Alaptarea: mai mult decat hrana

 

 

Alaptarea e mai mult decat hrana…
Ce intelegem noi cand spunem asta?

 

 

Hai sa vedem cum suna daca reformulam. Suna altfel cand spunem ca alaptarea nu e NUMAI hrana? Ca sanul nu e identic cu un biberon? Ca sanul nu doar livreaza lapte cum face un biberon cu lapte praf?

Ca alaptarea inseamna contributie la formarea sistemului imunitar al bebelusului?

Ca alaptarea inseamna o relatie de dragoste intre mama si bebelusul ei, „doua persoane care se iubesc mult” cum zice dr. Newman?

Daca intelegem cu adevarat ca alaptarea e mai mult decat hrana, atunci iata cum se traduce un argumentul de genul:

„E ok sa intarci daca nu mai vrei sa alaptezi. Nu trebuie sa fie o corvoada pentru tine.”

= e ok sa nu mai vrei o relatie de iubire si afectiune intre bebelusul tau si tine. Nu trebuie ca dragostea pentru bebelusul tau sa fie o corvoada pentru tine. Nu trebuie ca mangaierea, alinul si confortul, siguranta pe care o oferi cand e bebelusul tau la san, sa fie o corvoada pentru tine.

= e ok sa nu mai vrei sa ii oferi anticorpi – celule vii, factori imunologici – bebelusului tau. Nu trebuie ca oferirea anticorpilor sa fie o corvoada pentru tine. Nu trebuie ca protejarea bebelusului de diverse boli sa fie o corvoada pentru tine.

Cum suna tradus asa?

Exact aceste doua aspecte sunt cele mai ignorate de rude, prieteni, chiar cadre medicale. Perceptia tuturor e ca nu-i nicio problema sa intarci brusc. Niciuna. La o adica inlocuiesti un lapte cu alt lapte si un san cu un biberon. Corect? Gresit… nici macar la nivel de lapte nu exista termeni reali de comparatie intre laptele matern si altul. Niciun alt lapte formula nu e viu ca laptele matern.

Apoi este ignorat bebelusul/copilul. Nu conteaza ca el tanjeste dupa alaptare, nu conteaza ca el sufera si plange dupa san, pentru exact aceste trei mari functii fundamentale pe care le indeplineste alaptarea. Azi primeste san, maine gata, nu mai primeste, s-a incheiat totul.

Nu, conteaza ca adultul nu mai vrea. Conteaza ca mama e presata, e influentata, nimeni nu intelege complexitatea alaptarii (nu discutam de cazuri medicale – desi si astea sunt rare in care nu se mai poate alapta, nu discutam de momentele grele prin care toate trecem si ne vine sa renuntam, dar prindem din nou puteri, luptam si mergem inainte).

Daca ni se pare ca asta e exagerare, sa ne uitam la bucuria din ochii copiilor cand ne cuprind cu manutele si se agata de san, cand plang ca-i doare ceva, sunt bolnavi si se cuibaresc la san linistindu-se instant, hai sa-i ascultam pe copilasii mai mari cum vorbesc ei despre tzitzi si lapte de la mama.

Alaptarea inseamna atat de mult. E de o complexitate deosebita. Data viitoare cand ne vine sa ne gandim la noi, sa ne oprim sa ne gandim la ei, la copiii nostri. La hrana, dragoste si viata.

Adina Branici