Cel mai destept bebelus: mami, chiar nu vreau lapte praf, alapteaza-ma!

Bebelusii stiu ce e mai bun pentru ei! Chiar daca uneori greutatile de la inceputul alaptarii si ranile ingrozitoare pot convinge o mama sa incerce sa ii dea lapte praf bebelusului ei, refuzul de a lua biberonul ii reaminteste ca fetita ei are nevoie doar de laptele magic al mamei!

Buna ziua, ma numesc Andreea si vreau sa va povestesc experienta de la inceputul alaptarii bebelinei mele, in speranta ca aceasta va ajuta sau va incuraja cat mai multe mamici dornice sa le ofere puiutilor lor cea mai buna sursa de hrana din lumea asta si anume laptele matern.

Am nascut-o pe fetita mea pe 16 septembrie 2013 printr-o operatie de cezariana programata, deoarece era in pozitie pelviana. Fetita mea a venit pe lume intr-o maternitate dintr-un spital privat din orasul in care locuim. Am ales aceasta maternitate deoarece vroiam sa avem sprijin non-stop si sa ne simtim in siguranta, lucru pe care, din pacate, in spitalele noastre de stat nu prea-l intalnesti. Operatia a decurs bine, fara incidente, iar la o ora dupa ce am iesit din sala de operatie, moasele mi-au si adus bebelina sa o pun la san. Era o mogaldeata de 3440 g si 54 cm care abia astepta sa fie alaptata. Moasele au fost foarte rabdatoare si dragute si ne-au ajutat sa ne acomodam. Mi-au aratat cum sa pun copilul corect la san, cum sa stau si eu intr-o pozitie confortabila si sa ma relaxez transmitandu-i puiutului meu o stare de bine. Eram foarte incantata ca devenisem mamica si abia asteptam sa alaptez. Aveam mari emotii, care nu m-au lasat sa dorm deloc in prima noapte, fiind si la terapie intensiva. Mi-au spus ca doar de dimineata ma vor muta in salon cu fetita mea. Pe timpul noptii nu mi-au mai adus fetita sa o alaptez si i-au dat lapte praf, in ideea ca eu sa ma refac si odihni dupa operatie. Abia asteptam sa rasara soarele sa imi vad minunea si sa fie langa mine pentru totdeauna.

Dimineata m-au transferat in salon impreuna cu fetita mea care dormea. M-au lasat singura cu ea si mi-au spus ca daca am nevoie sa ma ridic vor veni sa ma ajute, fiindca din cauza operatiei imi era greu si ameteam foarte tare. Ma uitam la ea in continuu, admiram ce frumos doarme si ma gandeam: Ce ma fac daca se trezeste? Cum sa o iau in brate? Cum sa o pun la san singura? Oare ma descurc? Lasa ca vine mama si ma ajuta… Imi era rusine sa cer ajutorul asistentelor. La cateva minute dupa ce ma gandeam eu ce voi face s-a si trezit micuta si a inceput sa planga. Repede m-am ridicat sa o iau in brate si ma gandeam ca de foame plange asa ca am pus-o la san. Cum? Nici eu nu mai stiu…Cred ca instinctul m-a ghidat. Si a inceput sa pape micuta mea, dar de emotii nu cred ca am pus-o corect la san. Mi s-au facut niste ragade urate care usturau foarte tare. Fetita mea adormea mereu cu sanul in gurita si eu credeam ca s-a saturat, cand colo ea obosea. De fiecare data cand ii scoteam sanul din gurita plangea, astfel ca asistentele mi-au adus sticluta cu lapte praf sa ii dau completare. Mare greseala. Observasem ca daca bea lapte praf doarmea cate 3 ore in continuu iar daca nu ii dadeam, se trezea si cerea sa pape din ora in ora.

Noroc mare am avut cu sora mea mai mare care a putut sa ma sfatuiasca, fiind si ea mamica, mi-a zis sa nu ii dau deloc lapte praf fetitei fiindca imi scade secretia lactata si s-ar putea obisnui cu sticla si sa nu mai imi ia sanul deloc, si voi ramane fara lapte. Asa am si facut chiar daca fetita vroia sa stea toata ziua cu sanul in gura. Dupa ce am venit acasa au inceput problemele. Am avut „furia laptelui” si am facut si mastita, iar fetita mea se chinuia sa ia sanul stang in gurita, parca nu reusea sa pape din el. La cel stang am avut niste rani foarte mari, incat plangeam de fiecare data cand trebuia sa ii dau sa pape din el. Am crezut ca nu se mai vindeca niciodata. Si acum este deformat, un sfert mi l-a mancat cu totul. Pe zi ce trecea tot mai adanca era rana si mare cat toata suprafata mamelonului. De multe ori ii dadeam sa pape si guritza se murdarea cu sange pe margini. Pana cand am zis stop! Asa nu se mai poate. M-am gandit sa fac o pauza cu sanul stang, sa ii dau doar din dreptul. Cateva zile a functionat treaba bine, insa mi se parea ca nu mai face fata sanul drept si ca nu se mai satura. Oricum simteam la stangul dureri, noduli si am inceput sa fac din nou febra din cauza mastitei. Am trecut prin clipe de cosmar, cure de antibiotice (augmentin-compatibile cu alaptarea), nopti nedormite, mi se facea rau doar cand se trezea fetita sa pape, ma ingrozea faptul ca iar trebuie sa o alaptez si nu mai rezistam sa suport atata durere.

Altceva nu faceam numai o alaptam, ma mulgeam, si iar o alaptam. Am simtit ca nu mai fac fata si nu ma puteam bucura de ea deloc. Toata lumea imi zicea sa renunt la alaptat (in afara de sora mea, careia ii multumesc), sa ii dau lapte praf. Asa ca i-am spus sotului meu sa cumpere o cutie de lapte praf si ce sa vezi?! Nici vorba sa il pape. Facea un scandal cand ma apropiam cu sticla de gurita ei ca ne auzeau toti vecinii 🙂

Nu am avut de ales decat sa o alaptez, ca doar nu era sa o las sa planga de foame. Si uite asa au trecut vreo 2 luni si ranile mele s-au vindecat. Am putut alapta fara dureri si cu placere, pana am dat de puseele de crestere si nu stiam ce se intampla. De ce nu se mai satura fetita mea? Nu mai aveam lapte? Iar am incercat sa ii dau lapte praf si l-a baut saracuta, era foarte foame fiindca eu in loc sa am rabdare si sa o pun la san cat mai des, eu am cedat si am ales calea usoara. Dar nici asta nu a durat mult fiindca bebelina mea numai atunci a baut laptele praf, in rest nu l-a mai vrut niciodata! Dupa ce m-am informat despre puseele de crestere, nici nu am mai incercat sa ii mai dau.

Acum avem 4 luni si jumatate, papam numai san, avem 7,4 kg si sunt foarte mandra ca alaptez! Am un copil sanatos si voi alapta cat de mult am sa pot!

30 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Anunțuri

Sunt mama, nu renunt la alaptare! – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

Numai o mama poate avea atata determinare pentru a-i oferi copilului sau cel mai bun start in viata. Desi initial cedeaza si, din cauza ranilor ingrozitoare, renunta la pusul copilului la san, oferindu-i lapte matern cu biberonul, aceasta mama isi da ei si bebelusului sau o noua sansa la alaptare! O poveste care va va trezi cu siguranta emotii puternice!

Ne doream un copil de ceva vreme si dupa o experienta neplacuta si mai multe luni de asteptare minunea s-a intamplat. Dupa o sarcina usoara, pe 4 septembrie 2013 a venit pe lume, prin nastere naturala Andrei Cristian, o mogaldeata de 3,900 kg.

Inca din sarcina mi-am dorit tare mult sa alaptez. Ma tot uitam la sanii mei care nu mai incapeau in niciun sutien si eram asa incantata ca voi avea cu ce sa hranesc bebelusul. Sfarcurile mi se pareau ok, nu erau ombilicate. De fapt, sanul stang era si este ombilicat… Am citit mult despre alaptare, despre beneficii, despre cat de minunat este sa alaptezi si nici ca-mi puteam dori altceva. Am vazut sute de poze si filmulete despre cum sa-l pui pe bebe la san, cu pozitii de alaptat si atasare corecta. Mi se parea floare la ureche! Si credeam ca totul mai tine si de natura, doar il iau pe pui si-l pun la san (asa cum am vazut) si de acolo face el toata treaba, ca doar se naste cu instinctul de a suge, nu? Si doar vazusem sute de poze si filmulete…

Numai ca n-a fost chiar asa. M-am dus la bebe prima oara dupa vreo cinci ore. Abia asteptam sa-l vad si sa-l pun la san. Mi-am pus tremurand de emotie camasa de alaptat si m-am dus sa-l iau pe bebe. Era asa mic… Si dormea…  Si era infasat ca un colac dospit… Si l-am luat in brate si m-am asezat cum am putut mai comod (din cauza epiziotomiei) pe unul dintre scaunele din salonul de alaptat. Dar puiul mic dormea, asa ca o ora doar m-am uitat la el si ma minunam de cat e de frumos si fragil. Peste alte 3 ore am avut noroc, era treaz si ma astepta, ma gandeam eu, desi banuiam ca ii dadusera lapte praf. Si iar mi-am pus camasa aia infecta pe care am urat-o din toata inima si pe sub care, efectiv, curgeau toate transpiratiile posibile, si din cauza careia ma agitam si ma enervam pentru ca nu puteam tine sanul in mana cum trebuie pentru ca era ud de transpiratie si-mi aluneca…

Si l-am pus la san, fara sa mai stiu nimic din sutele de poze si filmulete vazute, ci asa cum am putut, fara sa ma ajute nimeni… si a inceput sa traga si sa molfaie. Dupa cateva supturi scapa sanul si eu i-l bagam rabdatoare inapoi, dar fiarta de transpiratie. L-am mutat si la cel ombilicat si l-a molfait si pe acela putin. Asistentele ma intrebau daca suge, iar eu le spuneam ca probabil ca da pentru ca tragea nitel de sfarc, dar eu nu stiam daca si inghite ceva.

Insa puiul mic tragea de sfarc, dar nu scotea nimic, iar dupa ce plecam de la el se trezea si plangea, iar asistentele ii dadeau lapte praf. Le-am zis sa nu-i mai dea lapte praf cam cu o jumatate de gura pentru ca ma gandeam ca n-as fi vrut nici sa stea flamand, gandindu-ma ca poate nu mi s-a declansat lactatia. Asistentele spuneau sa am rabdare ca poate e puturos, ca poate e obosit dupa travaliu, ca poate nu stie sa suga. Le-am rugat sa ma cheme intre orele de alaptat daca se trezeste tocmai pentru a nu-i mai da lapte praf.

M-a chemat intre orele de alaptat una dintre asistente si a incercat sa-mi arate cum sa-l pun la san. A fost singura asistenta care si-a rupt o jumatate de ora si a stat cu noi ca sa ma-nvete ce sa fac. Insa piticul ori prinsese gustul laptelui praf si al biberonului ca nu voia sa suga ori era puturos, cum zisese asistenta! Ori adormea, ori plangea si nu voia sanul pentru ca laptele nu venea repede. Si laptele venise! Aveam niste sani imensi si durerosi, dar cine sa-i suga? Si am continuat sirul greselilor cu o pompa cu para pe care am folosit-o ca sa scot laptele din sani, lapte galben si gras pe care apoi il aruncam in chiuveta pentru ca nu mi-l primeau sa i-l dau nefiind muls in ceva steril! Si au inceput sa ma usture sfarcurile si am inceput sa dau cu Garmanstan, care nu m-a ajutat cu nimic, dar care atunci, credeam eu, ca e balsam pentru sfarcurile mele iritate. Daca tot au vazut ca bebe nu vrea sanul mi-au zis sa ma mulg manual intr-o cana de aluminiu (sterila?) si sa-i dau cu lingurita. Insa cu mana nu ieseau decat cateva picaturi pe care i le dadeam cu mana tremuranda si cu plansul in gat, pentru ca stiam ca dupa plecarea mea ii vor da lapte praf, iar eu in salon ma voi mulge cu pompa si voi arunca laptele.

Tot cercul asta vicios a durat pana am plecat acasa. Si desi plecam ultima din salonul pentru alaptat n-am reusit sa-l alaptez cum trebuie nici macar o data in spital. Si nici n-am invatat cum sa-l pun la san corect si nici el cum sa suga corect.

Insa acasa a inceput adevaratul chin. Sfarcurile mele crapate au sangerat intr-o dimineata cand scoateam cu pompa lapte ca sa i-l dau cu lingurita si am intrat in panica. Cum il voi mai hrani acum pe bebe? Pentru ca fiind sigura ca voi alapta nu cumparasem niciun biberon, nici sterilizator, nimic! Am inceput sa sun disperata prietenele care nascusera si alaptasera sau alaptau inca, iar ele mi-au dat sfaturi, iar eu am incercat sa le respect pe toate. O alta greseala! Apoi am vorbit cu prietena mea Denisa care mi-a spus ca e posibil ca bebe sa aiba frenul lingual scurt, ca trebuie sa i-l verifice cineva si ca mai trebuie verificata si atasarea pentru ca de aici au plecat toate. Cum sa nu-l atasez corect cand, ma gandeam eu, aplic tot ce am vazut in poze si filmulete?

Bebe ar fi supt non-stop, iar eu nu intelegeam de ce. Tot Denisa mi-a spus de pusee de crestere, de fussy hour etc. lucruri pe care eu nu le cititsem, desi eram si pe grupul “Alapteaza!”. Si mi-a mai spus sa-l pun pe bebe la san oricat de des vrea, dar sa incerc sa-l pun corect, iar eu ma gandeam ca n-are cum, trebuie sa intrerup alaptatul, sa-mi treaca macar un pic si dupa aia reiau alaptatul. Nu puteam intrerupe hranirea lui bebe pentru ca riscam sa scad lactatia, ea trebuind stimulata cel mai mult in prima luna, iar eu ma gandeam cu groaza la urmatorul supt. Am sugerat chiar sa-i dau doar seara lapte praf, pentru ca seara ma solicita cel mai mult bebe, insa seara si noaptea se stimuleaza cel mai bine lactatia.

Apoi am sunat la 07Alaptare, iar dna. Ilinca Tranulis (consultant IBCLC) ne-a primit intr-o zi de duminica, i-a verificat frenul, care era cum trebuie si mi-a aratat cum sa-l pun la san. La 11 zile de la nastere, Andrei a mancat cu adevarat prima lui masa de lapte matern. Si ce manca! Eram asa bucuroasa! Ma gandeam ca in felul asta, punandu-l cum trebuie, imi vor trece ranile in 2-3 zile si totul se va aranja. N-a fost asa… Ranile n-au trecut deloc, ba chiar au inceput sa se faca mai mari, mai dureroase, pana cand nu am mai avut sfarc deloc. Erau doar doua bube mari si groaznic de dureroase.

Am luat proba de pe rani si mi-am facut analize. Aveam stafilococul auriu pe rani asa ca am trecut pe crema cu antibiotic si apa termala, apoi am schimbat crema cu alta si betadina si cu antibiotic luat oral. Intre alaptari faceam si bai cu sare sau bicarbonat, stateam si cu sanii la aer. Am incercat si protectii de silicon. Nimic nu a functionat, iar eu plangeam zilnic si nu intelegeam de ce mi se intampla asa ceva? De ce aveam sani daca nu-i puteam folosi pentru a-mi hrani puiul? La fiecare supt, pana prindea bebe sanul in gura, urlam de durere. Am indurat tot gandindu-ma la puiul meu, cu frica de a nu pierde laptele, o luna de zile. Ma gandeam la luna implinita a lui bebe ca la un verdict. Daca lua in greutate continuam cu alaptatul cumva, daca nu lua in greutate il treceam pe lapte praf. In prima luna, cu tot chinul nostru, bebe a luat in greutate 500 de grame! Tot chinul nu fusese in zadar, eram asa de fericita de cele 500 de grame!

Dar dupa o luna n-am mai putut, ma gandeam ca-mi voi pierde mintile de durere, iar bebe avea nevoie de o mama sanatoasa, nu de una crispata si frustata. Stiam ca-i transmit si lui starea, dar nu puteam sa controlez cu nimic nivelul de durere.

Si am clacat! Am spus stop! nu mai pot! Vindec ranile si apoi vedem ce va mai fi. Intre timp, la sugestia dnei. Tranulis am inceput sa ma mulg. Nu stiam nimic despre muls, cum sa-l fac, la cat timp, in ce etc. Am ales sa ma mulg manual, fara pompa, iar la inceput ma mulgeam doar cand simteam ca laptele e pe punctual de a tasni din sani, cand se declansa reflexul de ejectie. Evident ca nu mulgeam mare lucru asa ca am completat cu lapte praf. Si iar am plans la fiecare completare de lapte praf… si ma simteam inutila pentru ca nu-mi puteam alapta copilul. Apoi am instaurat un program si am inceput sa ma mulg din trei in trei ore cate o jumatate de ora si usor usor am inceput sa am suficient lapte pentru bebe si sa nu-i mai dau completare!  Dar asta a durat un pic.

Ranile s-au vindecat greu. Foloseam o crema preparata cu lanolina, insa faptul ca ma mulgeam nu ajuta la cicatrizarea rapida a ranilor, iar eu in fiecare zi verificam sanii sa vad daca au mai trecut, pentru ca muream de nerabdare sa-l pun iar la san si mi-era frica sa nu se obisnuiasca cu biberonul si sa uite sa suga.

Intr-o zi cand erau aproape vindecate ranile, bebe a varsat mult din cauza ca nu eructa cum trebuie si nu mai stiam cum sa-l consolez. Asa ca am scos sanul si i l-am oferit. Si l-a vrut! Ce frumos sugea! Si parca nici nu ma mai durea! Ma uitam la el si ma minunam si simteam cum infloreste speranta ca voi reusi sa alaptez fara probleme cand vor trece ranile de tot. Insa cand bebe a lasat sanul avea gura plina de sange… asa ca am luat-o de la capat cu mulsul si biberonul. Singura consolare era ca nu primea lapte praf decat rar cand ramaneam fara lapte muls. Si n-a primit mai mult de o cutie de lapte praf in doua luni jumate!

Intr-un fel ma obisnuisem cu gandul ca ma voi mulge si va primi doar asa lapte matern, dar in inima mea nu eram deloc impacata cu situatia asta. Din cand in cand ii mai ofeream sanul si el il lua si sugea fericit. Pana mi-am facut curaj si-am zis stop si mulsului. Vreau sa alaptez! Am revazut pozele si filmuletele cu atasarea si pozitii de alaptat si mi-am dat seama unde greseam si l-am pus pe bebe la san. Intai dupa muls, apoi inainte de un muls si tot asa pana am renuntat de tot la muls si la biberon! N-a fost usor, bebe sugea din san ca din biberon, dar acum am avut mai multa incredere ca fac ce trebuie si mai multa vointa de a alapta. M-a ajutat enorm si sustinerea fetelor de pe  “Alapteaza!” de pe Facebook, carora le multumesc din toata inima si fara incurajarile carora n-as fi reusit. A durat vreo doua saptamani readucerea puiului la sanul mamei, dar am reusit! Acum il alaptez la orizontala, e singura pozitie in care stam amandoi confortabil si in care ne puteam “dragali” in voie.

Uitandu-ma in urma regret ca nu am fost mai puternica, sa fac fata durerii, regret fiecare completare de lapte praf, insa cred ca toate astea m-au facut sa nu renunt acum. Pentru ca nu mai e cale de intoarcere, il voi alapta pe Andrei atat timp cat va voi, cand va voi si de cate ori va voi! Conteaza foarte mult sa ai sustinerea celor din jur atunci cand alaptezi. Cand ma vedeau cum plangeam de durere toti din jurul meu imi spuneau sa renunt, ca a primit destul lapte de la san (o luna!!) si sunt atatia care cresc cu lapte praf si sunt bine mersi. Dar eu m-am ambitionat singura si cu sustinerea sotului, nu am cedat presiunii lor de a renunta la laptele meu magic! Cum imi spunea Denisa, trebuie sa avem rabdare, iar daca mai sunt si fete minunate, dispuse sa te ajute, atunci drumul spre o alaptare lina nu e departe. Deci nu renuntati, mamici! Cu putin ajutor sigur veti reusi sa va alaptati puii.

20 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Povestea noastra – Claudia si Ami – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

O nastere prin cezariana de urgenta si sfaturile proaste primite din maternitate o fac pe aceasta mama sa apeleze din disperare la lapte praf si protectii. Din fericire, are taria de a-si da seama de greseli si de a lupta pentru a-i oferi bebelusului ei laptele magic al mamei.

Inainte sa vina Ami pe lume, ca orice viitoare mamicuta constiincioasa, am citit tot ce se putea citi despre bebelusi: alaptat, primele zile, ingrijire etc. Eram doxa de teorie si totul imi era foarte clar: voi naste natural, bebelusa mea va manca doar lapte de la mine din primele minute de viata si va sta doar cu mine in salon.

Evident, viata a batut din nou filmul si cartile… placenta a imbatranit inainte de vreme si a trebuit sa fac cezariana de urgenta cu 3 saptamani inainte de termen, pentru ca micuta nu mai crescuse in ultimele 2 saptamani deloc. A avut doar 2 kg la nastere, asa ca a stat 5 zile in incubator, perfuzata.

Pe atunci, nu stiam ca inca din timpul sarcinii se formeaza colostrul, asa ca am asteptat 4 zile sa imi vina laptele, timp in care fetita mea a trebuit sa se multumesca cu prafuri, biberon, sa fie hranita la gramada, de persoane straine. Pentru ca era asa mica, dupa externarea mea, a mai ramas ostatica inca 2 saptamani la maternitate, pana a ajuns la 2,4 kg. In tot timpul asta, pompam zilnic de N ori, stocam si mergeam de 2-3 ori pe zi in vizita si ii duceam lapte. Reuseam sa ii acopar necesarul zilnic… macar atat.

Cand in sfarsit am reusit sa o iau acasa, am fost sfatuita de doctorite sa nu o pun la san, pentru ca e micuta si va scadea in greutate pentru ca face efort sa pape. Asa ca am continuat pomparea pana a ajuns la 2,6 kg, cand intr-o zi am avut un soc: apetitul ei crescuse, productia mea nu prea. Mancase deja cu biberonul tot ce era in frigider, iar eu nu mai reuseam sa pompez nici un strop. Am tras de mine cu pompa aia pana am facut rani, pentru ca micuta urla de foame. Stresata si obosita, am cedat psihic si am cumparat in cea mai mare viteza o cutie de lapte praf si am hranit-o (decizia proasta nr 1). Uitandu-ma inapoi, nici acum nu inteleg foarte bine de ce nu am pus-o pur si simplu la san…

In urmatoarea zi am hotarat brusc: gata biberon, gata pompa, de lapte praf nici sa nu mai aud, pun bebelusa la san si gata… pana am simtit ce inseamna sa ai rani, fie ele si superficiale si sa manance un bebelus la san pentru prima data. Iar stres, iar durere, am dat din nou fuga la farmacie si am luat protectii de silicon (decizia proasta nr. 2 ).

Am alaptat asa o luna de zile, timp in care am facut alte rani, mi-au trecut, am facut din nou si tot asa, pana intr-o zi cand am zis din nou GATA!! Am dat jos protectiile, dar evident micuta nu stia sa pape asa – pentru ea era ca si cum ii dai cuiva sa manance, dar nu-i pui tacamuri. Iar rani, creme, durere, stres, lacrimi. Dar de data asta nu am mai facut nici un compromis. Am avut rabdare si am rabdat, iar acum (bebelusa are 3 luni) mananca exclusiv la san, fara plasticuri si prafuri.

Sincer, orice efort si orice durere este de indurat, merita, pentru ca bebelusii nostri merita tot ce este mai bun, iar mai bun ca laptele de mama nu este nimic pentru ei.

1 ianuarie 2014

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Povestea noastra, Cristina si David – Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf!

Ce faci cand nu stii sa atasezi bebe si ai rani timp de o luna? Cand bebe refuza sanul si bea lapte matern muls doar din biberon? Raspuns: nu renunti! O poveste minunata cu un bebelus care reuseste sa regaseasca sanul dulce al mamei.

Bebe David a venit pe lume de foarte mult timp, era ascuns undeva adanc, in sufletul meu… A ales o zi foarte frumoasa pentru a face cunostinta cu noi – 29 iunie 2012 – Sfintii Petru si Pavel. Din fericire am avut parte de doctori minunati, iar medicul care mi-a supravegheat sarcina este un om de nota 1000 – Dr. Ionut Valcea! Placenta Praevia – cezariana (there was no other way) – terapie intensiva.

Cat a durat pana l-am vazut pe Pufu? Mult! Prea mult pentru o mama… Toti cei din jur il vazusera si eu ma delectam doar cu poze de pe telefon. Abia a doua zi m-am ridicat si am fugit la el (am putut doar sa-l ating pe piciorus, ca nu mi-l dadeau). L-am primit duminica, a 3-a zi dupa ce s-a nascut. Primise in tot acest timp lapte praf, bineinteles… Aveam sanii explozivi si foarte durerosi. Nu stiam nici ce se intampla, nici ce va urma. Am primit in brate o mogaldeata si mi s-a spus scurt: „Descurca-te!” Cu ce? L-am pus la san, asa cum am vazut ca ar trebui, nu era nimeni care sa-mi arate ce si cum. Bineinteles ca a fost greu: piticul plangea, aveam sanii mari si durerosi, nu putea sa prinda bine, nu iesea lapte cand ma mulgeam cu pompa, facusem ragade intr-o zi… Am chemat moasa cu care facusem Scoala Mamei, o doamna minunata – Anca Balasoiu, si m-a ajutat sa decongestionez sanii. Mare usurare! Mi-a dat si sfaturi bune cu ce sa fac acasa: masaj, dus cald si alaptat cat mai des. Primele 2 parti sunau foarte bine, ultima ridica ceva probleme. De ce? Pentru ca ma dureau teribil sanii! Ma simteam cea mai rea mama din lume, ca nu sunt in stare sa-mi hranesc copilul! Plangeam cand vedeam cum imi mulg sanii la maternitate in prosop si se minunau toate asistentele ca nu au mai vazut atata lapte la o cezariana (de parca ar fi o categorie aparte )! Udam prosoapele si piticul era hranit cu lapte praf… Saracul Pufu! Cand mi l-au dat in salon am actionat instinctiv. Toate studiile mele medicale si informatiile adunate din timpul sarcinii nu ma pregatisera pentru acel moment. Si era extraordinar!

Pufu a avut boala de reflux (diagnosticata, cu tablou clinic exact ca la carte: varsaturi in jet, voluminoase, si pe nasuc, si pe gurita). De cele mai multe ori avea unde de reflux in somn, ii iesea lapticul pe nasuc si se ineca – asa ca a dormit cu noi si nu i-am mai dat drumul. Cel mai important rol l-a avut sotul minunat pe care am avut sansa de a-l gasi – tatal perfect! Acest om minunat ma mangaia si era langa mine de fiecare data cand il alaptam pe Pufu, avea grija de noi, ne-a sprijinit in toate si nici nu a conceput sa nu-l alaptez sau sa nu-l purtam… El a fost sprijinul nostru si ii multumesc Domnului ca exista! Sper ca si Pufu va fi un asa tatic! Am ajuns acasa, alaptam cu mameloane de silicon si mi se rupeau bucati din mamelon la fiecare alaptat. Plangeam, strangeam din dinti, masam si mulgeam sanii (nu stiam ca mulsul stimuleaza), apoi adunam cojile si alte resturi de la rani din mameloanele de silicon si o luam de la capat. Cat? Pana au trecut ranile – o luna. O luna cu mameloane de silicon in care Pufu nu a prea simtit sanul. Marea minune e ca nu am conceput ideea de a lua lapte praf, ni se parea firesc sa alaptez si atunci trebuia doar sa gasim o metoda de a ne adapta la noua situatie.

Dupa o luna, Pufu a refuzat complet sanul. Nici cu mamelon, nici fara… Singura solutie gasita – muls si dat cu biberonul. De x ori pe zi, de cate ori era nevoie. N-a mai gustat lapte praf de cand a iesit din maternitate. Cand avea vreo 4-5 luni, am cunoscut un consilier in alaptare – Rox Dudus – care mi-a spus ca e o problema de hiperlactatie indusa si de relactare. Am uitat sa mentionez ca am schimbat frigiderul, ca nu ne mai incapea laptele in dfrigider! Scoteam peste 2 l de lapte pe zi, eram eu si vacuta Milka superproductiva! Era, cel mai probabil, o hiperlactatie indusa (am aflat muuult mai tarziu). Asa ca, am pus in practica sfaturile primite si am mai continuat nebunia biberonului inca 2 luni. Deci timp de 6 luni m-am muls zilnic, de nu stiu cate ori pe zi, ca sa-i ofer laptele de mamica din biberon.

De Anul Nou, Pufu ne-a facut o mare surpriza – a refuzat biberonul complet si a acceptat doar sanul. Brusc! Asa s-a trezit el intr-o dimineata Si de atunci nu i-a mai dat drumul! Avem 18 luni si de alaptare, 1 an de alaptat la san aproape si continuam.

Ce va pot spune din inima – orice probleme ati avea, sunt trecatoare! Nu merita sa renuntati la alaptare, e prea frumoasa aceasta perioada ca sa o pierdeti pentru cateva momente dificile!

Imbratisez cu drag toate mamicile!
Cristina

31 decembrie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Tratamente pentru ragade mamare

Multe proaspete mamici se confrunta cu ranile la san, care fac alaptarea dureroasa si neplacuta. Articolul de mai jos prezinta cele mai frecvente cauze ale ranilor precum si solutii pentru tratament. Cel mai important lucru este atasarea, daca aceasta este realizata corect, sansele ca mama sa faca rani scad considerabil.

1. Verificarea ataşării bebeluşului la sân şi corectarea ataşării.

Câteva idei despre cum puteţi obţine o ataşare corectă: buzele bebeluşului sunt răsfrânte, buza superioară apucă puţin deasupra mamelonului, cea inferioara prinde o mare parte din areola. Sânul se introduce în gura bebeluşului de la nivelul nasului, trebuie pus bebeluşul la înălţimea aceea şi stimulat puţin pe nas cu mamelonul, în partea de jos, spre gură, astfel încât să o deschidă cât mai mare posibil. Când e gura deschisă bine, se ţinteşte cu mamelonul palatul moale (cerul gurii, înspre interior, masaţi-vă cu degetul cerul gurii sa vedeţi unde începe palatul moale), nu centrul gurii. Cu o mişcare fermă, susţinând copilul nu de cap ci de ceafă cu antebraţul (deci bebeluşul ţinut pe antebraţ, nu pe cot), se face ataşarea. Bebeluşul trebuie poziţionat cu întreg corpul înspre mama, nu doar cu faţa/capul. Ataşarea în condiţiile astea trebuie să creeze un vid. Să nu alunece, să nu scape sânul. Pe fond de ragade, doare. Însă o ataşare bună vă va face să simţiţi mai mult sau mai puţin confort, caută poziția în care simți că e cel mai bine. Poziții: culcat, bebelușul întors pe-o parte, lipit de burtica și pieptul tău, cu fața înspre tine. Poziție biologică: rezemată pe perne sau pe canapea, bebelușul pe pieptul tău, sprijinit în lateral de câte un braț sau făcut proptă la piciorușe.
Puteți urmări aici un videoclip cu un bebeluș care suge foarte bine.

Alte sfaturi utile despre atașare găsiți pe http://www.ehow.com/video_4441702_breastfeeding-latch-tips.html

2. Poziția de alăptare: De obicei mamele tind să își alăpteze bebelușii în aceeași poziție, fiindu-le mai comod să facă mereu cum s-au învățat. Din păcate, păstrând mereu aceeași poziție de supt, bebelușul atinge cu gingiile aceeași zonă mereu, iar daca apar probleme la atașare, aceeași zonă e rănită mereu. Aici găsiți câteva poze cu poziții de alăptare, o schimbare de poziție poate diminua durerea.

2. Verificarea frenului lingual. În cazul în care frenul este prea scurt, limba nu trece peste gingiile de jos, bebelușul scapă sânul, scoate sunete. Dacă limba nu se poate mișca în voie, nu stimulează cum trebuie areola, de aici poate rezulta o producție necorespunzătoare, bebelușul nu se hrănește cum trebuie. Operația de tăiere a frenului este foarte simplă, aceasta poate fi tăiat de către un medic chirurg. Verificați acest aspect încă din spital, cadrele medicale specializate vă pot ajuta. Mai târziu pot apărea chiar și tulburări de vorbire, de aceea, în funcție de caz, ar fi bine ca intervenția să fie efectuată cât mai devreme. Puteți urmări aici un filmuleț cu intervenția de tăiere a frenului.

Mai multe informații pe această temă puteți găsi aici:

http://alexcreste.blogspot.ro/2011/06/dileme-legate-de-tongue-tie.html

http://nurturedchild.ca/index.php/breastfeeding/challenges/tongue-tie-and-lip-tie/

https://breastfeedingusa.org/content/article/tell-me-about-tongue-ties

3. Aplicarea băilor de aer. Stați cu sânii la aer cat mai mult, între alăptări, zi și noapte. Evitați folosirea săpunului în zona sfârcurilor atunci când faceți duș/baie. De asemenea, evitați spălarea excesivă a sânilor. Un duș o dată pe zi este suficient, altfel riscați să sensibilizați și mai mult zonele cu probleme.

4. Aplicarea laptelui de mama pe sfârcuri. Laptele matern are multe proprietăți de vindecare, de aceea vă poate ajuta în cazul rănilor. După ce suge bebelușul, mulgeți câteva picături de lapte și aplicați-le pe mameloane, apoi stați cât mai mult cu sânii la aer.

5. Produse pentru lubrifiere și vindecare: În farmacii găsiți de asemenea o serie de produse care ajută la vindecarea mai rapidă a ragadelor, prin lubrifiere și hidratare.

  • Cea mai eficientă este lanolina sau cremele cu lanolină: MultiMam Lanolin de la Bioclin, Purelan de la Medela, Lansinoh, Mayam. Există de asemenea și creme special create: Mustela Baume pour Allaitement sau MultiMam Balm. Acestea se pot aplica înainte și după supt, nu trebuie șters sau spălat sânul.
  • Rezultate bune dau și comprese cu hidrogel Multimam sau Medela. Compresele se aplică după supt timp de câteva minute, hidratează mamelonul și ajută la refacerea pielii, iar sânul nu trebuie șters înainte de supt.

O cremă foarte utilizată este Garmastan (guaiazulene 0,05 gr., excipienți până la 100 gr.: crema PEG 8, PEG-75, sorbitol, metabisulfit de sodiu, clorura de cetil piridinium, apă q.s 100 gr). Desi ingredientele sale nu sunt 100% naturale si recomandam spalarea ei inainte de alaptare, poate fi utilizata ca ultim resort in cazul in care alte solutii nu functioneaza.

6. Folosirea unor soluții preparate în casă: Soluție salină sau apă cu bicarbonat de sodiu: se pun într-un bol 250 ml apă călduță și 2 linguri de sare/bicarbonat, apoi se scufundă sânii în soluție, timp de 2 minute fiecare (dacă la ambii sâni sunt răni). Se lasă la uscat, se spală iar după aceea se aplică un strat de lanolină.

Puteți vedea în filmuleț cum se prepară soluția salină: http://www.youtube.com/watch?v=vsluv5s8VXE

ATENȚIE! Nu se recomandă folosirea acestor soluții dacă sânul sângerează.

7. Produse pentru cicatrizarea rănilor: În cazul în care aveți răni profunde, puteți folosi și un produs pentru cicatrizare, precum Cicatrizin de la Tis, Sudocrem (recomandat în general pentru eritemul fesier al bebelușului), Cicaplast de La Roche Posay, Cicalfate de la Avene sau Cicactive de la Uriage.

8. Creme cu antibiotic si antimicotic. În caz de infecție (de ex. candida) puteți folosi o cremă cu antibiotic, necesară pentru tratarea cauzei rănilor. Dr. Jack Newman propune o rețetă de cremă cu utilizări multiple (APNO) (antibiotic+corticosteriod+antimicotic), foarte eficientă pentru tratarea globală a cauzelor care produc răni ale sânilor. Puteți solicita prepararea cremei în farmaciile care au laborator propriu și pot face acest lucru. În cazul în care nu găsiți toate ingredientele pentru crema originală a Dr. Jack Newman, vă propunem o rețetă autohtonă la fel de eficientă: Bacitracin+neomicina 2 %: 15 gr, betametazonă unguent 0,1 %: 15 gr și miconazol pulbere până la concentrație finală 2 %.

Pentru infecţiile cu candida pot fi de ajutor soluţiile cu oţet. Amestecaţi o măsura de apă cu o măsură de oţet şi aplicaţi pe mameloane cu ajutorul unui tampon, înainte de a pune cremă. Spălaţi sânii înainte de aplicare.

În cazul în care suspectați o infecție a sânilor, consultați întotdeauna medicul dumneavoastră specialist.

Unul dintre motivele frecvente ale apariției rănilor este folosirea biberonului pentru hrănirea bebelușului. La momentul actual nu există biberon compatibil cu alăptarea. Orice biberon interferează într-o măsură mai mare sau mai mica în buna desfășurare a alăptării, ori prin refuzul copilului de a se mai atașa la sân ori prin modificarea atașării la sân, ceea ce cauzează probleme legate de luarea în greutate, suptul eficient, potolirea foamei bebelușului.

Astfel, în momentul de față biberonul este recomandat ca metoda de suplimentare doar ca ultimă variantă, este de preferat să se facă suplimentarea la nevoie ori cu o linguriță, o căniță cu cioc sau căniță normală, seringă fără ac sau SNS. Mai multe detalii despre modalitățile de suplimentare în articolul despre readucerea copilului la sân.

Protecțiile de silicon sunt adesea recomandate dacă mama are ragade. Deși pot fi de ajutor, recomandăm precauție în utilizarea acestora, deoarece uneori pot avea mai multe dezavantaje decât beneficii.

– Aportul de lapte prin mameloanele de silicon este mai scăzut, bebe nu suge la fel de eficient și prin urmare mama trebuie să urmărească bebelușul cu atenție pentru a se asigura că acesta mănâncă suficient.

– Protecțiile vin în diferite mărimi, mama trebuie să aleagă mărimea potrivită, altfel riscă să își agraveze rănile

– Prin utilizarea mameloanelor de silicon se pierde contactul direct dintre gura/saliva bebelușului și areola mamară, ceea ce poate împiedica transmiterea informației referitoare la producerea factorilor imunologici de care are nevoie bebelușul în acel moment.

– Bebelușul se poate obișnui cu protecțiile, ceea ce poate face ca renunțarea la ele și revenirea la sân să fie foarte dificilă

Dacă totuși apelați la acestea, încercați să le folosiți pe o perioadă cât mai scurtă și în paralel aplicați soluțiile anterioare: stați cu sânii la aer, aplicați lanolină/creme/comprese, faceți băi saline, pentru a favoriza procesul de vindecare. Rănile nu se vor vindeca de la sine doar prin utilizarea protecțiilor. Dimpotrivă, dacă atașarea nu este corectă, ea poate deveni și mai defectuoasă din cauza protecțiilor. Soluția reală este îmbunătățirea poziției de alăptare: când bebelușul nu se atașează bine, îl puteți desprinde de la sân folosind degetul mic introdus în colțul gurii acestuia, apoi încercați să îl atașați din nou. Desprinderea bebelușului de sân trebuie făcută cu blândețe, așa cum este descris mai sus, deoarece, în unele cazuri, desprinderea incorectă de la sân poate sta și ea la baza apariției rănilor.

Literatura de specialitate existentă în prezent pe această temă nu susține beneficiile folosirii protecțiilor pe termen lung, neexistând dovezi în acest sens. Puteți citi pe larg despre siguranța și riscurile mameloanelor de silicon acest articol.

Unii medici recomandă o pauză de la alăptat. Această sugestie este greșită din mai multe puncte de vedere, printre care și faptul că poate scădea producția de lapte iar bebelușul se poate obișnui cu biberonul și apare confuzia sân-biberon. Cel mai bun lucru pe care îl poate face mama este să corecteze poziția, caz în care durerile vor fi mult diminuate.

Bibliografie:

http://kellymom.com/bf/concerns/mother/nipplehealing/

http://nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=48:sore-nipples&catid=5:information&Itemid=17

http://www.riversideonline.com/health_reference/Childrens-Health/FL00096.cfm

http://www.nbci.ca/

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3014757/pdf/bfm.2010.0003.pdf

Thrush Resources

Cosmina Degan, Adina Brănici & Silvia Nicoară

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (IV)

Desi Patricia s-a informat despre alaptare inainte de a naste, furia laptelui si ranile groaznice i-au transformat primele zile acasa intr-un cosmar. Din fericire, decizia de a apela la un consultant in alaptare i-a readus pe calea cea buna.

„Noi am inceput foarte bine, am nascut natural intr-o clinica privata din Constanta. Intentia mea era sa nasc in apa insa Sebi s-a grabit asa tare ca n-au mai apucat sa umple cada. Moasa mea a fost chiar sotul care a stat cu mine tot timpul. Nasterea a fost rapida, 30 de minute de la ruperea membranelor iar puiul mi-a fost pus pe piept imediat, inainte de a fi spalat dar si dupa. A fost de vis! L-am avut cu mine in camera si mi-a fost pus la san la maxim 30 min de la nastere si am adormit piele pe piele, bebele sugand. Imposibil de descris in cuvinte sentimentul, plangeam de fericire si nu imi venea sa cred ca minunea de la pieptul meu este a mea.

Am stat in spital 3 zile, in camera cu puiul si cu sotul meu, timp in care alaptam la cerere zi si noapte. Eram numai noi trei iar intreaga lume era a noastra! M-am externat cu usoare ragade la ambii sani si usturimi. Am ramas in Constanta inca 5 zile pentru ca puiul sa profite de aerosoli cat mai mult posibil. Ieseam cu el pe plaja si ne minunam de cat de perfecta este acea fiinta mititica, bebelusul nostru. In a 5-a zi am avut furia laptelui, sanii tari si durerosi pe care i-am decongestionat numai sub dus caldut si masaj. Ragadele deja devenisera sangerande si preferam sa alaptez in picioare ca sa imping cu talpile in pamant de durere. Ma gandeam sa ma duc la clinica sa cer ajutor unei mosici, dar citind pe forumuri ca durerile trec in 3-4 zile… am ales sa suport si sa merg mai departe. In ultima zi de stat la mare Sebi n-a mai vrut sa suga, probabil ca simtea stresul meu. Am inceput sa ma pompez cu o pompa manuala din care scoteam cam 20 ml in 2 ore si i-am dat cu lingurita. De la 15:00 pana seara la 23:00 nu a mai vrut nimic, nici san, nici cu lingurita… plangea in continuu pana cand la un moment dat a adormit de oboseala. Cand s-a trezit si am ajuns acasa in Bucuresti l-am pus la sanul cu rana mai mica si a supt in sfarsit. Eram toti trei obositi, Sebi adormise iar noi eram in sfarsit linistiti ca a mancat. Depresia mea incepuse.

Din acel moment l-am pus numai la acel san timp de o saptmana gandindu-ma ca celalalt san se va vindeca intre timp si va dori sa suga si din acela. Cea mai mare greseala: laptele a scazut in sanul nestimulat iar rana la sanul stimulat s-a adancit pana cand am facut niste santuri de toata frumusetea, acoperite cu o coaja groasa de parca mai aveam un sfarc lipit de sfarcul real. Eram disperati si eu si sotul, Sebi plangea foarte mult, sugea dar cand termina iar plangea. Nu stiam ce sa facem, luaseram si protectoare de silicon – mai rau durea, parca ardea rana vie (mai tarziu urma sa aflam ca luasem un numar prea mic si peretii de silicon mai rau frecau rana vie). Pompa nu scotea mare lucru – nu acceptam ideea ca nu am lapte, sigur pompa nu era buna… astfel incat intr-o noapte sotul a cautat pe net pompe electrice. Am inchiriat o pompa profesionala Ameda dubla iar Eugenia ne-a intrebat ce problema avem si ne-a recomandat un consilier in alaptare. Niciodata nu am crezut ca poate fi eficient un consilier. Nici cursul Lamaze nu il facusem caci mereu am crezut ca nu e util, pot nimeri peste oameni slab pregatiti care nu vor decat bani fara sa se implice cu adevarat. GRESIT! Ca prin minune, de cum a intrat in casa Andreea, starea de spirit se schimbase, era o speranta, am simtit ca vom reusi in sfarsit. Mare ne-a fost tristetea cand ne-a spus ca puiul e slabit si ca trebuie sa ii dau lapte praf ca sa-si recapete fortele. Intre timp masaj, pompat la ambii sani in sincron dupa fiecare alaptat pentru stimularea lactatiei si tinut evidenta intr-un tabel: cat mananca, cat ii dam lapte praf/lapte matern/scutec ud si scaun.

I-am dat lapte praf cand am vazut ca devenise ca o leguma, la 14 zile de viata, nu mai avea putere nici sa planga, era atata de slabit ca se uita neputincios la noi. Cand a inceput iar sa planga cu forta eram asa de fericiti amandoi ca puiul nostru si-a recapatat puterile!

Rutina devenise aceeasi la fiecare 2 ore: supt la san, seringa cu lapte matern muls dinainte oferit de sotul meu, seringa cu lapte matern muls de mine in sincron cu mancatul de lapte matern oferit de sot, seringa cu lapte praf in completare. O masa tinea si 2 ore pana cand i-am cumparat biberon Medela Calma care imita sanul, caci Sebi nu mai apuca sa se odihneasca cum trebuie. In total i-am dat 5 zile completare (jumatate de cutie) dar ca si timp mi s-a parut mult mai mult.

Dupa 5 zile de suplimentare cu lapte praf, nasii de cununie (care au bebe cu 3 saptamani mai mic) au venit la noi, iar eu ma uitam la nasica cum il alapta pe puiul ei si din 30 in 30 de minute. Mi-am spus in acel moment GATA, asta pot sa fac si eu! Puiul meu de atunci a mancat numai lapte de la mama lui. Ranile au devenit suportabile la 8 saptamani, pe la 2,5 luni nu ma mai dureau deloc.

Uitandu-ma in urma e clar ca decizia de a-l alapta la un singur san a fost gresita, am riscat sa pierd laptele la acel san! Protectia de silicon iar a fost prost aleasa, am luat un numar prea mic neadaptat pentru tipul meu de san. Am apelat la un consultant in alaptare foarte tarziu, la 14 zile de la nastere.

Citisem mult despre alaptare si am crezut ca e deajuns. Am rasfoit site-ul mamalapte.ro din scoarta in scoarta, precum si kellymom.com. In teorie stiam cum se mufeaza bebele, dar in practica nu a fost atat de simplu. In plus am crezut ca un consultant nu va face decat sa repete ceea ce am citit eu deja. Gresit, Andreea mi-a aratat in mediul de acasa cum sa pun copilul la san, mai multe pozitii cat mai putin dureroase si mi-a oferit incredere si speranta ca voi reusi sa-mi hranesc puiul.

Sunt fericita ca ii pot oferi puiului meu laptic, siguranta, caldura, liniste si dragoste. Ii e foame – san, e somnoros – san, e morocanos – san.. Si asa ne bucuram unul de altul, ne imbratisam si ne iubim zi de zi, caci sanul ii hraneste si fizicul si sufletul, iar eu ma conving de fiecare data ca m-am nascut ca sa fiu mama lui.

8 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (V)

Sprijinul oferit de familie unei proaspete mame este uneori foarte util. In unele cazuri insa, bunicile ofera sfaturi care saboteaza neintentionat alaptarea exclusiva. O poveste care va va tine cu sufletul la gura!

„Buna, ma numesc Alexandra, dar toti imi spun Alexa si am 23 ani. Ruthy a mea a implinit marti 7 luni.

In ultimul semestru de sarcina mi-am facut (credeam eu) bine temele si asteptam momentul nasterii cu sufletul la gura. Aceasta s-a desfasurat in Austria, unde ma aflu momentan.

Nasterea a fost una naturala, dar din cauza travaliului extra-lung (32 de ore de la inceput la sfarsit) si a lipsei de odihna, am cerut o epidurala pentru ca nu mai faceam fata contractiilor finale. Singura problema care am avut-o a fost meconiul si infectia aferenta. Dupa nastere, mi-au pus fetita pe piept, si ne-au lasat asa pe toti 3 sa ne tragem sufletul. Eu si tati ne minunam de mica mogaldeata care statea la pieptul meu, cu pumnii stransi la gurita. Dupa ceva vreme, moasa cu care am nascut vine la mine si ma intreaba daca nu ii dau fetitei sa suga. Ce stangace sunt, ma gandeam eu, nici macar nu stiu cum sa fac asta! Ea a venit, mi-a prins sanul si mi-a aratat cum se procedeaza. Si asa am mai stat inca vreo jumatate de ora acolo. Apoi au luat-o sa o cantareasca, masoare, spele, procedura standard, apoi ne-au lasat sa mergem impreuna in camera. In salon a fost ok, eu inca mai resimteam oboseala, altfel ma simteam destul de bine si in cursul zilei am tot pus-o la piept pe bebelina.

Urmatoarea noapte nu prea am dormit nici una din noi, pentru ca eu nu o atasasem bine si am facut niste ragade frumusele. Ea nu reusea probabil sa manance cum trebuie, plus ca infectia isi facea de cap. A doua zi inspre pranz a venit neonatoloaga, i-a recoltat sange si a facut inspectia generala, iar in scurta vreme a revenit la noi comunicandu-mi ca trebuie sa o duca la neonatologie ca are infectie in sange si nu are rost sa ne dea drumul acasa, ci ca trebuie tratament cu antibiotic. Ok si au luat-o. Au spus ca pot sa cobor la orice ora, sa vin sa o alaptez, si daca vreau, ma suna la telefonul din salon cand se trezeste sa vin sa o alaptez. Si asa s-a intamplat. O alta asistenta mi-a adus o pompa de muls, pentru ca spusesem eu de ragade, si am inceput sa ma mulg si urmatoarea zi sa ii dau lapte matern cu biberonul.

Dupa o zi, ranile au mai trecut (am folosit si lanolina), si am putut sa alaptez cu protectie de silicon – a fost foarte bine. In urmatoarea zi am renuntat si la protectie, si am alaptat-o normal, cu mici dureri, dar suportabil. Urmatoarea zi am observat ca bebelina nu prea mai stia sa prinda sanul, si m-am intrebat de la ce ar putea fi. Am chemat o asistenta, si ea mi-a spus ca daca nu papa san, o sa imi aduca un biberon, la care eu am sarit ca arsa ca nu ma mai mulg, nu mai au laptele meu la frigider. Atunci domnisoara mi-a spus ca ele i-au mai dat completare, ca sa nu ma cheme chiar asa des, sa mai dorm si eu. Am pus piciorul in prag si am spus sa nu cumva sa ii mai dea cineva completare, mai ales ca eu deja aveam destul lapte, cum am vazut si la ultima mulgere, si inca aveam colostrul mega bun, care usor facea tranzitia spre laptele matur. In urmatoarele zile au putut sa mi-o dea iar mie pe sectie, si venea cineva sa ii mai administreze antibiotic, dar in rest era cu mine tot timpul si a fost perfect!

In ziua externarii a venit in salon consultanta in alaptare a spitalului, si mi-a mai dat ea cateva sfaturi pretioase, cum sa alaptez la cerere, cand vad ca incepe sa-si duca pumnii la gura, cum sa o mufez etc. Eu am vrut numai sa intreb daca e nevoie sa ii dau si apa sau ceai din cand in cand, iar ea mi-a raspuns ca pana la 6 luni nu e nevoie. Buuuun, zic eu! Imi iau bagajele, fata, si acasa cu noi. Am plans de fericire cand am iesit pe usa spitalului, dupa o saptamana, ca ma gandeam ca in sfarsit scap de la spital unde toata lumea tranteste si vorbeste tare. Dar ce sa-i faci, asta e spitalul, nu e perfect.

Ajunsa acasa, dau de mama binevoitoare care a venit sa ma ajute, si sa-mi arate ea cum se face, ca doar a mai crescut 2 si stie. Primele doua zile au fost cat de cat ok, din cate imi aduc aminte. Apoi a inceput turuiala: dar tu nu-i dai ceai? Nu-i dai apa? Fa-i program fetei, ca asa trebuie etc, etc… Eu i-am raspuns destul de taios: „Fata mea nu are ceas in stomac sa-i sune din 4 in 4 ore! Ea o sa primeasca mancare atunci cand ii e foame, pentru ca in burtica a avut la dispozitie 24/24, non stop. Cine sunt eu sa ii fac program? Doar nu e robotel !”

A urmat o pauza de vreo 2 zile, apoi cum aveam prin casa biberoane primite la baby shower, mama a inceput sa faca ceai de chimen ca sa ii dea, sa nu mai aiba dureri de burta fata si sa elimine gazele. La inceput m-am opus, dar incetul cu incetul ea castiga teren. Pana cand fata mea a primit in fiecare zi apa si ceai din biberon. Dupa vreo saptamana incepuse deja sa-si regleze programul de masa, si ajunsese chiar la vreo 4 ore, pentru ca maica-mea tot zicea, numa ce a mancat, inseamna ca ii e sete, si pac cu ceaiul pe ea. Plus ca ma tot ametea sa ii dau suzeta, ca altfel ma foloseste pe mine ca suzeta, si nu mai am timp sa fac nimic prin casa.

Mi-a zis: „Eu am venit sa stau cu fata, nu sa te ajut in casa!” Cand am auzit asta, am tipat la ea cum ca ea ma crede ca sunt buna doar de lapte?! La urma urmei eu sunt mama fetei, si i-am zis sa inceteze sa se poarte ca si cum ea ar fi. Apoi, mai era si soacra-mea, care si ea ma bombarda cu aceleasi sfaturi, legate de ceai si apa si tot restul. 

La un moment dat, pe la 3 luni, la puseu (de care eu nu am stiut), mama a trebuit sa se intoarca in tara, iar eu am ramas singura cu fata. In ultima vreme incepusem sa ma mulg acasa si sa ii dau si lapte cu biberonul cand mai eram plecati pe undeva, ca sa nu mai trebuiasca sa alaptez pe acolo, ca de multe ori nu era spatiu pentru asa ceva. Sau de multe ori ma trimitea mama la plimbare/cumparaturi si imi spunea sa ii las o sticluta sa aiba in caz ca i se face foame. La un moment dat mi-a spus sa imi iau si o cutie de lapte praf, ca daca se intampla ceva (gen nu mai ai lapte, sau e prea slab si trebuie completare) sa fie in casa. Fata mea deja ajunsese oarecum sa fie dependenta de un biberon pe zi, dupa masa in special.

Dupa ce a plecat mama, asadar, am incercat sa ii scot biberonul. Aveam cate unul la mine, cu lapte matern, in caz ca refuza sanul. Pana la un moment dat, cand am fost la o onomastica, si eu m-am incapatanat sa nu ii dau biberon, iar ea s-a incapatanat sa nu suga. Nu vroia sub nici o forma, in seara respectiva mi-a plans 2 ore dupa revenirea acasa, si eu nu am cedat. Pana la urma, de oboseala probabil, a adormit. A doua zi, de la capat. Sotul meu, cand a vazut ce crize face, a spus sa ii dau biberon ca sa nu ramana flamanda, si eu iar da-i la pompa… de stres mi-a scazut cantitatea de lapte. Probabil ca mi s-a reglat si lactatia atunci, dar de la 110 ml abia am mai scos cu pompa 20. Apoi da-i cu lapte praf, care era oribil la gust, si cu care ne luptam vreun sfert de ora ca sa il accepte. La san mai departe crize, pentru ca nu mai venea laptele asa usor. Am fost la ginecolog, am intrebat ce si cum, si a spus tipul foarte degajat ca daca nu mai am lapte si nu mai vrea, se gaseste la magazin lapte praf. Am zis ca ma urc pe pereti!

Vroiam neaparat sa alaptez. Nu mi se pareau deloc suficiente 3 luni. Cumnata imi spunea ca asa a patit si ea, si ca doar cu lapte muls a putut sa il mai tina pe al ei pana la vreo 5 luni parca, apoi lapte praf. Soacra a spus si ea ca a alaptat putin ca a ramas fara lapte, si ca uite ce baiat sanatos si mare are (sotul meu), si ca nu e cazul sa disper. Apoi nasa mea, care are si ea bebelina cu juma de an mai mare, mi-a spus ca in urma unei perioade mai stresante i-a scazut si ei lactatia, si ca a luat galafor, care a ajutat-o. Am intrebat pe aici la farmacii daca se gaseste, nimeni nu stia nimic. Apoi am rugat-o pe nasa sa imi trimita ea, doar ca a durat o saptamana, timp in care am cautat pe net pe toate paginile posibile sfaturi si m-am pompat la greu. Am vazut ca in Elvetia se gasea un sistem de hranire (SNS) care cu un furtunas se atasa pe san, ca sa mimeze actul natural al alaptarii, si ma gandeam sa imi comand. Am intrebat aici, si toti faceau ochii mari ca nu mai auzisera de asa ceva.  

Apoi, am dat de acest grup! Oana mi-a propus sa intru pe grupul Alapteaza! de pe facebook. Ca lihnita m-am aruncat pe documentele de la Files, si am devorat tot ce s-a putut. Asta a fost sfarsitul furtunii mele! Noroc ca eram doar eu cu sotul acasa, si nu mai aveam factori de stres, si usor usor ne-am revenit! Atat de usurata am fost dupa o saptamana parca, deoarece bebelina mea manca iar de la san, fara sa mai planga, si totul era in perfecta ordine! Am scapat de cercul vicios de muls, spalat sterilizat biberoane si consumat apa si timp. 

Daca ma uit azi in urma, parca amintirea asta neagra incepe sa paleasca, si usor usor o uit, pentru ca e asa fain sa poti sa alaptezi oricand, oriunde, oricum, sa nu mai ai bagaje inutile dupa tine, sa fii doar tu cu puiul tau care primeste ce e mai bun de pe lumea asta! Informatiile gasite la Files au fost suficiente!

Ma bucur ca am ajuns pe grupul Alapteaza! si ca faceti o treaba asa buna venind in sprijinul mamicilor ca mine care parca si-au pus intreaga generatie trecuta in cap! Adica mamele, bunicile, matusile care e drept, ne-au crescut si ne-au facut mari si cele care suntem azi, iar pentru asta merita respectul nostru, dar din pacate au aceste idei invechite, si cred ca daca a functionat atunci, e musai sa se aplice si acum, fara sa tina cont ca medicina a mai facut ceva descoperiri de 30 de ani incoace!

Dumnezeu a gandit bine corpul nostru atunci cand l-a creat, si ne-a inzestrat cu tot ce au puii nostri nevoie! Multumesc voua tuturor celor care compuneti acest grup si ne furnizati aceste pretioase informatii, fara voi nu cred ca am fi reusit!„

15 iunie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!