert mi l-a mancat cu totul. Pe zi ce trecea tot mai adanca era rana si mare cat toata suprafata mamelonului. De multe ori ii dadeam sa pape si guritza se murdarea cu sange pe margini. Pana cand am zis stop! Asa nu se mai poate. M-am gandit sa fac o pauza cu sanul stang, sa ii dau doar din dreptul. Cateva zile a functionat treaba bine, insa mi se parea ca nu mai face fata sanul drept si ca nu se mai satura. Oricum simteam la stangul dureri, noduli si am inceput sa fac din nou febra din cauza mastitei. Am trecut prin clipe de cosmar, cure de antibiotice (augmentin-compatibile cu alaptarea), nopti nedormite, mi se facea rau doar cand se trezea fetita sa pape, ma ingrozea faptul ca iar trebuie sa o alaptez si nu mai rezistam sa suport atata durere.

Altceva nu faceam numai o alaptam, ma mulgeam, si iar o alaptam. Am simtit ca nu mai fac fata si nu ma puteam bucura de ea deloc. Toata lumea imi zicea sa renunt la alaptat (in afara de sora mea, careia ii multumesc), sa ii dau lapte praf. Asa ca i-am spus sotului meu sa cumpere o cutie de lapte praf si ce sa vezi?! Nici vorba sa il pape. Facea un scandal cand ma apropiam cu sticla de gurita ei ca ne auzeau toti vecinii 🙂

Nu am avut de ales decat sa o alaptez, ca doar nu era sa o las sa planga de foame. Si uite asa au trecut vreo 2 luni si ranile mele s-au vindecat. Am putut alapta fara dureri si cu placere, pana am dat de puseele de crestere si nu stiam ce se intampla. De ce nu se mai satura fetita mea? Nu mai aveam lapte? Iar am incercat sa ii dau lapte praf si l-a baut saracuta, era foarte foame fiindca eu in loc sa am rabdare si sa o pun la san cat mai des, eu am cedat si am ales calea usoara. Dar nici asta nu a durat mult fiindca bebelina mea numai atunci a baut laptele praf, in rest nu l-a mai vrut niciodata! Dupa ce m-am informat despre puseele de crestere, nici nu am mai incercat sa ii mai dau.

Acum avem 4 luni si jumatate, papam numai san, avem 7,4 kg si sunt foarte mandra ca alaptez! Am un copil sanatos si voi alapta cat de mult am sa pot!

30 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (VII)

Unele dintre cele mai des intalnite probleme cu care se confrunta noile mame sunt canalele infundate si mastita. Solutia in acest caz nu este completarea cu lapte praf, care poate da totul peste cap, asa cum s-a intamplat in cazul Ancai si al lui Victor.

Fix cand Victor a facut 6 saptamani am facut o mastita urata: febra mare, frisoane, dureri musculare, san foarte dureros si, in plus, mamelonul era foarte sensibil – ma durea la cea mai mica atingere. In ciuda durerii si starii generale proaste, am facut cam tot ce citisem ca se face pentru a desfunda canalele: comprese calde si masaj circular, bebe la san (probabil nu atat de mult cat ar fi trebuit), folosit pompa cand nu era bebe la san. Desi dupa ce am pompat vreo ora am scos numai vreo 10-20 ml si canalele erau in continuare infundate. Acesta a fost momentul in care am recurs la prima doza de lapte praf !

Era seara, eu eram cu un san varza de la mastita si pompat, si cu celalalt de la prea mult alaptat si bebe cerea de mancare. Nu putea fi consolat nicicum… N-a avut nici o retinere in a accepta biberonul cu 100 ml de lapte praf. A primit lapte praf timp de 8 zile, o data sau de ori pe zi… de fiecare data numai dupa ce se declara nemultumit de oferta de lapte matern.

Desi pe vremea aceea nu eram inca pe grupul Alapteaza!, stiam ca nu e ok alaptarea mixta – ca scade lactatia si in final se ajunge doar la lapte praf. Asa ca imi doream foarte tare sa renunt cat mai repede la acel supliment. Dupa primele zile cu lapte praf am cerut ajutorul unei prietene, Iulia, sa imi recomande un consilier in alaptare! Iulia a facut mai mult de atat, m-a si adaugat pe grupul Alapteaza!. Pana la vizita consultantului in alaptare, renuntasem deja de vreo 2 zile la lapte praf – informatiile aflate pe grup m-au ajutat, mi-au confirmat ca ce citisem pe diverse site-uri este ok si ca ce fac este bine (nu a fost nevoie sa intreb nimic, doar am citit fisierele de la Files si celelalte subiecte deschise). Iar consultantul mi-a dat si mai multa incredere: lapte matern este destul – dovada fiind scutecele ude si cresterea in greutate, laptele matern se face oricum si in timp ce suge bebe. Problema la mine era de „debit” – laptele curgea foarte greu, bebe nu avea rabdare si se enerva, se smulgea de la san si plangea.

Cum am renuntat la lapte praf ?
In momentul in care devenea nervos la san incercam sa il calmez prin alte metode – plimbat in casa in sling, dansat cu el in sling, cantat. Cateodata chiar reusea sa adoarma un pic. Cand se calma sau se trezea il puneam iar la san. La nevoie repetam procesul de calmare. Nu a fost deloc usor, dar asa am reusit sa renunt la laptele praf ! Bebe a continuat sa fie nervos la san inca vreo 2 saptamani dupa saptamana de puseu, dar ne-am descurcat.

Evident, am apelat si la diverse metode de crestere a lactatiei: ceaiuri – cate 2-3-4 litri pe zi, apoi am aflat ca e suficient sa beau doar cat imi e sete, Galactogil – nici un efect la mine, Galafor – a avut efect, dar nu spectaculos, si la disperare am apelat si la More Milk Plus care a avut un efect vizibil, dar din pacate nu a fost tolerat de bebe: ii dadea dureri de burta, desi el n-a avut colici niciodata, asa ca am renuntat la el dupa o saptamana. Bebe si-a revenit si lactatia a ramas, in principal datorita alaptatului des.

Din pacate acea mastita s-a nimerit fix in mijlocul mega puseului de crestere de la 6 saptamani. Iar eu, in loc sa il las pe bebe sa suga cat are nevoie ca sa creasca productia, incercam sa il alaptez cat mai rar, din cauza durerilor. La vremea respectiva stiam de existenta puseurilor, dar nu realizam cat de importante sunt si ce impact au. Daca as fi fost de la inceput pe grupul Alapteaza!, precis altfel as fi tratat puseul. Acum, avand mai multe informatii si fiind mai sigura pe mine, imi place sa cred ca in aceeasi situatie as reusi sa evit laptele praf.

Privind partea buna a lucrurilor, datorita acestei probleme am ajuns sa fac parte din grupul Alapteaza!, cu ideile caruia rezonez 100%. Iar mai departe tot acest grup mi-a confirmat ca instinctele mele sunt corecte in ceea ce priveste co-sleeping-ul, alaptatul oricand si oriunde, oricat de des, adormitul la san si in brate, purtatul cat cere bebe si multe altele.”

28 mai 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (II)

Desi s-a chinuit cu rani ingrozitoare, protectii de silicon, muls, biberoane și patru mastite intr-o luna, aceasta mama nu s-a dat batuta si a iesit invingatoare in lupta pentru alaptare exclusiva.

Salutare, sunt Claudia, mamica de Amalia si alaptez. 🙂
Vreau sa imi incep povestea cu niste multumiri. In primul rand prietenei mele Oana, care mi-a fost alaturi desi ne despart 300 de km si apoi voua, fetelor de pe grupul Alapteaza!, de la care am avut si am de invatat multe si folositoare.

Desi inceputul alaptarii nu a fost tocmai usor, cu multa determinare si rabdare am reusit sa trec peste greutati iar acum bebelina mea are aproape 8 luni si e tare prietena cu sanul.

Greutatile au inceput din spital. Am nascut prin cezariana o fetita sanatoasa si frumoasa dar pe care am tinut-o in brate abia dupa doua zile si jumatate de la nastere. Pentru ca asa e sistemul, pentru ca in Cluj la spitalul Dominic Stanca dupa cezariana stai 2 zile la terapie intensiva. Nu ti se aduce copilul la alaptat, tu abia te ridici din pat si nu ai cum sa ajungi la neonatologie ca e departe. Suferi si numeri minutele pana la ziua intalnirii, timp in care evident bebe primeste lapte praf. Vine in sfarsit clipa cand ajungi in salon si astepti cu nerabdare sa-ti tii puiul in brate. Vine o asistenta, iti pune fetita in brate, inima iti bate ca nebuna, vrei sa o pui la san si surpriza: bebe nu apuca bine sanul iar asistenta zice: mda, n-aveti sfarcuri! Mai incercati si daca nu reusiti cumparati protectii de silicon. Si pleaca! Eu raman ca lovita, cu o minune de fetita careia ii era foame si pe care ma chinuiam sa o atasez. M-am chinuit cu niste protectii prea mari, apoi am primit unele mai mici care erau mai ok si cu care fetita prindea sanul. Asistentele nu se deranjau sa imi arate nimic. Apoi a facut icter, au luat-o la lampa peste noapte si mi-au zis ca o vor aduce la alaptat. Am asteptat degeaba, dimineata pe la 5 ma duc sa vad, chiar nu s-a trezit micuta? Ma trimit inapoi in salon zicandu-mi: „Toti dorm, nu vedeti ce liniste e? O aducem noi cand se trezeste!”. Imi vine greu sa cred ca un bebe de 3-4 zile doarme de la 9 seara la 7 dimineata fara sa pape. Logic, i-au dat iar lapte praf.

Ajungem in sfarsit acasa, ma chinui cu atasarea, devine din ce in ce mai dureros, am facut ragade chiar daca foloseam protectiile, pentru ca altfel bebelina nu prindea sanul. Vine in vizita medicul de familie, imi zice de una, de alta iar despre alaptat imi zice: „20 de min la un san, 20 la celalalt dupa care te mulgi si ii dai cu biberonul”. Eu fara minte, ascult, ca doar e medic! Si ma pun sa cumpar biberon. La san bebe suge cat suge apoi adoarme, o trezesc si tot asa. Cand ii dau biberonul trage cu nesat, clar vine mai usor. Mai trec vreo cateva zile, bebe plange mult si nu prea doarme nici ziua nici noaptea. O duc la medic, dupa ce o examineaza si o cantareste (luase vreo 50 de grame in 5 zile) imi zice ca plange de foame, nu se satura cu laptele meu. Sa ii dau completare de lapte praf. Nu stiam eu atunci de puseurile de crestere, ca trebuie sa stai cu bebe cat mai mult la san, dar totusi stiam ca nu vreau sa ii dau lapte praf prea mult timp si ca trebuie sa stimulez lactatia. Ragadele erau tot mai dureroase, imi curgea sange din ele si cremele pe care le aveam nu prea faceau mare lucru. Am sunat un consultant in lactatie care a venit sa ne vada, am incercat sa atasam fara protectii dar durerea era mare. Mi-a adus un fel de SNS si mi-a recomandat sa mulg cat mai des si sa beau ceaiuri pentru lactatie si Galafor. Lapte praf ii dadeam rar, dar ii dadeam lapte muls la fiecare masa. De cele mai multe ori cu SNS dar ii mai dadeam si cu biberonul. Nu reuseam sa imi gasesc o pozitie comoda de alaptat, ranile ma dureau ingrozitor si nu pareau ca se vor vindeca vreodata.

Vorbesc mult cu Oana care imi tot zice ca ranile nu trec pana nu reusesc sa atasez corect. La 2 saptamani de la nastere fac mastita, cu febra, frisoane, san impietrit si tot tacamul. Medicul de familie imi spune ca trebuie sa mulg sanul cat mai bine dupa fiecare supt ca altfel o patesc din nou. La fiecare masa bebe sugea cam jumate de ora la fiecare san dupa care ii dadeam biberonul cu lapte muls. Eu tot mulgeam, a crescut productia, micuta nu golea sanul deci mastita din nou. In prima luna am facut mastita de 4 ori dar partea buna era ca nu ii dadeam lapte praf in completare ci lapte muls. Se vindeca in sfarsit sanul drept, nu ma mai doare deloc cand suge, asa ca incerc sa o tin mai mult la san sa scap de completare. La stangul inca sunt probleme, abia dupa o luna jumate s-a vindecat complet. Mergem la vaccinul de 2 luni, medicul nu se declara foarte multumit de cum ia in greutate si imi zice sa nu renunt la completare. Incep sa intru mai des pe grup si sa citesc informatii folositoare. Pe la doua luni jumate trecem prin greva suptului. A inceput sa nu mai vrea completarea ca apoi sa nu mai vrea nici sanul. O alaptez numai semiadormita, altfel urla. Noroc cu grupul ca stiu ce sa fac. Ma ingrijorez ca suge putin, maxim 10 minute, cand mai ieri sugea cate o ora. Aflu ca de fapt puiul meu a crescut si suge mai eficient. Cu incurajarile Oanei, incerc sa renunt la protectiile de silicon. Mai intai la un san, apoi la ambii. Bucurie mare! Dupa greva suptului (pe la 3 luni si ceva) nu i-am mai dat completare, in schimb am inceput sa o pun la san mai des si sa o las in pace sa stea cat vrea. Incepe sa ia bine in greutate si in sfarsit alaptarea a devenit si pentru mine o placere. De atunci bebelina mea nu mai stie de biberon, suzeta sau SNS.

Am avut multe momente in care am vrut sa renunt dar totusi nu m-a lasat sufletul si ma bucur nespus ca nu am facut-o. Am avut noroc ca sotul m-a sprijinit foarte mult si mi-a dat putere sa merg mai departe. Evident am avut parte si de remarci de genul „poate ca nu mai e bun laptele tau, de-aia nu vrea sa suga” dar am reusit sa le ignor. Recunosc si ca a fost vina mea ca nu am citit prea multe despre alaptare cat timp am fost insarcinata. Mi se parea a fi cel mai natural si usor lucru din lume, imi doream foarte mult sa alaptez si nu mi-am imaginat ca as putea avea atatea probleme. Cu siguranta unele puteau fi evitate daca m-as fi informat mai mult sau daca in spital atitudinea asistentelor era alta sau daca medicul de familie nu ar fi sarit imediat cu recomandarea de biberon si completare. Dar din greseli invatam iar eu cu siguranta o sa stiu ce am de facut la urmatorul copil. Iar ceea ce conteaza cel mai mult este ca am o fetita fericita, alaptata, purtata si co- sleepuita. 🙂
Sper din tot sufletul ca povestea mea sa ajute si sa le dea incredere proaspetelor mamici ca se poate, trebuie doar sa iti doresti foarte mult.

Va pup cu drag,
Claudia”

13 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Intrebari si raspunsuri frecvente pe grupul facebook pentru mamici Alapteaza!

 I.1: Cat de des ar trebui sa imi alaptez bebelusul? Doctorul zice ca o data la 3 ore e suficient, dar bebe plange si simt ca ar trebui sa ii dau completare.

R: Marile organizatii mondiale ca OMS, UNICEF si AAP recomanda alaptarea la CERERE, indiferent de cate ori pe zi inseamna asta, indiferent cate minute la fiecare san, atat cat cere copilul, noapte sau zi. Pe langa conditia cererii, se recomanda alaptarea EXCLUSIVA (fara apa, ceai, sucuri sau completare de formula de lapte praf) primele 6 luni de viata ale beblusului, indiferent ca e iarna sau vara, canicula sau ger. Laptele matern oferit exclusiv si la cerere copilului garanteaza necesarul de nutrienti, vitamine, minerale dar si de lichide de care un bebelus are nevoie pana la varsta diversificarii. Laptele matern e un lichid realizat la comanda pe nevoile alimentare ale unui bebelus, este usor digerabil (in cateva minute e digerat) si usor asimilabil (uneori e asimilat 100% astfel copilul nu va avea defecari decat o data la cateva zile). Alaptarea la cerere inseamna ca unui copil i se va oferi sanul la primele semnale de foame si nu se va astepta sa planga pentru a semnala foamea. Semnalele pe care un bebelus le da ca sa ne faca sa intelegem ca ii e foame sunt:

  • isi tuguie buzele si isi misca stanga-dreapta capsorul
  • isi agita mainile in aer
  • isi suge pumnii
  • isi aduce picioarele la piept si se agita cu tot corpul
  • face grimase si i se roseste fata
  • plange (plansul e un semnal tarziu al foamei, uneori pentru ca un bebelus infometat sa poata manca, e nevoie ca intai sa ii fie linistit plansul prin leganare, plimbare, cantece etc)

Oferirea unei alimentatii la program ignora semnalele timpurii de foame ale bebelusului, poate sa duca la subnutritie si la scaderea pana la pierderea secretiei lactate a mamei. Alaptarea la program saboteaza alaptarea si sanatatea bebelusului.

Completarea alaptarii cu o portie de lapte formula de asemenea saboteaza lactatia pe principiul cererii-ofertei: cu cat dai mai multa completare, copilul suge mai putin san, deci cererea de lapte matern scade, asa ca va scadea si productia. Un copil sanatos se dezvolta perfect DOAR cu lapte matern primele 6 luni de viata. Atentie! Acest lucru este valabil atata timp cat atasarea la san nu este deficitara si bebelusul face transfer suficient de lapte!

 I.2: Am nascut un bebelus perfect de o zi si astept sa imi vina laptele. Asistentele de la maternitate imi spun ca pe maine- poimaine va veni si pana atunci sa ma odihnesc si ele imi vor hrani copilul cu o formula de lapte praf. As vrea sa imi alaptez copilul dar nu am lapte!

R: In jurul lunilor 4-8 de sarcina, corpul mamei produce colostru, primul lapte pe care o mama il va oferi bebelusului sau. Astfel prezenta lui in sanii viitoarei mame e o garantie a faptului ca e capabila sa isi hraneasca copilasul din primele ore de viata. Bogat in proteine, grasimi si anticorpi si mai sarac in lactoza, colostrul este un lapte „concentrat”, potrivit dimensiunii reduse a stomacului nou-nascutului. In prima zi de la nastere, stomacul bebelusului are o capacitate de 5-7 ml, (cat unghia de la degetul mic), el nu e elastic si nu poate primi o cantitate mai mare de lapte, de aceea apar frecvent regurgitarile. Pana la a 3-a zi de la nastere, stomacul are o capacitate de 21-28 ml (aproximativ cat unghia de la degetul mare) iar in jurul celei de-a 7-a zile de viata, stomacul ajunge la o capacitate de 42- 57 ml (cat o minge de ping pong). Prin alaptarea la cerere ori de cate ori doreste copilul, atat ziua cat si noaptea, in jurul zilei 3-4 dupa nastere, colostrul e inlocuit de laptele apos, matur, cu o cantitate mai mare de lactoza in prima parte a unei mese si cu scaderea treptata a lactozei pe parcursul mesei.

Colostrul este hrana ideala pentru bebelus, iar dreptul fundamental al copilului e sa fie hranit cu hrana special conceputa pentru el. Laptele matern. Desi laptele apos, matur apare dupa 3-4 zile, in primele zile colostrul este cel mai bun aliment pentru copil. Dreptul mamei si al copilului e sa li se faciliteze alaptarea, mama poate sa isi ceara copilul ori de cate ori e nevoie sa fie alaptat, ba mai mult, copilul ar trebui sa stea mereu cu mamica lui, nedespartit, pentru a putea fi hrnait la cerere, la primele semnale de foame. Cere-ti copilul langa tine, ai dreptul acesta!

I.3: Mi s-a intarit o zona din san, e dureroasa, abia o pot atinge. Prin masaj sau supt se amelioreaza putin situatia dar nu trece de tot! Nu am febra si zona e de culoare normala. Ce sa fie?

R: Cel mai probabil se poate sa fie un canal blocat. Laptele stationeaza in san, creand discomfort, durere. Un canal blocat netratat corespunzator poate duce la mastita.

Ce sa faci?

  • Alapteaza-ti bebelusul in continuare, cat de des la sanul afectat, intr-o pozitie in care barbia copilului sa fie indreptata spre zona dureroasa. Daca e nevoie, poti sa incerci diferite pozitii: pozitia mingii de fotbal, pozitia leaganului, tu deasupra copilului sprijinita in genunchi si coate (gravitatia ajuta la punerea in miscare a laptelui in san)
  • Maseaza sanul prin miscari circulare, prin miscari ale degetelor (ca si cand misti bile intr-o punguta cu bile), scutura sanul sus-jos, stanga-dreapta. Orice simti ca misca lucrurile in el e bine! Poti sa folosesti un ulei de corp, ulei de masline, ulei de cocos, orice pentru lubrifiere chiar si masaj sub dus fierbinte e excelent.
  • Comprese calde inainte de supt, reci dupa (sau deloc). Compresele ude calde ajuta la dizlocarea grasimilor care blocheaza laptele in canal. Dus cald+ masaj fac minuni.
  • Comprese cu foi de varza incalzita in prealabil (sa nu fie rece!) si batuta cu un ciocan de carne ca sa iasa sucurile din ea. Rondele de cartofi curatati si scufundati in apa calda sa se scurga amidonul si sa se incalzeasca putin, puse pe sanul afectatsi lasate 10-20 de minute, pana se racesc.
  • Lecitina de 1200 gr de cate 3-4 ori pe zi primele 2-3 zile dupa care se mai poate continua cu cate 2 pe zi
  • Vibratiile produse de un aparat electric de genul: periuta de dinti electrica, epilator, aparat de ras etc pot ajuta sa se dizloce grasimile si laptele blocat pe canale.

I.4: Am avut un canal infundat (sau nu am avut, e posibil si fara un canal infundat in prealabil). Mi s-a parut ca a trecut cu masaj si comprese calde dar a revenit mai dureros si zona e rosie. Am si temperatura, frisoane, simptome de raceala! Ce este?

R: O zona intarita, rosie si dureroasa pe san insotita de febra si alte simptome de raceala sau gripa sunt semnele unei infectii la nivelul sanului numita mastita. Netratata corespunzator, mastita poate degenera in abces mamar.

Tratamentul mastitei cuprinde indrumarile din cazul canalului infundat, dar este necesara o extra odihna si poate anti-inflamatoare ca paracetamolul sau ibuprofenul. Masajul si suptul sunt esentiale, la fel si compresele cat mai calde. Unele mastite necesita antibiotic, dar nu toate, asa ca tratamentul cu antibiotic se recomanda doar la sfatul medicului, atunci cand masajul, suptul, antiinflamatoarele si compresele calde nu dau roade. Mastita e o infectie in organism care necesita un tratament riguros si multa odihna. Dormi cand doarme copilul iar daca simti ca sanul e foarte tensionat, mulge doar cat sa detensionezi. Pentru a scadea temporar lactatia se poate consuma ceai de menta. Produsele fainoase si dulciurile pot sa creeze un mediu propice infectiei cu candida asa ca se recomanda reducerea lor pana cand starea de sanatate a mamei revine la normal. O mastita in general dureaza 3 zile, daca dupa 3 zile simptomele persista sau devin chiar mai suparatoare, e recomandata consultarea unui medic specialist si, cel mai probabil, se va incepe un tratament cu antibiotic COMPATIBIL CU ALAPTAREA! In timpul tratamentului cu antibiotic alaptarea nu doar ca va continua ci este obligatoriu sa continue pentru vindecarea totala a infectiei iar protocolul compresa+masaj+scos lapte din san continua pana cand sanul este fara durere si fara zone tari!

I.5: Imi cade parul groaznic. Chelesc?

R: In timpul sarcinii hormonii responsabili cu regenerarea (caderea) parului sunt inhibati astfel iti cade mai putin par decat in mod normal. Poate ai observat ca parul tau in sarcina e mai stralucitor, mai des si mai sanatos. Dupa aproximativ 3-4 luni de la nastere, hormonii isi reiau rolul si astfel apare o cadere a parului accentuata. In mod obisnuit cad cam 100-125 de fire de par pe zi, dar dupa nastere pot sa cada pana in jur de 500 de fire! Incearca sa nu te nelinistesti prea mult, deoarece e normal si nu vei cheli! Dupa aproximativ 6 luni (adica pe la 10-12 luni de la nastere) parul tau isi va recapata forma de dinainte de sarcina.

I.6: Copilul meu e constipat desi e alaptat exclusiv. Sa folosesc termometrul sau supozitoare cu glicerina?

R: Bebelusii alaptati exclusiv (primele 6 luni de viata) au diferite faze si forme ale defecarii.

  • In primele zile de viata (0-4 zile) elimina meconiu, inchis la culoare (negru-verzui), lipicios, este alcatuit din lichid amniotic, mucus si celule de piele ingerate de bebelus in uter.
  • Dupa ziua 2-4, o defecare normala si sanatoasa apare galbena sau verzuie, de consistenta cremoasa, destul de lichida si poate sa fie presarata de „seminte”. I se pot schimba nuantele si consistenta, fara ca aceasta sa fie o problema daca nu apar si alte simptome. Daca i se deschide culoarea si apare usor mucus, de consistenta algelor, cel mai probabil e ca primeste mult laptic de inceput, bogat in lactoza si mai sarac in nutrienti. Solutia e sa tii copilul la acelasi san pana isi da singur drumul sau sa incepi a doua masa din sanul la care a terminat-o pe prima.
  • Constipatia apare cand copilul defecheaza bilute, tari, rotunde, asemanatoare cu caca de oaie. Cand e constipat, deobicei un copil e destul de nemultumit, se chinuie vizibil sa defecheze, poate plange. Deobicei constipatia apare cand se incepe diversificarea si cel mai eficient mod de a rezolva constiparea e extra apa, suc de pere sau suc de prune, au rol laxativ si sunt metode non-invazive.

Un bebelus alaptat exlusiv (0-6saptamani) e normal sa faca caca de 2-3 ori pe zi sau mai mult, de ex la fiecare alaptare.

Un bebelus alaptat exclusiv (mai mare de 6 saptamani) poate sa faca caca de 5 ori pe zi sau o data la 5-7 chiar si 10 zile fara sa fie constipat (caca are consistenta normala). De multe ori copilasii trec prin schimbari si de la un program de defecare foarte frecvent ajung sa nu mai faca nimic zile in sir. Cauza? Laptele matern e atat de bine echilbrat nutritiv si energetic incat este asimilat 100% de corpul copilasului si nu mai raman „reziduri”. Este perfect normal sa nu faca treaba mare zile la rand daca atunci cand face consistenta este normala!

Introducerea termometrului in anus pentru stimulare poate provoca fisuri anale, rani, sangerari, infectii, slabirea sfincterului si creearea unei relatii de co-dependenta: nu mai face caca fara sa fie stimulat.

Supozitoarele cu glicerina au un rol important de inmuiere si lubrifiere dar trebuie folosite doar la sfatul si recomandarea medicului.

I.7: Sunt gravida din nou iar doctorul mi-a recomandat sa imi intarc primul nascut deoarece imi poate pune in pericol sarcina. E absolut necesar?

R: O sarcina normala si starea buna a sanatatii mamei sunt compatibile cu continuarea alaptarii primului nascut. Nu este necesara intarcarea atata timp cat totul decurge normal. Dupa nastere, primul nascut si noul bebelus pot fi alaptati in continuare simultan (alaptare in tandem), o experienta minunata ce ofera multe satisfactii atat mamei cat si ambilor copilasi.

Intr-adevar, prin stimularea sanilor in timpul suptului se elibereaza oxitocina, un hormon care elibereaza laptele in ductele lactifere. Tot oxitocina e responsabila cu contractarea uterului in travaliu, dar corpul mamei nu reactioneaza la valuri de oxitocina decat dupa 37 de saptamani de sarcina. Contractiile uterine se petrec nu doar ca rezultat al suptului in sarcina ci si in timpul actului sexual in timpul sarcinii. Multe cupluri continua sa faca dragoste in timpul sarcinii fara sa fie o problema cu dezvoltarea si ducerea ei la termen. Daca doctorul nu a intersiz sexul in sarcina, alaptatul in timpul ei e la fel de sigur!

Singurele motive reale care pot motiva nevoia intarcarii in sarcina sunt:

  • un travaliu prematur la prima sarcina
  • pierderi de sarcina anterioare
  • unele tipuri de sangerari.

Gustul si consistenta laptelui in timpul unei noi sarcini se modifica, astfel unii copilasi ajung sa se intarce singuri.

I.8: Am nascut de curand si nu stiu ce am voie si ce nu sa mananc. Mama zice doar fructe fierte, dar mi-e pofta de fructele de sezon!

R: Poti sa mananci ORICE! La fel ca in sarcina, o dieta echilibrata si sanatoasa te va ajuta sa ramai in parametri optimi de sanatate, dar mult prea putin afecteaza dieta mamei laptele. Intr-adevar sunt unele alimente care prezinta risc mai mare de alergie, in primul rand proteina din laptele de vaca, alimentele alergene ca arahidele, unele fructe cu semine (capsuni, kiwi), ouale dar nu trebuie sa ne ferim de ele ci sa le consumam cu prudenta, in cantitati mici si sa urmarim efectele sau lipsa efectelor asupra copilasilor. Inclusiv cantitati moderate de alcool sau cafea se pot consuma ocazional fara repercursiuni grave asupra calitatii sau cantitatii laptelui matern. Moderatia si echilibrul in alimentatie sunt factori cheie si in alaptare, ca in viata de zi cu zi! Contrar parerii populare, o mama are nevoie de fructe si legume proaspete, mai ales in primele saptamani dupa nastere. Are nevoie de vitamine!

I.9: As dori sa scap de cateva kilograme dar am auzit ca dieta si sportul afecteaza laptele. E adevarat?


R: Dieta unei mame afecteaza laptele sau intr-o masura relativ mica, astfel o dieta saraca in nutrienti va afecta mai mult mama decat laptele. Copilul va primi in continuare lapte de calitate chiar daca mama tine regim sau are o alimentatie haotica. Asa se explica faptul ca multe femei pe mapamond isi alapteaza cu succes copilasii chiar si pe timp de razboi, foamete sau seceta. Secretul alaptarii e punerea frecventa a copilului la san. Cu cat suge mai des, cu atat se produce mai mult lapte. Totusi, un regim alimentar restrictiv poate sa scada resursele de energie ale mamei, asa ca indiferent ca alapteaza sau nu, o mamica ar trebui sa incerce o dieta sanatoasa, cu multe legume si fructe crude, mult somn si sport inaintea unui regim drastic de slabire.

Sportul este prietenul nostru chiar si dupa nastere, laptele matern este influentat putin sau deloc de miscarea facuta de mama. Sportul intensiv poate sa schimbe usor gustul laptelui, dar asta nu afecteaza calitatea sau cantitatea lui. Din contra, sportul ne creste nivelul endorfinelor din sange, facandu-ne sa ne simtim si mai fericite!

I.10: Cum imi dau seama daca bebelusul meu se ataseaza corect la san? El suge mereu, foarte des, familia imi zice ca nu am destul lapte.

R: Bebelusii au tipare diferite de supt, unii sug cate o ora, doua ore pauza, altii sug 5 minute si iau pauza doar 15-20. E la fel de normala oricare in cele doua descrieri de mai sus, atata timp cat bebelusul ia atata lapte cat are nevoie. Pentru ca sa fii sigura ca primeste necesarul de nutrienti, trebuie sa verifici daca atasarea la san e corecta.

  • Aseaza-te confortabil, tine la indemana o gustare si un pahar cu apa, s-ar putea sa dureze pana bebelusul isi face „plinul”
  • Poti sa folosesti o perna de alaptare, o perna normala sau o patura facuta sul pentru a sprijini bebelusul pe parcursul suptului
  • Capul bebelusului e cel mai bine sprijinit pe antebrat sau in palma ta, nu pe cot, astfel il poti apropia tu pe el de tine si nu te apropii tu de el cu sanul
  • Bebelusul are urechile, umerii si soldurile intr-o linie dreapta, nu are capul rasucit in dreapta sau stanga. Astfel va putea inghiti laptele cat mai eficient.
  • Capul bebelusului este lasat usor pe spate, astfel incat gura lui se va deschide involuntar.
  • Nasul lui e in dreptul sfarcului tau, il poti „ademeni” atingandu-l usor cu mamelonul pe nas, mirosul ii va aminti de ce se afla in bratele tale.
  • In momentul in care bebelusul isi lasa capul pe spate si deschide larg gura, il vei apropia pe el de san, nu ii vei baga sanul in gura.
  • Cand bebelusul e atasat la san gura sa este rasfranta (ca si cand musca dintr-un sandwich mare), nu tuguiata (ca si cand fluiera).
  • Buza de jos acopera toata partea maronie a sanului (areola) si este intoarsa in afara, iar buza de sus o parte mare a areolei aferente.
  • Bebelusul se ataseaza prinzand o parte mare a sanului, nu doar sfarcul ci si cat mai mult din areola.
  • Barbia bebelusului este lipita bine de san, cand suge misca astfel sanul cu ea
  • Se aude o ritmicitate supt-supt-inghitit, supt-inghitit sau combinatii ale acestor secvente.

I.11: Ma doare o masea si dentistul mi-a zis ca nu am voie sa alaptez 24 de ore dupa anestezie. Bebelusul meu are 3 luni si suge foarte des. Ce sa fac? 

R: Exista anestezice compatibile cu alaptarea. Radiografia dentara este de asemenea compatibila cu alaptarea. Doctorul dentist ar trebui sa fie informat cu privire la categoriile de anestezice compatibile cu alaptarea si ar trebui sa iti poata oferi o varianta de tratament pentru orice problema dentara ai avea (carie, abces, lucrare pe canal, extractie etc.).

Articaina (cel mai adesea folosita), lidocaina, mepivacaina sunt permise in alaptare. Adrenalina e folosita pentru scaderea sangerarii (efect de vasoconstrictie)si cantitatile folosite sunt mici. Tin sa precizez ca pentru afectiuni dentare sunt folosite cantitati mici de anestezic injectate local, din care o parte mica se absoarbe intravascular prin difuziune si o parte si mai mica, infima, se secreta in laptele matern. Ca mama, poti alapta cu anestezicele de mai sus, nu trebuie sa astepti, nu trebuie sa te mulgi si nici sa arunci laptele.

I.12: Revenirea menstruației înseamnă sfârșitul alăptării?

R: NU! Laptele nu devine acru şi nu îi face rău bebelușului! Laptele nu este mai puțin hrănitor! Unele femei însă observă o scădere temporară a cantității de lapte în zilele de dinainte de mentruației, această scădere menținându-se pentru câteva zile. Acest lucru se datorează fluctuațiilor hormonale. Odată ce sângerarea începe, iar nivelul hormonilor încep să revină la normal, cantitatea de lapte va crește din nou. Cei mai mulți copii compensează această scădere a cantităţii prin supturi mai dese.

Nivelul de calciu din sânge scade în perioada menstruației pentru unele femei, iar această scădere determină scăderea lactației. Suplimentele de calciu-magneziu pot rezolva această problemă, ele ajutând și la eliminarea crampelor uterine și a unor tipuri de disconfort premenstrual, cum ar fi retenția de apă. Unii copii pot detecta o ușoară schimbare în gustul laptelui chiar înainte de apariţia menstruației, tot datorită schimbărilor hormonale. Astfel, ei pot suge mai puțin sau cu mai puțin entuziasm în acest timp. Revenirea mentruației depinde în principal de frecvența alăptării. O pauză mai mare de 6 ore între două sesiuni de alăptare poate duce la reapariția mentruației.

Odată cu începerea diversificării, bebelușii își răresc mesele la sân. De cele mai multe ori, acest lucru duce la revenirea menstruației mamei. Același lucru se întâmplă atunci când bebelușii încep să doarmă mai mult pe timpul nopții. După revenirea menstruației, aceasta poate continua să fie neregulată pe perioada alăptării.

Î13: Alăptarea are vreo legătură cu apariția cariilor dentare ?

Studiile efectuate pana în prezent au demonstrat ca nu exista nicio legătură valida intre alăptare şi apariţia cariilor dentare. Bacteriile numite streptococcus mutans (prezente în placă) sunt cauza cariilor dentare. Deşi numeroşi medici stomatologi indică alăptarea ca factor de apariţie a cariilor, aceste afirmaţii nu sunt susţinute de dovezi ştiinţifice.
Ba dimpotrivă, laptele matern conține lactoferină, o componentă care ucide streptococcus mutans. Un copil care este alăptat nu va avea carii, excepții fiind cazurile în care copilul este predispus genetic. În cazul unui copil care are o problemă genetică, înțărcarea nu va încetini rata de degradare a dinților, dar poate accelera procesul din cauza lipsei de lactoferină.
Laptele matern nu intră în gura copilului în același mod ca și laptele supt din biberon, deoarece acesta nu curge. În plus, laptele matern intră în gura copilului prin spatele dinților.

Î14: Am un bebelus de 5 zile care doarme in continuu. Uneori doarme chiar si 5 ore fara sa reusesc sa il trezesc sa manance. Este in regula sa doarma atat?

Răspuns (Adina Branici): Regula nr.1: se alapteaza la cerere bebelusul, zi/noapte. Daca insa bebe nu se trezeste, nu cere, conform IBCLC si LLLI, in prima luna, se recomanda trezirea lui ziua la 2-3 ore, iar noaptea la maxim 4 ore, pentru a putea fi indeplinite urmatoarele criterii, care arata ca bebelusul se hraneste cum trebuie.

  1. se urmareste ca bebe sa aiba supt activ per fiecare sesiune de supt, nu doar supt de confort + atasare corecta.
  2. se urmareste statusul scutecelor ude si murdare/24 de ore.
  • din a 5-a zi de nastere trebuie sa aiba 5-6 scutece ude, pipi transparent, fara miros, cu o cantitate comparata cu 2-4 linguri de apa puse la absorbit intr-un scutec curat.
  • scaune cam 3-4, culoare mustar deschis, cu bobite albe, cantitate echivalenta cu dimensiunea semnului OK.

3. se urmareste inceperea recuperarii greutatii, cam dupa a 5-a zi de nastere ar trebui sa inceapa sa puna in greutate. Peste o saptamana ar trebui sa fie recuperata greutatea cu care s-a nascut. Mai sunt exceptii, daca startul a fost dificil in alaptare, dar ideea este sa inceapa sa puna in greutate.
Apoi incep sa se inregistreze cresteri si in lungime si circumferinte.

Daca aceste criterii sunt indeplinite bebe nu mai trebuie trezit dupa prima luna. Il putem lasa sa-si faca singur programul de somn si supt.

Fiindca grupul Alapteaza! este un grup viu, mereu activ, vor mai aparea atat intrebari cat si raspunsuri pentru mamicile la inceput de drum. Acest document va putea suferi modificari ulterioare.

Articol realizat de: Silvia Nicoara – consilier in alaptare Timisoara