Etichete

, , , , , ,

– Articol de opinie –

toddler 1

M-am apucat sa scriu acest articol cu inima putin indoita. Indoita nu pentru ca nu as fi convinsa de beneficiile alaptarii ci pentru ca am inceput sa punem, noi ca societate, gresit problema.

Ne documentam peste tot despre beneficii si influenta alaptarii asupra sanatatii nou nascutului si copilului, dar, ar trebui sa fie invers: sa se scrie despre efectele intarcarii timpurii si ale hranirii artificiale asupra sanatatii copiilor. Alaptarea este naturala, iar copiii alaptati ar trebui sa fie etalonul, nu cei hraniti cu lapte praf asa cum se intampla acum. Pornind de la celebrele grafice de crestere pana la tipuri comportamentale, am inceput sa luam ca norma copilul hranit cu lapte praf, nu cel ce creste la sanul mamei.

silvia nRevenind la subiectul acestui articol: desi consider ca intarcarea naturala ar trebui sa fie norma si ca nu ar trebui sa privim un copil de 2-3 ani ca pe o “ciudatenie”, exact asta se intampla in cultura occidentala. Mai mult, chiar daca toata lumea este de acord ca alaptarea ofera nou nascutului un start bun in viata, lucrurile nu mai stau asa dupa ce copilul face 1 an. De la inocentul “laptele devine apa chioara” la mai putin inocentul “copilul devine dependent” aproape orice mama ce alapteaza un copil peste 1 an a trecut prin aceste situatii.

In plus, se pare ca toata lumea are pregatire de psiholog si daca in primul an de viata laptele matern este bun pentru sanatatea bebelusului, dupa 1 an, cu siguranta NU mai este bine pt sanatatea lui psihica sa fie alaptat. Devine dependent, il afecteaza, mai ales daca e baietel sa suga sanul mamei la 2-3 ani (sau mai mult) etc. Am auzit astfel de remarci inclusiv din partea psihologilor practicieni. Si apare intrebarea: exista dovezi care sa sprijine aceste afirmatii? Este alaptarea prelungita un pericol pentru dezvoltarea psiho-sociala a copiilor? Voi da la o parte studiile antropologice, care arata ca pana in secolul nostru intarcarea naturala era norma, si ma voi concentra pe cercetarile medicilor si psihologilor pe aceasta tema.

Cel mai mare studiu longitudinal pe aceasta tema a fost realizat in Australia, iar roxana mrezultatele au fost publicate in “The Journal of Pediatrics” in 2009. Cercetatorii au urmarit pe o durata de 14 ani 2900 de mame si copiii lor, pentru a determina daca exista vreo influenta directa a alaptarii si mai ales a duratei acesteia, asupra sanatatii mentale a copiilor. Concluzia: perioada de alaptare se coreleaza in sens pozitiv cu sanatatea mentala si problemele comportamentale in copilarie si adolescenta. Cu alte cuvinte, cu cat perioada de alaptare este mai scurta cu atat mai probabil este sa apara probleme comportamentale, in special daca alaptarea dureaza mai putin de 6 luni.

Breastfeeding for a longer duration appears to have significant benefits for the onward mental health of the child into adolescence. Following adjustment of the associated socioeconomic, psychological and birth exposures in early life, breastfeeding for 6 months or longer was positively associated with the mental health and well-being of children and adolescents. Therefore interventions aimed at increasing breastfeeding duration could be of long-term benefit for child and adolescent mental health.

ellaDin discutiile mele cu alte mame sau cu cei care stiu ca alaptez un minunat baietel de 19 luni, am observat sa sunt 2 temeri majore:

  1. Copilul va fi dependent aka “ii dai sa suga pana se insoara?!”. Intarcarea naturala sau cel putin o perioada de alaptare mai indelungata ajuta copilul sa faca o tranzitie lina de la dependenta la independenta.

In studiul citat, copiii alaptati au avut scoruri mult mai bune la testele de anxietate decat cei hraniti artificial sau alaptati maxim 6 luni. Ce inseamna asta? Maturizarea noastra, drumul catre independenta nu se face brusc, ci este mai degraba un proces. Iar in cazul omului este un proces mai indelungat tocmai datorita complexitatii mintii noastre.

Ca o nota personala, nu stiu de ce ne dorim copii de 1-2 ani independenti si vedem in dependenta lor de mami sau de altcineva care are grija de ei ca o problema majora! Asa trebuie sa fie! Avem 18 ani la dispozitie sa ne ajutam copiii sa devina independenti. De ce ne grabim?!

  1. Copilul, mai ales daca e baietel, va avea probleme de identitate sexuala sugand atat de mult de la sanul mamei sale. Aceasta aberatie isi are sorgintea in hiper sexualizarea sanilor de catre societatea noastra. Am ajuns in situatia in care revistele indecente par mai acceptabile decat o mama care isi alapteaza copilul de 1-2-3 etc ani.

Crearea identitatii sexuale este un proces care incepe in copilarie si are doi vectori importanti: bagajul genetic si educatia. Primul este innascut si nu avem cum sa-l modificam. Educatia insa, si modele de acasa, sunt in puterea noastra. Noi, prin propriul exemplu, ii invatam ce inseamna a fi Femeie si ce inseamna a fi Barbat. Vrem ca fetitele noastre sa cresca cu idea ca sanii sunt doar o moneda de schimb? Vrem ca baieteii nostrii sa priveasca femeia doar ca pe un obiect al placerii?nicoleta n

As adauga, ca o gluma, de ce nu facem din cezariana norma astfel incat sa-i ferim pe copilasi sa mai fie in contact cu vaginul mamei pentru ca sigur devin obsedati sexual din cauza asta?!

Ca o concluzie, alaptarea este naturala. Natura a facut ca intarcarea sa fie un proces care dureaza minim 2 ani si am ajuns sa fim cea mai complexa specie de pe Pamant urmand acest proces. Acum, brusc, despicam firul in 14 si iese la iveala psihanalistul din fiecare din noi si deodata alaptarea e buna, dar numai x luni. Mamele sunt incurajate sa alapteze la program, sa nu-si tina micutii prea mult la san pentru a nu-i rasfata, sa-i lase sa planga fie “pentru a-si face plamani”, fie pentru ca “toti copiii sunt niste santajisti” si, intr-un final, sa nu exagereze cu perioada alaptarii, 1-2 ani fiind decretata ca perioada maxima acceptata.

Vorbim despre efectele alaptarii prelungite si niciunde nu am gasit date care sa demonstreze ca, urmand un process natural de intarcare, acesta ar dauna copilului, din contra.

Nu-mi fac iluzii ca aceste persoane vor accepta rezultatele unui studiu serios, dar sper ca mamele si tatii care trebuie sa ia decizia privind cresterea copilului lor vor da mai multa crezare unor oameni care s-au dedicat acestor studii si mai putin unor oameni care au devenit “experti” doar pentru ca au crescut 1-2 copii.

sofiOana Popa

Psiholog

Bibliografie:

  1. Wendy H. Oddy, Jianghong Li, Monique Robinson and Andrew J.O. Whitehouse (2012). The Long-Term Effects of Breastfeeding on Development, Contemporary Pediatrics, Dr. Öner Özdemir (Ed.), ISBN: 978-953-51-0154-3, InTech, Available from: http://www.intechopen.com/books/contemporary-pediatrics/the-long-termeffects-of-breastfeeding-on-development