Etichete

, , , ,

Ce faci cand nu stii sa atasezi bebe si ai rani timp de o luna? Cand bebe refuza sanul si bea lapte matern muls doar din biberon? Raspuns: nu renunti! O poveste minunata cu un bebelus care reuseste sa regaseasca sanul dulce al mamei.

Bebe David a venit pe lume de foarte mult timp, era ascuns undeva adanc, in sufletul meu… A ales o zi foarte frumoasa pentru a face cunostinta cu noi – 29 iunie 2012 – Sfintii Petru si Pavel. Din fericire am avut parte de doctori minunati, iar medicul care mi-a supravegheat sarcina este un om de nota 1000 – Dr. Ionut Valcea! Placenta Praevia – cezariana (there was no other way) – terapie intensiva.

Cat a durat pana l-am vazut pe Pufu? Mult! Prea mult pentru o mama… Toti cei din jur il vazusera si eu ma delectam doar cu poze de pe telefon. Abia a doua zi m-am ridicat si am fugit la el (am putut doar sa-l ating pe piciorus, ca nu mi-l dadeau). L-am primit duminica, a 3-a zi dupa ce s-a nascut. Primise in tot acest timp lapte praf, bineinteles… Aveam sanii explozivi si foarte durerosi. Nu stiam nici ce se intampla, nici ce va urma. Am primit in brate o mogaldeata si mi s-a spus scurt: „Descurca-te!” Cu ce? L-am pus la san, asa cum am vazut ca ar trebui, nu era nimeni care sa-mi arate ce si cum. Bineinteles ca a fost greu: piticul plangea, aveam sanii mari si durerosi, nu putea sa prinda bine, nu iesea lapte cand ma mulgeam cu pompa, facusem ragade intr-o zi… Am chemat moasa cu care facusem Scoala Mamei, o doamna minunata – Anca Balasoiu, si m-a ajutat sa decongestionez sanii. Mare usurare! Mi-a dat si sfaturi bune cu ce sa fac acasa: masaj, dus cald si alaptat cat mai des. Primele 2 parti sunau foarte bine, ultima ridica ceva probleme. De ce? Pentru ca ma dureau teribil sanii! Ma simteam cea mai rea mama din lume, ca nu sunt in stare sa-mi hranesc copilul! Plangeam cand vedeam cum imi mulg sanii la maternitate in prosop si se minunau toate asistentele ca nu au mai vazut atata lapte la o cezariana (de parca ar fi o categorie aparte )! Udam prosoapele si piticul era hranit cu lapte praf… Saracul Pufu! Cand mi l-au dat in salon am actionat instinctiv. Toate studiile mele medicale si informatiile adunate din timpul sarcinii nu ma pregatisera pentru acel moment. Si era extraordinar!

Pufu a avut boala de reflux (diagnosticata, cu tablou clinic exact ca la carte: varsaturi in jet, voluminoase, si pe nasuc, si pe gurita). De cele mai multe ori avea unde de reflux in somn, ii iesea lapticul pe nasuc si se ineca – asa ca a dormit cu noi si nu i-am mai dat drumul. Cel mai important rol l-a avut sotul minunat pe care am avut sansa de a-l gasi – tatal perfect! Acest om minunat ma mangaia si era langa mine de fiecare data cand il alaptam pe Pufu, avea grija de noi, ne-a sprijinit in toate si nici nu a conceput sa nu-l alaptez sau sa nu-l purtam… El a fost sprijinul nostru si ii multumesc Domnului ca exista! Sper ca si Pufu va fi un asa tatic! Am ajuns acasa, alaptam cu mameloane de silicon si mi se rupeau bucati din mamelon la fiecare alaptat. Plangeam, strangeam din dinti, masam si mulgeam sanii (nu stiam ca mulsul stimuleaza), apoi adunam cojile si alte resturi de la rani din mameloanele de silicon si o luam de la capat. Cat? Pana au trecut ranile – o luna. O luna cu mameloane de silicon in care Pufu nu a prea simtit sanul. Marea minune e ca nu am conceput ideea de a lua lapte praf, ni se parea firesc sa alaptez si atunci trebuia doar sa gasim o metoda de a ne adapta la noua situatie.

Dupa o luna, Pufu a refuzat complet sanul. Nici cu mamelon, nici fara… Singura solutie gasita – muls si dat cu biberonul. De x ori pe zi, de cate ori era nevoie. N-a mai gustat lapte praf de cand a iesit din maternitate. Cand avea vreo 4-5 luni, am cunoscut un consilier in alaptare – Rox Dudus – care mi-a spus ca e o problema de hiperlactatie indusa si de relactare. Am uitat sa mentionez ca am schimbat frigiderul, ca nu ne mai incapea laptele in dfrigider! Scoteam peste 2 l de lapte pe zi, eram eu si vacuta Milka superproductiva! Era, cel mai probabil, o hiperlactatie indusa (am aflat muuult mai tarziu). Asa ca, am pus in practica sfaturile primite si am mai continuat nebunia biberonului inca 2 luni. Deci timp de 6 luni m-am muls zilnic, de nu stiu cate ori pe zi, ca sa-i ofer laptele de mamica din biberon.

De Anul Nou, Pufu ne-a facut o mare surpriza – a refuzat biberonul complet si a acceptat doar sanul. Brusc! Asa s-a trezit el intr-o dimineata Si de atunci nu i-a mai dat drumul! Avem 18 luni si de alaptare, 1 an de alaptat la san aproape si continuam.

Ce va pot spune din inima – orice probleme ati avea, sunt trecatoare! Nu merita sa renuntati la alaptare, e prea frumoasa aceasta perioada ca sa o pierdeti pentru cateva momente dificile!

Imbratisez cu drag toate mamicile!
Cristina

31 decembrie 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!