Locul copiilor nostri este alaturi de noi!

Copilul crește, se dezvolta și respiră prin dragostea și atenția ce i se oferă.
Copiii noștri vor fi cărțile noastre de vizită când vor crește. Iar un copil care se bucură de dragostea, prezenta și comunicarea cu părinții săi, acela va fi un copil stabil emoțional, sigur pe el si ferm în luarea deciziilor. Nu te lăsa influențată emoțional de nimeni, nici măcar de proprii părinți… deoarece fiecare stare a ta copilul o simte și îl afectează mai devreme sau mai târziu.
Tu ești singura în măsură sa-ți asculți copilul, ești singura care comunici din prima clipa cu el și il poți înțelege cel mai bine… Este o senzație pe care multe mame nu o înțeleg din varii motive (lipsa de interes, parinte de ocazie, lipsa de timp etc.).
Acesti 2 ani care ni s-au oferit ca sa stam acasă nu sunt un moft, ci o muncă continuă și trebuie profitat de ei din plin, daca mămicile vor ce este mai bun pentru copiii lor. Continuă sa faci ceea ce simți că este mai bine pentru voi… Nu are dreptul nimeni sa te judece, fiecare sa-si aplice propriile păreri și opinii pe copii lor.

bebe pupat

Am primit și eu o mulțime de sfaturi după părerea mea sadice.. de exemplu: sa-mi las copilul să urle în pătuț și 2 ore dacă este necesar. doar ca să doarmă în pătuț.
Insă un copil dacă vrea să fie lângă părinții lui înseamnă că îi lipsește ceva și doar lângă părinții lui se simte în siguranță și în special lângă mama lui.
Toată lumea a devenit expertă în creștere copiilor începând de la fete până la bărbați de vârsta a treia, sunt persoane „experte” care nu au stat singure cu un copil nici măcar 24 de ore… însă se înghesuie la dat sfaturi.
Fiecare mamă și fiecare dintre noi ne asumam responsabilitatea de părinte. Dacă greșim, tot noi suferim… iar dacă nu, este meritul nostru.
Copilul cât este mic are nevoie de părinți cel mai mult, apoi, dupa ce crește și are și el copii… în zadar mai vrem și noi sa ne facem utili că atunci avem noi nevoie de ei.
Legat de concediu… mi se pare foarte normal ca atunci când se pleacă să meargă și copilul, pentru a putea profita de starea de relaxare și de psihicul odihnit al părinților săi, ca atunci când suferă ca părinții sunt stresanți, nervoși sau obosiți… Insă de obicei părinții care nu-si iau copiii cu ei in concediu, sunt acei părinții care nu acceptă ca familia lor s-a mărit și nu ei sunt pe primul loc.

Edwina Voina

Anunțuri

Alaptarea: mai mult decat hrana

10291224_10152437326478398_6255328724415659083_n

 

 

Alaptarea e mai mult decat hrana…
Ce intelegem noi cand spunem asta?

 

 

Hai sa vedem cum suna daca reformulam. Suna altfel cand spunem ca alaptarea nu e NUMAI hrana? Ca sanul nu e identic cu un biberon? Ca sanul nu doar livreaza lapte cum face un biberon cu lapte praf?

Ca alaptarea inseamna contributie la formarea sistemului imunitar al bebelusului?

Ca alaptarea inseamna o relatie de dragoste intre mama si bebelusul ei, „doua persoane care se iubesc mult” cum zice dr. 10408734_10152397944963329_8490907998763592295_nNewman?

Daca intelegem cu adevarat ca alaptarea e mai mult decat hrana, atunci iata cum se traduce un argumentul de genul:

„E ok sa intarci daca nu mai vrei sa alaptezi. Nu trebuie sa fie o corvoada pentru tine.”

= e ok sa nu mai vrei o relatie de iubire si afectiune intre bebelusul tau si tine. Nu trebuie ca dragostea pentru bebelusul tau sa fie o corvoada pentru tine. Nu trebuie ca mangaierea, alinul si confortul, siguranta pe care o oferi cand e bebelusul tau la san, sa fie o corvoada pentru tine.

= e ok sa nu mai vrei sa ii oferi anticorpi – celule vii, factori imunologici – bebelusului tau. Nu trebuie ca oferirea anticorpilor sa fie o corvoada pentru tine. Nu trebuie ca protejarea bebelusului de diverse boli sa fie o corvoada pentru tine.

Cum suna tradus asa?

Exact aceste doua aspecte sunt cele mai ignorate de rude, prieteni, chiar cadre medicale. Perceptia tuturor e ca nu-i nicio problema sa intarci brusc. Niciuna. La o adica inlocuiesti un lapte cu alt lapte si un san cu un biberon. Corect? Gresit… nici macar la nivel de lapte nu exista termeni reali de comparatie intre laptele matern si altul. Niciun alt lapte formula nu e viu ca laptele matern.

10338321_705368052852861_9122140249852342321_nApoi este ignorat bebelusul/copilul. Nu conteaza ca el tanjeste dupa alaptare, nu conteaza ca el sufera si plange dupa san, pentru exact aceste trei mari functii fundamentale pe care le indeplineste alaptarea. Azi primeste san, maine gata, nu mai primeste, s-a incheiat totul.

Nu, conteaza ca adultul nu mai vrea. Conteaza ca mama e presata, e influentata, nimeni nu intelege complexitatea alaptarii (nu discutam de cazuri medicale – desi si astea sunt rare in care nu se mai poate alapta, nu discutam de momentele grele prin care toate trecem si ne vine sa renuntam, dar prindem din nou puteri, luptam si mergem inainte).

Daca ni se pare ca asta e exagerare, sa ne uitam la bucuria din ochii copiilor cand ne cuprind cu manutele si se agata de san, cand plang ca-i doare ceva, sunt bolnavi si se cuibaresc la san linistindu-se instant, hai sa-i ascultam pe copilasii mai mari cum vorbesc ei despre tzitzi si lapte de la mama.

Alaptarea inseamna atat de mult. E de o complexitate deosebita. Data viitoare cand ne vine sa ne gandim la noi, sa ne oprim sa ne gandim la ei, la copiii nostri. La hrana, dragoste si viata.

10334461_766649540042631_9212015273249703949_n

Adina Branici

Cugetarea saptamanii – O dimineata perfecta

A supt, a bombanit, s-a agitat, am facut dus si cand m-am intors a supt iar. Acum se agita in somn, rade de-a dreptul, da sa se ridice/ rostogoleasca/sa plece! Si rade cu hohote! Ceva minunat se intampla in visul ei si la mine in brate. Au trecut deja prea repede unsprezece luni. Fiecare zi in sine trece extrem de incet dar lunile zboara ca vantul de pusta. Ma uit la fiinta mica si ma bucur ca am avut de partea mea cea mai tare echipa din lume si cele mai fenomenale femei posibile-mamicile din Alapteaza! Din primele saptamani au fost cu noi pe cale si ne-au netezit-o cu sfaturi, cu vorbe bune si blande, cu iubire, cu informatii, cu umar de sprijin si real si virtual. Si purtate de mana de asa oameni extraordinari, incet si sigur am crescut! Amandoua! Ne-am poticnit pe traseu, nu suntem perfecte, dar stiu ca sunt cea mai buna mama posibila pentru fiica mea, iar ea e suflet din sufletul meu si viata din viata mea si carne din carnea mea si muuuult laptic din sanii mei si e EA. Ne-am poticnit si am pornit mai departe. Ne-om mai poticni pe parcurs, om mai face greseli, dar mergem lin si frumos pe drumul asta de ajuns oameni si sper sa ma ridic la inaltimea provocarii. Pentru ca deocamdata zic eu am ales bine: alaptare exclusiva sase luni si extinsa pana la autointarcare, diversificare si autodiversificare, parenting securizant (attachement parenting un mod de viata ce corespunde perfect mintii si sufletului meu), dormit impreuna, purtarea bebeului. Stiu ca puteam oricand face alta alegere. Stiu ca laptele praf nu e satana, ci un ajutor real pentru femeile care cu ADEVARAT nu pot alapta din motive medicale, nu de mit si de aberatie traditionala romaneasca. Dar daca ai lapte – si nu vad niciun motiv pentru care sanatoasa sa fi sa nu ai – cum sa nu ii oferi copilului sanul care pe langa hrana inseamna si iubire, incredere, confort, alinare si multe altele? Ca sa dorm cat tata ii da biberonul? O fi timp de somn cand va creste si uite cat de repede creste! Prea repede… Asa ca dintr-un colt de suflet, ala care s-a pastrat intact si care imi asigura zilnic forta necesara sa zambesc din nou si sa ma inham la cea mai coplesitoare si plina de satisfactii slujba din univers, privesc plina de optimism, de incredere, de iubire si spun pentru a infinita oara: bine ai venit in univers pui de om! Fie ca intreaga lume sa ti se astearna la picioare, sa fii OM si sa te bucuri deplin de tot ce inseamna viata!

Luminita Maleskov

Tatal si alaptarea bebelusului

Taticii au un rol esential in buna desfasurare a relatiei de alaptare intre mama si bebelus. Ei sunt suporteri, sunt confidenti si sunt ajutoare de nadejde.

Beneficiile alaptarii:

  •  Laptele matern e singura hrana naturala destinata copilului tau.
  •  Alaptatul protejaza copilul impotriva infectiilor si a bolilor mai mult decat formula.
  •  Laptele matern asigura beneficii copilului dar si mamei.
  •  E gratis.
  •  E la indemana oriunde si oricand copilul tau cere hrana.
  •  E la temperatura perfecta.
  •  Ajuta mama sa slabeasca dupa nastere.
  •  Laptele se schimba si se adapteaza in decursul unei mese sau in decursul lunilor.

Alaptarea- cel mai bun start in viata pentru bebelusul tau

Bebelusul are dreptul sa fie alaptat iar alaptarea e o alegere ce tine de ambii parinti. Studiile arata ca laptele matern nu e doar hrana ci si medicament:

Bebelusii sunt protejati impotriva:

– infectiilor orl si ale tractului respirator superior;

– diaree;

– gastroenterite si infectii ale tractului digestiv;

Alaptarea scade riscul bebelusilor de:

– diabet;

– eczeme, astm si alergii;

– malocluzie si deformari ale danturii;

Mamele care alapteaza au risc mai scazut de:

– cancer mamar;

– cancer ovarian;

– osteoporoza;

– depresie postpartum;

Cum poti ajuta tu, ca tatic?

Bebelusii iubesc sa fie tinuti in brate si sa auda vocea taticilor lor. Chiar daca nu poti ajuta cu hranirea efectiva a bebelusului, ai o multime de alternative pentru a ajuta in primele zile si de a creea o legatura unica tata-bebe:

  • Tine-ti bebelusul in brate, canta-i, spune-i povesti, leagana-l, plimba-l, saruta-l si mangaie-l;
  • Schimba-i tu scutecele si ocupa-te de baia bebelusului;
  • Fa-i un masaj delicat;
  • Tine-ti bebelusul pe pieptul gol pentru contact piele pe piele. Nepretuit!
  • Poarta-ti bebelusul la plimbare intr-un sistem de purtare sanatos (pentru nou nascuti: wrap, sling, unele SSC-uri)

 Relatia cu partenera si intimitatea

Unii barbati se ingrijoreaza ca alaptarea va afecta relatia cu partenera. Totusi, alaptarea nu e nevoie sa fie o bariera intre doi parteneri care se iubesc. Mamicile pot sa isi piarda interesul pentru intimitate dupa nastere, indiferent daca alapteaza sau nu. Cu rabdare si intelegere relatiile intime se pot relua in ritmul convenit de ambii parteneri.

Alaptarea si adormirea bebelusului inainte de a deveni intimi poate sa ajute la relaxarea mamei si introducerea in atmosfera. Sanii partenerei pot sa fie usor sensibili datorita alaptarii, asa ca delicatetea este necesara.

Sprijinul tau este important!

Alaptarea este modul natural de a ne hrani bebelusii, dar este o arta care se invata si primele saptamani pot sa fie foarte intense pentru mama. Tentatia de a renunta este mare si rolul tau este esential.  Ce poti sa faci:

  • Ai grija ca mama si bebelusul sa fie in siguranta, comozi si sa aiba la indemana tot ce au nevoie (un pahar cu apa, o perna, o patura, o gustare, ceva de citit etc)
  • Organizeaza intalnirile cu rudele si prietenii care vor sa va felicite si sa cunoasca bebelusul, astfel incat sa nu fie prea solicitant si stresant pentru partenera ta.Explica-le in linii mari importanta alaptarii pentru voi si nevoia de intimitate pe care o simtiti la inceput de drum. Cu siguranta vor intelege!
  • Poti sa ajuti la treburile casnice sau chiar sa preiei datoriile vechi ale mamei (curatenie, spalarea vaselor, gatit) astfel incat mamica sa poata sa se concentreze exclusiv pe alaptat.
  • Tu esti suporterul numarul unu al mamei, ajut-o cand ii e greu fara sa o indemni spre formula de lapte praf. Ascult-o si cauta ajutor competent (online, pe grupuri de suport, in carti, contactand un consultant sau un consilier in alaptare). Ai incredere in ea si in copilul tau, nu asculta sfaturile neinformate (dar mereu bine intentionate!) ale rudelor sau prietenilor.

Ajuta cu hranirea bebelusului!

Nu, nu vei putea sa alaptezi copilul in locul mamei, dar vei putea sa incurajezi alaptarea la cerere si exclusiva pentru a asigura cantitatea optima de lapte pentru copilul tau.  Pentru aceasta:

  • alaptarea la cerere e esentiala. Cu cat mama alapteaza mai des (chiar si din jumatate in jumatate de ora) cu atat se va produce mai mult lapte pentru bebelusul tau, indiferent daca e noapte sau zi.
  • perioadele lungi intre supturi (3-4 ore) scad productia de lapte si submineaza alaptarea pe termen lung. Asa ca la primele semne de foame, incurajeaza-ti partenera sa alapteze.
  • Daca sunteti in parc, la restaurant, la medic, la cumparaturi, incurajeaza-ti partenera sa alapteze bebelusul atunci cand acesta cere, fara sa isi faca griji de lumea din jur. E important sa alapteze atunci cand bebelusul cere!
  • Primele 6 luni de viata bebelusul nu are nevoie de apa, ceai, suc, pireuri sau alte alimente in afara laptelui matern. Poti sa multumesti sfaturilor si sugestiilor prietenilor si ale rudelor si sa aperi dreptul copilasului tau la alaptare exclusiva, refuzandu-i politicos.

Sfaturi de la tatici: 

Rudi :Gandeste-te ca e si copilul tau, indeamn-o si sustine-o sa alapteze cat de mult, situatia n-o sa dureze chiar o vesnicie, desi asa pare. Marcel: Fii serios, alaptatul e mai ieftin, nu cumperi lapte praf. Daca nu se satura bebe? Se satura! Tu trebuie sa te bagi cat mai putin in deciziile legate de alaptare ale nevestei.

Zoltan: Vezi-ti de treaba! Nu alaptezi tu, nu? Mai bine spala vasele!

Dani: Incurajeaz-o  sa lase pompa si biberonul ca o sa piarda laptele, sotia mea nu i-a dat deloc biberon si a invatat sa suga singur. Chiar daca e greu si consuma mult timp si energie, vrei sa ii oferi copilului tau tot ce e mai bun, nu? Ai timp o viata intreaga sa ii dai mancare cu E-uri. Daca sotia mea si-a dorit cu adevarat a reusit sa alapteze, incurajeaz-o si tu pe a ta!

Mugurel: La primul copil, imi inghetasera mainile iarna in apa tot spaland biberoanele ( le sterilizam la rece in solutie speciala…si apa era ca si gheata). Ma trezeam dimineata, noaptea, Doamne, ce chin, nu-mi vine a crede cat este de usor acum si de comod si pentru mine, si pentru mami! Pur si simplu ma topesc de dragul lui cand il vad cum suge. Are tata un baiat tare sanatos, puternic si si istet …pai cum sa nu fie asa daca a supt atat de mult timp de la mama lui?

Ermano, 60 ani:  Dupa nastere: sa fii mai calm decat in timpul sarcinii pt ca e nevoie mare de tine. Incearca sa o ajuti in treburile casnice, sa o sustii in toate. Si cu privire la alaptare: este lapte pentru doi!  Sa iti tii in brate acum copilul cat e mititel… Ca la 18 ani nu-l mai tii si nu-l mai apuci….

Adi, 36 ani : Nu mai da banii aiurea pe sterilizatoare, biberoane, suzete, ajut-o sa alapteze la cerere chiar si in perioade de puseu de crestere. Dupa nastere e mai greu, partenera ta poate va plange si se va enerva din orice. Tu du-i de mancare, fa curatenie si nu comenta!

Adrian, 29 ani: Nu exista „nu am lapte suficient” sau „nu e bun”. Fiica mea cand am ajuns acasa nu manca decat lapte formula, pana a pus sotia mea piciorul in prag si a zis „gata cu biberoanele !” Tu fa cum doreste ea, inveti sa faci mancare, sa speli vase si daca vrei sa asculti sfatul meu nu mai da banii pe patut, oricum o sa dormiti toti impreuna ”

Adrian, 31 ani: Incearca sa muncesti de pe acum sa nu lipseasca nimic la bebe si pt cand e mai mare, fa ce zice partenera ta pentru ca la inceput e mai sensibila,  nu o lasa singura cu musafirii, o bombardeaza cu idei nepotrivite despre cum sa isi creasca copilul, ea stie cel mai bine si nu are nevoie de presiuni.

Alexandru:  Renunta la ideile preconcepute, citeste,  informeaza-te, nu asculta de cucoane care „n-au avut lapte“ și sustine-o de la început, în timp ce ea își smulge părul din cap ca nu se descurca.  Bucura-te ca bebelusul tau primește ce e mai bun. Dacă argumentul ăsta nu e suficient, gândeste-te  și la partea financiară și la faptul că a doua zi vei fi mai odihnit la serviciu, pentru că nu te trezești să pregătesti biberoane, iar soția va fi și ea mai odihnită, pentru că e mai simplu cu sanul.

Alexandru: Daca te indeamna cineva sa ii dai apa sau ceai, sa ii refuzi politicos: nu, nu are nevoie, e alaptat exclusiv.

Virgil ,35 ani : Profita din plin de apropierea cu bebelusul tau pentru ca nu intalnesti un alt  parfum mai pur si mai dulce ca al lui.

Jared, 35 ani: Dormi cu copilul tau, tine-l in brate cu orice ocazie, trateaza-l ca si pe egalul tau, nu ca si pe un extraterestru. Nu se va intampla nimic rau atata timp cat ii raspunzi prompt nevoilor.

Laurentiu, 33 ani : Fii informat despre beneficiile alaptarii, ajuta si sustine-ti partenera, incurajeaza-ti prietenii fara copii sa devina parinti. Sustine-o cand apar conflicte pe tema alaptarii. Iubeste-ti familia.

Florin, 33 ani : Asista la nastere, ia-ti un sistem de purtare ergonomic, dormi cu copilul, in loc sa dai bani pe gadgeturi plateste o nastere la o clinica privata unde sa poti sa stai langa sotie si copil. Sustine-ti sotia sa alapteze cat doreste copilul, ajut-o sa apeleze la o moasa sau un consilier in alaptare ca sa aiba un start bun in alaptare.

Stefan, 30 ani: despre sarcina: sotul este sprijinul viitoarei mamici, trebuie s o ajute in absolut orice de la facut mancare, curatenie pana la a-i asculta a o mia oara temerile legate de venirea lui bebe. Alaptarea e cel mai normal lucru: sa ti vezi copilul la sanul mamei, ofera hrana, protectie, iubire, las-o sa-l tina la san cat doreste, nu mai da banii pe prostii, chimicale, sanul e tot ce i trebuie unui copil, chiar si pe termen lung.

Articol realizat de Silvia Nicoara si minunatii soti ai unor mamici de pe Alapteaza!

Riscurile intarcarii bruste

Alaptarea si incetarea ei au fost vazute din negura timpurilor ca si ceva natural, normal, de care sa se bucure si pe care sa le pretuiasca atat mama cat si copilul. Intarcarea e un proces care incepe cu introducerea primelor alimente solide, in jurul varstei de 6 luni (conform OMS) si se incheie de preferabil undeva dupa varsta de 2 ani, cand atat mama cat si copilul sunt pregatiti sa treaca aceasta piatra de hotar.

Ce recomanda marile organizatii si societati occidentale cu privire la timpul si modul in care bebelusii ar trebui alaptati:
-Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptarea exclusiva (fara suplimente ca apa, ceai, sucuri, pireuri, cereale) a bebelusilor pana in jurul varstei de 6 luni. La 6 luni, alimente solide ca legume si fructe vor fi introduse in alimentatia bebelusului concomitent cu alaptarea sa pana la 2 ani sau mai mult;
-Societatea Canadiana de Pediatrie, Dieteticienii Canadieni, Sanatate Canada (Health Canada) recomanda alaptarea exclusiva pentru cel putin 4-6 luni de la nastere, completata pe urma cu alimente complementare, si continuata pana la 2 ani sau mai mult;
-Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie (ACOG) recomanda alaptarea exclusiva timp de minim 6 luni (in contextul beneficiilor asupra sanatatii mamei);

-Asociatia Americana de Pediatrie (AAP) si Academia Americana a Medicilor de Familie (AAFP) de asemenea recomanda alaptarea exclusiva primele 6 luni, continuand, concomitent cu introducerea alimentelor solide, alaptarea pana la cel putin prima aniversare a bebelusului si dupa;

Societatea moderna ne face sa privim intarcarea ca un moment dintr-o zi x, cand mama spune STOP alaptarii, copilul sufera cumplit pierderea, ba chiar mama refuza sa ii fie alaturi copilului in acceptarea suferintei, a emotiilor grele pe care acesta la simte, parasind pentru cateva zile caminul familiei. Cam asa am ajuns noi, oamenii secolului 21 sa vedem intarcarea.
Dar chiar asa trebuie sa fie? Care sunt riscurile la care se supun atat mama cat si copilasul in cazul unei intarcari bruste?

Riscurile pentru mama:
1. angorjarea sanilor, dureri puternice in sani, sani foarte plini. Desi copilul nu mai suge, sanii continua sa produca lapte zile, saptamani chiar si luni dupa ultimul supt. Daca laptele nu este scos din sani, cat sa se detensioneze acestia, creste riscul blocarii unor canale, blocaje care pot degenera cu usurinta in mastita sau chiar abces.
2. nevoia de a se mulge pentru a detensiona sanii, pentru a usura durerea se concretizeaza in timp investit in muls in loc de timp petrecut cu copilul.
3. creste incidenta cancerului la san, cancerului ovarian, dificultate in pierderea greutatii acumulate in timpul sarcinii, diabetului de tip 2 si sindromului metabolic (Meta-analiza realizata de Agentia de Calitate si Cercetare in Sanatate AHRQ)
4. dificultate de a-si lua copilul in brate din cauza durerilor de sani. Uneori sanii plini de lapte dor atat de tare incat efectiv mama nu se poate ocupa de copil, iar in perioada de intarcare este esential ca mamica sa ofere extra atentie si momente tandre copilasului, astfel ca acesta sa gaseasca modalitati noi de conectare cu mamica lui, altele decat suptul.
5. stare emotionala de doliu, suparare, anxietate, insomnie. Chiar stari depresive, cauzate de scaderea nivelului de prolactina, hormon al alaptarii, care da o stare de bine, de fericire in perioada alaptarii si ajuta la odihna mamei.
6. invinovatire (mai ales cand bebelusul sugea frecvent iar in urma intarcarii cere frecvent san). De cele mai multe ori mamele aleg sa isi intarce copilasii mai devreme decat si-ar dori ei din cauza presiunii familiei, sfaturilor nepotrivite ale prietenilor, parerilor negative ale colegilor de la munca, sfaturilor unor medici sau alte cadre medicale dezinformate sau slab informate cu privire la alaptare. Astfel mama simte sentimente contradictorii si se invinovateste pentru suferinta cauzata copilasului.
7. nevoia de a gasi noi alternative la adormire, la calmarea unor suparari, la readormirea copilului in timpul noptii. Orice mama care alapteaza un copilas va spune fara urma de indoiala ca sanul este cel mai bun antidot pentru o durere (o cazatura, eruptii dentare, otita…) dar si cel mai bun si eficient “somnifer”. Inlocuirea suptului cu alte ritualuri de adormire, implicarea taticului in pregatirea pentru somn, citirea unei carti, pot sa inlocuiasca alaptarea dar implica mai multa logistica si energie din partea parintilor, pe cand adormirea la san este atat de simpla.
8. pierderea celui mai simplu mod de hranire a bebelusului, de hidratare a unui copil bolnav, de asigurare a unei hrane sterile si mereu la indemana. Multe mame care au trecut prin diferite boli cu bebelusii sau copilasii lor sustin ca acestia refuzau orice aliment, medicament, sirop sau bautura, dar acceptau sanul. Astfel ele aveau atuul laptelui matern ca siguranta ca puiul lor nu se deshidrateaza, nu e flamand si ca va trece cu cele mai optimiste sanse peste boala. O mama care alapteaza nu risca in cazul unei intarzieri in aeroport, in cazul unei inzapeziri sau alte situatii extreme, sa ramana fara mancare pentru copilasul ei.
9. pierderea unui timp de calm, de odihna, de relaxare unu la unu, mama-copil.
Indiferent de felul si momentul in care o mama a ales sa intarce copilul sau sa-l lase sa se intarce singur, amintirea momentelor in care era cu el la san sunt pretioase, amintiri dragi, care nu pot fi comparate cu nicio alta experienta. Timpul petrecut la san e timp de relaxare, de liniste pentru mama dar si pentru copil, de conectare cu copilul (mai ales in cazul unui copilas nazdravan peste 1 an, care e mereu pus pe sotii!)

Riscurile pentru bebelus:
1. risc crescut de infectii (explicatia consta in faptul ca celulele plasmatice din arborele bronsic al mamei si din intestin, migreaza in epiteliul mamar si produc anticorpi de tip IgA specifici antigenelor din imediata apropiere a diadei mama-copil, oferind protectie specifica impotriva agentilor patogeni din mediul mamei)
-infectii ale tractului respirator inferior (riscul de spitalizare din cauza infectiilor tractului respirator inferior este de 3,6 ori mai mare pentru copilasii hraniti cu formula decat cei alaptati cel putin 4 luni de viata)
-gastroenterite (un copil pe formula sau cu o hrana mixta de lapte praf si lapte matern e de 2,8 ori mai predispus sa dezvolte o gastroenterita decat colegii lui alaptati exclusiv)
-otite ( aproximativ 44% dintre copii vor avea cel putin un episod de otita medie in primul an de viata, riscul pentru copilasii hraniti cu formula este dublu fata de cei hraniti cu lapte matern pentru mai mult de 3 luni)
-pneumonie
2. risc crescut de obezitate infantila, diabet de tip 1 si 2 (de 1,1-1,3 ori mai predispusi spre obezitate sau diabet de tip 2 copilasii hraniti cu formula), leucemie (de 1,3 ori risc mai crescut pentru copilasii hraniti artificial), sindromul mortii subite (hranirea cu formula creste de 1,6-2,1 ori pericolul de sindrom al mortii subite), dermatita atopica (risc de dermatita atopica de 1,7 ori mai crescut pentru copilasii hraniti mai putin de 3 luni cu lapte matern exclusiv)
3. in cazul prematurilor, lipsa laptelui matern este asociata cu riscul crescut de enterocolita necrozanta (lipsa alaptarii in cazul prematurilor creste de 2,4 ori riscul ca acestia sa faca enterocolita necrozanta)
4. nu mai primeste anticorpi si celule vii prin laptele matern
5. in caz de boala rareori un bebelus refuza sanul, dar un bebelus pe formula sau doar pe solide va refuza deseori hrana, spre disperarea mamei
6. suptul la san nu inseamna doar hrana ci si confort, de multe ori un bebelus intarcat brusc va avea nevoie de suzeta pentru confort sau va incepe sa isi suga degetul, in timp ce un copil lasat sa se auto-intarce poate sa depaseasca anii copilariei fara a suge deget sau suzeta
7. un bebelus intarcat prea repede este supus la risc crescut de alergii
8. pierderea confortului si a apropierii, a atasamentului creat prin relatia fizica si psihica de alaptare
9. pierderea efectelor benefice asupra sanatatii psihice si a dezvoltarii armonioase ale copilului prin alaptarea indelungata. (K.B. Walant:Creating the Capacity for Attachment: Treating Addictions and the Alienated Self)

Diferite abordari ale intarcarii bruste cuprind scenarii ca: luarea unui concediu fara copilas, aplicarea de alifii, creme, ardei iute sau alte substante cu gusturi puternic neplacute pe san, colorarea sanilor cu desene inspaimantatoare, oprirea irevocabila a accesului copilului la san, lasandu-l sa planga neoprit si altele. Le vom lua la rand si vom observa de ce aceste metode de mai sus dau gres desi sunt atat de populare si ne sunt recomandate atat de usor de catre rude, vecini, medici, prieteni… (cu cele mai bune intentii!)

Intarcarea cat timp mama si tata merg intr-un concediu fara copilas.
In articolul despre cum se poate termina intr-un mod frumos, respectuos, alaptarea, scriam ca momentul intarcarii nu este cel mai potrivit pentru a-ti lua o vacanta departe de copil, intarcarea fiind o etapa importanta in viata copilului tau. Chiar asa e, dar aceasta practica e foarte populara si foarte frecvent recomandata. Poate ca mama vede concediul ca o separare de copil, fiind capabila sa priveasca poza de ansambul, dar pentru copilas, care traieste prezentul, fara a fi capabil sa proiecteze scenarii in viitor, este pur si simplu un abandon inexplicabil, o pierdere. Un dezavantaj al acestei practici o constituie faptul ca un concediu de o saptamana nu garanteaza ca la intoarcere copilul chiar nu va mai cere sa suga. Deci se poate sa fie o saptamana de tristete pentru copil dar si fara rost!
Un studiu in Tanzania, unde aceasta abordare asupra intarcarii e frecvent intalnita, arata o corelatie semnificativa intre malnutritie si separarea de mama in timpul intarcarii. Pierderea dragostei mamei, lipsa atentiei, lipsa contactului fizic, lipsa supravegherii cu dragoste in timpul meselor pot duce cu mare usurinta spre malnutritie, mai ales in tarile slab dezvoltate, unde malnutritia este o mare problema. (E. Schmutzhard, W. Poewe, F. Gerstenbrand: Separation from mother at time of weaning. A rarely discussed aspect of the aetiology of protein energy malnutrition)
Un copil sub 3 ani sufera pierderea mamei daca aceasta lipseste mai mult de 10 minute, o ora, jumatate de zi, sau cateva zile maxim, are o toleranta specifica varstei sale in care absenta mamei va fi trecuta cu vederea. Un bebelus vazand ca mama lui nu se intoarce, o va jeli, va fi inspaimantat, instinctul spunandu-i ca nu va putea supravietui fara mama sa. Bebelusul va fi nevoit sa isi oranduiasca viata fara mamica lui, lucru greu de realizat cand starea lui emotionala si psihica e zdruncinata de socul lipsei mamei. Chiar si pentru un adult matur fizic cat si psihic, socul pierderii persoanei iubite, a unui parinte sau a unui prieten drag, duce nu de putine ori la dezechilibre emotionale puternice, actiuni pripite, depresii. Astfel copilasii mici parasiti de mamica vor dezvolta diferite mecanisme de aparare, de linistire, unele nedorite de adult, pentru a face fata noii situatii (leganat puternic, supt agresiv al degetului, ticuri nervoase, tras de ureche, par, smuls par si multe altele). Pentru mai multe detalii despre exemple de reactii ale bebelusilor si copilasilor la absenta mamei, vedeti capitolul 1, Trauma si Pierderea din “Pierderea” de John Bolby.
Tot psihanalistul J Bolby observa ca intreruperea brusca a relatiei cu mama, prin plecarea de acasa, lasarea copilului la bunici o perioada indelungata, poate crea o ruptura in atasamentul copilului si poate lasa traume pe termen lung. Asadar intarcarea prin abandon poate cauza multe afectiuni psihologice pe care mama nu le ia in calcul, dar, poate, daca ar stii despre riscurile lor, ea ar evita o astfel de abordare agresiva cu privire la intarcare.

Aplicarea de substante iuti, amare, rele la gust pe san
O metoda de intarcare raspandita pe intreg mapamondul, dar de multe ori dureroasa, atat pentru mama cat si pentru copil (ardei iute- au!).
Ca parinti, dorim sa crestem copilasi care sa aiba incredere in noi, care sa comunice cu noi, care sa aiba la randul lor incredere in ei insisi. Ca un copil sa deprinda incredere in fortele proprii, trebuie sa aiba o baza solida la care sa se intoarca pentru reasigurare: mama sau tata. Daca sanul dulce al mamei, care pana atunci ii oferea toata dragostea, linistea si increderea de care avea nevoie, devine brusc acru, amar, iute, increderea copilului se zdruncina profund, doar el stiind ce poate sa fie in sufletul lui cand cel mai drag loc de “adapare a sufletului” ii provoaca repulsie, teama.
Cu aproape 2000 de ani in urma, Soranus, medic grec, si-a exprimat dezaprobarea cu privire la asemenea practici barbare, sustinand ca efectul unei astfel de schimbari bruste in relatia cu sanul este unul negativ asupra copilului din punct de vedere psihic, dar poate avea si efecte fizice grave asupra unui copil de altfel sanatos (dureri de stomac sau alte boli). Iar in 1664, Anne Bradstreet nota despre intarcare in “Meditatii” ca unii copii nu se intarca, oricat mustar si-ar pune mamele pe sani, ei sugand in continuare cu tot cu mustar.

De asemenea, aplicarea unui bandaj sau a unor culori pe san, ca sa sperie copilasul, poate creea sentimente de vinovatie greu de suportat de un copil, care il pot urma tot restul vietii, sau spaime, lipsa unei baze sigure in mama sa.

Lasarea copilului sa planga pana la epuizare
Copilasii plang din diferite motive, aici nu discutam despre plansul fiindca isi doreste o inghetata, a 3-a pe ziua de azi, sau plansul cand nu il lasam sa loveasca alt copilas sau pe noi. Mai ales in cazul copilasilor peste 1 an, o zi obisnuita implica si unele frustrari, deseori exprimate si prin plans. Ne referim la ignorarea plansului disperat al unui copil care cere sanul mamei, care cere alinare si caruia i se refuza acest lucru. Plansul copiilor e un mod eficient de comunicare a unei nevoi, e un mod de refulare dar si un mod de exprimare a neputintei de a fi inteles.
Ignorarea plansului unui copil il invata o lectie dura: atunci cand e mic, neajutorat si nu stie sa rezolve situatia in care e in niciun fel iar singura resursa ramasa e plansul, el tot nu va fi ascultat si inteles de catre parintii lui, singurii pe lumea asta in care isi pune toate sperantele.
Plansul neputincios al unui copil care doreste sa fie alaptat nu poate sa lase inima parintilor neafectata. Se stie, multe mame fiind dovezi vii, ca plansul unui bebelus produce eliberarea laptelui prin canalele lactofere. Unele mame auzindu-si propriul bebelus plangand sau chiar bebelusi straini, ajung sa isi ude tricourile cu lapte. Corpul nostru este creat in asa fel incat sa ne invete sa raspundem plansului unui bebelus prin alaptare. Poate din aceasta cauza suntem tentati sa lasam copilul bunicilor sau bonei si sa disparem intr-un concediu cat timp “furtuna de acasa” se dezlantuie, e prea greu de suportat acest plans. Pretul iresponsabilitatii noastre cu privire la o etapa atat de importanta in viata copilului nostru va fi platit, din pacate, de copilas, a carui incredere in parintii lui va fi puternic zdruncinata. Normal ca un copil isi va ierta mereu parintii, normal ca in ceva vreme episodul intarcarii va fi depasit, dar cu ce pret?

Uneori mama simte ca a atins o limita in relatia armonioasa de alaptare a copilului, uneori e nevoie ca viata mamei sa se imbunatateasca si aceasta imbunatatire nu include copilul, nu include alaptarea, dar nu trebuie sa excluda sau sa fie date uitarii nevoile copilului. Asadar intarcarea, daca este imperios necesara pentru imbunatatirea conditiei de viata a mamei, a conditiei psihice a unei mamici epuizate, extenuate, la limita, este de dreptul copilului sa fie realizata cat mai bland, cat mai atent legata de nevoile copilului, de varsta si capacitatea de intelegere a copilului. Totusi o mama care doreste intarcarea copilului pentru a-si rezolva anumite probleme ar trebui ajutata sa rezolve problemele in sine, abia apoi sa poata sa ia o decizie informata, la rece cu privire la motivatiile reale ale dorintei sale de a intarca. Sa nu uitam ca noi suntem adultii si avem responsabilitatea bunastarii fizice si psihice a copilului pe care il ajutam sa creasca. Sa nu uitam ca desi trebuie sa ne facem noua viata cat mai placuta, avem responsabilitatea vietii unui omulet, iar primii ani de viata sunt esentiali in dezvoltarea armonioasa a viitorului adult. Doresc tuturor parintilor ca ajunsi copiii lor mari sa fie mandri de felul in care au ales pentru copii si de faptul ca au fost onesti cu ei insisi.

Articol realizat de Silvia Nicoara
Bibliografie:
– Mothering your nursing toddler- Norma Jane Bumgarner
http://www.who.int/topics/breastfeeding/en/
http://www.artofbreastfeeding.com/?p=27
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2720507/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2812877/
http://www.cps.ca/documents/position/weaning-from-the-breast
http://breastfeedingresourcesni.wordpress.com/2011/08/02/risks-of-stopping-breastfeeding-before-mother-and-baby-are-ready/
http://kathydettwyler.org/detwean.html

Cugetarea saptamanii

Lapticul matern nu dispare peste noapte, nu se termina la 3 luni, nu se face apa chioara, nu se acreste daca mama sta la soare, nu constipa, nu anemiaza copilul, e servit la cerere, mai slab la inceput, mai gras la sfarsit, mai slab vara, mai gras iarna, nu-i la muls cat îi la supt, nu ingrasa bebele, ci sculpteaza mama, sustine nivelul prolactinei de-i servit si noaptea, nu-l transforma pe bb 1 in strigoi cand bb2 e pe drum, ajunge pentru un tandem, si-i da clasa celui praf!

Mihaela Cioboata

CAUZE MEDICALE REALE DE LACTATIE SCAZUTA/INSUFICIENTA

“We help you try. We do whatever it is we can to help. And in the percentage where nothing helps, in primary lactation failures, we say, ‘It’s okay for you to say uncle.’ We cry with them. [Imagine] the relief on women’s faces, on their cheeks, when they find out that there was a real reason they struggled, that they were not failures.” Corky Harvey, MS, RN, IBCLC, The Pump Station and Nurtury

CAUZE MEDICALE REALE DE LACTATIE SCAZUTA/INSUFICIENTA – O sinteza realizata de Cosmina Degan si Adina Branici

Este important sa recunoastem ca desi marea majoritate a femeilor pot sa alapteze, exista totusi femei care au o lactatie insuficienta. Procentul acestora se ridica undeva la 2-5%. Este insa mai important sa identificam cauzele, deoarece marea majoritate a femeilor care pot sa alapteze dar nu alapteaza ofera motive false.
Mai intai sa vedem cateva din motivele false mentionate de mame:

  1. nu am sfarcurile formate – au verificat asistentele (!),
  2. nu a venit decat foarte putin colostru la inceput, si asistenta mi-a spus ca asta nu-i lapte,
  3. nu am avut decat putin lapte (lipsa de informare cu privire la procesul de formare a laptelui, fazele de lactogeneza),
  4. nu reusesc sa scot cu pompa decat 5/10/20/50/x ml,
  5. nu se satura bebelusul,
  6. bebelusul se agita la san,
  7. strang de sfarc si nu iese nimic,
  8. nu reusesc sa ma mulg manual, iar daca scot ceva e doar apa,
  9. am facut proba suptului si e clar ca nu am suficient comparativ cu cat scrie pe o cutie de lapte praf
  10. am sani mici,
  11. bebelusul se trezeste des noaptea,
  12. bebelusul goleste un biberon dupa ce-l alaptez,
  13. bebelusul vrea non-stop la san,
  14. sanii sunt moi, fleasca, nu mai curg.

Scopul nostru este sa le incurajam pe acele mame care sufera din cauze reale, nu sa le blamam, iar prin identificarea motivelor reale sa incercam sa le oferim solutii si sprijin pas cu pas. O mama care-si doreste sa afle de ce se confrunta cu probleme ale lactatiei, sau de ce nu a putut alapta, este o mama care se afla pe drumul cel bun. Toate mamele isi iubesc copilasii indiferent de modul de hranire a bebelusului.

Acest articol prezinta motive medicale reale pentru o posibila lactatie scazuta, cu mentiunea ca in marea majoritate a acestor cazuri, o mama care-si doreste sa alapteze va reusi. In cele putine cazuri in care o mama chiar nu poate alapta, cu toata vointa ei, cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa-i fim alaturi.

Cauzele de lactatie insuficienta sunt de 2 feluri: hipogalactie primara si hipogalactie secundara.

I. Hipogalactia primara tine de starea fizica si hormonala a mamei.
Cauze de hipogalactie primara sunt: hipotiroidism, sindromul ovarelor polichistice, hipoplazie mamara, diabet, obezitate, retentie placentara, hipertensiune, anemie, chirurgie mamara, in special reductia mamara, mastita severa sau abcese anterioare, folosirea de anticonceptionale combinate.

1. cand cauzele hipogalactiei sunt de natura hormonala, acestea trebuie verificate si se recomanda un tratament adecvat, in special in cazul tiroidei si al ovarelor polichistice, si se poate alapta. Diagnosticul de sindrom al ovarelor polichistice se pune de multe ori foarte usor, e bine sa se ceara mai multe pareri pentru confirmarea diagnosticului. Si in cazul acesta, cu ajutor avizat, se poate alapta.
Mai multe despre sindromul ovarelor polichistice (PCOS):
http://kellymom.com/bf/concerns/mother/pcos/
http://www.lalecheleague.org/llleaderweb/lv/lvaprmay05p27.html

Cum se face testul pentru sindromul ovarelor polichistice:
http://www.breastfeeding-problems.com/polycystic-ovarian-syndrome.html

2. hipoplazia mamara reprezinta dezvoltarea incompleta sau insuficienta a glandei mamare. Este corelata cu sindromul ovarelor polichistice si alte tulburari hormonale. Ca si caracteristici: sani foarte foarte mici (e vorba de dimensiunea GLANDEI MAMARE, nu strict dimensiunea sanilor per ansamblu), sani de forma tubulara, foarte separati, cu putine vene, sani ce prezinta asimetrii mari si/sau areole bulboase.

Mai multe informatii despre hipoplazia mamara:
http://www.llli.org/llleaderweb/lv/lviss2-3-2009p4.html

Un podcast aici: http://motherloveblog.com/tag/breast-hypoplasia/

In cazul acesta exista insa suplimente care ajuta la stimularea lactatiei:

3. in cazul diabetului si al obezitatii, aparitia laptelui poate sa intarzie. La fel si la retentie placentara (fragmente ale placentei raman lipite de uter).
Este important de retinut de asemenea ca exista multe femei cu diabet sau care sufera de obezitate si alapteaza fara probleme. Atat femeile cu diabet cat si cele cu probleme ponderale, pot alapta, au lapte, chiar daca UNELE experimenteaza intarzierea laptelui. alaptatul este recomandat si in cazurile acestea, este foarte benefic si pentru mama.

4. in cazul chirurgiei plastice de marire a sanilor: poate afecta nervii si canalele, situatia mai dificila apare cand inciziile s-au facut in jurul areolelor si cand implantul este subglandular. Dar chiar si asa se poate alapta.

5. in cazul chirurgiei plastice de reductie: probabil nervii au fost afectati in mod sever. Sfarcul abia mai primeste stimulii, ca atare nu mai trimite creierului semnalul productie de lapte. Alaptarea este periclitata. Aici mai multe informatii despre interventiile chirurgicale mamare: http://www.llli.org/nb/nbsurgery.html

6. sindromul Sheehan poate sa apara cand mama are o hemoragie masiva la nastere (peste 500 ml la o nastere naturala si peste 1000 ml la o nastere prin cezariana). Hemoragia poate sa fie asociata cu retentia placentara. Hemoragia afecteaza glanda pituitara care secreta prolactina, hormonul implicat in procesul de lactatie. Acesta poate sa apara imediat dupa nastere, sau la catva timp. Un endocrinolog bun va putea pune un diagnostic corect. Una dintre solutiile pentru stimularea lactatiei ar fi utilizarea de exogenous prolactin, 2 studii vorbesc despre asta:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20718766
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21262884

II. Hipogalactia secundara, are de-a face mai mult cu bebelusul, relatia lui cu mama imediat dupa nastere, relatia cu sanul si probleme medicale ale bebelusului, care pot duce la o stimulare ineficienta a sanului, deci la o lactatie insuficienta.
Hipogalactia secundara poate fi consecinta unuia sau a mai multor factori, dintre urmatorii:

1. nastere (prea) intervenita, medical, medicamentos. La punctul acesta multe mamici se grabesc sa spuna ca au primit multe medicamente, perfuzii, etc. E important de stiut ca marea majoritatea a medicamentelor date in timpul nasterii sunt compatibile cu alaptarea. cu alte cuvinte, nu ar trebui sa fie o scuza.

2. confuzie san-tetina, refuzul sanului daca bebelusul a simtit altceva in gura in afara de san, mai ales la primul contact in viata extrauterina. O singura mentiune este necesara, aceea ca de fapt pentru bebelus nu este o confuzie, el stie ca-si doreste clar biberonul si nu sanul. In cazul acesta, se va scoate biberonul, uneori brusc, alteori gradual, incepand cu hranirea din timpul noptii si dimineata, si se va oferi doar sanul, memoria ultimului supt il va ajuta pe bebelus sa-si doreasca sanul. Contactul piele-piele intre mama si bebelus , purtarea bebelusului intr-un wrap, sau folosirea altor metode de hranire (SNS- sistem suplimentar de nutritie) va ajuta la readucerea bebelusului la san.

3. fren lingual scurt (ata limbii este scurta si nu trece peste gingii, ca atare bebelusul nu reuseste sa cuprinda frumos areola la atasare, si sa imbratiseze sfarcul cu limba sub forma de barcuta). Este o problema care de multe ori rezolvata printr-o interventie chirurgicala rapida, imbunatateste simtitor atasarea corecta la san, ca urmare si stimularea lactatiei. Procedura de taiere a atei:
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=336:tonguetie-release-rom&catid=26:video-clips&Itemid=63

De asemenea, se poate discuta cu cel mai mare specialist din SUA pe problema fraului limbii si a buzei , Dr. Lawrence Kotlow. site-ul lui e http://www.kiddsteeth.com. Raspunde la toate mail-urile, se poate scrie aici: http://www.kiddsteeth.com/contact_us.html#First_Name si poate confirma daca intr-adevar aceasta este diagnosticul. Odata identificat, se merge la un chirurg pediatru si se taie ata in cateva minute.

4. infectii. Acestea sunt tratate, iar daca copilasul nu poate fi pus la san, exista alte solutii pentru a stimula lactatia (mulsul, exista tehnici speciale pentru un muls eficient) si i se ofera bebelusului laptele muls, nu cu biberonul, ci cu seringa, canuta speciala cu bordura, sau lingurita.

5. anomalii anatomice, disfunctii orale (retrognatism, anchiloglosie, cheiloschizis – „buza de iepure” si alte fisuri).

6. supt slab si imatur. Se corecteaza cu usurinta, prin verificarea atasarii la san, prin pozitionarea corecta, prin invatarea a diverse pozitii de alaptare.

7. oboseala (hiper/hipotonie) si probleme respiratorii, (la faza cu oboseala, din nou mentionez ca prea usor se spune ca bebelusii obosesc la san si nu sug. Dar chiar daca obosesc si adorm, si e clar ca nu au mancat suficient – doar daca e clar ca nu au mancat suficient, prin urmarirea miscarilor de supt si pauze specifice de Barbie care indica inghititul, exista metode de trezire blanda, care sa-i ajute sa mai suga). Altfel nu se recomanda trezirea bebelusului.

Un exemplu aici:
http://www.youtube.com/watch?v=-hMkYIUnXG4&feature=youtube_gdata_player

8. prindere si pozitionare incorecta la san.

9. nerespectarea cererii de a fi hranit a bebelusului, cu impunerea unui program de alaptare. Alaptarea din 3 in 3 ore poate infometa bebelusul, care odata pus la san este foarte agitat, nu va dori sa suga, ca atare sanul nu va fi stimulat, si nu se va produce lapte suficient. Alaptatul din 3 in 3 ore sau orice alt program impus nu tine cont de nevoile bebelusului si nici de mecanismul de formare a laptelui. Bebelusul trebuie hranit la cerere, adica atunci cand bebelusul cere, cand cauta sanul cu gurita. Cea mai simpla metoda de aflare daca isi doreste la san, este ca mama sa-l puna la san, inainte sa inceapa sa planga de foame.

10. starvation jaundice – icter prelungit, in care bebelusul doarme mai mult, se hraneste putin, stimuleaza putin sanul. Mai multe informatii despre icter prelungit de forma aceasta:
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=79:breastfeeding-and-jaundice&catid=5:information&Itemid=17

si aici

http://kellymom.com/health/baby-health/bfhelp-jaundice/
http://www.drjen4kids.com/soap%20box/jaundice.htm

Hipogalactia secundara poate aparea singura, ca urmare a unuia sau a mai multor factori, dar poate aparea insotita si de hipogalactie primara.

De exemplu, o mama cu diabet care a suferit o reductie mamara, care a avut si o nastere complicata, cu un bebelus despartit de ea imediat dupa nastere, al carui fren lingual este scurt. In cazuri de genul acesta, precum si in altele, e cruciala identificarea tuturor factorilor, si aplicarea solutiilor, pas cu pas, pana la rezolvarea completa.

III. SITUATII EXCEPTIONALE IN CARE NU ESTE RECOMANDATA ALAPTAREA

  1.  un bebelus diagnosticat cugalactosemie, o boala genetic rara
  2. mama are tuberculoza activa, netratata
  3. mama este infectata cu virusul limfotropic al celulelor T umane I sau II
  4. mama este dependenta de droguri
  5. mama este sub tratament de cancer, chemoterapie in care sunt implicati agenti antimetabolici care interfereaza cu replicarea ADN-ului si divizarea de celule
  6. mama urmeaza un tratament cu radioterapie, desi de regula se recomanda doar o intrerupere temporara a alaptarii (ex. scan de tiroida cu I131)
  7. mama a fost infectata cu HIV*

*conform noului ghid emis de Organizatia Mondiala a Sanatatii, o mama care are HIV poate alapta daca are acces la medicamente antiretrovirale. Mai multe detalii aici:
http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2009/world_aids_20091130/en/index.html

http://www.blacktating.com/2009/12/new-recommendations-for-breastfeeding.html

8. diverse metode de diagnosticare. Mai multe info aici despre metode de diagnosticare:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1952588/
http://kellymom.com/bf/can-i-breastfeed/meds/radioisotopes/

Mai multe informatii despre situatii nerecomandate:
http://www.cdc.gov/breastfeeding/disease/index.htm
http://www2.aap.org/breastfeeding/policyOnBreastfeedingAndUseOfHumanMilk.html

Saptamana Mondiala a Alaptarii 2013

In perioada 1-7 August, in fiecare an, se sarbatoreste pe tot mapamondul Saptamana Mondiala a Alaptarii.

In acest an tema abordata este: „Sprijinul in alaptare: Aproape de mame” si subliniaza importanta consilierii directe in alaptare. Chiar daca startul in alaptare e unul bun, o mama are nevoie de sprijin adecvat in alaptare in primele saptamani si luni. Se observa o scadere in rata alaptarii exclusive dupa ce mamele inceteaza sa apeleze la vizitele si sprijinul oferit in maternitati. Aici apare rolul esential al societatii, al comunitatii in care femeia care alapteaza se afla, al familiei. Totusi, intr-o lume urbanizata, sprijinul mamei e necesar sa fie asigurat si de oameni din campul medical, moase, medic de familie, consultanti in alaptare, consilieri in alaptare sau grupuri de sprijin mama pentru mama.
Sprijinul unor persoane pregatite sa ofere ajutor in alaptare asigura succesul prin oferirea zilnica a ajutorului si a informatiilor pe care mama le doreste.
Asociatia Alapteaza! Timisoara organizeaza o serie de evenimente cu ocazia sarbatoririi Saptamanii Mondiale a Alaptarii.

Vineri, 2 august, 2013, ora 10:00 am, in Parcul Poporului va avea loc Marea Atasare la San 2013 (The Big Latch On 2013). Scopul evenimentului e sa adune cat mai multe femei care sa alapteze simultan pe intregul mapamond. Anul trecut s-au numarat peste 8000 de femei din intreaga lume! Ia-ti copilul si vino Vineri, 2 august, 2013 in Parcul Poporului, Timisoara sa intri la numaratoarea mondiala! Vei cunoaste si alte mamici care alapteaza si va fi un eveniment de neuitat. Intalnirea are loc de la ora 10, la ora 10:30 se va face marea atasare la san (toti copilasii prezenti vor fi indemnati de mamici sa se ataseze la san DACA VOR!). Evenimentul va lua sfarsit la ora 11.
Alexandra Pascu: 0745 7783 23 Andreea Miut: 0770146898 Silvia Nicoara: 0747033320 Eveniment Facebook: https://www.facebook.com/events/184463028392481/
Eveniment organziat de grupul facebook Alapteaza! si Asociatia Alapteaza! Timisoara
http://biglatchon.org/locations/the-big-latch-on-timisoara-marea-atasare-timisoara-2013

Marti, 6 august, 2013, 18:00, in Parcul Poporului,  grupul Alapteaza! propune o intalnire pentru a sarbatorii Saptamana Mondiala a Alaptarii in care sa se aduca in special in fata viitoarelor mamici, proaspetelor mamici si nu numai, informatii pretioase legate de nastere, alaptare, contact precoce si atasamentul parinte-copil. Informatiile se vor putea gasi pe pliante. Sunt asteptate cu drag orice persoane care vor sa afle lucruri interesante de la un grup de sprijin mama pentru mama.