Efectele alaptarii prelungite asupra dezvoltarii psiho-sociale a copilului

– Articol de opinie –

toddler 1

M-am apucat sa scriu acest articol cu inima putin indoita. Indoita nu pentru ca nu as fi convinsa de beneficiile alaptarii ci pentru ca am inceput sa punem, noi ca societate, gresit problema.

Ne documentam peste tot despre beneficii si influenta alaptarii asupra sanatatii nou nascutului si copilului, dar, ar trebui sa fie invers: sa se scrie despre efectele intarcarii timpurii si ale hranirii artificiale asupra sanatatii copiilor. Alaptarea este naturala, iar copiii alaptati ar trebui sa fie etalonul, nu cei hraniti cu lapte praf asa cum se intampla acum. Pornind de la celebrele grafice de crestere pana la tipuri comportamentale, am inceput sa luam ca norma copilul hranit cu lapte praf, nu cel ce creste la sanul mamei.

silvia nRevenind la subiectul acestui articol: desi consider ca intarcarea naturala ar trebui sa fie norma si ca nu ar trebui sa privim un copil de 2-3 ani ca pe o “ciudatenie”, exact asta se intampla in cultura occidentala. Mai mult, chiar daca toata lumea este de acord ca alaptarea ofera nou nascutului un start bun in viata, lucrurile nu mai stau asa dupa ce copilul face 1 an. De la inocentul “laptele devine apa chioara” la mai putin inocentul “copilul devine dependent” aproape orice mama ce alapteaza un copil peste 1 an a trecut prin aceste situatii.

In plus, se pare ca toata lumea are pregatire de psiholog si daca in primul an de viata laptele matern este bun pentru sanatatea bebelusului, dupa 1 an, cu siguranta NU mai este bine pt sanatatea lui psihica sa fie alaptat. Devine dependent, il afecteaza, mai ales daca e baietel sa suga sanul mamei la 2-3 ani (sau mai mult) etc. Am auzit astfel de remarci inclusiv din partea psihologilor practicieni. Si apare intrebarea: exista dovezi care sa sprijine aceste afirmatii? Este alaptarea prelungita un pericol pentru dezvoltarea psiho-sociala a copiilor? Voi da la o parte studiile antropologice, care arata ca pana in secolul nostru intarcarea naturala era norma, si ma voi concentra pe cercetarile medicilor si psihologilor pe aceasta tema.

Cel mai mare studiu longitudinal pe aceasta tema a fost realizat in Australia, iar roxana mrezultatele au fost publicate in “The Journal of Pediatrics” in 2009. Cercetatorii au urmarit pe o durata de 14 ani 2900 de mame si copiii lor, pentru a determina daca exista vreo influenta directa a alaptarii si mai ales a duratei acesteia, asupra sanatatii mentale a copiilor. Concluzia: perioada de alaptare se coreleaza in sens pozitiv cu sanatatea mentala si problemele comportamentale in copilarie si adolescenta. Cu alte cuvinte, cu cat perioada de alaptare este mai scurta cu atat mai probabil este sa apara probleme comportamentale, in special daca alaptarea dureaza mai putin de 6 luni.

Breastfeeding for a longer duration appears to have significant benefits for the onward mental health of the child into adolescence. Following adjustment of the associated socioeconomic, psychological and birth exposures in early life, breastfeeding for 6 months or longer was positively associated with the mental health and well-being of children and adolescents. Therefore interventions aimed at increasing breastfeeding duration could be of long-term benefit for child and adolescent mental health.

ellaDin discutiile mele cu alte mame sau cu cei care stiu ca alaptez un minunat baietel de 19 luni, am observat sa sunt 2 temeri majore:

  1. Copilul va fi dependent aka “ii dai sa suga pana se insoara?!”. Intarcarea naturala sau cel putin o perioada de alaptare mai indelungata ajuta copilul sa faca o tranzitie lina de la dependenta la independenta.

In studiul citat, copiii alaptati au avut scoruri mult mai bune la testele de anxietate decat cei hraniti artificial sau alaptati maxim 6 luni. Ce inseamna asta? Maturizarea noastra, drumul catre independenta nu se face brusc, ci este mai degraba un proces. Iar in cazul omului este un proces mai indelungat tocmai datorita complexitatii mintii noastre.

Ca o nota personala, nu stiu de ce ne dorim copii de 1-2 ani independenti si vedem in dependenta lor de mami sau de altcineva care are grija de ei ca o problema majora! Asa trebuie sa fie! Avem 18 ani la dispozitie sa ne ajutam copiii sa devina independenti. De ce ne grabim?!

  1. Copilul, mai ales daca e baietel, va avea probleme de identitate sexuala sugand atat de mult de la sanul mamei sale. Aceasta aberatie isi are sorgintea in hiper sexualizarea sanilor de catre societatea noastra. Am ajuns in situatia in care revistele indecente par mai acceptabile decat o mama care isi alapteaza copilul de 1-2-3 etc ani.

Crearea identitatii sexuale este un proces care incepe in copilarie si are doi vectori importanti: bagajul genetic si educatia. Primul este innascut si nu avem cum sa-l modificam. Educatia insa, si modele de acasa, sunt in puterea noastra. Noi, prin propriul exemplu, ii invatam ce inseamna a fi Femeie si ce inseamna a fi Barbat. Vrem ca fetitele noastre sa cresca cu idea ca sanii sunt doar o moneda de schimb? Vrem ca baieteii nostrii sa priveasca femeia doar ca pe un obiect al placerii?nicoleta n

As adauga, ca o gluma, de ce nu facem din cezariana norma astfel incat sa-i ferim pe copilasi sa mai fie in contact cu vaginul mamei pentru ca sigur devin obsedati sexual din cauza asta?!

Ca o concluzie, alaptarea este naturala. Natura a facut ca intarcarea sa fie un proces care dureaza minim 2 ani si am ajuns sa fim cea mai complexa specie de pe Pamant urmand acest proces. Acum, brusc, despicam firul in 14 si iese la iveala psihanalistul din fiecare din noi si deodata alaptarea e buna, dar numai x luni. Mamele sunt incurajate sa alapteze la program, sa nu-si tina micutii prea mult la san pentru a nu-i rasfata, sa-i lase sa planga fie “pentru a-si face plamani”, fie pentru ca “toti copiii sunt niste santajisti” si, intr-un final, sa nu exagereze cu perioada alaptarii, 1-2 ani fiind decretata ca perioada maxima acceptata.

Vorbim despre efectele alaptarii prelungite si niciunde nu am gasit date care sa demonstreze ca, urmand un process natural de intarcare, acesta ar dauna copilului, din contra.

Nu-mi fac iluzii ca aceste persoane vor accepta rezultatele unui studiu serios, dar sper ca mamele si tatii care trebuie sa ia decizia privind cresterea copilului lor vor da mai multa crezare unor oameni care s-au dedicat acestor studii si mai putin unor oameni care au devenit “experti” doar pentru ca au crescut 1-2 copii.

sofiOana Popa

Psiholog

Bibliografie:

  1. Wendy H. Oddy, Jianghong Li, Monique Robinson and Andrew J.O. Whitehouse (2012). The Long-Term Effects of Breastfeeding on Development, Contemporary Pediatrics, Dr. Öner Özdemir (Ed.), ISBN: 978-953-51-0154-3, InTech, Available from: http://www.intechopen.com/books/contemporary-pediatrics/the-long-termeffects-of-breastfeeding-on-development
Anunțuri

10 motive pentru a-ți alăpta copilul de peste 1 an (toddler)

De Elizabeth Bruce, CCE, MA, mamă care a stat acasă cu cei patru copiii și pe care i-a alăptat si după ce aceștia au împlinit un an (Articol tradus de aici: http://www.drmomma.org/2008/01/10-reasons-to-nurse-your-toddler.html)

Poate că americanul de rând încă nu e pregătit să recunoască, dar foarte multe culturi din trecut și prezent au acceptat faptul ca bebelușii ajunși la vârsta copilăriei pot beneficia de pe urma alăptatului. Tribul !Kung din Africa este reprezentantul modului natural de hrănire a omului. Mamele din acest trib nomad își alăptează fiecare copil pană la vârsta de 6 ani. Dr. Sherman Silber subliniază faptul că ­”specia umană și-a petrecut mai mult de 90% din existență având un stil de viață nomad de vânători/agricultori, iar ’civilizația’, cu toată presiunea ei, este mult prea recentă pentru a avea vreun impact asupra constituției ei genetice”.(1) În cultura noastră mulți bărbați și multe femei nu se simt confortabil cu rolul funcțional al sânilor, probabil din cauza obsesiei noastre naționale de a privii sânii ca obiecte sexuale. Din nefericire se pare că disconfortul psihologic al oamenilor crește pe măsură ce bebelușii alăptați cresc. Majoritatea americanilor aleg să își înțarce bebelușii in jurul vârstei de 6 luni.

Indiferent de implicațiile psihologice, nu mai putem nega beneficiile alăptării prelungite asupra sănătății și relațiilor sociale. Până și conservativa Asociație Americană de Pediatrie recomandă acum în mod oficial alăptarea până la cel puțin 12 luni. (2) Dar cum rămâne cu alăptarea în cel de-al doilea sau al treilea an de viață a copilului? Este sânul încă cel mai bun pentru un copil trecut de vârsta de 1 an? Dacă putem trece peste ambivalența colectivă, cred că răspunsul este un “DA” răsunător.

În timp ce majoritatea vecinilor noștri probabil ca nu o fac (alăptează), există multe mame luminate la minte care o fac. Alice Bailes, moașă certificată (CNM), co-deținătoare a Centrului de Îngrijire pentru Naștere si Sănătate pentru Femei din Alexandria, Virginia, spune că majoritatea clientelor ei continuă să alăpteze în cel de-al doilea an de viață al copilului. De fapt, are cliente care alăptează in tandem – acestea continuă să își alăpteze copilul de peste 1 an în timpul următoarei sarcini și chiar după nașterea următorului copil. Bailes, care are experiență personală cu alăptatul in tandem, crede că acesta ajută tranziția copilului spre noul rol de frate sau soră mai mare.

Desigur că decizia de a alăpta este una personală si este luată de obicei pe moment. Conform mamelor care au decis să alăpteze după 1 an, puteți fi sigure că după ce ați alăptat un copil în primul an de viață, considerat a fi cel mai greu, restul e floare la ureche. În cazul în care nu sunteți convinsă să alăptați un copil de peste 1 an, vă împărtășesc cele mai bune 10 motive ca să o faceți.

Comoditatea

Trebuie să recunosc că motivul numărul unu pentru care am continuat să-mi alăptez copiii a fost comoditatea. OK, numiți-o lene. În primul rând, înțărcarea unui bebeluș înainte ca acesta să fie pregătit presupune consumul de timp si energie. Trebuie să ai tot timpul la îndemână gustări care produc murdărie și să ai de-a face cu tantrum-uri (crize). Din fericire, până când bebelușul împlinește 1 an, majoritatea mamelor sunt maestre in arta discreției, deci alăptatul este cel mai ușor lucru din lume cu un minim de intimitate.

În plus, cea mai ușoară modalitate de a-i stabili un program de somn copilului de peste 1 an este alăptatul. Adeseori îmi pare rău pentru mamele care au copii de peste un an și care nu alăptează, deoarece treaba lor este probabil mai grea decât a mea. Când nimic nu mai funcționează, știu că pot imediat să recurg la sân pentru un somn odihnitor.

Metodă instant de calmare a tantrum-urilor

Orice părinte care are un copil de peste 1 an știe că este în firea lor să fie schimbători. Într-o clipă copilul tău de 1 an este fericit, iar in clipa următoare se scufundă într-o baltă de lacrimi – aparent fără niciun motiv. Ei bine, surpriză! Adesea cea mai bună metodă de a-ți calma copilul schimbător este de a-l trata ca pe un bebeluș. Ia-l în brațe și alăptează-l câteva minute și gata! – micul tău urlător se transformă din nou într-un copil încrezător. Dacă ești la o petrecere și copilul devine neliniștit, poți foarte discret să îl iei în altă cameră sau în mașină. Prietenii vor fi fermecați de abilitățile tale de mamă când vei reveni ca prin minune cu un copil vesel.

Mai puțină dependență de ”substitutele materne”

Anii copilăriei sunt ani de vârf în ceea ce privește atașamentul față de obiecte precum pături sau păpuși. Problema majoră cu aceste obiecte este că ele pot fi pierdute. O astfel de întâmplare poate căpăta proporții majore. Credeți-mă, știu asta pentru ca primul meu fiu nu a fost niciodată alăptat. Nimic nu este mai tragic decât să ajungi la hotel după o călătorie de o zi alături de un copil prost-dispus și să își dai seama că ai uitat un obiect critic la un popas aflat la 300 de mile înapoi.

Viața este mult prea scurtă pentru drame inutile. Dacă îți alăptezi copilul de peste un an, poți să uiți de căutarea frenetică după o pătură identică sau trimiterea prin curier rapid a lui Barney. Cu mama ca obiect primar de siguranță, poți să te odihnești fără probleme în lungile concedii cu familia. Este practic imposibil să pierzi un sân, indiferent cât de distrasă ești! În plus, nu trebuie să furi niciodată mult iubitul obiect pentru a-l spăla. Multe drame sunt evitate ușor.

Prevenirea alergiilor

Cel de-al doilea fiu al meu a fost atât de atașat de alăptat încât am devenit o mamă care își alăpta copilul de peste un an. Nu a mâncat absolut nimic solid până la vârsta de 17 luni. Până și veteranele din La Leche League au sugerat că situația este neobișnuită. Privind înapoi, cred că instinctele copilului meu au intervenit cu scopul de a evita alergiile. Studiile (precum și dovezile de natură anecdotică) arată că alăptarea reduce incidența alergiilor. (3,4) Primul meu copil, hrănit exclusiv cu lapte praf, a avut tot felul de alergii la mâncare, inclusiv la orez și produse lactate. În retrospectivă, alăptarea exclusivă îndelungată a celui de-al doilea copil e logică. Cel mai probabil, natura a intervenit pentru a-l proteja de mâncăruri pe care corpul lui nu era pregătit să le digere. Fără îndoială, unii copii au nevoie de mai mult timp decât alții pentru a evita alergiile, iar laptele matern este soluția ideală pentru susținerea dezvoltării sistemului lor imunitar.

Nutriția

O alimentație sănătoasă poate pune probleme când e vorba de copiii ajunși la vârsta de un an. În unele zile devorează fiecare bucățică de mâncare pe care o primesc, iar în alte zile nu-i poți convinge nici măcar să ia o înghițitură din mâncarea lor preferată. Pe scurt, sunt mofturoși, iar apetitul lor este capricios și greu de anticipat.

Un mit popular pe care chiar și pediatrii îl promovează se referă la faptul că alăptarea își pierde din valoarea nutrițională după primul an. În realitate beneficiile se modifică , dar ele există. Este oare logic ca după 12 luni în care i-ai dăruit copilului alimentația optimă sânii să se ”prostească” dintr-o dată și să producă ceva ”care nu mai este optim”? Evident, introducerea solidelor începe să modifice balanța în ceea ce privește cantitatea de lapte consumată de copil, însă laptele matern rămâne un element important în dietă, în timp ce bebelușul tău încearcă ceea ce lumea are de oferit în materie de mâncare. În mod sigur, nu strică să continui să ii oferi bebelușului hrana perfectă creată de natură.

Dezvoltarea vorbirii

În general, se consideră că alăptare determină o mai bună dezvoltare a dinților și maxilarului comparativ cu suptul unui mamelon tare, artificial. (5) Margaret Connor, o mamă de 35 de ani din Austin, Texas, a discutat pe larg acest subiect cu logopedul fiului ei. Amândoi consideră că apraxia de vorbire/motorie a fiului lui Connor în vârstă de 5 ani ar fi fost mult mai gravă dacă mușchii nu ar fi fost ”antrenați” prin alăptare extinsă. Connor este foarte fericită de decizia luată. ”Măcar nu voi privi în urmă întrebându-mă dacă articulațiile lui ar fi fost în stare mai bună dacă aș fi alăptat mai mult de un an”, spune ea.

Lupta împotriva deshidratării pe timp de boală

Din nefericire, copiii de peste un an, alăptați sau nu, se îmbolnăvesc. Unii se îmbolnăvesc mai mult, în special cei care merg la creșă și cei cu frați mai mari. Când fiul meu în vârstă de 14 luni a făcut bronșită nu a putut mânca sau bea nimic altceva în afară de lapte matern. Dacă nu ar fi fost alăptat, situația s-ar fi transformat într-un coșmar. Când un copil hrănit cu biberonul se deshidratează, părinții trebuie să se lupte pentru a-l determina să bea produse pentru hidratare. Când această tactică nu dă roade, medicii pediatri nu au altă soluție în afară de a pune copilul pe perfuzie la spital. Aceasta nu este doar o metodă traumatizantă pentru copil, dar îl și expune altor microbi care ar putea agrava infecția inițială. Alăptând poți determina copilul aproape întotdeauna să sugă, ceea ce ii poate salva chiar viața! În plus o face și pe mamă să se simtă mai bine. Este atât de bine să poți să îți ajuți copilul bolnav într-o manieră unică și pozitivă.

Pierdere în greutate pentru mamă

Se consideră că organismul unei femei înmagazinează în timpul sarcinii suficientă grăsime pentru a alăpta exclusiv un bebeluș cel puțin în primul an de viață. Deși sunt foarte puține studii pe această temă, dovezi de natură anecdotică sugerează că pierderea în greutate a mamei poate continua și în timpul celui de-al doilea an de alăptare. De fapt, Mama Natură nu a intenționat niciodată ca bebelușii să fie înțărcați în primele luni de viață, deci organismele noastre stochează suficientă grăsime pentru a alăpta ani la rând.

Se pare că în primul an corpurilor noastre le place să fie moi, aproape ca niște perne pentru bebeluși. Apoi, kilogramele in plus nu se mai împotrivesc chiar așa de tare să plece. Nevoia ridicată de calorii a copiilor peste un an ajută la procesul de slăbire. În fiecare zi de alăptare o femeie pierde 500 de calorii. Personal am descoperit ca grăsimea cea încăpățânată care se depusese pe coapsele mele s-a topit în cel de-al doilea an de alăptat.

Întârzierea menstruației

Pentru acele femei care folosesc planning-ul familial natural sau metoda de fertilizare conștientă ca și metodă de contracepție, alăptarea aduce un bonus. Cercetările făcute de Kippley în Arta Planning-ului familial arată că o mamă care alăptează și nu folosește suplimente pentru primele patru până la șase luni de la naștere are prima menstruație post-partum în medie după 13 până la 16 luni. (6) În tribul !Kung distanța între doi copii  este de circa 48 de luni, totul datorită alăptării. (7) Comparați cu media de șase până la opt săptămâni până la revenirea menstruației în cazul femeilor care nu alăptează. În mod natural sindromul premenstrual și alte neplăceri dispar atâta timp cât menstruația nu apare, iar reîntoarcerea fertilității este pusă în așteptare. Mai mult, menstruația întârziată înseamnă o expunere mai scăzută la estrogen, ceea ce poate oferi protecție împotriva cancerului la sân și al organelor reproducătoare. Riscul de cancer la sân este asociat cu începerea menstruației devreme și menopauză târzie, ceea ce sugerează că expunerea la estrogen este un factor de risc pentru această boală. (8,9)

Este bine pentru planetă

Alăptarea este cel mai ecologic lucru posibil. Fără pahare de spălat, fără sticle de sterilizat și niciun deșeu pentru sol.  Amânarea folosirii laptelui de vacă ajută planeta. Din cauza emisiilor de gaz metan, vacile sunt mari distrugătoare ale atmosferei. (10) Supra pășunatul este responsabil pentru probleme ecologice serioase. Ca și bonus, bebelușul nu este expus la hormonii nesănătoși și la antibioticele injectate în vacile de lapte.

Ca multe dintre mamele care alăptează un copil de peste un an, am continuat să alăptez din comoditate. Sincer, a fost mai ușor să continui decât să mă opresc. Am descoperit cât de mult ne-a ușurat viața faptul că am continuat să alăptez. Pe cât posibil, tranziția spre îndepărtarea de mamă ar trebui să fie una graduală, făcută în ritmul bebelușului. Viața unui copil de peste un an este și așa destul de dificilă. De ce să nu o facem mai suportabilă pentru toată lumea?

Alexandra

Referințe

1. Sherman J. Silber, MD, How Not to Get Pregnant (New York: Warner, 1990): 92-93.

2. American Academy of Pediatrics, „Breastfeeding and the Use of Human Milk” (Policy Statement), Pediatrics 100 (December 1997): 1035-1039.

3. E. E. Ziegler et al., „Cow’s Milk Feeding in Infancy,” Journal of Pediatrics 116 (1990): 11-18.

4. J. N. Strimac and D. S. Chi, „Significance of IgE Level in Amniotic Fluid and Cord Blood for the Prediction of Allergy,” Annals of Allergy 61 (1986): 133-136.

5. La Leche League International, The Womanly Art of Breastfeeding (New York: Penguin, 1991): 375-376.

6. John and Sheila Kippley, The Art of Natural Family Planning, Third edition (Cincinnati, Ohio: Couple to Couple League, 1991): 201.

7. Sherman J. Silber, MD, How Not to Get Pregnant (New York: Warner, 1990): 92-93.

8. F. Grodstein et al., „Postmenopausal Hormone Therapy and Mortality,” New England Journal of Medicine 336, no. 25 (1997): 1769-1775.

9. Ruth Westheimer, MD, Dr. Ruth’s Encyclopedia of Sex (New York: Jerusalem Publishing House, 1994): 56.

10. Pamela Teisler, 101 Reasons Why I’m a Vegetarian (New York: Pamela Teisler, 1992).

Traducere: Dana Costache

Alaptarea pentru suflet

Citim o multime de studii legate de alaptare si nu-i un lucru rau sa ne informam. Dar, pe de-o parte, apare in sufletul nostru si umbra ingrijorarii: „eu nu pot alapta asa”, „3 ani de alaptare… Doamne, nu cred ca ajung nici macar la un an!” Eu cred ca uneori ar trebui sa lasam temerile deoparte si sa ne „ascultam” atat cu urechea, cat si cu inima puiutii… chiar daca vorbesc sau nu: in timp ce-i alaptati, priviti-le ochisorii ce va urmaresc cu dragoste (si cum sa nu fie asa- e primul chip ce l-au zarit prima oara in viata!), ascultati-le ganguritul in timp ce isi canta la san ca sa adoarma (noi aveam cand eram pe la un anisor un veritabil cantec de tzatza). Baietelul meu cel mic a fost de-a dreptul indragostit de tzatzicile lui… De-a lungul a trei ani si jumatate, am purtat impreuna conversatii, unele amuzante, altele ce mi-au adus lacrimi in ochi, legate de ceea ce iubeste el mai mult. Multe dintre discutiile noastre le-am impartasit cu mare drag si cu voi, mamicile scumpe de pe grupul „Alapteaza”. Si nu am facut acest lucru ca sa iesim in evidenta, ci doar ca sa inseninam sufletul, sa va spunem ca alaptarea este una dintre cele mai mari minuni de pe pamant . Andreea mi-a propus sa culegem micile noastre povesti despre alaptare intr-un articol. Am acceptat cu multa bucurie si as fi si mai bucuroasa sa aud de la voi si de la puiutii vostri si alte povestiri legate de alaptare – sunt sigura ca s-ar putea scrie un roman,un roman al „dragostei albe” dintre noi si comorile noastre. Povestile mele sunt pentru inseninarea sufletului, pentru a demonstra importanta alaptarii, a frumusetii ei…

Argila 3

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

Din perlele ursuletului meu de trei ani si jumatate, pe veci indragostit de tzitzi. El e tare incapatanat si consecvent cand e vorba sa-si apere convingerile, mai ales cele legate de suptul la tzatza :))

Intr-o seara, fratiorul mai mare (6 ani si 7 luni), il tot tachina (il iubeste mult, nu e gelos pe el, dar vrea sa il vada o data mare… „Hai mai, Alex, mai lasa si tu tzatza ca esti mare.. mai bine, in timpul asta te joci si tu cu mine… ia uite, ce rad eu de tine!” De obicei, Alex s-ar fi suparat, ar fi plans, l-ar fi certat… dar m-am amuzat copios cand l-am auzit:
„Hai, mai flate, mai bine vino sa bem impleuna o tzatza inainte de culcale… sa vezi ce bine e!”

(inlocuiti „l” cu „r”…ca eu nu vreau sa-i schimb cuvintele… e prea dulce cand vorbeste asa )

––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Teorie despre cum apare laptele in sanii mamelor, pe care nu o putem contesta :))
Seara, inainte de culcare:

El: Mami, de unde vine laptele din tzatici?
Eu, pregatita pentru un raspuns… asa pe intelesul lui: „pai, acolo inauntru sunt niste tubulete, care se numesc canale…. auzi, dar tu ce crezi? De unde vine laptele din tzatzici?”
El: Pai, acolo ai ascunse doua butoiase cu stlopitoale… ca tu ma stlopesti uneoli ca sa ladem impleuna… si stlopesc tooot timpul!
Eu: Si cum sunt butoiasele alea?
El: Pai sunt maaali, ca uite…de aceea si tzaticile tale sunt mali ! (aici nu prea are le dreptate, ca nu-s asa, dar daca asa le vede, fie ca el
Eu: Si cum de nu se termina niciodata laptele din butoiasele astea?
El: ” Nu stiu, eu mami….nu stiu…. asta e ceva foalte ciudat…. e ciudat ca nu se telmina niciodata!

argila 4
–––––––––––––––––––––––––––––––––––
Voi stiati ca suptul la san are legatura si cu muzica? :))) Eu nu, dar am aflat.
Am avut o povestioara muzicala despre Bach. Am facut figurina din argila si acesta conversa cu ei. I-a intrebat care este mancarea lor preferata, una care sa aiba o legatura si cu muzica.
Cel mare i-a spus ca adora cerealele cu lapte.

Cel mic fara ezitare spune: „Tzatza!!”
„Hmmm….” spune Bach….oare despre ce vorbesti tu, micutule?”

„Pai sa stii ca tzatzicile fac asa… o muzica de lapte. Cand un bebelus plange, mamica lui il pune la tzatza si atunci ele ii fac un nani de lapte si asa bebelusul adoalme imediat”…

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ceva frumos… care ne-a inseninat o zi aramie de toamna
Alex, intr-o dimineata, tare meditativ: „Mami, de ce sunteti voi feliciti?”
Nu mai asteapta raspunsul si vorbeste tot el in continuare:
Alex: ” Pentru ca ati plimit de la Dumnezeu doi copilasi?”
Mami: „Da, mami.. sigur ca da.. suntem cei mai fericiti parinti din lume”
Alex: „Si sunteti foalte feliciti ca aveti unul male si unul mic? Doi baieti ca si noi?”
Mami: „Daa.. cei mai minunati baietei!’
Alex: „Si daca nu elam noi, nu elati feliciti?”
Mami: „NU, am fi fost cei mai tristi….
„Si atunci… de ce nu ecstam noi inainte ca sa fiti feliciti? ” (da, de ce nu existau ei si inainte)

Argila 2

–––––––––––––––––––––––––––––––––––

Într-o alta zi, nazdravanul meu, in timp ce il imbracam ca sa il luam pe fratiorul mai mare de la scoala (deci, eram in graba mare):
„Mami, pot sa ma uit la tzatzici?” si ma tot tragea de bluza, ca era in picioare pe pat in fata mea…
Eu: „Ne grabim si intarziem… cand ne intoarcem.”
Alex: „Mami, nu beau…plomit…..vleau doal sa le analizez un pic si le pun la loc ”

M-a amuzat atat de tare cu analizatul lui :))…ca l-am lasat….le-a scos….le-a pupat… a supt o secunda dintr-una, le-a aranjat la loc in bluza (tot timpul face asta, cred a si ai vostri) …si mi-a spus ca e gata de drum.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––
De ceva vreme, am dureri de sani (se intampla de obicei dupa CM). Dureaza vreo 3 zile, dar sunt destul de urate (trec tot timpul, de aceea nu ma ingrijorez).

Ursuletul meu de 3 ani jumate suge si din ora in ora… Face ce face si se cuibareste langa mine, spre marea disperare a fratiorului mai mare: „Aleeeex, iar te duci la tzatza!!”

Azi, l-am rugat: „Alex, te rog mult, ma dor rau sanii… Hai sa incercam sa sugem la pranz cand e ora de somn si stai cat vrei tu. Di le dam un pic de pauza, ca sa se vindece si uite, peste o zi se fac bine de tot si sugi cand vrei tu” (folosesc cuvantul ” sani” fff rar, dar eram sigura ca el cunoaste termenul)
S-a bosumflat… tot ofta.. se rostogolea prin pat… Eu stiam ce are si-i zic „Esti suparat? Hai sa vorbim. Sa te in tin in brate.”
El imi spune: ” Pai ce sa volbim! Ai spus ca te dol SANII DE LA TZATZA :))))) ….asa, ca ce sa volbim….asta este… ”

Asa ca o sa ramana proverbial la noi in familie… si sigur… credeti ca la scurt timp dupa conversatia noastra, a mai tinut mami cont de durerile „sanilor de la tzatza” ?

––––––––––––––––––––––––––––––––––

Cand a vazut Alex, creatia din argila cu mamica alaptandu-si fiica, mi-a spus uimit: „Mami, e ataaat de flumoasa!”…si si-a exprimat dorinta ca sa-i modelez si altceva: pe mine si pe el… Si cum cei mici o considera pe mami o eroina care poate orice… am incercat …si la sfarsit, dupa ce am terminat…mi-au dat lacrimile… stiam ca il voi face atat de fericit. Si asa a fost: cand a vazut figurinele, dimineata… a avut pe fetisoara lui un zambet maaaare si larg!!
Da, si a avut ceva de comentat: „Mami, dal noi nu avem masinute asa velzi! ” :))
Aceasta este pozitia noastra preferata de alaptare… Si da, printre masinute si mingiute. Caci orice mamica de baietel stie cum sanul ramas liber poate deveni o pista ideala pentru o masinuta :)) Si cum dupa o tura de joaca cu mingea, e tare bine sa te reintorci la sanul mamei ca sa capeti forte noi.
Momentele pe care le traim acum cu pruncii nostri sunt speciale, unice. E bine sa le imortalizam cum putem: in fotografii cat mai reusite, sculpturi , picturi…. Vor fi amintiri de nepretuit pentru ei, cand vor creste mari.
Cu mult drag, alaptare frumoasa si cat mai lunga va doresc!

Argila 1

Cugetarea saptamanii

Sa alaptezi un copil care merge pe picioarele lui si/sau are dinti, ce indignare! Si totusi! Ele sunt ortacele mele intr-ale alaptarii in toddlerie. Probabil si ele, ca si mine, au alaptat pana la doi-trei ani sau mai mult pentru acelasi motiv pentru care au alaptat la 3 luni, la 7 luni si o saptamana, la un an, doua luni, trei saptamani si patru zile. Pentru ca o facusera si cu o zi inainte. Un copil de doi ani zburdalnic, cu parul lung, care vorbeste, are toti dintii si isi alege singur tinuta cu care vrea sa iasa din casa nu este pur si simplu luat asa cum e si pus la sân pentru prima oara in viata lui si a mamei lui. El este copilul care a fost bebelus, care a avut o zi-doua-trei, o luna, cinci, un an samd. Zilele si noptile au trecut. Usor, greu, dar au trecut. Una cate una.

Lumi Ciumpe

Cugetarea săptămânii

Eu nu înțeleg un lucru în logica celor care nu sunt adepții alăptării (mai mult sau mai puțin extinse). Era un banner uriaș pe stradă zilele trecute cu o reclamă la un lapte praf, pe care preciza că este „întocmai ca laptele matern”. Păi și atunci de ce e ceva normal ca un copil să se hrănească cu lapte praf până la 2-3-4 ani și o ciudățenie să alăptezi? Dacă ditamai companiile s-au chinuit să facă pe cale industrială laptele praf la fel ca laptele de mamă? Zău dacă înțeleg… e ca și cum toată lumea s-ar uita urât la mine că folosesc un parfum sau o haină originală, dar ar fi mult mai ok dacă aș folosi un fake.

Irina Barbu

Mituri despre alăptare (Dr. Jack Newman)

Mituri traduse de pe www.nbci.ca (The Newman Breastfeeding Clinic & Institute)

1. Medicii știu multe despre alăptare. FALS! (Physicians know a lot about breastfeeding. Not true!)

Evident, există și excepții. Totuși, foarte puțini medici pregătiți în America de Nord sau vestul Europei învață câte ceva despre alăptat în școală. Chiar mai puțini învață despre aspectele practice legate de consilierea și ajutarea mamelor în inițierea și continuarea alăptării. După terminarea școlii, marea majoritate a informațiilor primite de medici despre hrănirea bebelușilor vin de la reprezentanții companiilor producătoare de lapte praf sau din reclame.

2. Alăptatul in public e indecent. FALS! (Breastfeeding in public is not decent. Not true!)
Umilirea și agresarea mamelor care alăptează nu e decentă. Femeile care încearcă să facă tot ce e mai bine pentru copiii lor nu ar trebui să fie forțate de toanele sau intoleranța altor oameni să stea acasă sau să își alăpteze copiii în toalete publice.
Cei care sunt ofensați trebuie doar să își întoarcă privirea.
Copiii nu vor fi afectați psihic dacă văd o femeie alăptând. Din contră, ei pot învăța un lucru important, frumos și fascinant. S-ar putea să învețe că sânii nu se folosesc doar la vânzarea berii.
Femeile care și-au lăsat bebelușii acasă să fie hrăniți cu biberonul când ele ies în oraș ar putea să fie încurajate să își poarte copiii cu ele cu ocazia următoare.

3. Alăptatul unui copil până la 3 sau 4 ani este anormal și rău pentru copil, ducând la o relație de supradependența între mamă și copil. FALS! (Breastfeeding a child until 3 or 4 years of age is abnormal and bad for the child, causing an over-dependent relationship between mother and child. Not true!)
Alăptatul timp de 2-4 ani a fost considerat regula în mai toate culturile de la începuturile omenirii pe această planetă. Doar în ultimii 100 de ani alăptatul a început să fie văzut ca ceva limitat. Copiii alăptați până în al 3-lea an nu sunt supradependenți. Dimpotrivă, ei tind să fie securizați, și de aceea mai independenți. Fiindu-le dezvoltată încrederea, ei înșiși vor face pași spre oprirea alăptatului (cu încurajarea blândă a mamei), încheind cu succes această etapă.

4. O mama care alăptează nu poate să-și facă permanent sau să-și vopsească părul. FALS! (A breastfeeding mother cannot get a permanent or dye her hair. Not true!)
Habar n-am de unde a putut veni o asemenea idee. Mai pe larg despre vopsitul părului în alăptare aici: https://www.facebook.com/jack.newman.908/posts/394409473958991

5. Femeile blonde şi cu piele albă fac mai des ragade. FALS!
Nu există nicio dovadă în acest sens. Ataşarea şi poziţionarea incorectă a copilului la sân sunt cauzele ragadelor!

6. Mulsul laptelui cu pompa este o metodă bună de a ști cât lapte are mama. FALS! (Pumping is a good way of knowing how much milk the mother has. Not true!)
Cantitatea de lapte scoasă cu pompa depinde de mulți factori, inclusiv nivelul de stres al mamei. Bebelușul care se hrănește bine la sân poate să scoată mult mai mult lapte decât poate mama să pompeze. Pompatul îți spune doar cât de mult poți să pompezi.

7. Alăptatul este de vină pentru toate. ADEVĂRAT! (Breastfeeding is blamed for everything. True!)
Familia, medicii, vecinii, prietenii, șoferii de taxi, toți vor da vina pe alăptat, dacă mama este obosită, nervoasă, plângăcioasă, bolnavă, are durere în genunchi, are probleme cu somnul, este întotdeauna adormită, se simte rău, este anemică, are o recidivă a artritei (migrene sau altă problemă cronică), nemulțumire cu privire la căderea părului, modificări ale vederii, țiuituri în urechi, sau mâncărimi de piele. Alăptatul va fi blamat ca și cauză a problemelor în căsătorie și a neascultării celorlalți copii. Alăptatul este de vină când ratele cresc și când economia intră în colaps. Și oriunde există ceva care nu se încadrează „imaginii perfecte” a vieții, mama va fi sfătuită de toată lumea că este mai bine să înceteze alăptatul.

8. Mamele au mai puțin lapte seara, deci este o idee bună să îi dea bebelușului un biberon cu lapte înainte de culcare. (Mothers have less milk in the evening, so it’s a good idea to give the baby a bottle in the evening)

Fals: Mamele pot avea mai puțin lapte seara. Un lucru care poate funcționa în cazul acesta este ca mama să se întindă în pat împreună cu bebelușul și să îl alăpteze culcat. Bebelușii care se agită dacă mamă îi alăptează stând în fund tind să se liniștească atunci când sunt alăptați culcat, pe o parte. Adeseori adorm în această poziție, și la fel face și mama. În timpul somnului, producția de lapte a mamei crește.

9. O mamă ai cărei sâni nu se simt plini are puțin lapte. FALS! (A mother whose breasts do not seem full has little milk in the breast. Not true!)
Sânii nu trebuie să se simtă plini ca să producă mult lapte. Este normal ca o mămică ce alăptează să aibă sânii mai puțin plini, datorită reglării cantității de lapte. Acest lucru se poate întâmpla brusc sau la două săptămâni după naștere, sau chiar mai repede. Sânul nu este niciodată gol și de asemenea produce lapte în timp ce bebelușul este alăptat. Bebelușul primește lapte când este atașat la sân? Acest lucru este important, nu cât de plini se simt sânii.
Vizionați filmulețele de aici:
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=26&Itemid=63

10. Femeile cu sâni mici produc mai puțin lapte decât cele cu sâni mari. NONSENS! (Women with small breasts produce less milk than those with large breasts. Nonsense!)

11. Nu este (suficient) lapte în primele 3-4 zile de la naștere. FALS! (There is no (not enough) milk during the first three or four days after birth. Not true!)
Adesea pare așa din cauza unei atașări defectuoase la sân a bebelușului, prin urmare, acesta nu se poate hrăni cu laptele care este disponibil. Când nu este mult lapte (și nu este, în mod normal, în primele zile), bebelușul trebuie să fie atașat corect pentru a suge laptele. Acest lucru se întâmplă de fapt când auzim că „a stat la sân 2 ore și lui tot îi este foame când îl iau de la sân”. Printr-o atașare deficitară, bebelușul nu poate să sugă colostrul, primul lapte al mamei. Oricine sugerează ca ar trebui sa te mulgi cu pompa pentru a ști cat colostru ai, nu înțelege procesul de alăptare și ar trebui ignorat cu politețe. Odată ce laptele devine abundent, un bebeluș poate primi mult lapte de la sân în ciuda atașării incorecte, deși o atașare corectă încă de la început, chiar dacă nu e lapte din abundență, previne multe probleme de mai târziu.

12. Un bebe ar trebui să stea la fiecare sân câte 20 (10, 15, 7.6) minute. FALS! (A baby should be on the breast 20 (10, 15, 7.6) minutes on each side. Not true!)
Trebuie făcută o distincție între „a fi la sân” și a „se hrăni”. Dacă bebelușul suge timp de 15-20 de minute din primul sân, s-ar putea să nu-i mai trebuiască și al doilea sân. Dacă suge doar 1 minut din primul sân oferit, și apoi doar se joacă cu sânul, sau adoarme, și face la fel și la celalalt sân, nici un interval de timp nu va fi suficient.
Bebelușul va suge mai bine și mai mult timp, dacă este atașat corect. Poate fi de asemenea ajutat să sugă mai bine și mai îndelung, dacă mama face compresii ale sânului pentru a menține fluxul, odată ce bebelușul nu mai suge (vezi Fișa de informații despre compresii). Așadar, e evident ca regula „bebelușul suge 90% din cantitatea de lapte în primele 10 minute” este la fel de greșită. Pentru a ști dacă bebelușul primește lapte, urmărește filmulețele de pe nbci.ca.

13. E mai ușor să dai lapte cu biberonul decât să alăptezi. FALS! (It is easier to bottle feed than to breastfeed. Not true!)
Sau nu ar trebui să fie adevărat. Totuși, alăptatul devine dificil pentru că adesea femeile nu primesc ajutorul pe care ar trebui să-l primească pentru a avea un start bun. Un început inadecvat poate să facă într-adevăr alăptatul dificil. Dar, un început inadecvat poate fi de asemenea rezolvat. Alăptatul este de obicei mai dificil în primul rând datorită unui început prost, dar devine mai ușor pe măsură ce trece timpul.

14. E normal ca alăptatul să fie dureros. FALS! (It is normal for breastfeeding to hurt. Not true!)
Deși este destul de comună existența unei sensibilități în primele zile, aceasta ar trebui să fie o situație temporară, de câteva zile, și nu ar trebui niciodată să fie atât de rea încât mama să renunțe la alăptat. Orice durere care e mai puternică este anormală și se datorează în cele mai multe cazuri unei atașări incorecte la sân a bebelușului. Orice durere a mameloanelor care nu se îmbunătățește din a 3-a sau a 4-a zi sau durează mai mult de 5-6 zile, nu ar trebui ignorată. O altă situație în care poate să apară durere deși alăptatul mergea bine, se poate datora unei infecții cu candida a sânului. A nu mai pune bebelușul la sân pentru ca mameloanele să se vindece ar trebui să fie ultima soluție. (vezi Materialul despre Mameloane sensibile/Ragade mamare).

15. Mama trebuie sa-și spele mameloanele înainte de a alăpta bebelușul. FALS! (A mother should wash her nipples each time before feeding the baby. Not true!)
Hrănirea cu lapte praf necesită atenție deosebită la curățenie, deoarece formula nu numai că nu protejează bebelușul împotriva infecțiilor, ci este de fapt un teren propice pentru bacterii și poate fi foarte ușor contaminată. Pe când laptele matern protejează bebelușul împotriva infecțiilor. Spălarea mameloanelor înainte de fiecare supt complică în mod inutil alăptatul și elimină uleiurile protective de pe sfârc.

16. Alăptatul imobilizează mama într-un singur loc. FALS! (Breastfeeding ties the mother down. Not true!)

Dar depinde din ce unghi privești lucrurile. Un bebeluș poate fi alăptat, oriunde, oricând și astfel alăptatul poate fi o ușurare pentru mamă. Nu e nevoie să cari după tine biberoane sau formula. Nu trebuie să îți faci griji că nu ai unde să încălzești laptele. Nu trebuie să îți faci griji cu privire la sterilizare. Nu e nevoie să îți faci griji de starea bebelușului, pentru ca bebelușul e cu tine.

Va recomandam sa vizionati videoclipurile informative cu explicatii in limba romana de pe nbci.ca: http://nbci.ca/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=26&Itemid=63

Cugetarea saptamanii

Lapticul matern nu dispare peste noapte, nu se termina la 3 luni, nu se face apa chioara, nu se acreste daca mama sta la soare, nu constipa, nu anemiaza copilul, e servit la cerere, mai slab la inceput, mai gras la sfarsit, mai slab vara, mai gras iarna, nu-i la muls cat îi la supt, nu ingrasa bebele, ci sculpteaza mama, sustine nivelul prolactinei de-i servit si noaptea, nu-l transforma pe bb 1 in strigoi cand bb2 e pe drum, ajunge pentru un tandem, si-i da clasa celui praf!

Mihaela Cioboata

60 de motive ca sa alaptezi pe timp indelungat

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptarea exclusiva pana la sase luni si apoi paralel cu diversificarea pana la minim doi ani. Din diverse motive, multe mame renunta mult prea devreme la alaptat, fara a-si oferi sansa de a se bucura pe deplin de aceasta experienta minunata alaturi de copiii lor.

Am intrebat mai multe mame ce cred ele despre experienta alaptarii pe timp indelungat iar raspunsurile primite nu fac decat sa confirme inca o data legatura puternica si unica ce se creeaza intre o mama si copilul pe care il alapteaza.

Alaptarea pe timp indelungat...

…ne ajuta sa trecem usor peste iesitul dintilor si peste boli

…contribuie la fericirea si la stabilitatea emotionala a copiilor nostri

…e ceva natural si normal!

…e o minune si un deliciu

…aduce numai beneficii micutilor nostri!

…e liniste, bucurie si incantare pentru copilul meu!

…te ajuta in situatii limita cand nimic nu functioneaza!

…crește IQ-ul copiilor

…e dragoste pura

…e cea mai fireasca alegere a unei mame

…inseamna copii stabili emotional si rezistenti fizic

…inseamna mame cu risc scazut de cancer mamar si ovarian

…reduce riscul de osteoporoza

…e ieftin si comod

…ajuta la creștere imunității

…creează o legătură mai puternică intre mamă și copil

….e minunată!

… asigură intr-o mare masura, prin laptele matern, probioticul necesar in cazul administrarii de antibiotic

…te umple de dragoste cand te uiti in ochisorii lui satisfacuti

…pentru ca ne place!

…pentru ca, chiar si pana la 2 ani, laptele mamei aduce pana la 40% din necesarul nutritional zilnic.

…pentru un copil de nota 10 +

…este 3 in 1, hrana – iubire – pansament

…este minunată, mai ales cand o vad cu cata nerabadare ma cauta cand deschide ochisorii, legatura dintre mama si copil este unica

…este cel mai bun lucru care mi-l pot oferi atat mie, cat si micutului meu

…este ceva ce nu se poate descrie in cuvinte

…este un mod firesc de continuare a unei alimentatii naturale, de intarire si confirmare a atasamentului, de asigurare a confortului emotional, a increderii reciproce.

…este ceea ce am eu mai bun, mai pretios pentru copilasul meu. Atat eu, cat si el ne simtim impliniti si fericiti si dupa trei ani, vad ca nici unul dintre noi nu vrea sa renunte. Relatia ce se creeaza in timpul alaptarii este foarte puternica

…opreste pe loc orice plans!

…iti umple inima, iti lumineaza cea mai neagra zi, iti linisteste copilul in cele mai dificile situatii

…e ceva ce incepe cu primul alaptat, continua cu al doilea si se transforma intr-un continuum mai mare ca noi!

…e tot ce am sa-i ofer neconditionat intr-o lume mult prea grabita. Simt ca timpul se mai indura de noi cand pot sa las totul de-o parte si sa ma dedic ei. Pe lângă beneficiile enumerate mai sus, mie mi-a adus si pacea cu mine insami

…este ceva cu care incep fiecare dimineata si cu care se termina fiecare zi, iar rasplata e minunata, zambete, privit in ochi in semn de multumire, somn linistit

…este o licoare magica, numai a copilasului, care ii ofera trupusorului si mintii tot ce are nevoie! Daca in povesti exista „apa vie”, ei bine ea exista si in realitate si se numeste LAPTE MATERN.

…pentru bebe: hrana perfecta imbinata cu liniste, dragoste si siguranta! Pentru mama: un cadou extraordinar daruit de Dumnezeu! Alapteaza-ma mami!!!

…pe langa faptul ca este o mare implinire sufleteasca, laptele matern este toata dragostea si iubirea mea ce se revarsa asupra puiului meu protejandu-l, intarindu-l si implinindu-l. Pe langa hrana vie care il face sa creasca, laptele matern este alinare pentru orice si creeaza o legatura unica intre mama si pruncul ei. Este o „dragoste” pentru trup si suflet ♡.

…este linistire, copilul meu rade cand il intreb daca vrea titi, copilul meu se uita in ochii mei cand il alaptez cu atat de multa iubire si inocenta incat ajung sa ma pierd in ei. Inima mi se bucura ori de cate ori il tin la piept

…e un confort de fiecare data cand copilul meu e nervos, agitat din varii motive, ma ajuta sa dorm noaptea mai usor

…este cel mai frumos cadou pe care noi mamele il putem darui copilasilor nostri!

…este cel mai eficient mijloc de prim ajutor pentru contuzii minore

…este ceea mai pura dragoste, clipe eterne de fericire pentru copil si mama, cel mai firesc si natural lucru dincolo de cuvinte

…este minunat, în primul rând pentru copil, dar şi pentru mamă. Este gratuit, comod, perfect, ideal, natural. Laptele matern este viu şi se adaptează nevoilor copilului în funcţie de vârstă. Va fi bun mereu, chiar şi dupa 1 an sau 2, şi atât cât mai este, atât cât copilul mai doreşte.

… este cel mai minunat sentiment, dragoste pura. Iti multumesc. puiule de om, ca ma inveti sa fiu mai bun cu fiecare doza de laptic pe care ti-o dau

…zicea cineva ca e ieftin…. e chiar GRATIS!!!

….e plina de satisfactii

…e cea mai solida piatra de temelie pentru relatia de-o viata ce-o vei avea cu copilul tau

…este simplitate si perfectiune

…pai e simplu, sanatate curata pentru amandoi, vis devenit realitate si fericire absoluta

…pentru ca e minunat pentru bebe si pentru ca ma ajuta sa ii alin orice durere, orice disconfort. Ma simt cea mai puternica din univers cand il alaptez. Noi ii oferim gratis lapticul copilasului, iar ceea ce primim in schimb… e nepretuit!

…e o binecuvantare, un dar. Ador sa-mi simt puiul in brate papand, sa il vad cum imi arunca zambete in timp ce tine bine cu limba de titi sa n-o scape. Da, consider ca sunt binecuvantata de Dumnezeu sa pot alapta

…merita merita merita fiecare moment petrecut impreuna la titi

…ii ofera siguranta copilului, iar la sanul mamei gaseste alintare atunci cand e bolnav, cand se loveste, cand ii e frica de ceva, cand e nesigur

…este cel mai minunat lucru dintre tine si copilul tau. O apropiere pe care nimeni nu o poate descrie si un sentiment ce nu poate fi inlocuit niciodata, este siguranta oferita copilului, alinarea si linistea de care are nevoie

…este un vaccin natural

…e naturala, sanatoasa si frumoasa

… este singura ancora intr-o viata agitata cu multe mutari si schimbari de peisaj. E momentul nostru de liniste neschimbat de la nastere si pana acum. E reconectarea unul la celalalt pe care prin alte metode nu e imposibil dar e mai greu de realizat.

…este momentul in care nimic altceva nu mai conteaza… este firul invizibil prin care eu-mama si puiul meu ne contopim intr-un TOT si ne regasim…in continuum… este seninul din viata mea care imi da putere sa ma trezesc dimineata… este linistea puiului in momentele lui de zbucium… este viata curgand din mine si intrand intr-o fiinta pura pentru a o ajuta sa se desavarseasca ca OM… este legatura care s-a creat in momentul in care puiul inota in uter, continuata in prezent, consolidata cu fiecare clipa in care respiram una aproape de cealalta si care pune bazele vietii noastre de maine, cand puiul se rupe de cuib si creeaza la randu-i viata…

… e momentul de liniste si tandrete. Momentul cand suntem una, continuarea vietii intrauterine. Este dovada dragostei ce i-o port.

…e… alaptare: gestul suprem de iubire si lapte, de daruire totala a mamei si abandon al copilului, momentul perfect in care lumea devine mai buna, si mama si pruncul ei devin iar un tot unitar, clipa de relaxare, liniste si candoare, de incredere absoluta si de pace. Cum sa te opresti din toate astea, inainte sa vrea bebe?!

…e un vis implinit

Mami alăptează-mă, nu vreau lapte praf! (X)

Desi puiul ei a fost internat la Terapie Intensiva dupa ce s-a nascut, Irina a luptat din rasputeri ca si il aiba aproape si ca el sa primeasca lapticul magic de la mami!

Matei a venit pe lume pe 16 februarie, cu 3 zile inainte de aniversarea mea. Asa a fost sa fie, cred. Cel mai frumos cadou din lume. Un baietel superb care acum are deja 18 luni si este, ca puiul fiecareia dintre noi, PERFECT.

Mi-am dorit sa nasc natural. Doctorul meu mi-a spus ca bebe e mare, eu micuta de statura si e mai sigur pentru noi sa alegem cezariana. M-am impotrivit cat de mult am putut, dar mi-a fost frica sa nu pun in pericol puiul mic. In apropierea datei in care trebuia sa aiba loc operatia, ma rugam de puiul din burtica sa imi dea un semn. Sa aleaga el alt fel in care sa vina pe lume. Sa imi dea el semne ca e pregatit. Nu s-a intamplat nimic. Cezariana a venit peste noi, lasandu-ma nesigura, trista. Ca si cum pierdusem ceva. Eram pierduta si in toata negura din jur, nu stiam decat ca TREBUIE sa alaptez. Ca vreau sa alptez, pentru mine si pentru copilul meu. Daca nasterea pe care o dorisem ne fusese furata, trebuia sa alaptez.

Bebe Tei a primit un scor Apgar mic. Nu era pregatit inca sa vina pe lume si a „refuzat” sa planga pentru doctori. Dupa ce s-a nascut, l-am cerut sa il vad. Eram intinsa pe masa de operatie si imi aduc aminte ca le tot spuneam ca vreau sa il vad. Mi l-am apropiat de fata, i-am simtit mirosul, l-am sarutat pe frunte si i-am strigat „Mama te iubeste, Matei!” in timp ce asistentele deja il duceau la masurat, curatat si alte proceduri. Exista suspiciunea unor probleme, asa ca… l-au internat la Terapie Intensiva unde a stat in incubator. Ne-au facut antibiotice la amandoi.

A primit, in spital, 1 zi lapte praf, cu seringa. Eu imi reveneam dupa o operatie pe care nu mi-o dorisem. Am inceput sa merg la pompa electrica, sa ma mulg ca sa ii duc puiului meu. Prima data am scos cateva picaturi, cu lacrimi in ochi. Victorioasa, le-am dus puiului. Am primit un „Atat? Si eu ce sa fac acum cu 2 picaturi?” de la asistenta care pregatea laptele praf pentru copii. Tremurand, puternica si furioasa, i-am spus „Nu ma interesaza. Cele 2 picaturi sunt pentru puiul meu. Faceti cumva sa le scoateti din biberon pentru ca eu trebuie sa i le duc.” A fost ultima data cand asistenta s-a mai uitat chioras la mine. La 3 ore mergeam la muls, zi-noapte eu eram acolo. Incet, cantitatea a crescut si puiul meu nu mai primea completare. In a doua zi l-am pus la san. Eram inca despartiti si mergeam la el, la Terapie Intensiva, pana ma trimiteau asistentele in salon.

Am avut si eu probleme cu atasarea. Sfarcuri neformate, imi spuneau asistentele. Bebe vroia sa traga, eu doream sa ii dau, laptele venise, dar ii era imposibil sa prinda sanul. Ne-am chinuit de multe ori. Le-am rugat de fiecare data pe asistente sa ma ajute. Stateam si cate o ora incercand sa il atasez corect. Am avut diverse „profesoare” in asistentele din spital – mai mult sau mai putin intelegatoare, mai mult sau mai putin rabdatoare.

Important era ca baietelul meu sa inceapa sa ia in greutate, sa il primesc in salon si sa putem pleca acasa. Am plans mult in spital, imi doream sa il am cu mine in salon, sa nu trebuiasca sa parcurg mereu lungul coridor pana la TI. Dar Dumnezeu ne-a vazut si a avut grija de noi. Dupa o 6 zile de la nastere, am primit „dreptul” de a pleca acasa. Eram atat de fericita…

Acasa, Matei manca mult. Si des. Si eu nu eram sigura daca fac bine punandu-l prima data la san de cate ori plangea. Doctorita de familie mi-a spus sa ma mulg pentru a urmari cat anume mananca, avea deja icter si prefera sa doarma. Am asculta-o. O vreme… Matei lua bine in greutate si eu am inceput sa capat incredere in el si in mine. Il tineam la piept si ii vorbeam. La 1,5 luni am avut canale infundate. Un san rosu, dureros si am sunat-o pe Rox Dudus. Mi-a spus ce sa fac… Era ingrozitor de greu. Alaptam si plangeam de durere. Am facut frisoane, febra. Nu i-am spus mamei nimic, vroiam doar sa imi revin si sa fac asa cum este mai bine pentru puiul meu. Sa alaptez. Am trecut prin eruptia dentara mai greu si mai usor. Am avut rani, am varsat lacrimi incercand sa ii explic puiului de om ca doare… Ca mami il iubeste si vrea sa ii dea lapte bun, dar ca dintisorii care strang sanul fac „buba”.

Acum, la 18 luni, alaptarea imi pare o poveste de viata. Prin ea, am trait parca 100 de ani. Atatea clipe, atatea trairi. Toate se confunda, toate se amesteca. Toate tac si toate trec. Alaptez un copil de peste un an si sunt mandra de mine. Ne iubim si clipele noastre de alint, desi tot mai scurte ca timp, raman doar pentru noi. Imi doresc inca un bebe mic. As vrea sa fiu mai hotarata sa nu apelez la cezariana decat daca si cand situatia o va impune. Stiu ca voi fi la fel de determinata sa alaptez.

Gandind retrospectiv, regret ca nu m-am intremat mai repede ca sa fiu langa puiul meu. Regret miile de lacrimi varsate pentru ca bebe era departe si eu eram pierduta in dezamagirea mea. Ma bucur ca Matei are parte de mine si de minunea alba, special creata pentru el si imi doresc sa putem imparti aceste clipe atat cat ne va fi amandurora confortabil.”

21 august 2013

Trimite-ne povestea voastra despre inceputurile alaptarii la adresa alapteazatimisoara@yahoo.com si noi o vom publica pe blog!