Efectele alaptarii prelungite asupra dezvoltarii psiho-sociale a copilului

– Articol de opinie –

toddler 1

M-am apucat sa scriu acest articol cu inima putin indoita. Indoita nu pentru ca nu as fi convinsa de beneficiile alaptarii ci pentru ca am inceput sa punem, noi ca societate, gresit problema.

Ne documentam peste tot despre beneficii si influenta alaptarii asupra sanatatii nou nascutului si copilului, dar, ar trebui sa fie invers: sa se scrie despre efectele intarcarii timpurii si ale hranirii artificiale asupra sanatatii copiilor. Alaptarea este naturala, iar copiii alaptati ar trebui sa fie etalonul, nu cei hraniti cu lapte praf asa cum se intampla acum. Pornind de la celebrele grafice de crestere pana la tipuri comportamentale, am inceput sa luam ca norma copilul hranit cu lapte praf, nu cel ce creste la sanul mamei.

silvia nRevenind la subiectul acestui articol: desi consider ca intarcarea naturala ar trebui sa fie norma si ca nu ar trebui sa privim un copil de 2-3 ani ca pe o “ciudatenie”, exact asta se intampla in cultura occidentala. Mai mult, chiar daca toata lumea este de acord ca alaptarea ofera nou nascutului un start bun in viata, lucrurile nu mai stau asa dupa ce copilul face 1 an. De la inocentul “laptele devine apa chioara” la mai putin inocentul “copilul devine dependent” aproape orice mama ce alapteaza un copil peste 1 an a trecut prin aceste situatii.

In plus, se pare ca toata lumea are pregatire de psiholog si daca in primul an de viata laptele matern este bun pentru sanatatea bebelusului, dupa 1 an, cu siguranta NU mai este bine pt sanatatea lui psihica sa fie alaptat. Devine dependent, il afecteaza, mai ales daca e baietel sa suga sanul mamei la 2-3 ani (sau mai mult) etc. Am auzit astfel de remarci inclusiv din partea psihologilor practicieni. Si apare intrebarea: exista dovezi care sa sprijine aceste afirmatii? Este alaptarea prelungita un pericol pentru dezvoltarea psiho-sociala a copiilor? Voi da la o parte studiile antropologice, care arata ca pana in secolul nostru intarcarea naturala era norma, si ma voi concentra pe cercetarile medicilor si psihologilor pe aceasta tema.

Cel mai mare studiu longitudinal pe aceasta tema a fost realizat in Australia, iar roxana mrezultatele au fost publicate in “The Journal of Pediatrics” in 2009. Cercetatorii au urmarit pe o durata de 14 ani 2900 de mame si copiii lor, pentru a determina daca exista vreo influenta directa a alaptarii si mai ales a duratei acesteia, asupra sanatatii mentale a copiilor. Concluzia: perioada de alaptare se coreleaza in sens pozitiv cu sanatatea mentala si problemele comportamentale in copilarie si adolescenta. Cu alte cuvinte, cu cat perioada de alaptare este mai scurta cu atat mai probabil este sa apara probleme comportamentale, in special daca alaptarea dureaza mai putin de 6 luni.

Breastfeeding for a longer duration appears to have significant benefits for the onward mental health of the child into adolescence. Following adjustment of the associated socioeconomic, psychological and birth exposures in early life, breastfeeding for 6 months or longer was positively associated with the mental health and well-being of children and adolescents. Therefore interventions aimed at increasing breastfeeding duration could be of long-term benefit for child and adolescent mental health.

ellaDin discutiile mele cu alte mame sau cu cei care stiu ca alaptez un minunat baietel de 19 luni, am observat sa sunt 2 temeri majore:

  1. Copilul va fi dependent aka “ii dai sa suga pana se insoara?!”. Intarcarea naturala sau cel putin o perioada de alaptare mai indelungata ajuta copilul sa faca o tranzitie lina de la dependenta la independenta.

In studiul citat, copiii alaptati au avut scoruri mult mai bune la testele de anxietate decat cei hraniti artificial sau alaptati maxim 6 luni. Ce inseamna asta? Maturizarea noastra, drumul catre independenta nu se face brusc, ci este mai degraba un proces. Iar in cazul omului este un proces mai indelungat tocmai datorita complexitatii mintii noastre.

Ca o nota personala, nu stiu de ce ne dorim copii de 1-2 ani independenti si vedem in dependenta lor de mami sau de altcineva care are grija de ei ca o problema majora! Asa trebuie sa fie! Avem 18 ani la dispozitie sa ne ajutam copiii sa devina independenti. De ce ne grabim?!

  1. Copilul, mai ales daca e baietel, va avea probleme de identitate sexuala sugand atat de mult de la sanul mamei sale. Aceasta aberatie isi are sorgintea in hiper sexualizarea sanilor de catre societatea noastra. Am ajuns in situatia in care revistele indecente par mai acceptabile decat o mama care isi alapteaza copilul de 1-2-3 etc ani.

Crearea identitatii sexuale este un proces care incepe in copilarie si are doi vectori importanti: bagajul genetic si educatia. Primul este innascut si nu avem cum sa-l modificam. Educatia insa, si modele de acasa, sunt in puterea noastra. Noi, prin propriul exemplu, ii invatam ce inseamna a fi Femeie si ce inseamna a fi Barbat. Vrem ca fetitele noastre sa cresca cu idea ca sanii sunt doar o moneda de schimb? Vrem ca baieteii nostrii sa priveasca femeia doar ca pe un obiect al placerii?nicoleta n

As adauga, ca o gluma, de ce nu facem din cezariana norma astfel incat sa-i ferim pe copilasi sa mai fie in contact cu vaginul mamei pentru ca sigur devin obsedati sexual din cauza asta?!

Ca o concluzie, alaptarea este naturala. Natura a facut ca intarcarea sa fie un proces care dureaza minim 2 ani si am ajuns sa fim cea mai complexa specie de pe Pamant urmand acest proces. Acum, brusc, despicam firul in 14 si iese la iveala psihanalistul din fiecare din noi si deodata alaptarea e buna, dar numai x luni. Mamele sunt incurajate sa alapteze la program, sa nu-si tina micutii prea mult la san pentru a nu-i rasfata, sa-i lase sa planga fie “pentru a-si face plamani”, fie pentru ca “toti copiii sunt niste santajisti” si, intr-un final, sa nu exagereze cu perioada alaptarii, 1-2 ani fiind decretata ca perioada maxima acceptata.

Vorbim despre efectele alaptarii prelungite si niciunde nu am gasit date care sa demonstreze ca, urmand un process natural de intarcare, acesta ar dauna copilului, din contra.

Nu-mi fac iluzii ca aceste persoane vor accepta rezultatele unui studiu serios, dar sper ca mamele si tatii care trebuie sa ia decizia privind cresterea copilului lor vor da mai multa crezare unor oameni care s-au dedicat acestor studii si mai putin unor oameni care au devenit “experti” doar pentru ca au crescut 1-2 copii.

sofiOana Popa

Psiholog

Bibliografie:

  1. Wendy H. Oddy, Jianghong Li, Monique Robinson and Andrew J.O. Whitehouse (2012). The Long-Term Effects of Breastfeeding on Development, Contemporary Pediatrics, Dr. Öner Özdemir (Ed.), ISBN: 978-953-51-0154-3, InTech, Available from: http://www.intechopen.com/books/contemporary-pediatrics/the-long-termeffects-of-breastfeeding-on-development
Reclame

144 de gânduri despre &8222;Efectele alaptarii prelungite asupra dezvoltarii psiho-sociale a copilului&8221;

  1. Buna seara, eu locuiesc in Spania si am o fetita de 26 luni da, ati citit bine (2 ani si 2 luni) si inca o alaptez, si are o viata normala de copil de 2 ani, merge la gradinita, imi mananca si foarte bine, asa ca am sa continui sa o alaptez pana cand ea un o sa mai vrea……..

    1. Mama mea l a alaptat pe fratele meu timp de 5 ani și acum are 17 ani Di pot spune ca nu poate fi categorizat, ca mamos, ci mai degrabă un băiat stabil emotional

  2. Puteai sa nu afisezi atat de multe mame care alapteaza. Niciodata n-am inteles dorinta asta de expunere in timpul alaptarii. Alaptarea este un act intim intre mine si bebelus si sincera sa fiu, cele care alapteaza in public fara sa se acopere, imi fac scarba. Asta e, asta simt si sunt mama, am alaptat in restaurante, avioane, o gramada de alte locuri publice, dar nu mi-am expus laptariile in vazul lumii. Ar fi culmea sa am spectatori cand alaptez, suntem totusi oameni, nu animale.

    1. …din pacate suntem oameni, ce fain ar fi fost sa fim animale!! Ne-am fi putut expune „laptariile” fara sa pese cuiva. Li s-ar fi parut normal. Sa speram ca pe multe mamici si viitoare mamici vor inspira imaginile astea si le vor face sa simta ca nu sunt singure, ca e normal sa isi alapteze pruncii. Oricum, sunt si multe mamici ca si tine, care nu inteleg..In momentul asta imi privesc pisica ce isi alapteaza puiul si nu le pasa de nimic altceva. Pe ea o iau ca model, nu pe tine, care alaptezi(sau ai alaptat) si vi totusi si jignesti mamicile carora nu le pasa decat de copii lor si nu de gura lumii!!

      1. Daca tot iti iei pisica model, poate o sa ajungi sa faci sex in vazul lumii, natural si dezinhibat ca matza de care vorbeai. Expunerea sanilor n-are legatura doar cu hranirea copilului ci si cu tine si cu cei din jur. E vorba de decenta si de respectul fata de tine si ceilalti. Chiar daca scopul e nobil, treaba e daca iti place sau nu sa-ti vada altii sanii. Dar nici pana acolo n-as merge sa zic ca-i un lucru scarbos, sa fim seriosi, cel mult indecent sau poate crea o situatie penibila.

      2. Wow! Raluca, dar cine o mai fi vazut sani pana la mine sau la tine! Si da, daca iti alaptezi copilul in parc fara paturi pe tine sa stii ca o sa ajungi sa faci sex in vazul lumii, natural si dezinhibat!!! Dumnezeule mare!

      3. ce gandire au unii!!! fii sigura ca nu stau si imi flendur sanii ca sa atrag atentia oamenilor, nu asta inseamna alaptarea.. Oare tu ai fost alaptata, Raluca, de ai asemenea scenarii in cap sau ai ramas cu ceva refulari din copilarie?? Ma refeream la faptul ca pisica isi alapteaza puiul fara sa se gandeasca ce spune x si y despre ea..ei nu i se pare indecent,o face din instinct..cat despre sex in public, come on, este cam bolnava gandirea ta de vii cu asemenea comparatii!!

      4. Pe bune, acum intreb chiar crezi cu adevarat ce scoti pe gura, Raluca? A hrani un copil folosindu-te de anii de evolutie care au dus la ” aparitia ” glandelor mamare nu este act de indecenta, ci cursul natural al lucrurilor, iar accentul, sau respectul pe care ar trebui sa il iei in considerare ar trebui sa fie fata de copilul tau.vorbesti atat de lejer de situatii penibile legate de alaptatul unui copil in public, banuiesc ca daca ar trece o tipa cu o bluza mai transparenta si fara sutien, sau vreun tricou pr post de rochie, nu te apuca greata. Cum de se blameaza un proces natural de hranire si nu sexualizarea societatii, pentru ca daca nu ai constientizat sexul vinde de la lapte ( campania got milk daca te intereseaza) pana la masini, mobila, vinuri etc.

    2. Cred ca cei carora li se pare dezgustator un copilas simpatic care suge, in plus intr-un articol despre alaptare, ar face bine sa traga o fuga pana la psiholog…..

      1. Cred ca ar trebui ca fiecare mama sa ia in considerare si parerea altor mame sau cel putin sa nu o blameze sau sa le jigneasca. Da, si eu sunt mama si alaptez si nu ma simt bine alaptand in public unde orice mascul o sa beleasca ochii firesc la tzatzele tale si nu o sa se gandeasca la cat de natural suge copilul.
        Si da…ne deosebim de animale totusi. De acord cu Raluca.

    3. eu cred ca tu nu ai minte…cum naiba sa alaptezi un copil fara sa iti scoti sanul afara???ii dai prin tricou sutien si altele??deci nu inteleg ce este cu treaba cu aratatul sanilor…este un proces demn de laudat si apreciat….lasati lumea sa creda ce o vrea si sa puna ce doreste….eu continui sa fac ceea ce stiu eu ca e mai bine pentru copilul meu….

    4. Cata ipocrizie pe lumea asta. Eu sunt barbat am doi copii, iar sa vad o femeie alaptand te asigur ca mi se pare doar ceva firesc. Atat, firesc si nimic mai mult. Nu ma excita, nu ma scarbeste – reprezinta viata, un stadiu al ei si poate cel mai tandru si mai frumos. Cine se simte scarbit de un asemenea act normal ar trebuie sa se verifice la mansarda. Auzi „scarbita” de un san ce alapteaza un copil … Ce urmeaza oare? Sa fiti scarbiti si cand vedeti copii dezbracati pe plaja?

      1. Brovo gene 🙂 ! Asa ar trebui sa gandeasca si „restul lumii ” care se simt deranjati de alaptarea in public. Alaptez de 15 luni momentan si o sa continuam,desi comentariile celor din jur se rezuma la intarcat copilul. O fac si in public daca este nevoie,nu consider ca ma expun si doar imi hranesc bebelusul !

      2. Felicitari, Gene! Ai respectul mamelor alaptatoare. Din fericire (sau din pacate?) esti mai echilibrat decat multe femei. Sigur ai fost alaptat, devenind un adult sanatos emotional 🙂

    5. Este un articol despre alaptare, pe un blog despre alaptare. Cu ce vroiai sa ilustreze? Mi se pare culmea absurdului cometariul tau si toate cometariile legate de alaptarea in public – nu asta era subiectul!

    6. Sunt perfect de acord cu tine. Sunt si mame exhibitioniste care vor musai sa-si arate sanii, poate poate ii mai admira careva. Asta nu tine de dorinta de alaltare a copilului, poti s-o faci in intimitate….exact cum ai spus, NU suntem animale.

  3. Subscriu la ce spune ioana.si eu am alaptat, dar imi provoaca greata sa le vad pe altele expuse prin public.referitor la perioada alaptatului..eu am alaptat 6 luni, atat a fost, dar din fericire nu am un copil cu vreun handicap psiho social.sincera sa fiu sunt satula sa aflu ca daca nu l-ai alaptat pana la majorat esti o mama iresponsabila..asa cum este la fel de ciudat sa refuzi sa-ti alaptezi copilul natural..ar trebui sa evitam extremele si sa fim ceva mai echilibrate.

    1. Andreea, felicitari ca ai alaptat. Imi pare rau ca ai aceasta atitudine. Sanii din pize si sanii care alapteaza, in general, sunt mult mai putin vizibili decat decolteurile hainelor trendy. Pacat ca nu e trendy alaptarea :). Sanii au fost inventati sa alapteze, sexualitatea lor este secundara 🙂

    2. 1. Din pacate nu stii cum e sa alaptezi un copil de peste 1 an. Daca vre-o data vei avea aceasta sansa vei vedea ca acel copil nu sta acoperit cu nimic indiferent cat si-ar dori mama sa se acopere 🙂
      2. Acest articol nu este despre faptul ca bebelusii alaptati sub un an au vre-un handicap psiho-social, ci despre faptul ca acei copii alaptati peste un an nu au asa ceva.
      3. Nu cred ca a zis nimeni aici ca mamele care nu alapteaza perioada x sunt iresponsabile. Termenul asta este adus in discutie de tine. Daca tu in sinea ta te simti asa, nu e vina acestui articol sau blog.
      4. It’s not all about you. De fapt acest articol nu este nici despre tine, nici pentru tine, este pentru cele care alapteaza copii peste un an si se confrunta cu diverse sfaturi tampite.
      Asa ca stai jos, ai nota doi. Te-ai bagat aiurea in seama cand nu ai nici o legatura cu subiectul.

  4. @Ioana…si unde ai prefera sa-ti expui sanii…intr-o camera de hotel, intr-un decolteu generos sufocati de un sutien cu 2 nr mai mic ? …sincer mie imi provoaca greata femeile care isi expun formele ca intr-o pelicula XXX…dar pt mamele care isi alapteaza copii in public, fara o patura pe cap, am tot respectul…dar na, voi astia din „clasa de mijloc” cu „studii” si job-uri bine platite, de stiti sa folositi avionul si geamul electric de la masina sunteti niste sensibili…ca doar aveti un IQ ridicat…noi restul, taranii, ne comportam ca niste maimute…spre vesnica voastra scarba…propun sa fim inchis la Zoo!

    @Andreea…copilul tau sigur nu are vreun handicap psiho social…dar tu sigur ai! …o mama care sta cu copilul in brate la terasa si fumeaza si bea nu te scarbeste ?…o mama care isi punce copilul pe scaunul din fata la masina nu te scarbeste ?…tu cand te uiti in oglinda nu simti nici o urma de scarba fata de imaginea ta ?

    Si acum eu…sunt barbat…am copii, si nu ma scarbeste nici o mama care isi alapteaza copilul in public…fara o patura in cap, cum am mai spus…si sunt pregatit…desi nu e normal…sa ard una peste bot oricui il vad ca se stramba sau au tupeul sa atinga cu vreo vorba o astfel de fiinta(mama care alapteaza) !

    Bun articol…pacat ca in tara asta sunt prea putini care sa si inteleaga ce e scris in el…nu e destul doar sa stii sa citesti!

    1. Felicitari pt comentariu!

      Fetelor, sunt corporatista descrisa de Alex dar alaptez in public fara niciun pic de jena si total dezinteresata de parerea celor care se holbeaza la un act atat de natural.
      Isus a fost alaptat de Fecioara Maria si chiar ne inchinam la icoane cu aceasta imagine, Michelangelo a pictat Fecioara cu Pruncul si nimanui nu i-a provocat scarba opera de arta. Scarba, ce cuvant urat, atroce.

      1. @Silvia, bine spus, bine punctat.
        @ Alex, you are the best! nici ca se putea mai bine.
        Multumesc pt articol. Sint o mama care alapteaza o fetita minunata de 18 luni si vreau sa o alaptez atat cat isi doreste lucrul asta. In jurul meu am numai reprosuri, inclusiv de la familie. Dar nu imi pasa ce spun unii si altii, imi pasa DOAR de copilul meu si vreu sa ii ofer ce e mai bun in viata asta adica IUBIRE si liniste la sanul mamei si lapticul minunat (asa apa chioara cum spun unii).
        Cat despre alaptatul in public eu propun celor oripilati de sinul mamei care alapteaza, sa manance si ei sub masa, ca mie mi-e sila sa ii vad.

  5. mie, imaginea unei mame care alapteaza mi se pare cel mai frumos lucru din lume. de ce vi se face scarba? de copil, sau de imaginea sanului? sau de cele doua combinate? pe bune?! nimeni nu acuza mamele care au alaptat mai putin, sau nu au alaptat deloc ci, dimpotriva, incearca sa ofere sprijin si sustinere mamelor care doresc sa alapteze prelungit si sunt acuzate la tot pasul. si da, dar de fete de 14 ani cu decolteu pana la buric, nu vi se face scarba?

  6. Ioana, sunt curioasa daca tu ai accepta sa mananci la restaurant cu o patura in cap (sau intr-o toaleta evident ca sa nu iti faci public mancatul). Ei, cum ar fi ? O fericire, nu?
    Traiesc intr-o tara unde oamenii sunt foarte pudici in privinta alaptatului si unde, evident, alaptatul in public este o adevarata said are publics. Rezultatul? Sub 25% dintre mame alapteaza pana la un an; 30% considera alaptatul o alegere si nu incearca niciodata…. De ce? Pentru ca 90% dintre femei nu au vazut pe cineva alaptand (cine o face, o face pe ascuns, sub paturi, cearceafuri… Ca pe ceva rusinos, urat, dureros. Adica, lumea nu are probleme cu revistele pline de sani goi, femei goale… Aia e arta ca doar aduce bani, nu? Ei dar o femeie alaptand in public e scarbosenia intruchipata!!!!).

    Ca mama, psiholog si educator in domeniul sanatatii pot spune ca alaptarea este benefica pentru copil si pentru mama insa presiunea ca „e mai bine ASA (oricum ar fi asa-ul asta) este extrem de daunatoare. mi-am alaptat primul copil pana la 13 luni al dolea pana la 4 luni. Nu pentru ca nu as fi vrut mai mult ci pentru ca dintr-un complex de imprejurari atata s-a putut, as da orice sa pot schimba trecutul….cel putin din punctul asta de vedere. Insa, relatia dintre mama si copil e mult mai complexa decat doar alaptatul; sunt atatia factori care influenteaza personalitatea individului uman in at nu e cinstit sa punem atatea in carca (ne)alaptatului. Iar studii le si rezultatele lor pot fi atat de usor alternate incat, nu le-as lua ca liters de lege….

    Articolul asta imi aminteste de o mamica se spunea ca doar femeile care nasc natural isi iubesc cu adevarat copiii. Mamele care nas prin cezariana sau mamele adoptive… Sunt si ele pe acolo.

    Trebuie sa recunosc, insa, industria laptelui praf si societatea care asteapta mama sa se intoarca la serviciu rapid au distrus alaptatul.

  7. Felicitari pentru sustinerea acestui lucru asa de important, eu am alaptat pana la 4 ani si 1 luna ( am facut un tratament care ar fi afectat copilul), intarcarea nu a fost o trauma pregatind copilul imprealabil, dar sunt manda de acest lucru pt ca: sanii NU ii avem de decor ci sa munceasca si muncesc doar cand alaptam ( si noi oprim voluntar acest lucru), pe copilul meu NU l-a nascut o cutie de lapte praf sau o vaca/animal si eu care am lapte pt el si cat am inseamna ca trebuie sa-i dau +++ toate celelalte beneficii de ambele parti mult cunoscute.

    1. Ioana, ce gandire ingusta ai, dar na, asta e! Eu am o fetita de 6 luni, o alapteze unde se nimereste fara sa ne punem poalele in cap. Nu mi s-a intamplat sa primesc nicio privire rau voitoare din partea nimanui, ba din contra, fie barbat sau femeie! Deci, putina lume ca tine!

  8. Ce trist ca exista mame care alapteaza/au alaptat si au asemenea atitudine fata de alaptatul in public, cum ca le produce scarba/greata. Eu imi alaptez copilul de 17 luni oriunde e nevoie, in parc, la restaurant, in mijloacele de transport fara sa imi pun vreo patura in cap, pentru ca nu imi pasa de ce spun/gandesc cei din jur, imi pasa de copilul meu, plus ca daca le provoaca scarba isi pot atinti privirea in decolteul unei pustoaice de 14 ani. Mi-as dori mereu sa vad mamici care alapteaza, nimic nu poate fi mai frumos.

  9. Nu-mi vine sa cred ca mame care sustin ca alapteaza sau au alaptat folosesc referitor la corpul semenelor lor, deci prin urmare a lor personal-(ca doar ne asemanam ca si structura, nu-i asa), asemenea cuvinte, gen „scarba”, „greata”! Nu pot sa deduc de aici decat ca le este „scarba” de ele insele. Pun pariu ca transparenta, decolteul, s.a.m.d li se pare „cool”.

  10. Fetita mea are 20 de luni. Patesc si eu la fel ca toate mamele care alapteaza atat:” laptele nu mai este bun”,” fata va fi prea dependenta de mine”… sincer nu am intalnit pe nimeni care sa ma sfatuiasca sa nu renunt la alaptat. Toti sunt impotriva mea si toti ma privesc ca pe o ciudatenie ca inca fac ceea ce orice mama ar trebui sa faca pentru puiul ei. Pana si pediatra m-a sfatuit ca e timpul sa ma opresc si bineinteles sa incep sa ii dau lapte praf.
    Si totusi instinctul de mama nu ma lasa… nu vreau sa ii dau lapte praf cand sanii mei functioneaza perfect si-si fac datoria. Cum pot sa nu ii dau fetitei mele ceea ce e al ei in fapt. Poate ca laptele nu e la fel de nutritiv… nu stiu, nu l-am analizat, dar cu siguranta pot sa va spun ca nu exista metoda mai buna de a linisti un copil decat sa il pui la san! Sunt una dintre „scarboseniile” care considera ca pe lumea asta sanii au fost creati sa hraneasca un pui de om, indiferent ca e fetita sau baietel, si nu sa fie un obiect sexual. Zilele acestea vroiam sa intarc fetitza la sfaturile „binevoitoare” ale „specialistilor” din familie. Insa, multumesc lui Dumnezeu, mi-a picat in mana acest articol, iar acum sunt gata sa mai suport porecle gen „laptareasa” si atentionari ca nu este normal ceea ce fac. La urma urmei este copilul meu, sanii mei, decizia mea! Va multumesc ca mi-ati dat putere!

    1. Draga mea, dacă acest articol ți-a fost sprijin într-un moment de cumpănă, eu una consider ca autoarea si-a atins scopul. Restul comentariilor răutăcioase chiar nu mai contează. Sunt cât se poate de fericită pentru tine, și pentru copilul tău 🙂

  11. Daca sunteti de acord cu alaptarea in public, sper ca nu sunteti impotriva urinarii pe starda a batranilor. Doar ne iubim si parintii, nu numai copiii.

    1. Cand organele tale genitale vor hrani o alta fiinta poti sa faci ce vrei cu ele in public. Alaptarea nu e o nevoie a mamei, cum e nevoia de a urina, e o nevoie a copilului. Deci cand un copil va depinde in vre-un fel de urinarea ta in public n-ai decat sa o faci.
      Pana atunci tine cont ca alaptarea in public e permisa de lege, urinatul nu 🙂

    2. Ce treaba au merele cu morcovii? Esti total pe langa subiect si clar cu o inteligenta scazuta. Nici macar nu am ce raspuns sa iti dau la asemenea postare.
      Copiii mananca la sanul mamei,e un act natural si normal, e esenta vietii. Un batran care urineaza pe strada e un act, in esenta, natural, dar in nici un caz nu e normal (pur si simplu pentru ca urina este un deseu corporal) si nici nu e esenta vietii. De urinatul pe strada nu depinde viata unui batran. De laptele mamei, depinde viata copilului. Deja iti explic si cred ca nu trebuia sa imi bat capul. Mergi si te culca. Esti praf.

    3. Articolul nu este despre urinarea copiilor in public, deci nu vad ce legatura ar putea avea urinarea batranilor in public 🙂 Articolul este despre alaptarea (hranirea) unui copil in public. Si atata timp cat lumea mananca pe strada nu vad de ce e asa o mare problema. Suntem intr-adevar o tara cu o conduita morala demna de urmat, si scoaterea sanilor afara din bluza pt alaptare nu e decenta, dar scoaterea lor pt orice altceva e ok. Mda, n-are rost 🙂

    4. Eu sunt o mama care alapteaza dar nu m-as simti deloc comfortabil sa alaptez cu sanii la vedere … am alaptat si in restaurant si pe terasa si in parc …dar mereu mi-am acoperit sanii … mi se pare totusi putin indecent sa imi arat sanii peste tot .. nu judec pe nimeni , e strict parerea mea …

  12. Articolul este minunat si ar fi foarte frumos daca toate mamicile ar avea aceasta ocazie. din pacate, chiar daca alaptatul e un lucru natural si sunt de parere ca ar trebui facut pe o perioada lunga de timp, a devenit un fel de fanatism si se uita ca unele mame, din motive obiective (sanatate , infectii) trebuie sa puna capat acestui minunat proces. Mi ar place ca in astfel de articole sa vad si o incurajare pt aceste mame. Si vorbe de genul „eu am reusit, am alaptat cu ragade si sange” imi fac oroare. asa cum se pune intrebarea daca am manca cu o patura pe cap in restaurant intreb mai departe daca ati manca o supa cu sange.

    1. Eu mi-am alaptat copilul avand ragade la ambii sani de 2-3 cm. M-am chinuit asa o luna, prima luna dupa ce am nascut. Ma durea atat de tare ca aproape faceam pe mine. Acum are 4 luni si jumatate si mananca exclusiv de la san in continuare. Din punctul meu de vedere, alaptarea in conditii vitrege tine de cat de mult esti dispusa sa poti suporta sa te sacrifici.

      1. Felicitari pentru eforturile tale. nu e vorba de cat esti de dispusa sa te sacrifici (normal ca faci totul pt puiul tau)si de cat se poate.. cand esti luata de acasa cu salvarea si asistentii se chinuie sa te tina constienta si cand oricum copilul nu a avut nici macar mama pt 3 zile (internata la intensiv) si cand toate acestea se termina cu chiu si vai ajungi sa te gandesti: vreau sa fiu in toate mintile pt copilul meu, sau ma incapatanez sa alaptez si sa ajung din nou in aceasi situatie. si vreau sa spun ca nu am fost deloc dezinformata. pe toata perioada sarcinii am citit despre alaptare si probleme care pot sa apara, inclusiv pe acest blog si pe grupul Alapteaza Facebook. Deci uneori chiar nu se poate. Si apropo de ragade, eu nu i-as face copilului meu asa ceva. Ragade inseamna o leziune, ceva nu functioneaza, in majoritatea cazurilor sunt insotite de sange. Chiar sa-i dau copilului meu sa bea sange? Mergi la Restaurant comanda ceva de mancare si stropeste-o cu sange. o mai mananci?

      2. cora, te inteleg perfect.

        Nu stiu daca ai apucat sa citesti printre comentarii povestea mea, dar ideea e ca incepusem sa o iau si eu razna de la atatea rani, infectii, dureri, febra foarte mare pana la delir, si copilul ajunsese sa manance puroi, deci mai rau decat sange.

        Ma simteam ca o vaca de care trageau toti de sani sa ii iasa laptele de acolo blocat mai tot timpul (ma mir ca nu mi-au cazut), si ma imaginam intr-o balta de sange alaptand cu orice pret.

        Nu incerca sa cauti intr-un astfel de forum alinare si intelegere, ti se va spune ca acest forum este pentru incurajarea alaptarii si cam atat, practic noi nu prea avem ce cauta pe aici.

        Aceeasi decizie am luat-o si eu, sa fiu normala fizic si psihic alaturi de copilul meu.

        Big hug! Copiii nostri nu vor fi diferiti de cei alaptati!

      3. Vera, am citit si postarea ta. Imi pare rau ca si tu ai trecut printr-o astfel de experienta. Stiu ca nu voi gasi alinare aici, desi am cautat-o la inceput. Tocmai de aceea m-am decis sa scriu. Precis sunt si alte mame in situatia noastra si la fel cum spun ca este foarte important sa alaptezi si sustin alaptarea, exista un punct in care nu se mai poate. Asa cum ai spus si tu in postarea ta, aceste poze sunt minunate si ar fi foarte frumos sa ni se intample tuturor asa, dar din pacate nu se poate. celor care sunt aici sustin cu inversunare alaptarea si sar in sus ca arse cand aud de lapte praf, le cer doar sa se gandeasca si sa se puna in situatia noastra. asa cum se simt ele cand cineva le arunca priviri dispretuitoare pt ca si-au permis sa-si alapteze puiul in vazul lumii, asa ne simtim si noi dupa ce am trecut prin astfel de experiente si nu mai putem alapta. Fetelor, doar intelegere pt acele mame care si-au dorit dar nu au reusit, cu toata informatia, cu toata consultanta si ajutorul de care au avut parte.

      4. cora, cred ca solutia este sa ne facem noi un blog de incurajare al mamelor care nu au putut alapta, ca aici am nimerit prost :).

        Ceea ce incearca fetele sa faca prin acest blog este de laudat, dar parerea mea este ca ar fi mult mai profi daca s-ar face folosind un limbaj mai putin puternic la adresa mamelor care comenteaza aici si nu le impartasesc punctul de vedere.

        andaroxana spunea ca sunt prea putine mame care alapteaza in Romania ca sa le mai descurajeze cu comentarii negative. Cred ca o abordare mai potrivita ar fi sa fie atentionate de la inceput ca va fi al naibii de greu, dar ca merita. Nu ca e totul roz. Mamele vor avea o deziluzie, si mai mult ca sigur se vor opri cand intampina cea mai mica problema. Asa, daca stiu ce catastrofe se pot intampla, pot fi fericite ca au avut „doar” rani, sau au facut mastita „doar” o data.

        Si in plus, o vorba buna ar putea spune pentru mamele care chiar s-au chinuit al naibii de mult si totusi nu au putut, si care se simt fara valoare cand ele nu au putut alapta nici macar cateva luni, si vad cum se vorbeste despre alaptatul pana la nu stiu cati ani. Dar se pare ca nu se poate, pacat…

  13. Buna, eu am un baietel de 1 an si 8 luni, inca il alaptez…pe oriunde merg si cere piept ii dau, fara jena si fara al sufoca pe copil cu vre-o esarfa sau patura. Am incercat de cateva ori sa-l intarc natural pt ca nu vreoia sa manance altceva, insa nu am reusit complet. Ma bucur ca am avut piept si am putut sa il hranesc natural pt ca am un copil sanatos. Alex , ai dreptate foarte mare, DECAT SA NE ARATAM SANII DOAR PT POFTELE ALTORA, MAI BINE NE HRANIM COPII. S i pana la urma copii nostrii stiu cel mai bine daca lapticul nostru mai este bun sau nu, daca si-ar fii modifcat gustul sigur ni l-ar fii refuzat. Sunt PRO alaptarii

    1. Si apere si cireasa de pe tort….Adica eu, mama unui minunat si fericit baietel de 32 de luni, care este inca alaptat. Am avut momente in care as fi vrut sa renunt, tot sub presiunile din jur, dar nu am renuntat.. . si eu consider ca e inca bebefic pentru el…Succes tuturor mamicilor… E cazul sa ascultati si de vocea inimii…pentru ca este momentul pentru aceasta.

  14. fetita mea are 1 ani 10 luni si inca o alaptez 😀 in ciuda multora care se mira si imi spun sa o intarc..pana knd tot asa..d luni o dau la cresa dar tot o sa i mai dau titi 😀 cat mi o cere. vorba pediatrului ei :cat ai , da i ! eu ii dau de cate ori cere..si o gurita daca vrea..ii dau..si nu o intarc nici din cauza mea pt k o mor de drag knd o vad bagata in mine , cumintica ”a titi” si se uita in okii mei .

  15. Am un baietel de 1 an si 7 luni pe care il alaptez. Pot spune ca pana acum a facut forme usoare de raceala, in rest nu a avut nicio problema de sanatate. Se pare ca alaptarea prelungita are un efect pozitiv asupra sanatatii copilului. De altfel, si eu am supt 1 an si 2 luni si, in timp, s-a cunoscut. Spre deosebire de fratele meu care a supt doar cateva luni si care a fost bolnavicios, eu nu am avut probleme de sanatate fizica. Referitor la alaptatea in public, nu am nicio retinere. Pana la urma hranesti un pui de om. Nu vaf ce e rusinos!!!! Cei care se simt agresati vizual, ar trebui sa nu se uite.

    1. Si eu am un băiat de 19 luni ,încă îl alăptez și de obicei ,toți îmi zic că nu are rost să prelungesc alăptarea ,dar ,exact cum ai spus ,copilul nu mi-a răcit deloc și indiferent de „sfaturile “primite ,eu o să continui să îi dau țiți 🙂 este un sentiment minunat !

  16. frumos articol. eu pe fiul meu l-am alaptat foarte putin din pacate, dar in ciuda acestui fapt este un copil sanatos si minunat. in schimb mi-a baut lapte din sticla pana dupa 5 anisori. iar la comentarile legate alaptatul in public : aceasta pudibonderie e de prost gust. nu e nimic anormal ca o femeie sa isi hraneasca copilul, ziua, noaptea, acasa sau in public. asta e rolul nostru, suntem MAME. binele copiilor nostri trebuie sa fie mai presus de rusine, de grimasele cuiva de pe strada.

  17. SUPER SI EU SUNT PENTRU A ALAPTA COPIII NOSTRI,AL MEU CEL MAI MIC ARE 22 LUNI SI O SA II DAU PANA EL NU MAI VREA. AM 4 SI LA TOTI LE-AM DAT PIEPT. SUNT ATATEA CARE ISI ARATA PIEPTUL PE STRADA SI NU NUMAI PIEPTUL SI ALTE PARTI ALE CORPULUI,CA ITI ESTE RUSINE SA MERGI CU COPIII PE STRADA CAND LE VEZI ASA DEZBRACATE PE UNELE ,SAU CA MULTI BARBATI LE POFTESC DOAR PT CA LE VAD ASA. PE O MAMA CARE O VEDE UN BARBAT ALAPTAND UN BEBE NU O POFTESTE,E CEVA UNIC SI FRUMOS SA POTI ALAPTA. IMI PARE RAU PENTRU MAMICILE CARE VOR SA ALAPTEZE SI NU POT,SAU PENTRU CELE CE NU POT AVEA COPII. CU ASA BUCURII NU SE INTALNESC TOTI. FITI BINECUVANTATE TOATE MAMICILE CARE SUNTETI PENTRU ALAPTAREA BEBELUSULUI . IN PLUS LAPTELE E DIRECT:STERILIZAT,LA TEMPERATURA POTRIVITA ,NU TREBUIE PREPARAT, NU OCUPA LOC IN GEANTA , NU ARE MICROBI, CE MAI, E CEL MAI SANATOS SI NICIODATA NU V-A PUTEA FI INLOCUIT CU UN ALT LAPTE.

  18. Parerile vor fi mereu impartite,desi nu ar trebui. Eu imi alaptez fetita de 6 luni,oriunde,natural,fara a ma gandi ca mi se vad sanii ori ca ar trebui sa-i acopar. Nu imi pasa de nimeni decat de binele copilului meu. De abia astept sa-mi spuna cineva ceva sa-mi descarc ofurile si frustrarile :))

  19. Numai un om cu probleme grave s-ar putea gandi la ceva de natura sexuala la vazul unei mame care alapteaza, nu mai zic de unul caruia ii provoaca scarba…. Mi se pare cel mai minunat lucru care ti se poate intampla….

  20. Sunt de acord cu alaptarea in public,dar cum spun unele mamici,este ceva foarte intim,desi nu stateam la discutie ,daca nu se putea sa fiu mai retrasa,imi alaptam puiul ca doar nu il lasam sa planga insa recunosc,intitdeauna am incercat sa nu se vada nimic,sa acopar,puneam mana chiarin dreptul guritei lui. In fine….cu ceva nu sunt de acord in articol. Am un pui de un an si 3 luni,alaptat pana la un an. Am incetat alaptarea nu din comoditate si din dorinta de a fi el independent de la varsta asta ci pentru ca eu ca mama am simtit ca el este pregatit atat fizic cat si psihic sa renunte la san. Sanul meu nu mai dadea lapte ci maxim 10 ml de lapte apos,el desi manca foarte bine,imi refuza masa pentru ca inainte de masa cu 30 min cerea san. Daca il refuzam,trebuia sa ii prepar masa in urlete,daca i-am dat…nu imi mai manca si incalzeam mancarea sau o facem proaspata si se racea si asa mai departe. In scaunul de masina,nu adormea daca nu ii dadeam san,tragea de mine,eram nevoita sa il iau de acolo,sa ii dau san,sa il pun din nou la loc…pentru ce toate astea??? Rezultatul? Mananca toate mesele,tot cu pofta,adoarme singurel pe perna lui,sta in scaunul de masina linistit si daca vrea adoarme ,daca nu,se joaca. Deci treaba cu alaptatul pn la 3 ani…asta sa hotarasca fiecare mama in parte,tu ai generalizat. Astea ca noi de am intarcat,avem cate un motiv fiecare…dar ni s-a pus stampila ca vrem sa fim ,,comode,, GRESIT! Puiul meu este mult mai linistit acum fara sa molfaie la un sfarc din care curgeau 3 picaturi de lapte. :)Nu regret nimic,nici nu cred ca baiatul meu va fi altfel sau mai rau decat un copil hranit la san pana la insuratoare.

    1. Fiecare mama stie ce e mai bine ptr copilul ei, si nu trebuie sa sustinem ca doar cele ce alapteaza copilul pina la 3 ani sunt mame adevarate…in ceea ce priveste alaptatul in public eu nu agreez asa ceva din diverse motive, nu vreau sa ma dau in detalii, dar e ceva intim cred eu, in plus privirile altora deseori creeaza discomfort

      1. Nu sustine nimeni ca daca nu iti alaptezi copilul pe timp indelungat nu esti mama buna. Sustinem ca e benefic sa alaptezi pe perioada indelungata, sustinem mamele care doresc sa le ofere copiilor lor acest dar, ca ele sa stie ca este normal si chiar de dorit!

  21. Foarte bine ca sustineti aceasta cauza. Eu l-am alaptat pe baiatul meu pana la 11 luni – atat a fost sa fie. El nu a mai vrut sa suga, caci laptele era insuficient. Beneficiile au fost enorme, caci astfel s-a atenuat mostenirea genetica de predispozitie la alergii pe care o are de la ambii parinti, a crescut frumos si sanatos.
    In ceea ce priveste alaptatul in public, hai sa nu generalizam…
    L-am alaptat „in public” ori de cate ori a fost necesar cautand insa sa o fac intr-un mod cat mai discret. Exista diverse metode discrete, care nu implica „paturi”, atunci cand ai o anumita pudoare si o rezerva fireasca cand esti nevoita sa expui, chiar si pentru un motiv atat de nobil, aceste parti intime ale corpului.
    Am vazut insa mame care o fac aproape ostentativ ca sa nu zic exhibitionist. Am vazut mame alaptand in tramvai, fluturand sanii in fata copilului, dar si pentru „spectatori”, uneori deloc indiferenti. De asemenea am vazut mame alaptand pe aleea principala a parcului, evenual vorbind in acelasi timp la telefon, cand ar fi putut alege fara dificultate o zona mai retrasa… In cele din urma modul in care iti alaptezi copilul in public e o chestiune de bun simt…

    1. Mamele astea de care zici tu ca sunt exhibitioniste, sunt asa pentru ca asa le vezi tu, mintea ta vede ce nu este acolo de fapt, caci mama aceea care alapteaza in tramvai nu o face ca sa o vada nenea de pe scaunul din fata (cum ar putea ??!!!!), ci ca sa isi hraneasca puiul. Punct.

      1. Si oare ce mai vede mintea mea? as fi curioasa sa aflu. Am spus doar ca felul cum alaptezi in public e o chestiune de bun simt si raman la aceasta parere. Exemplele date exista cu duiumul si sunt reale – fiecare le-am intalnit (sau poate acum o sa mi se spuna ca am probleme de vedere…) asa cum exista si foarte multe mame care, atunci cand este cazul, alapteaza firesc dar discret in public. Reactia de mai sus e nepoliticoasa, disproportionata si denota o inversunare demna de o cauza mai buna. As zice sa o lasam balta si sa ne vedem de copii… numai bine.

  22. Sper ca aceste mame nonconformiste care cred si scriu tit felul de articole de acest gen, sa-si alăpteze copiii pana in clasa a 7-8, sau chiar pana la BAC 😉
    Mi se pare o prostie alăptatului la 1-3 ani. Copilul are totusi o memorie ce deja incepe tot mai activ sa ruleze, si cred ca tre sa țineți cont si de acest lucru.

    1. Si ce e rau in faptul ca un copil isi aduce aminte de alaptare? Majoritatea celor care au fost alaptati pana la varste la care sa isi aduca aminte, retraiesc cu drag si duiosie acele momente!

  23. In acest articol nu este vorba despre alaptatul in public, ci despre perioada alaptarii (alaptarea prelungita si efectele sale), dupa cum spune si titlul lui. Sunt persoane care aleg sa-si alapteze copilul in public si persoane care poate nu se simt confortabil cu aceasta situatie; nici o problema, fiecare decide cum este mai bine pentru ea si pentru copilul ei. Dar cred ca este pacat sa ai lapte si sa nu-ti alaptezi copilul (fie acasa, fie in public).
    Ma asteptam sa citesc un articol obiectiv sau stiintific, insa este de fapt un articol scris de o mama care isi alapteaza fiul de 19 luni, deci nu are cum sa nu fie subiectiv. Poate ca la 19 luni este in regula sa-ti alaptezi inca copilasul, dar vei continua pana va merge la gradinita sau la scoala? Voi nu ati vazut emisiunile cu copiii care nu au fost intarcati pana la 5 sau 6 ani si ce probleme aveau mamele acestora? Cu cat va fi mai mare, copilul va renunta mai greu si atunci cum veti face fata? N-o sa vi se rupa inima cand o sa planga si o sa traga de voi prin casa? Si totul pentru ce? Pentru ca de fapt voi nu vreti sa renuntati la alaptat. Asta e realitatea, pe care nu vreti sa o recunoastati.

    1. Sunt mame (si inca destule) care alapteaza copii care merg la gradinita. Si nu au niciun fel de problema. Asta e realitatea

      1. Spui ca „Eu cunosc, personal si virtual, foarte multe mame care alapteaza dupa 2 ani. Daca tu nu ai intalnit pe nimeni pana acum, nu inseamna ca nu exista 🙂 Alaptarea la varsta asta e diferita, nu mai e un bebelus care cere non stop, ci un copil care cere san pentru alinare, somn, confort etc. Posibil sa ai in cercul tau de cunostinte copii alaptati prelungit, dar sa nu stii.”
        Daca un copil mai mare de 2 ani cere san pentru alinare, somn, confort, este in regula sa fie alinat astfel? Nu ar fi mai bine sa fie alinat si adormit ca orice copil de 2 ani? Daca mama respectiva va ramane fara lapte, cum va mai alina si adormi copilul?

      2. Bineinteles ca este in regula! Citeste articolul! Este chiar benefic pentru el 🙂 De ce sa ii negam copilului alinarea pe care o cere, alinare normal, fireasca din partea unei mame. O mama care alapteaza la cerere nu ramane fara lapte. Lactatia se regleaza in timp, la doi ani, la trei ani, este lapte atat cat cere copilul (iti recomand sa mai rasfoiesti articolele de pe blog). Iar daca, din diferite motive, alaptarea nu mai continua, cu siguranta ca mama si copilul vor gasi alte metode de a adormi, de a se alina. Dar ce zicem noi aici este ca e in regula SA ALAPTEZI CAT VREA COPILUL. Nu este ciudat, nu este anormal, mamele trebuie sa stie ca pot alapta si peste un an, doi, trei fara teama ca cine stie ce fac copilului.

    2. Deci articolul incepe cu „articol de opinie” si tu te asteptai la un articol lipsit de subiectivism si pur științific? Buna asta. Doar logica lipseste, ca in rest totul e roz 😛

      1. Greseala mea. Am citit doar titlul articolului, nu si ce scria cu litere mai mici si neevidentiate, si anume ca este un articol de opinie. Recunosc, din nou, greseala mea; atunci nu trebuia sa ma astept la un articol obiectiv. De fapt, daca vedeam ca este doar un articol de opinie, nici nu m-as mai fi obosit sa-l citesc. 🙂
        Oricum se vede ca este un articol scris de si pentru mame care isi alapteaza copiii pana la „adanci batraneti”; probabil asta ar trebui sa se inteleaga aici prin „alaptare prelungita”.

      2. Varsta naturala de intarcare la om, dovedita de studii, este intre 2 si 7 ani. Asta inseamna alaptare prelungita. Un pic mai multa informare si deschidere de minte nu strica.

    3. Cristina, eu alaptez o fetita care merge la gradinita. S-a adaptat si integrat perfect, mult mai usor decat alti copii mai mari ca ea. Fiica-mea e cea mai mica, n-a implinit inca 3 ani, iar ceilalti au 4 ani, unii chiar 5 ani. Faza asta ca alaptarea este o piedica pt gradinita, socializare, dezvoltare este un mit care apartine mentalitatii anti-alaptare care domneste la noi. Nu este adevarat, nu are legatura cu realitatea. Sunt temerile unor oameni care de fapt nu cunosc copii alaptati.

      1. „Sunt temerile unor oameni care de fapt nu cunosc copii alaptati.”
        Care nu cunosc copii alaptati pana la ce varsta? Tu cat ai de gand sa-ti alaptezi copilul? Pana va intra la scoala? Sau nici atunci nu va fi o piedica?
        N-a zis nimeni ca alaptarea ar fi o piedica pentru gradinita, dar copilul tau nu mai este bebelus; la varsta asta este capabil sa manance aproape orice; nu mai este justificata alaptarea. Sau ai de gand sa-ti alaptezi copilul atata timp cat vei avea lapte la san? Poate vei avea lapte si peste 10 ani, cine stie?
        Iar faptul ca s-a integrat usor la gradi nu are absolut nici o legatura cu a fi sau nu alaptat. Sunt copii care pur si simplu se integreaza mai usor la gradi, iar al tau face parte din aceasta categorie.
        Eu nu cunosc nici un om care sa-si mai alapteze copilul la 3 ani. Pana la 2 ani am mai auzit si chiar cunosc. Dar este un timp pentru toate, chiar si pentru intarcat…
        Iar de alaptat, mi-am alaptat si eu copilul, asa ca…cunosc copii alaptati.

      2. Eu cunosc, personal si virtual, foarte multe mame care alapteaza dupa 2 ani. Daca tu nu ai intalnit pe nimeni pana acum, nu inseamna ca nu exista 🙂 Alaptarea la varsta asta e diferita, nu mai e un bebelus care cere non stop, ci un copil care cere san pentru alinare, somn, confort etc. Posibil sa ai in cercul tau de cunostinte copii alaptati prelungit, dar sa nu stii.

  24. -Eu zic ca se exagereaza si cele care alapteaza si cele cu lapte praf:) de multe ori nu totul tine de Mamica sunt multi factori. Din fericire am evoluat nu stiu daca suntem pregatiti sa mergem si in sens opus poate ca cateodata nu ar fi rau …..nu cred ca copii vor fi difeririti cei alaptati si cei crescuti cu lapte praf sincer si am multe exemple in familia mea chiar la sora mea. Sa nu uitam ca genele se mostenesc. Cine zice ca daca doi soti se cearta si Mama alapteaza acel copil pana la doi ani va fi mai stabil psihic sau poate acuma aberez. In fine:) micuta mea nu a vrut sa suga m-am muls pana la 5,5 luni juma si am dat si completare .Dar e un copil calm , relaxat , ambitios si sunt mandara de mine si de ea 🙂 Seara faina sa aveti si mamicile care alapteaza si cele care se chinuie ca bebe e lenes si nu vrea sa suga si cele se chinuie ca nu au lapte si cele cu lapte praf:)

  25. Eu nu am fost alaptata pt ca mama nu a avut lapte. Am 31 de ani si sunt sanatoasa tun, nu am problems dentare deosebite, am terminat invatamant superior, cant la 2 instruments si sunt proaspata mamica a unui baietel de 2 luni pe care-alaptez. Sunt situatii in care nu este posibila alaptarea, insa nu tb Sa fie motiv de ingrijorare, copilul nu va fi diferit de cei alaptati. Ma deranjeaza vehementa cu care va sustineti pct de vedere. Nu faceti decat rau mamelor carenu pot alapta.

    1. Eu am alaptat doar o luna jumate, si atunci cu niste probleme foarte grave. Am avut rani deschise uriase, am facut mastita dupa mastita, am avut lapte cu puroi, febra peste 41 de mai multe ori, evident avand niste dureri criminale de rani si sani, dureri mai mari ca la nastere! Corpul meu pur si simplu nu ma lasa sa alaptez. Eram in depresie, nu mai stiam ce sa mai fac, vroiam sa iau un cutit si sa imi tai sanii jos. Alaptarea s-a incheiat dupa o forma grava de mastita la ambii sani cand nici nu ma puteam misca de durere si scoteam un lapte de culoare portocalie cu bucati de puroi in el. Dar despre aceste lucruri nu trebuie vorbit, trebuie ascunse.

      Printre toate comentariile extremiste e bine ca mai exista si cateva, foarte putine, echilibrate si de bun simt… Ma deranjeaza vehementa cu care se abordeaza acest subiect, ba mai mult, a devenit chiar ostentativ si nu ofera nicio incurajare pentru mamele care nu au putut, cu doar le jignesc spunand ca laptele praf e otrava sau ca bebelusii lor nu se dezvolta cum trebuie daca mama iresponsabila nu ii alapteaza.

      1. Vera, imi pare rau de experienta neplacuta pe care ai avut-o. Din pacate multe mame se confrunta cu mari probleme la inceputul alaptarii din cauza lipsei de informatii si de sustinere din partea cadrelor medicale, in principal. Iar despre aceste lucruri vorbim, iti recomand sectiunea de pe blog Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf, unde mamele povestesc ce greutati au avut in alaptare si cum au reusit sa le depaseasca. Nicaieri in articol nu scrie ca laptele praf e otrava sau ca mamele care nu alapteaza sunt iresponsabile. Unde ai citit asta pe blog?

      2. Multumesc pentru raspuns, andaroxana. Am citit in alta parte exprimari de acel gen, poate ca nu exista pe blogul de care spui.

        Ai dreptate ca nu am fost informata complet diniante de a naste despre acest lucru, si eu sincer ma asteptam ca sa pun copilul la san si sa manance direct, fara niciun fel de problema (poate ca in unele cazuri chiar asa se intampla), dar din cate am aflat de cele mai multe ori nu este asa.

        Am citit de mame care au avut rani mari, de mame care au facut mastita la un san, iar cu celalalt au mai putut continua alaptarea, dar chiar asa un caz extrem cum mi s-a intamplat mie parca nu am vazut, si sunt convinsa ca sunt chiar si mai urate. Dar se pune foarte mult accent pe pozele de mai sus cu mame zambind furmos la copilasii dragalasi pe care ii alapteaza, si mie mi s-a daramat complet lumea cand am aflat ca nu este chiar asa.

        Clumea este ca eu chiar am avut ajutor, inclusiv incurajari, din toate partile, am fost la o maternitate prietena cu alaptarea, de la asistente, consultanti in alaptare si medici. Am fost vazuta chiar de 2 consultanti in alaptare, mereu eram pe la maternitate si am ascultat tot ce m-au sfatuit ca sa imi reuseasca. Copilul se atasa corect, mi s-a confirmat, dar ranile nu se vindecau, chiar si cu cele mai scumpe creme, pentru ca erau prea urate. Faceam mastita in fiecare saptamana chiar daca nu lasam laptele sa stea acolo. Cred ca am avut ghinion.

      3. Imi pare rau ca ai avut asa o experiență. E clar ca ti-ai dorit mult sa alaptezi si ai indurat multe. Stiu cum e. In primele 2 luni am avut cratere in sani, mastita, canale infundate tot la 2-3 zile pana la 5 luni, vasospasm si alte cele. Eu sunt una din mamicile fericite care au reusit sa treaca peste toate si sa alapteze. Pentru cele ca mine aces gen de articole sunt mana cereasca. Cand te chinui jumate de an sa alaptezi frumos si lin si dupa alta jumate de an incep toti desteptii sa iti spuna sa te oprești. Cand stii ca laptele tau este cel mai bun in continuare, cand te privesc doi ochi gingasi si iti cer sanul, cand in sfarsit e soare pe strada ta vin altii sa aduca din nou nori si furtuna. Asta e ideea articolului. Si sa stii ca inteleg nevoia ta de incurajare, poate mangaiere pana la urma. Ai suferit mult pentru ceva ce iti doreai sa fie o experiență frumoasa. Dar te rog intelege ca scopul acestui blog e sa informeze si sa încurajeze alaptarea. Nu cred ca ar ajuta pe cineva articole cu poze cu sani cu mastita si alte cele. Fii sincera, crezi ca daca insarcinata fiind ai fi vazut n articole cu probleme, mastite, rani la sani etc te-ar fi ajutat cu ceva acele imagini? E normal sa se folosească imagini frumoase. Alaptarea e frumoasa chiar daca sunt exceptii foarte rare.

      4. si eu am nascut intr-o maternitate prietena cu alaptarea si imi spuneau ca bebele se ataseaza bine. Imi mai propuneau lapte praf ca sa am timp eu sa imi odihnesc sanii si sa ii las sa produca mai mult lapte pentru urmatoarea masa (iti dai semama ca era prieten cu alaptarea numai pe foile de pe usa…)…am iesit din spital depresiva, cu cratere, cum spunea mamica de mai sus, am facut furia laptelui pentru ca in maternitate imi spuneau ca dupa ce papa bebe sa „golesc” neaparat sanii cu pompa.. din cauza ca produceam muuult mai mult lapte decat avea nevoie bebe am ajuns si eu la mastia… am trecut peste, cu sfaturile de pe grup (nu ale medicilor din jurul meu), am trecut peste o greva a suptului ce a durat 3 luni, acum alaptez de 2 ani si 2 luni si mai am 2-3 saptamani pana cand voi naste al doilea bebe… Sunt alaturi de tine si cred ca esti o mama minunata pentru puiul tau, e mare lucru ca ai incercat si sunt sigura ca cu sfaturi si ajutorul unor oameni competenti ai fi putut reusi si atunci ai fi vazut alaptarea asta dintr-o alta perspectiva.

      5. Multumesc pentru raspunsuri si felicitari, Camelia, pentru al doilea bebe!

        Eu am nascut la maternitatea EVA din Brasov care promoveaza nasterea naturala si alaptarea exclusiva. Am aflat ca vin mamici din toata tara sa nasca acolo.

        Sfaturile pe care le-am primit erau sa pun copilul la san mereu cand cere, ca lapte este suficient, si daca chiar nu ar fi, tot trebuie pus pentru stimulatrea lactatiei. Dupa ce am ajuns acasa, am incercat sa alaptez exclusiv dar a doua zi se angorjasera deja si am fost la maternitate sa ma ajute. Dadusem lapte praf in acea dimineata ca nu mai puteam cu ranile, parca ma taia cineva. Cand am zis la materninate expertei in alaptare ca am dat lapte praf m-a certat si mi-a zis sa nu mai dau absolut deloc lapte praf. Mi s-a spus si sa nu pompez aiurea pt ca ajung sa produc mai mult lapte decat are nevoie bebelusul, ci doar sa detensionez putin daca chiar simt ca se umplu prea tare. Cand am facut acele infectii mi s-au prescris antibiotice compatibile cu alaptarea si toata lumea ma incuraja si imi spunea ca sa nu renunt ca e pacat, pot alapta si sub acel tratament, parca isi doreau ei mai mult decat mine sa reusesc.

        Pe tot parcursul au fost niste dezechilibre foarte mari, o data aveam lapte cat pentru 5 copii, alta data parca simteam ca nu s-a produs suficient pentru urmatoarea masa. La mine cred ca a fost un dezechilibru hormonal, altfel nu imi explic, de aceea am zis ca parca nu ma lasa corpul sa alaptez.

        Nu mai zic in ce depresie grava eram, stand in durere mare o perioada atat de indelungata, eu nu am reusit sa dezvolt o relatie normala cu bebelusul meu, imi era frica de el cand stiam ce ma asteapta, desi saracul el nu avea nicio vina. Numai dupa ce s-a incheiat totul am revenit la normal si avem o relatie perfercta, asa cum trebuie sa fie.

  26. Fiul meu are 25 de luni si inca nu vrea sa lase sanul! Nici eu. Cineva drag mi-a spus candva ceva intelept pe tema asta: ” Atata timp cat functioneaza pt voi doi, e bine”! Va doresc copii fericiti!

  27. Eu l-am nascut pe bebe prematur si de 1700 g, a stat la incubator 2 saptamani si inca una sub supraveghere pana la greutatea de 2300g, cand l-am luat acasa. Fiind nasterea prin cezariana, am luat pastile si ceaiuri pt stimularea lactatiei, dar m-am si stors o data la 3 ore. Copilul meu a fost hranit cu biberonul pe toata perioada cat a stat in spital. Cand am ajuns acasa, nu aveam nici macar un biberon; eram ferm convinsa ca voi reusi sa il alaptez. Nu a fost asa, pt ca de fiecare data cand il puneam la san, plangea isteric, se incorda, se inrosea si se inneca. Mi-era mila de el si am continuat sa-l hranesc cu biberonul. M-am stors 2 luni jumatate, pana cand nu a mai iesit lapte. Imi pare foarte rau ca lucrurile s-au intamplat asa si este regretul meu cel mai mare. Ma simt vinovata mereu cand ii dau lapte praf cu biberonul si mi-as fi dorit sa fie altfel. Sper ca la al 2 lea copil, lucrurile sa fie exact invers, ca sa ma bucur de acest sentiment frumos despre care vorbesc mamele ca il au cand alapteaza. Hranitul cu lapte praf este ultima alternativa, dar sunt cazuri in care nu exista alternativa.

  28. Referitor la sanatatea „mentala” a baieteilor alaptati : l-am dat sa suga baietelului meu 1 an si 8 luni ( suportand evident remarcile caustice ale celor din jur) si pot sa confirm ca nu a devenit obsedat. E un baiat normal de aproape 5 ani, vrea sa fie barbat „adevarat” si se uita la surioara lui care e alaptata acum ca la un lucru absolut normal. Fara sechele sau alte prostii…

    1. Cred ca 1 an si 8 luni nu este considerata alaptare prelungita. Ar fi interesant de analizat cazul in care un baiat a fost alaptat pana la 6 ani 🙂

    2. Cred ca 1 an si 8 luni nu este considerata alaptare prelungita 🙂

      Ar fi interesant de analizat cazul in care un baiat este alaptat pana la 6 ani.

  29. CAMELIA scria: „si eu am nascut intr-o maternitate prietena cu alaptarea si imi spuneau ca bebele se ataseaza bine. Imi mai propuneau lapte praf ca sa am timp eu sa imi odihnesc sanii si sa ii las sa produca mai mult lapte pentru urmatoarea masa (iti dai semama ca era prieten cu alaptarea numai pe foile de pe usa…)…am iesit din spital depresiva, cu cratere, cum spunea mamica de mai sus, am facut furia laptelui pentru ca in maternitate imi spuneau ca dupa ce papa bebe sa “golesc” neaparat sanii cu pompa.. din cauza ca produceam muuult mai mult lapte decat avea nevoie bebe am ajuns si eu la mastia… am trecut peste, cu sfaturile de pe grup (nu ale medicilor din jurul meu), am trecut peste o greva a suptului ce a durat 3 luni, acum alaptez de 2 ani si 2 luni si mai am 2-3 saptamani pana cand voi naste al doilea bebe… Sunt alaturi de tine si cred ca esti o mama minunata pentru puiul tau, e mare lucru ca ai incercat si sunt sigura ca cu sfaturi si ajutorul unor oameni competenti ai fi putut reusi si atunci ai fi vazut alaptarea asta dintr-o alta perspectiva.”

    OAU! Tu chiar te incapatanezi sa alaptezi cu orice pret! chiar daca copilul nu mai vrea („am trecut peste o greva a suptului ce a durat 3 luni”)…OAU!!! Unele persoane sunt paranoice de-a dreptul. Cand vei naste al doilea copil ce vei face, ii vei alapta pe amandoi; chiar nu crezi ca primul a trecut de etapa asta si ca cel mic ar trebui sa aiba dreptul de a beneficia exclusiv de latele tau, cum a avut si primul?

    1. Oau! Unele mame chiar tin cu orice pret sa le ofere cel mai bun start in viata copiilor. Da! Asta este realitatea! Multi bebelusi trec prin greva suptului, mamele crezand ca nu mai au lapte sau nu mai e bun laptele (FALS). O mama care nu renunta e de admirat, nu de criticat.
      Si da, se poate alapta in sarcina, se poate alapta in tandem, doi copii deodata. Amandoi beneficiaza de laptele matern, nu este niciunul privat de ceva.

      1. Chiar crezi ca poti alapta 2 copii de varste diferite in acelasi timp si ca cel mic, care are intr-adevar nevoie de tot ce poti sa-i oferi, va avea suficient? Asa ti-a recomandat tie medicul pediatru?
        Mai femeilor, reveniti-va! Treziti-va la realitate!

      2. Felicit mamele care trec peste orice problema cu alaptarea si aleg sa asigure hrana bebelusilor , cea mai delicioasa , satioasa si afectuoasa masa. Mangaierile si vorbele dulci ale mamei catre puiul ei il ajuta enorm de mult sa prinda incredere si sa-si doreasca sa exploreze lumea din jurul lui stiind ca langa el va fi mereu mama care ii va implini fiecare asteptare!

    2. Inteleg ca ai alta viziune asupra alăptării. E dreptul tău. Asta nu justifică catalogarea mamelor care consideră alăptarea prelungită ca fiind benefică si care se încăpăţânează să alăpteze în ciuda nelipsitelor greutăți ca fiind paranoice. Totuși, paranoia e o boală psihică. Dragostea si sacrificiul matern nu. Păcat că le confunzi.

      1. Sa alaptezi un copil de 2-7 ani nu cred ca este altceva decat refuzul mamei de a renunta la ceva ce ii face placere. Utilitatea alaptatului este maxima in primele 6 luni, atunci cand bebelusul nu se poate hrani cu altceva decat cu lapte, iar cel matern este optiunea ideala. Ca este bine si daca aceasta perioada se mai prelungeste, atunci cand este posibil, sunt de acord. Dar pana la 7 ani, asa cum spunea andaroxana („Varsta naturala de intarcare la om, dovedita de studii, este intre 2 si 7 ani. Asta inseamna alaptare prelungita”) mi se pare o aberatie. Nu cred ca exista cineva in toate mintile care sa recomande alaptarea pana la 7 ani, asa ca da, chiar cred ca aceste persoane sunt paranoice si poate ca nu ar strica un control psihiatric.
        Aici nu mai este vorba de sacrificiu matern, ci doar de o incapatanare absurda.

      2. Raspuns pentru Vera:
        Eu am reusit sa alaptez pana la 9 luni, desi dupa 6 luni a fost mai mult o incapatanare a mea de a mai continua, pentru ca lapte nu prea mai aveam, cantitatea produsa era foarte mica, insa am sperat ca daca mai insist poate se mai revigoreaza situatia. Cand mi-am dat seama ca doar chinui copilul, amagindu-l, am renuntat. Oricum, din pacate, in cazul meu alaptarea a fost mixta aproape pe toata perioada, pentru ca nu aveam destul lapte, cat avea nevoie copilasul meu.
        Sper sa nu ma intelegeti gresit. Eu sunt pro alaptare si recomand tuturor sa-si alapteze copiii daca este posibil. Remarcile mele se indreapta spre ideea de alaptare excesiva (la o anumita varsta nu cred ca mai are aceeasi importanta) si de alaptare in tandem (cred ca nu ar trebui sa-l privam pe cel de-al doilea copil de dreptul de a beneficia de tot ceea ce-i putem oferi; cand fratele mai mare are 2 ani, cred ca isi poate lua necesarul de vitamine si nutrienti din alimentatia solida, pe care ar trebui sa o aiba la varsta respectiva).

      3. Din pacate Cristina, atunci cand copilul este alimentat mixt, fiecare biberon de lp saboteaza lactatia. In functie de cantitatea de lp pe care bebe o primeste, aceasta trebuie scoasa treptat, mama aplicand in acelasi timp si metode de pastrare/stimulare a lactatiei. Altfel, alimentarea mixta duce (aproape) invariabil la pierderea laptelui.

      4. Andaroxana, alaptare mixta nu inseamna (doar) masa de san si masa de formula, ci o combinatie intre ele, la fiecare masa. Dupa ce se golesc sanii, daca copilul nu se satura, nu il lasi sa urle de foame, ii dai completare de formula. Daca tu ai avut suficient lapte, asta nu inseamna ca toate femeile au. Nu a fost dorinta mea sa ii dau si formula, mai ales in primele luni, dar nu am avut incotro. Am incercat toate sfaturile pentru stimularea si marirea productiei de lapte, dar degeaba. Nu cred ca era o optiune sa-mi las copilul flamand…

      5. Combinatia asta scade lactatia. Inca o data, mai studiaza blogul. Vezi articolele despre „Cauze reale de lactatie insuficenta”, „De ce nu mai am lapte”, despre puseurile de crestere, despre ecuatia san-gol, san plin, Poate vei mai avea un copil si te vor ajuta sa pornesti cu dreptul in alaptare.
        Toate femeile au lapte, e un procent foarte mic care nu au din cauze medicale. Dar, daca ii dai de la inceput si lapte praf si nu reusesti sa scoti suplimentul, normal ca in timp lactatia scade si nu mai este.
        Citeste si povestile din mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf.
        Te rog deschide ochii.

      6. Din pacate, si am simtit pe proprie piele, alaptarea asta nu e asa de simpla precum ne imaginam, trebuie ajutor de specialitate ca sa reusesti.

        Si chiar si asa, cu toate ajutoarele de specialitate, la mine nu a functionat. Trebuie sa recunoastem ca sunt unele cazuri in care chiar nu se poate, totusi 2% (de mame care nu pot alapta) este un procent mare :). Daca ne uitam la cate comentarii sunt aici, aproape 100, 2 din aceste femei nu pot alapta 😉

      7. Da Vera, sunt si astfel de cazuri (explicate pe larg in articolul Cauze reale de lactatie insuficienta). Trist este ca procentul de alaptare in Romania este undeva la 12%. Cu restul de 70-80% ce s-a intamplat? Asta e adevarul, sunt putine mame care alapteaza in Romania, prea putine ca se le mai si descurajam cu tot felul de comentarii negative.

      8. Spuneti adevarul… ca mamele sa fie pregatita pentru asta. E mult mai bine sa fii pregatita pt asta chiar si psihic pentru a trece mai usor si a nu renunta!

        Am vorbit cu o cunostinta, care alapteaza acum, dar s-a chinuit mult la inceput, urla de durere. S-a intalnit cu o prietena care astepta un copil, si cand a intrebat-o cum e sa alaptezi, a mintit, si a zis ca e ok, cand ea nu mai putea de durere.

        Nu mi se pare normal. Eu sunt suparata pe toate cunostintele mele care au avut copii si s-au chinuit tare cu alaptatul, ca nu au zis nimic, au tacut malc, iar apoi cand am deschis eu subiectul, au rasarit toate ca si ele au avut aia si cealalta si ca au innebunit de dureri.

        Daca se discuta strict de mame care nu au nicio problema dar aleg din proprie initiativa sa nu alapteze pt ca le este mai comod, sau doar nu au chef, sunt de acord cu tine.

      9. Vezi sus te rog, este rubrica Mami alapteaza-ma, nu vreau lapte praf. Acolo sunt o mnultime de povesti adevarate cu mame care au avut o gramade de probleme si cum au reusit sa treaca peste. Povesti impresionante si reale. Cu partea grea a alaptatului. Sunt acolo. Aici pe blog.
        Ca sa nu mai spun de grup, cu ajutorul caruia o multime de mame au trecut peste dificultatile de la inceput, iar altele, la fel de numeroase, au citit doar si au stiut ce sa faca fiindca au urmarit acolo.
        Deci nu sunt de acord ca spunem numai partea frumoasa.

      10. Am vazut, am si citit multe dintre acele povesti. Dar cand nu te confrunti cu o problema, nu te apuci din proprie initiativa sa cauti despre acel subiect, sau poate sunt foarte putine care fac asta. De cele mai multe ori esti deja intr-o situatie destul de maro cand ajungi sa le cauti.

        Poate ca mamele renunta la alaptat si pentru ca au un contact socant cu realitatea, si anume ca nu este ca in pozele din maternitate. Este foarte posibil ca singurul contact cu alaptarea inainte de nastere sa fie acela. Iar cunostintele tac din gura ca sa nu te sperie, sau cine stie de ce…

        Si da, am participat si la scoala parintilor in maternitate privata si acolo s-au prezentat in 2 cuvinte in graba problemele ce pot sa apara, si ca sa nu ne facem probleme cu mastita ca apare foarte rar, 1% din cazuri, si eu am facut de 3 ori intr-o luna, iar la ultima copilul manca puroi.

      11. cristina, incearca sa nu te mai necajesti, si eu incerc. Tu macar ai putut sa ii dai pana la 9 luni, fie si cu completare. Eu nici 2 luni nu am putut si am avut sprijinul unor oameni certificati IBCLC. Nu imi pica bine nici mie comentariile de genul ca sigur ai fi reusit daca…

        Iar aceste articole nu sunt pentru noi, unde nu s-a putut mai mult, pt ca suntem doar o statistica minoritara nefericita, este indreptat spre celalalte 80% care aleg sa nu alapteze. Restul nu conteaza 🙂

    3. si eu m-am „incapatanat” sa alaptez dupa o greva suptului de 3 luni si lupta cu biberonul. la 6 luni am reusit sa scapam de biberon, de la 2 la 5 luni numai lapte praf, doar noaptea san. Da, m-am incapatanat si acum sunt fericita. Are numai 8 luni, dar departe tare gandul de intarcare. Datorita acestui blog si fetelor minunate de pe Alapteaza! am reusit. Pe aceasta cale, va multumesc 🙂

    4. Oau… Mai sunt persoane care, desi informatia este peste tot, si GRATIS, se incapataneaza in conceptii rigide fara sens :). Da-mi un singur argument dovedit pentru ceea ce sustii tu, si promit sa vin cu 3 care sa iti dovedeasca faptul ca exista alaptare benefica dupa un an, ca un al doilea copil nu beneficiaza mai putin daca este alaptat si frățiorul sau surioara, si ca exista ceva numit „alaptare in tandem” 😉

      1. Din site-urile recomandate de tine nu reiese decat ca exista o organizatie formata din mame care au acest obicei si care isi pun povestioarele acolo. Insa nu specifica nimeni daca cel de-al doilea copilas a crescut si s-a dezvoltat la fel de bine ca si primul; daca intr-adevar a beneficiat de tot ce avea nevoie de la mamica lui. Si aici nu este vorba doar de cantitatea de lapte ci si de calitatea lui, nu? Ori, se pare ca nu exista astfel de studii/cercetari. Sau daca exista, te rog sa mi le arati si mie.

      2. Cristina, consultantii LLLI si IBCLC sunt specialisti in alaptare. Iar daca te uitai un pic in amanuntime pe link-uri gaseai si referinte la studii si cercetari. Inteleg ca esti Toma necredinciosul aici, e dreptul tau.
        Exista studii care au aratat ca laptele matern este adecvat pentru copil chiar si in cazul mamelor subnutrite. De ce nu ar fi bun laptele pentru al doilea copil daca primul suge si el? Ce face, ii ia toate vitaminele si nu mai lasa pentru bebe? 🙂 A absurd. Din contra, unele dintre mamele care alapteaza in tandem au sesizat o cantitate mai mare de lapte dupa nasterea celui de-al doilea copil, la astra contribuind suptul celui mare.Plus evitat probleme gen furia laptelui, canale infundate.
        Nu e usor sa alaptezi in tandem, poate fi solicitant pentru mama, insa fiecare familie decide pentru sine cum este mai bine, punand in balanta avantajele si dezavantajele.
        Dar din punctul de vedere al calitatii laptelui nu este nicio problema.

      3. Andaroxana, este alegerea ta sa crezi ce vrei, eu nu am nici o intentie sa-ti schimb punctul de vedere. Daca tu crezi ca asta este cel mai bine pentru copiii tai, mult succes!
        Nu cred ca mai are rost sa continuam discutia, pentru ca oricum nu vom ajunge la un consens si nu e cazul sa ne consumam energia si timpul de pomana.
        O rugaminte am insa: daca mai scrii vre-un articol de opinie vreodata, te rog sa specifici asta in titlu, ca sa nu ne mai pierdem timpul aiurea. Nu toata lumea este interesata sa citeasca astfel de articole. Multumesc.

      4. Nu te-a obligat nimeni sa citesti niciun articol, cu atat mai mult sa intri in polemici. Nu vreau sa te conving de nimic, dar nici nu pot sa nu combat conceptii si idei profund gresite, bazate doar pe idei si experienta personala. Inca de la publicare era precizat ca articolul este unul de opinie, si nu sunt eu autoarea.

    5. Cristina, da. Se pot adapta doi copii de vârste diferite de către aceeași mama. Se cheamă alăptare in tandem. Și da. Sunt studii ce demonstrează ca fiecare copil primește exact ceea ce trebuie. În mod natural, fiecare copil primește laptele de care are nevoie, potrivit cu nevoia lui. Natura (CORPUL TAU) își face treaba ireproșabil. Fără ca tu să vrei sau să știi asta. De milioane de ani. Așa am ajuns aici. Și da. Ai dreptate. Nu prea auzi de la medici încurajări pe tema asta. Asta pentru că industrializarea ne-a rupt de natură. De asta Îți pare totul atât de absurd. Încearcă să înțelegi lucrurile altfel decât prin prisma unui raționament. Ai și alte posibilități de a pricepe. Ești o ființă mult mai complexă decât crezi. Până să ajungi aici ai trecut prin multe etape de dezvoltare pe care nu e bine să le ignori. E în defavoarea intelectului tău.

  30. Eu am alaptat aproximativ 2 ani si o luna (pana acum 6 luni), cand fetita mea s-a intarcat singura. E un copil vesel, neanxios, comunicativ, intependent si empatic. Am avut un start greu de tot, cu nastere de urgenta, aproape la prematuri. Nu vroia sa suga, nu lua in greutate, am fost la un pas sa renunt. Dar ne-am descurcat, cu ajutorul sotului meu care m-a sustinut chiar si atunci cand eu am vrut sa abandonez.

    Asa am inteles si valorizat ceva ce e esential pentru a ajuta o mamica care isi doreste sa alapteze: suportul emotional si empatia celor din jur. Asa am ajuns sa-mi ajut toate prietenele si colegele care au nascut dupa minesa alapteze. Firesc, fara angoase, fara probleme majore.

    Cred ca decizia de a alapta si cum, cat, cand este ceva intim, intre mama si copilul ei. Sunt particularitati care fac fiecare caz unic. Nu exista solutie universala, statisticile sunt adesea inselatoare si ele nu reflecta situatia cazului singular. Mai cred ca a fi inversunat intr-o directie sau alta e nociv si nu ajuta pe nimeni.

    Cred ca noi toate ne dorim copii sanatosi si echilibrati si doar instinctul unei mame conteaza in aceasta ecuatie. El nu se discuta cu poalele in cap, cu patos sau frustrare. El este acolo pentru a garanta copilului tau sansa la viata, la un start bun.

    Iar respectul pentru o alta parere e ceva ce eu una as vrea sa transmit si fetitei mele, care intr-o zi va fi la randul ei mamica si va forma alti oameni.

  31. Mamici, sunteti minunate, iar copiii vostri binecuvantati. Sunt o mamica tanara care nu si-a alaptat decat 5 luni copilul. Am tot sperat ca voi reusi dar nu, n-am fost probabil destul de puternica sa suport durerea, sau poate am fost egoista, sau poate ca nu sunt o mama buna, sau poate toate la un loc. Inca va citesc, inca nu am renuntat sa sper ca macar pe urmatorul il voi putea alapta atat ca trebuie si cat vrea el. Va pup si va admit din inima!

    1. Anca dragă, în primul rand nu te mai învinovăți. Ce-a fost a fost, oricum 5 luni de lapte matern înseamnă foarte mult, înseamnă un start bun în viață :)! Cu siguranță va fi mai bine cu al doilea copil pentru ca acum ești o mama informata, o mama cu experienta, care va știi sa depășească problemele care de prima dată au dus la renunțare :). Succes!

  32. Ma bucur enorm ca vad din ce in ce mai multe mamici care isi alapteaza copiii,care au acces la informatie si profita de asta pentru a depasi piedicile ce apar de-a lungul alaptarii.imi pare rau pentru cele care nu reusesc,dar incearca. Puiul meu are 17 luni aproape,inca e foarte atasat de tziti,e normal,ii ofera hrana,confort,caldura,alinare,ii ofera dragoste,iar toate astea nu dispar maine,poimaine sau cand implineste el 2,3,5 ani. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptarea pana la 2 ani si PESTE,atata timp cat isi doresc copilul si mama.Sigur inainte de a face recomandarile acestea,au analizat foarte bine totul. Eu cred ca alaptarea e dreptul copilului si decizia intarcarii ii apartine lui,iar daca el vrea tziti pana la 5 ani,va primi tziti 🙂 bineinteles daca nu intervine ceva,nu stim niciodata ce ne asteapta. Ma bucur sa vad ca sunt tatici ce sustin alaptarea,si sotul meu ma sustine si e multumit ca am oferit puiului nostru cea mai buna hrana pentru el.Numai bine tuturor!

  33. Alaptez cu drag si spor un nastrusnic de 1 an si 9 luni. Alaptez oriunde si la cerere(mi s-a intamplat si pe strada din mers cu el in brate pentru ca nu aveam slingul cu mine), nu m-a tras nimeni de manecuta si nici n-am observat sa-si dea careva ochii peste cap. Oricum, n-as da importanta. Merg pe autointarcare si cred ca tarie ca nu-i voi da titi pana la insuratoare (contrar unor remarci). Deja acum pe timpul zilei nu mai vrea la fiecare ora. Are alte treburi mai interesante de facut si explorat. Asa ca intru cu voiosie in grupul „sectantelor” care alapteaza prelungit, poarta copilul sanatos si cosleepuiesc.

  34. Nu cred ca exista o experienta mai minutata in viata unei femei, decat perioada alaptarii. Sa iti vezi pruncul, care a venit pe lume din iubire si care a crescut in tine, cum rade la san si se alina atunci cand are o suferinta. Si eu fac parte din mamele care „se incapataneaza sa alapteze”, pentru ca da, am trecut prin mastita, greve, supraproductie….dar totul a meritat pentru ca puiul sa primeasca ce e mai bun.

    Acum, la 15 luni, totul e atat de natural, ii dau oriunde imi cere, nu ma dezgolesc in mijlocul strazii dar, nici nu ma feresc. De obicei suntem in manduca si totul e ok. Nu am primit decat zambete, pana acum. Cred ca tine foarte mult si de atitudinea pe care o ai. Eu momentan locuiesc in Germania, unde alaptarea e sustinuta si incurajata si unde frecvent vezi mamici afara, care isi alapteaza copilasii.

    Este peste puterea mea de intelegere, de ce, ceva ce a lasat natura, e un subiect atat de controversat. Si mai am o nelamurire vis-a-vis de comentariile de mai sus: care sunt metodele „normale” de a linisti orice copil de 2 ani, daca sanul mamei e atat de aberant?

    Alaptati mamici pentru a le oferi cel mai bun start in viata copiilor vostri!

  35. Ce parere aveti despre indemnul unuia dintre cei mai populari pediatri din Romania, Delia Chira, care scrie pe site-ul sau Pediatru de Cluj: „Insist asupra renuntarii la masa/mesele de noapte daca nu ati facut deja acest lucru, din cauza efectului nociv asupra dentitiei cu aparitia precoce a cariilor dentare(articol detaliat) cu dificultati de alimentatie consecutive, pierderea dentitiei temporare precoce dar si anomalii ale dezvoltarii mandibulei care vor necesita multiple interventii ortodontice”?

  36. Am uitat sa mentionez ca medicul spune ca bebelusul sa nu mai fie deloc alaptat dupa 5, 6 luni de la nastere in cursul noptii.

  37. Băiatul meu a fost născut natural si pus imediat la sân. L-a luat in imediat in gurița si acel moment nu il voi uita niciodată! S-a format între noi o legătura pe care nu o pot descrie in cuvinte. Inițial am spus ca voi fi fericita daca voi alăptat un an … Am ajuns la 18 luni si încă continuam. Am auzit si eu multe, chiar de la persoane la care nu ma așteptam, dar le-am ignorat. Toata lumea e de acord ca daca e înțărcat băiatul trebuie sa continue sa bea lapte de origine animală sau lapte praf. Ce nu înțeleg eu este de ce laptele praf care este o copie a laptelui matern ar fi mai bun decât laptele meu? De ce laptele vacii care normal este produs pentru alăptarea vitelului ar fi msi bun decar laptele meu? In foarte multe cazuri ma uit si încerc sa învăț de la animale. Cum fac ele? Asta pentru ca noi am ajuns atât de rai si apreciem atât de mult lucrurile materiale încât uitam ce e natural si cu adevărat frumos. Pentru mine este important ca soțul ma susține si chiar își informează colegele la servici despre alăptare si le susține ;)) – nu numai despre alăptare ci si naștere naturală.
    Mămici, toate avem instinctul matern, încercați sa il ascultați si nu va lăsați influențate de gura lumii! Faceți cum va spune inima! Spor la alăptat si la cat mai multe momente de neuitat împreuna cu micuții voștri!

  38. Mi se pare absurd ca societatea începe sa facă astfel de comparatii intre copii.Eu am trei.Nu am putut alapta din cauza unor probleme de neînțeles ptr unele mame obsedate de ideea alaptatului desi am facut o tocmai sa ii protejez pe ei.Acum daca acesti copii alaptati mai putin de sase luni au probleme comportamentale ce spunem de cei nealaptati.In spital fiind internată cu fiul meu am vz un monstru de mama ce isi alapta copilul si când il culca il brusca în toate felurile posibile sa ii închidă gura.Vreti sa spuneti ca acel copil creste mai sănătos mental si comportamental ca al meu care e crescut cu toata răbdarea posibila din lume?De ce se fac astfel de comparatii?Ce contează în modelarea comportamentului unui copil consider ca este educația.Nu adaptarea.Mi se pare scandalos ca ca faceti modele din copii si se ajunge la considerentul(pe langa faptul ca se acuză mamele care nu alaptează ca produc mari probleme de sanatate copilului ca îl indoapa cu lapte praf de parca unele am face o de placere sa schimbam 5 tipuri de lapte pana găsim unul bun si ca ne dau banii afara din casa nu ?) ca cei alaptati doar sase luni au probleme comportamentale mai tziu???Pe bune?Dar cei nealaptati?Haideți sa ii punem de acum in scoli de corecție ca pana la urma alaptat sau nu reprezintă o stampila in împărțirea copiilor pe doua categorii alaptati si ne.Omul sa invatat sa vadă exact unde nu trebuie.Punem accent pe asta si educatia o lăsăm ca vine de la sine nu?Oare toți copii acum 10 generații au fost alaptati?Laptele praf sa creat din necesitate nu de moft.Terminat sa criticați mamele care nu alapteaza.Faceti o voi cele care puteti si tineti o ptr voi ca pana la urma cui ii pasă cat o faceti?Vouă clar ca pe restul lumii nu impresionează in asa fel incag sa va ridice cineva statuie,dar noi mamele care numputem cand postam o intrebare pe vreun forum ce fel de lapte este mai bun neam saturat sa ni se raspunda ca ala de mama.Logic dar daca nu am de unde sal dau????Ca daca o mama nu poate alapta din unele motive de sanatate nu o schimba nici o operație sa facă asta.Ar trebui sa se faca grupuri de sustienere ptr cele care nu pot sa nu se simtă si sa nu mai fie văzute ca niste monștrii ca nu fac asta.

  39. Ei, hai ca acum m-am super enervat. Unde naiba auzit voi jigniri fata de mamele care alapteaza nu stiu. In schimb loviti voi in stanga si in dreapta ca aia crescuti cu lapte praf vor fi dezadaptati social and stuff. Really?? Bagati-va mintile in cap, ca parca ati creat o secta in ultima vreme. Fiecare face cum vrea, important este sa ne iubim si sa ne educam copiii. Nu sa aratam cu degetul. Ce simplu ar fi ca prin alaptare sa rezolvam toate problemele sociale ale viitorilor nostri adolescenti! Voi sunteti cele care condamna. Nu am auzit nici macar o mamica al carei copil este crescut cu LP sa se uite chioras la una care alapteaza. Dar invers..ehe, la greu!

    1. Chioras pentru tine inseamna cu durere si interes la cele care alapteaza. Nu are nimeni niciun interes, adica asa cum isi iubeste o mama care alapteaza copilul/copiii si le vrea binele, asa il/ii iubeste si una care le da lp. INSA daca este mai buna alaptarea pt toti copiii, mi se pare normal sa ne ajutam intre noi si reactiile agresive indica faptul ca e greu sa accepti ca facut unele greseli. E greu sa admitem si fata de noi insine , avand in vedere cat tinem la puii nostri.
      Incearca sa intelegi, toate sa intelegeti, care aveti reactii agresive, ca nimeni nu rade, nu judeca. Suntem daca vreti sa ziceti colege, surori, mame! Si e important pentru consiinta noastra sa facem cunoscut faptul ca alaptarea este posibila, este cea mai buna, pana cand vrea copilul.

    2. Serioooos? Eu alaptam (cu tricou special deci nu expusa) pe o banca in parca, iar o alta mamica cu biberonul in gura copilului de 3-4 luni i-a spus prietenei: „Ia uite-o si pe vaca aia, nu putea sa stea in casa!” Fetita mea avea 2-3 luni. Ma intreb ce ar zice acum, 2 ani mai tarziu, cand inca alaptez cu succes 🙂

  40. Am citit un articol interesant. Ma bucur ca se promoveaza alaptarea, dar cea prelungita….. Comentariile m-au degustat complet.
    1. Sunt pro alaptat atat cat mama hotaraste si cat se poate, dar peste 2 ani de ce?! Pana la 6 luni e vital, pana la un an are benefici, pana la doi ani legatura mama-copil plus beneficii, dar peste doi ani care sunt beneficiile pe care le are laptele matern si alimentatia sanatoasa nu le poate avea?! Din punctul meu de vedere alaptatul peste doi ani este pur alintul mamei si al copilului, nu ma deranjeaza, dar nu vad un motiv din care acest lucru sa se sustina cu atata inversunare si sa fie atacate mamele sau persoanele care sunt impotriva. Stiu veti veni cu studii…care studii?! cele facute de fel si fel de organizatii despre care nu stim daca sunt reale sau sunt doar in acte si promovate din diferite motive pe care nu le vom vedea pentru ca ne incapatanam sa ii credem. Nu e un lucru rau sa alaptam si peste doi ani, dar de ce sa fim atat de agresivi cu cei care nu vad beneficiile?!
    2. Alaptatul in public….. nimic dezgustator, dar oare suficient de igienic? Dupa nastere, atunci cand mergem la alaptat medicul pediatru ne roaga sa spalam sanul inainte de fiecare alaptare, in public ce facem?! In caz de forta majora uitam putin de igiena si il alaptam (nu il putem lasa flamand), dar de ce sa ne flendurim sanii?! de ce sa nu ne retragem putin pentru ca bebelusul, copilul sa poate si manca in liniste?! nu e nimic de care sa ne fie rusine dar de ce din bun simt sa nu ne retragem putin?! un exemplu: o mamica pe o banca in parc sau in fata blocului cu un copil de 20 luni stand la barfa cu alte mamici ( persoane ) se trezeste cu bluza ridicata de copil pentru ca vrea titi, nimic rau ii dam, dar cuprinsa in barfa, copilul schimba sanul si il lasa pe celelalt descoperit… nu e un dezgust dar nici bun simt nu e. Si asta e strict parerea mea.
    Dar pentru a ajunge sa alaptam in public inseamana sa fim plecate destul de mult timp de acasa sau sa nu il fi alaptat inainte de a pleca de acasa, de ce sa nu o facem acasa pentru o igiena mai buna…..sustinem atat de inversunat beneficiile alaptatului peste doi ani dar de igiena uitam….
    Imi cer scuze daca comentariul meu va deranja….adevarul e crud….

    1. De fapt, spalarea sanului inainte de fiecare alaptare nici nu este indicata, sanul se usuca si mama poate face rani.

      1. Nu este adevarat nu usuca sanul.atunci hai sa ii dam sanul murdar si aia e…lasa ca prinde imunitate sfarcul este plin de tot felul de bacterii…doame cata incultura.. presupun ca sunteti genul si fara vaccin ca a-ti citit ca se face autism de la ele nu? :-)))

  41. Inca de la inceputul articolului ai banuit ca va fi un subiect foarte dezbatut. Nu vreau sa ma abat de la subiect. Pot spune un lucru, eu ca mama, una foarte buna ma consider, fara pic de modestie, care a trecut printr-un soc destul de dur cand medicul i-a spus la ora 23 ca trebuie sa nasca la urgenta la 36 de saptamani, nu intru in detalii de ce… venita de pe un drum de 5 ore cu masina pana am ajuns in Bucuresti, obosita praf. Am reusit alaptat numai 4 luni, desi mi-am dorit nespus sa alaptez cat mai mult iarasi nu intru in detalii de ce numai atat, nu ma deranja sa o fac public(intr-un mod discret), nepublic, sa fie hranit. acest articol mi-a lasat un gust amar fiindca desi se vroia a se pune accentul pe o idee, s-a mers si in latura aceea ca cei hraniti artificial nu ar trebui luati ca etalon sau alte citate din articol, cum ca cei hraniti sub 6 luni nu ar avea asa bune rezultate la nu stiu ce teste, si ca grabim independenta. Aici e un subiect sensibil pentru unii, nu uitati ca nu toate avem sansa de a alapta 2, 3 ani… felicitari pt asta… insa si noi cei care ne hranim artifical copiii ne rugam in fiecare noapte pt ei, ii iubim, muncim pt ei sa aiba rezultate bune la invatatura, incercam sa nu se facem mustrari de constiinta si sa intram in nu stiu ce depresie ca n-am alaptat, si sa ramanem pt ei prezente, fiindca vom fi mamele lor pt inca zeci de ani… initial nu am vrut sa scriu acest comment dar ganditi-va va rog cat de greu le este unor mame ca nu isi pot pune pruncii la san, sa ii simta langa sufletul lor…sa mai citeasca si nu stiu ce studii… precum daca nu alaptezi vai…va fi cel mai slab din curtea scolii…saracele mame care nu au avut lapte si citesc asta.. nu e asa deloc fetelor…ce studii sunt astea? Hai sa fim seriosi… Eu am primit lapte de la mama doua luni, si iata ce isteata sunt…invatatoare in Anglia…ma duce capul, am fost sefa de promotie la mine in liceu cu media 9.92, facultate master … iar copilul meu cu siguranta va primi o educatie potrivita si va avea un regim de viata sanatos, echilibrat, il voi incuraja sa isi urmeze pasiunile, asta inseamna sa fii mama, parinte, prieten.

  42. Deci nu sunt de acord.voi mamele care alaptati urlati din rasputeri ca e gresit sa ii dai formula copilului ca si completare sau vai rupeti sanii ca sa manance el.asa am facut si eu nu aveam indeajuns el era mic si nu tragea si am intrat cu el in spital.i-am dat formula de la 3 luni…si …si ghici ce nu a racit nu am avut probleme a luat in greutate normal samd…si am prietene cu copii mici alaptati natural si racesc,si multe multe alte probleme!!..intarcarea nu este necesara naturala…ok
    ..bebe tau vrea „tatica” pana la 7 ani…ce faci o-o dai?! Acolo la scoala.
    …i-o dai ? Deja trece. De normalitate…nu a zis nimeni ca la 1 an jum…sa nu ii dai dar la 2 ani mi se pare absurd si e doar obisnuinta pt bebe atata tot …si sincer…femeile care au dat lapte praf bebeilor ca nu au avut lapte de la ele…voi care alaptati le priviti ca pe niste intruse.. :” vai nu ii mai dai san???””” Nu…fiecare dupa ppsibilitati
    ….vai trebuia sa te chinui ca iti venea laptele.este o prostie mare…nu exista asa ceva sunt femei care au si femei care nu au.punct…si da alaptarea este un act intim intre tine si copil.nu suntem animale ,nu suntem primitivi sa ne aratam sanii peste tot…ca daca am fi ca animalele nu am mai fi numiti „oameni”

  43. Si asta nu e nimic…cum poti sa te simti scarbit vazand o mama care alapteaza? nu e o mama care pozeaza pentru reviste porno…dar ce sa-i faci asta e gandirea noastra la romani ca prin alte tari civilizate nu e asa…la noi e inca prezent comunismul si vad asta peste tot chiar si la parintii nostri…frica de a nu avea ce manca…de saracie….de a nu avea bani…loc de munca ..de a-si obliga copii sa aleaga ce vor ei scoli viitoare sotie sau sot , etc. E prima oara cand sunt mama si sunt mandra ca imi pot alapta copilul chiar si in vazul tuturor, nu vad de ce ar trebui sa imi fie rusine de ceva firesc, nu e normal sa faci sex in public dar de alaptat de ce sa nu poti unde si cand vrea bebe tau? Am fost in August acasa in vacanta si nu stiam cum sa ma intorc inapoi mai repede. Am ramas uimita de cum toata lumea stie ce e mai bine pt copilul tau: ce sa manance si cand sa il intarci, daca ar fi fost dupa ei ar fi trebuit intarcat de anul trecut de la trei luni si sa incept de atunci sa il indop cu mancare.
    Da inca ii mai dai tzatza? pana cand? pana se insoara? pana se duce la scoala? nu vezi ca e mare? (are 1 an si 3 luni) o sa devina un alintat un mofturos, o sa iti ia toate vitaminele nu vezi cat ai slabit? asta te termina o sa cazi pe jos, etc. O sa il alaptez pana cand o sa vrea el , nu simt o greutate faptul ca il alaptez, pentru mine nu e ceva dificil. Incurajez toate mamicile care gandesc ca mine sa faca ceea ce cred ele mai bn pt copilul lor si sa nu se ia dupa ce ii dicteaza cei din jur. O mama face ce simte.

  44. Am alaptat prima fetita 3 ani si 9 luni intens .
    ..apoi din cand in cand .acum are sase ani jumate e un copil independent frumos si destept. Intentionez sa o alaptez si pe fetita doi tot asa deocamdata avem doar opt luni ! Si ne place titi !!!!

  45. Hm, am citit câteva comentarii și mi-a ajuns! Tuturor frustratelor cărora le e rusine să alăpteze în public, stați liniștite ca nu e nimic erotic. Ce e erotic în a hrănii un om? Voi când mâncați în public, vi se pare ceva erotic? De ce nu va acoperiți fata când mâncați? Urmează să faceți sex în public? Doamne, mai sunt asemenea gândiri în 2015 sau 2014 de cand erau comentariile. Să va fie rușine ca gândiți așa și ca va e rusine să va hrăniți copii în public.

  46. Am alaptat 2 ani jumate. E drept că a fost si f.bolnav în perioada asta, si după, încă vreo 5 ani. Nicăieri nu-şi găsea liniştea mai bine decât la piept. Puterea de a îndura tratamente lungi si dureroase. Era refugiul lui după chinuiala. Îmi pierdusem laptele pe la 2 luni, din cauza şocului dat de diagnostic. Am stat cu el la san si după 2 zile a revenit. Dar si mintea mea nu concepe alternativă!
    Nu e dependent de mine, e un bărbat în devenire, are 14 ani, independent, cu valori proprii. Nu ştiu, în alte condiţii, ce aş fi făcut. Dar nu aş schimba nimic, dacă aş începe totul din nou.
    Sunt prostii, preconceptii si infantilisme debitate de cele care nu vor sa alapteze, din motive strâmbe.
    Nu am făcut spectacol din alaptat, dar nici nu m-am ferit. Nu m-am aşezat în mijlocul pieţei publice, goală până la brau, ca să vadă lumea exact ce fac, dar nici nu l-am băgat sub rochie sa suga.
    În toate trebuie o măsură. Eram fericită când îi vedeam linistirea în ochi, zâmbetul de” ştiam eu că vine ceva bun”, somnul.
    Aşa am crezut eu de cuviinţă.

  47. Nu inteleg de ce replicile si opiniile încep cu expresia ” sunt mamă sau nu sunt mamă” sau „si eu alaptez „. Nu sunt mama, nu am alaptat niciodata, insa cred ca expunerea in public este exact ceea ce este ” expunere in public”, indiferent de motiv (fie motiv fiziologic, estetic sau de marketing, etc). Am avut întâlnirii cu doamne care in mijlocul conversatiei se dezveleau pentru a da sa suga celor mici. Doamnelor nu va suparati pe mine, eu nu am mai supt de 32 de ani asa ca dezvelirea in public in timpul unei conversatii tot timpul ma deraiaza si crează o situatie mai putin confortabilă. Daca este atat de deconcertant pentru cei mari, imaginati-va reactia copiilor pe care noi ca adulti incercam sa ii invatam autodisciplina, sa nu se dezbrace în public sau sa nu isi urmeze nevoile fiziologice cand vor si pe unde apuca. Imaginati-va reactia adolescentilor pentru care sanii dezveliti cu siguranta nu simbolizează sursa de hrana pentru un bebelus. Întelegem ca nevoia copiilor dumneavoastra este primordială dar va rog gânditi-va si la situatia creata fata de ceilalti „copii” mai mari sau mai mici care sunt nevoiti, din respect fata de dumneavoastra, sa sufere in tăcere starea de disconfort.

  48. O porcarie de articol…
    Intr-o lume unde totul se misca cu viteza luminii si totul este pe dos,pune-ti baza in specialisti.
    Intarcatul se face la 1 an,1 an si 2 luni maxim.
    Pentru cei care nu au habar,sa consulte „specialistii”.

Comentariile nu sunt permise.