Alaptarea nu e un concurs

Nu e un concurs.

Alaptarea nu e un concurs intre mame.

Alaptarea e prelungirea fireasca a transferului de hrana si emotii de la mama la copil dupa nastere. Alaptarea e firescul pamantului.

Nu sunt raspunsuri gresite in alaptare. E dezinformare. Sunt doar foarte multe informatii gresite raspandite de multe persoane cu patalama ca specialist in diverse domenii sau cu patalama de parinti sau bunici cu experienta. Experienta esuata in alaptare

Dar nu, in alaptare, daca urmezi firescul lucrurilor nu gresesti. Nu dai gres. Sprijin din exterior. Cadre medicale informate si „de sase” fata de eventuale probleme medicale care ar putea sabota relatia de alaptare. Familie si prieteni care sa stie sa fie sustinatori. Dar daca nu i se pun piedici, mama poate sa urmareasca firescul vietii si in alaptare. Urechile si simturile ciulite la orice grimasa a bebelusului, alaptari dese si la primele semnale, verificata atasare, transfer si fren si gata! Sansele sa iasa bine sunt pana la cer de inalte!

Dar mama nu e intr-un concurs de bifat ce a facut bine si de pus un x la ce a facut gresit. Mama ar trebui cantata in balade si purtata in palmi pentru ca acum, alaptand, isi implineste firescul vietii. Alaptand, femeia a inflorit in cel mai frumos mod posibil.

Si ar fi atat de frumos sa nu se simta intr-o competitie de cat, cum si unde alapteaza!

Un an, doi, trei, cinci… Fiecare pereche de mama copil ar trebui sa fie sarbatoriti pentru cat reusesc, pentru cat pot, pentru cat vor. Si daca potputin, prin incurajari poate vor gasi putere sa poata mai mult. Daca potmult, prin exemplul propriu vor incuraja si alte mame sa alapteze mai mult. Firesc. Asa cum e laptele de mama.

Cum? Fiecare e liber sa aleaga cum si nu suntem noi, spectatorii, in masura sa ne dam cu parerea daca le sade bine sub esarfa sau cu pieptul gol, salbatic sau cu mici amanari (copilasii mai mari) Sunt frumoase toate mamele care alapteaza si e firesc sa alapteze oricum isi doresc atata timp cat e alegerea lor si nu fac rau nimanui.

Unde? Fiecare mama e firesc sa aiba diferite nivele de jena fata de straini, membri de sex opus ai familiei, prieteni. E firesc sa aiba posibilitatea sa isi infranga jena si sa ofere bebelusului sa manance oriunde foamea sau altintul sau confortul sau nelinistea sau durerea o cere. E firesc sa zambim unei mamici care alapteaza. Si e dreptul ei sa se simta exact asa cum se simte. Nu exista sentimente gresite in alaptare. Exista acceptare a firescului.

Si cand toti ne vom da seama ca nu e un concurs sa fii mama si copiii nostri ne adora oricum am fi, poate am rasufla usurate, ne-am relaxa si am putea fi si mai empatice, si mai tolerante, si mai blande in cuvinte unele cu celelalte. Asa cum e firesc 🙂

Cristina Dan, mi-a ramas intiparit in creier „firesc”-ul folosit de tine in postare ta despre toleranta… Merge firesc cu alaptarea!!!

Silvia Nicoara- consilier in alaptare
‪#‎nueconcurs‬ ‪#‎alaptare‬ ‪#‎alaptarefireasca‬ ‪#‎catalaptam‬ ‪#‎undealaptam‬

Anunțuri

Povestea Alapteaza!

Silvia Nicoara- Consilier in alaptare Timisoara

Alapteaza! s-a nascut dintr-o joaca serioasa. Copilul meu, Matei, avea vreo 6-7 luni cand pasiunea pentru alaptare era deja incoltita bine in sufletul meu si, fara teama de consecinte (naiva si insensibila de multe ori, realizez acum), strigam in gura mare pe grupuri ca nu, laptele nu se termina de pe o zi pe alta, ca da, 98% din mame sunt capabile sa alapteze, ca da, putem sa luam medicamente, sa bem un pahar de vin, sa mancam orice si sa si alaptam.  Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNICEF, Asociatia Americana de Pediatrie si multe siteuri de referinta ne sustin si sustin real alaptarea.

Nascand in Anglia am primit informatii de calitate si sprijin minim dar foarte eficient primele zile, asa ca obstacolele fizice s-au simtit mult prea putin. Totusi am luptat multa vreme cu arderile interioare si contradictiile intre ce simteam sa fac si ce stiam ca trebuie sa fac, datorate faptului ca efectiv nu eram pregatita pentru ce inseamna un bebelus, nu aveam un model real de bebelus alaptat. Asteptarile mele erau conturate dupa modelele ireale din filme si reclame, unde bebelusi roboti stateau mereu fericiti la ei in patut si departe de viata activa a mamei..

Cu o experienta fericita dupa nastere si un bagaj minim dar solid de informatii am ajuns sa descopar cu uimire ca multe mamici in Romania sustineau ca nu au mai avut lapte, ca nu au avut deloc lapte sau ca laptele a fost slab, dar care, dupa umila mea parere, ar fi putut sa depaseasca obstacolele in alaptare daca aveau acces la informatie pertinenta si sprijin medical competent de la nastere. Dintr-o discutie aprinsa, de genul celor care nu ajung nicaieri doar aprind spiritele si scormonesc regrete, am hotarat sa fiu parte activa in schimbarea perceptiei asupra alaptarii, sa ajut cumva cum pot, de la distanta, mamici si viitoare mamici. Astfel  am  creeat un grup destinat exclusiv discutiilor despre alaptare si cresterea cu respect a copiilor, in care sa existe o bibliografie de referinta, unde orice discutie in contradictoriu sa isi poata gasi resurse nu doar in experienta personala in alaptare (reusita sau nu) ci in organizatii de talie mondiala, studii stiintifice, carti din domeniul alaptarii si pareri ale unor consultanti de talie internationala.

Asa s-a nascut Alapteaza! cu doi membri: Silvia Nicoara si Luminita Ciumpe care a fost prima care m-a sustinut in ideea unui grup destinat exclusiv alaptarii si care e un model de mama, de femeie, de om pentru mine si acum.

Apoi am adaugat alte mamici sustinatoare ale alaptarii de pe grupurile pe care activam. Treptat am inceput sa traducem articole, noi pentru noi, sa avem o baza de informatii in romana, pentru orice mama romanca, indiferent ca stie sau nu engleza. Apoi au inceput sa curga pozele, poze cu mame fericite cu copilasii la san, mame usor stinghere de postura noua in care se afla, mame care alaptau de mai multa vreme, increzatoare si naturale, poze cu bebelusi fericiti la sanul mamei. Aceste poze au ajutat enorm la intimitatea si frumusetea grupului dar si la spargerea perceptiei unidimensionale a sanului ca instrument sexual  si trecerea in natural a alaptarii pentru multe viitoare mame.

Postarile erau rare la inceput, iar raspunsurile ca intr-o familie unita, unita prin legamantul laptelui si prin emotiile alaptarii pe care doar o mama care alapteaza le cunoaste, din pacate.  Primele intalniri in Timisoara au fost eliberatoare chiar si pentru mine! Ma simteam in largul meu alaptand, eram intr-un grup unde alaptarea era norma, eu eram normala si nu biberoanele, carucioarele si suzetele. Era oau!

Alaptarea ne-a aratat ca, desi fiecare familie a integrat alaptarea in mod diferit in viata ei, ea vine cel mai bine la pachet cu dormitul impreuna cu bebelusul, cu implinirea tuturor nevoilor de hrana si afectiune ale acestuia si un mod respectuos de tratare a copilasilor. Alaptarea este urmarea normala nasterii naturale, discutiile de pe grup au incurajat mereu abordarea corpului uman in splendoarea lui, capabil sa duca la termen, sa nasca natural si sa alapteze un bebelus atata timp cat el are nevoie. Chiar daca recunoastem beneficiile medicinei moderne si ne axam pe sanatatea si siguranta mamei si a copilului, naturalul in sarcina, nastere si alaptare a fost un stalp de referinta de la bun inceput si, sper eu, pana si azi.

Treptat grupul a tot crescut, am organizat un regulament care e in continua schimbare in functie de nevoile grupului. A aparut nevoia de mai multi administratori,Lumi Ciumpe, Olga Sofineti, Raluca Hernea, Adina Branici, Cosmina Cos, Lumi Nica, Pupsa Cristina, Mona Hrincescu Lasac, Oana Bajka, Ioana Schilinka, Alexandra Cristina Budur, Alexandra Pascu, Lavi Cristea, Alexandra Gherghel, Cristina Dan, Andreea Boabes, Maria Humita, Denisa Laura, Dana Costache, Ioana Popa, Alina Claudia Dragan, Diana Dinu,  Andreea Voicila, Diana Gabriela, Moni Damian. Iar echipa se tot modifica pe masura ce nevoile familiilor si timpul pe care fiecare il poate dedica internetului se schimba.

Din grupul intim de cateva zeci de persoane a ajuns la cateva mii. Schimbarile prin care a trecut grupul l-au transformat, cu bune si rele, dar spiritul de comunitate si de ajutorare reciproca ramane viu. Se simt valuri noi de mame care cauta informatii, prind incredere si apoi ofera informatii altor mame la randul lor. O stafeta a alaptarii.

Nevoia de a ajuta fizic, de a creea evenimente dedicate mamelor ce alapteaza dar nu numai ci intregului stil de parintie pe care alaptarea il aduce, inevitabil, in viata unei noi familii, a dus la inchegarea unui grup de „actiune”, de sprijin mama pentru mama in Timisoara, orasul in care eu m-am stabilit si de unde sunt multe dintre mamicile de pe grup, concretizat un an mai tarziu in Asociatia Alapteaza! Timisoara. Suntem la inceput de drum, suntem mici si incercam sa facem lucruri marete dar sunt sigura ca vom reusi.

Doar noi putem sa schimbam lumea din jurul nostru. Doar noi putem sa spunem „pot, dar trebuie sa aflu cum” si nu fatidicul „n-am putut, asta e”. Sprijinind alaptarea nu sprijinim doar mama ci sprijinim sanatatea bebelusului. Ajutand multi bebelusi sa fie alaptati, sprijinim sanatatea unei generatii.  Nu doar fizica ci si psihica, deoarece se stie ca un copil alaptat nu doar ca bebelus ci si dupa un an, doi , trei, pana cand va simti el ca e suficient, va fi un tanar mai usor adaptabil, mai increzator in propriile forte si in oamenii din jur.  Asa ca da, de la mic la mare, caramida dupa caramida, putem sa facem diferenta atat in vietile noastre de zi cu zi cat si in vietile altora si noi sa ne lasam schimbati si sa crestem odata cu copiii nostri, sa fim parti active in societatea in care traim si pe care o lasam mostenire.

Alaptarea e mult mai mult decat hrana. Am invatat lucrul asta zi de zi si inca mai descopar noi intelesuri. E un miracol ce il putem oferi copiilor nostri si care ne schimba pentru totdeauna.  E un lucru usor? De multe ori nu. Dar ce minune din vietile noastre e usoara?

Asta e povestea Alapteaza! Si tu poti sa schimbi in bine lumea in care traiesti, doar indrazneste. 🙂

Interviurile Alapteaza!- Jayne Joyce, leader LLL si consultant IBCLC

Jayne holding her youngest, Daisy, 2008

Jayne Joyce, consultant international in alaptare IBCLC si leader La Leche League Oxford, mamica a 3 copii frumosi, ne raspunde la cateva intrebari cu privire la modul in care este incurajata alaptarea in Marea Britanie, despre linii de urmarit in oferirea sprijinului pentru mame si despre cum am putea noi sa ajutam la randul nostru. O discutie inspirationala.

1. Cum poate un consilier LLL (La Leche League) sa ajute o viitoare mama sau o mama care alapteaza?

In primul rand, leaderii LLL ilustreaza alaptarea naturala si un mod bland si atent de a creste copii. Ceea ce ne descrie cel mai bine este ceea ce facem, nu ceea ce spunem! Asa ca pune-ti familia pe locul intai si investeste in proprii copii.

In al doilea rand, un leader LLL are acces la informatii excelente care isi au fundamentele in realitatile vietii de familie. Mamele cu care intram in contact se poate sa nu aiba acces in alt mod la aceste informatii astfel ca impartasindu-le din aceste cunostinte putem, treptat, realiza o schimbare.

In al treilea rand, punem mame in contact unele cu altele. Majoritatea mamelor vor spune ca au invatat cele mai multe lucruri si au primit cel mai mult sprijin de la alte mame, fie de la propria lor mama, fie de la prietene cu copii. Leaderul LLL poate fi ea insasi acea mama-prietena cu experienta, sau poate pune in legatura proaspete mamici cu mame mai experimentate, ajutand la sudarea unui lant de mame puternice, bine informate si increzatoare, care vor da mai departe intelepciunea generatiilor viitoare. E cea mai importanta indatorire din lume!

2. Cine este un consultant IBCLC (International Board Certified Lactation Consultant) si cum impaci ambele roluri: leader LLL si consultant IBCLC?

Un consultant IBCLC a trecut examenul riguros al IBLCE (International Board of Lactation Consultant Examiners). Examenul este singura calificare postuniversitara recunoscuta international pentru sprijin in alaptare. Pentru a putea fi selectat sa participi la examenul IBLCE ai nevoie de multe ore acreditate de sprijin in alaptare, sa fi facut o selectie de 14 materii specifice, si sa fi urmat recent un anumit numar de ore de educatie in lactatie. IBCLE, comitetul care se ocupa de acest examen, a fost infiintat de leaderi LLL , astfel incat exista o puternica traditie ca leaderi LLL cu experienta sa devina consultanti IBCLC. Schimbari recente in criteriile de selectare au ingreunat procesul prin care consilieri in alaptare (ca si cei LLL) pot intruni cerintele de participare la examen, dar e posibil ca acest aspect sa se mai schimbe. Puteti verifica criteriile actuale de participare la examen aici: HYPERLINK „http://iblce.org/”.

Unii consultanti IBCLC au cabinete private care sunt separate de activitatea lor ca si consilieri LLL. LLL are anumite reguli in privinta aceasta; de exemplu nu poti sa le recomanzi mamelor sa te caute la cabinetul privat sau sa te folosesti de rolul tau ca LLL ca sa iti promovezi afacerea. Unii consultanti IBCLC – inclusiv eu – lucreaza in alte contexte. Eu lucrez ca persoana fizica autorizata si conduc serii de intalniri gratuite ad-hoc pentru de suport in alaptare numite „Baby Cafe” (HYPERLINK „http://www.thebabycafe.org/”). Consider cunostintele acumulate pentru acreditarea ca IBCLC ca fiind benefice pentru rolul meu de consilier LLL; de exemplu pot ajuta cu informatii specifice alti consilieri LLL care se intalnesc cu situatii mai complexe.

3.Cati consultanti sunt in UK, exista un parteneriat functional cu spitalele locale? E nevoie de consultanti in spitale sau cadrele medicale sunt suficient de bine pregatite pentru a oferi proaspetelor mame sprijin in alaptare de calitate?

Din pacate nu stiu cati consultanti IBCLC sunt in UK! Este o comunitate destul de mica si inchegata. Nu este o profesie foarte bine cunoscuta, desi acest lucru incepe, incet, sa se schimbe. In judetul meu (Oxfordshire) cu 10-15 ani in urma exista un singur IBCLC; la ultima numaratoare erau undeva in jur de 8 si inca cel putin 4 aspiranti sa participe la examenul de acreditare.

Nu stiu spitale care sa angajeze consultanti IBCLC doar pentru ca sunt IBCLC, dar am inceput sa observ ca tot mai multe moase din spitalele locale care se specializeaza in hranirea bebelusilor cauta calificarea IBCLC

In UK, spitalele sunt variate din punctul de vedere al ingrijirii de baza. Initiativa UNICEF „Spital Prieten al Copilului” face progrese mari in Marea Britanie; cand un spital a obtinut aceasta acreditare putem fi siguri ca tot personalul a trecut printr-o pregatire excelenta si ca familiile sunt sprijinite in hranirea bebelusilor.

Acest lucru nu este universal valabil. In unele parti din UK (sud central) doar 1% din nasteri au loc intr-un spital prieten al copilului, insa in alte parti procentul e cu mult mai mare. Chiar si cand sprijinul de baza in alaptare este foarte bun, exista intotdeauna unele mame si bebelusi care vor avea nevoi mai complexe si care ar beneficia de ajutorul unui consultant IBCLC. Una din cerintele UNICEF este ca orice spital prieten al copilului sa puna la dispozitie serviciile unui specialist in hranirea bebelusului iar consultantii IBCLC vor fi implicati in aceasta initiativa.

4.Care sunt principalele motive pentru care mamele iti ces ajutorul in calitate de leader LLL? Dar in calitate de consultant IBCLC?

Rolurile mele de leader LLL si consultant IBCLC se suprapun adesea, fiindca mamele pe care le intalnesc au nevoi asemanatoare. Majoritatea intrevederilor sunt cu mame care sunt la inceputul alaptarii. Probleme frecvente sunt dureri ale mameloanelor, ingrijorare cu privire la cantitatea de lapte primita de bebelus (probabil cea mai frecventa), mame care se adapteaza la nevoile intense ale bebelusilor normali, nevoi ce pot sa fie destul de socante in cultura noastra predominanta a biberonului! De asemenea, intalnesc multe mame care se intreaba cum sa inceapa diversificarea, sau care se pregatesc sa se intoarca la munca (in UK de obicei intre 6 si 12 luni de la nastere).

In grupul LLL vad multe mame care alapteaza copii de un an sau mai mari: organizam intalniri pentru ele pentru a se putea bucura de compania altor mame care fac acelasi lucru.

De asemenea, imi place sa ajut mame (mai ales prin retelele de socializare sau pe linia de suport telefonica) in situatii mai putin intalnite ca: inducerea lactatiei pentru un bebelus adoptat, dispute cu privire la accesul la un tata separat, sau intrebari cu privire la siguranta in alaptare a medicamentelor.

5.Exista situatii deosebite cand un consultant recomanda suplimentare cu formula de lapte praf?

Absolut- prima regula e intotdeauna „hraneste bebelusul” (a doua e „protejeaza-ti productia de lapte”!). Un bebelus trebuie sa primeasca suficienta hrana sa creasca si suficienta energie sa invete sa suga la san. Desi laptele matern muls sau lapte matern donat de la o banca de lapte sunt mereu primele variante cand un bebelus are nevoie de suplimentare, uneori aceste optiuni nu sunt fezabile si unii bebelusi au nevoie de lapte praf ori ca masura temporara, ori pe termen lung.

Chiar daca acest lucru nu a fost demonstrat stiintific, multi consultanti si suporteri ai alaptarii au impresia ca numarul femeilor care nu pot sa produca fiziologic o cantitate suficienta de lapte este in crestere, probabil in primul rand datorita tratamentelor de fertilitate. Femei cu probleme hormonale care nu ar fi putut pana acum nici sa ramana insarcinate, nici sa alapteze acum pot sa duca o sarcina, cu ajutor medical. Unele dintre ele nu reusesc sa alapteze exclusiv, chiar daca primesc ingrijire excelenta.

Acestea fiind spuse, majoritatea bebelusilor din UK primesc formula de lapte praf fara sa fie necesar; mamele lor ar fi fost capabile sa alapteze exclusiv. Cadrelor medicale si insasi mamelor le lipsesc informatia si increderea de care au nevoie ca sa alapteze exclusiv. Rata alaptarii exclusive la 6 luni in UK ramane statica de ceva vreme la 1%, asa incat un bebelus hranit dupa recomandarile OMS este neobisnuit de norocos; doar lapte matern timp de 6 luni. Multi dintre acesti bebelusi au mame care participa la intalniri LLL.

6.Exista niste recomandari generale pentru o mama care alapteaza? Care sunt acestea?

O intrebare cu talc! Sunt cateva lucruri pe care mamele din grupul nostru le mentioneaza oricand avem prezenta o femeie insarcinata la intalnire:
– bucura-te de bebelusul tau
– tine-ti bebelusul aproape
– ai incredere in bebelusul tau ca iti va arata ce are nevoie
– inconjoara-te de oameni informati care iti sporesc increderea in tine si in bebelusul tau.

Cam asta ar fi. Unul din aspectele frumoase ale alaptarii (si ale maternitatii in general) e ca nu exista reguli; mamele si bebelusii infloresc in tot felul de circumstante.

7.Care este rata alaptarii in zona ta? Care sunt motivele pentru care alaptarea infloreste in Oxfordshire?

Puteti citi despre ratele alaptarii in UK aici: „http://www.unicef.org.uk/BabyFriendly/About-Baby-Friendly/Breastfeeding -in-the-UK/UK-Breastfeeding-rates/” sunt printre cele mai scazute din lume. Zona in care traiesc eu are rate relativ mari; peste 80% dintre femei initiaza alaptarea (pun bebelusul macar o data la san) dar, la 6 saptamani, proportia bebelusilor care mai primesc lapte matern scade undeva la 60% si multi dintre ei sunt hraniti mixt. Ratele sunt in crestere, desi mai lent decat ne-am dori!

Ce este incurajator la nivel local este modul in care diverse persoane – leaderi LLL, consultanti IBCLC, cadre medicale din domenii diferite, alte organizatii de sprijin si, bineinteles, parinti – s-au unit in ultimii ani. Am format la nivel local o „Alianta Prietena a Copilului” („Baby Friendly Alliance”) care militeaza pentru promovarea ingrijirii „Prieten al Copilului” promovata de UNICEF, si functioneaza! Spitalele locale si „Health Visitors” (asistente scolarizate pentru a sprijini toate familiile pana cand cel mai mic copil implineste 5 ani) sunt hotarate sa obtina statutul de Prieten al Copilului.

8.Ce recomandari generale ar trebui urmarite pentru a creste rata alaptarii intr-o zona anume?

Leaderii LLL fac o treaba minunata lucrand cu mame individual, dar pentru a realiza o schimbare pe scara larga avem nevoie sa cooptam decidentii din politica si buget.

Cadrele medicale care lucreaza cu femei insarcinate sau proaspete mame au un potential urias de a influenta modul de hranire; pentru a creste ratele de succes ale alaptarii, trebuie sa se schimbe practicile medicale.

In Marea Britanie, intitiativa UNICEF „Spital Prieten al Copilului” constituie cadrul ideal pentru acest lucru. Exista o puternica motivatie economica ce ar putea sa sustina alaptarea: rate mari ale alaptarii inseamna mai putine afectiuni atat pentru mame cat si pentru bebelusi, asadar costuri reduse pentru sanatate si mai putine absente ale partintilor de la munca. Exista de asemenea costuri semnificative pentru mediu ca sa se produca si asigure hrana artificial, cum sunt: impachetarea, transportul si industria masiva de lactate necesara pentru aceasta.

Aceste lucruri sunt apreciate de catre decidentii politici, cel putin la un nivel teoretic. Dificultatea este ca ele sa fie implementate in realitatea locala a serviciilor medicale.

Ca si grup local de consilieri, parinti si cateva cadre medicale, am fost placut surprinsi de cat de mult ni s-au ascultat solicitarile. Grupuri de oameni, nu neaparat calificati medical, care se exprima coerent si au un mesaj clar si pasiunea de a-l comunica, detin o putere de schimbare. Uniti-va cu cei cu care aveti un scop comun, aflati cine sunt oamenii cu influenta si discutati cu ei!

9.Ai un mesaj pentru mamicile din Romania?

Bucurati-va de bebelusii vostri! Fiecare mama care alapteaza cu succes si cu fericire este ca o unda intr-un iaz; se propaga in directii neasteptate.

Traducere: Dr. Irina Voiculescu si Silvia Nicoara

Tatal si alaptarea bebelusului

Taticii au un rol esential in buna desfasurare a relatiei de alaptare intre mama si bebelus. Ei sunt suporteri, sunt confidenti si sunt ajutoare de nadejde.

Beneficiile alaptarii:

  •  Laptele matern e singura hrana naturala destinata copilului tau.
  •  Alaptatul protejaza copilul impotriva infectiilor si a bolilor mai mult decat formula.
  •  Laptele matern asigura beneficii copilului dar si mamei.
  •  E gratis.
  •  E la indemana oriunde si oricand copilul tau cere hrana.
  •  E la temperatura perfecta.
  •  Ajuta mama sa slabeasca dupa nastere.
  •  Laptele se schimba si se adapteaza in decursul unei mese sau in decursul lunilor.

Alaptarea- cel mai bun start in viata pentru bebelusul tau

Bebelusul are dreptul sa fie alaptat iar alaptarea e o alegere ce tine de ambii parinti. Studiile arata ca laptele matern nu e doar hrana ci si medicament:

Bebelusii sunt protejati impotriva:

– infectiilor orl si ale tractului respirator superior;

– diaree;

– gastroenterite si infectii ale tractului digestiv;

Alaptarea scade riscul bebelusilor de:

– diabet;

– eczeme, astm si alergii;

– malocluzie si deformari ale danturii;

Mamele care alapteaza au risc mai scazut de:

– cancer mamar;

– cancer ovarian;

– osteoporoza;

– depresie postpartum;

Cum poti ajuta tu, ca tatic?

Bebelusii iubesc sa fie tinuti in brate si sa auda vocea taticilor lor. Chiar daca nu poti ajuta cu hranirea efectiva a bebelusului, ai o multime de alternative pentru a ajuta in primele zile si de a creea o legatura unica tata-bebe:

  • Tine-ti bebelusul in brate, canta-i, spune-i povesti, leagana-l, plimba-l, saruta-l si mangaie-l;
  • Schimba-i tu scutecele si ocupa-te de baia bebelusului;
  • Fa-i un masaj delicat;
  • Tine-ti bebelusul pe pieptul gol pentru contact piele pe piele. Nepretuit!
  • Poarta-ti bebelusul la plimbare intr-un sistem de purtare sanatos (pentru nou nascuti: wrap, sling, unele SSC-uri)

 Relatia cu partenera si intimitatea

Unii barbati se ingrijoreaza ca alaptarea va afecta relatia cu partenera. Totusi, alaptarea nu e nevoie sa fie o bariera intre doi parteneri care se iubesc. Mamicile pot sa isi piarda interesul pentru intimitate dupa nastere, indiferent daca alapteaza sau nu. Cu rabdare si intelegere relatiile intime se pot relua in ritmul convenit de ambii parteneri.

Alaptarea si adormirea bebelusului inainte de a deveni intimi poate sa ajute la relaxarea mamei si introducerea in atmosfera. Sanii partenerei pot sa fie usor sensibili datorita alaptarii, asa ca delicatetea este necesara.

Sprijinul tau este important!

Alaptarea este modul natural de a ne hrani bebelusii, dar este o arta care se invata si primele saptamani pot sa fie foarte intense pentru mama. Tentatia de a renunta este mare si rolul tau este esential.  Ce poti sa faci:

  • Ai grija ca mama si bebelusul sa fie in siguranta, comozi si sa aiba la indemana tot ce au nevoie (un pahar cu apa, o perna, o patura, o gustare, ceva de citit etc)
  • Organizeaza intalnirile cu rudele si prietenii care vor sa va felicite si sa cunoasca bebelusul, astfel incat sa nu fie prea solicitant si stresant pentru partenera ta.Explica-le in linii mari importanta alaptarii pentru voi si nevoia de intimitate pe care o simtiti la inceput de drum. Cu siguranta vor intelege!
  • Poti sa ajuti la treburile casnice sau chiar sa preiei datoriile vechi ale mamei (curatenie, spalarea vaselor, gatit) astfel incat mamica sa poata sa se concentreze exclusiv pe alaptat.
  • Tu esti suporterul numarul unu al mamei, ajut-o cand ii e greu fara sa o indemni spre formula de lapte praf. Ascult-o si cauta ajutor competent (online, pe grupuri de suport, in carti, contactand un consultant sau un consilier in alaptare). Ai incredere in ea si in copilul tau, nu asculta sfaturile neinformate (dar mereu bine intentionate!) ale rudelor sau prietenilor.

Ajuta cu hranirea bebelusului!

Nu, nu vei putea sa alaptezi copilul in locul mamei, dar vei putea sa incurajezi alaptarea la cerere si exclusiva pentru a asigura cantitatea optima de lapte pentru copilul tau.  Pentru aceasta:

  • alaptarea la cerere e esentiala. Cu cat mama alapteaza mai des (chiar si din jumatate in jumatate de ora) cu atat se va produce mai mult lapte pentru bebelusul tau, indiferent daca e noapte sau zi.
  • perioadele lungi intre supturi (3-4 ore) scad productia de lapte si submineaza alaptarea pe termen lung. Asa ca la primele semne de foame, incurajeaza-ti partenera sa alapteze.
  • Daca sunteti in parc, la restaurant, la medic, la cumparaturi, incurajeaza-ti partenera sa alapteze bebelusul atunci cand acesta cere, fara sa isi faca griji de lumea din jur. E important sa alapteze atunci cand bebelusul cere!
  • Primele 6 luni de viata bebelusul nu are nevoie de apa, ceai, suc, pireuri sau alte alimente in afara laptelui matern. Poti sa multumesti sfaturilor si sugestiilor prietenilor si ale rudelor si sa aperi dreptul copilasului tau la alaptare exclusiva, refuzandu-i politicos.

Sfaturi de la tatici: 

Rudi :Gandeste-te ca e si copilul tau, indeamn-o si sustine-o sa alapteze cat de mult, situatia n-o sa dureze chiar o vesnicie, desi asa pare. Marcel: Fii serios, alaptatul e mai ieftin, nu cumperi lapte praf. Daca nu se satura bebe? Se satura! Tu trebuie sa te bagi cat mai putin in deciziile legate de alaptare ale nevestei.

Zoltan: Vezi-ti de treaba! Nu alaptezi tu, nu? Mai bine spala vasele!

Dani: Incurajeaz-o  sa lase pompa si biberonul ca o sa piarda laptele, sotia mea nu i-a dat deloc biberon si a invatat sa suga singur. Chiar daca e greu si consuma mult timp si energie, vrei sa ii oferi copilului tau tot ce e mai bun, nu? Ai timp o viata intreaga sa ii dai mancare cu E-uri. Daca sotia mea si-a dorit cu adevarat a reusit sa alapteze, incurajeaz-o si tu pe a ta!

Mugurel: La primul copil, imi inghetasera mainile iarna in apa tot spaland biberoanele ( le sterilizam la rece in solutie speciala…si apa era ca si gheata). Ma trezeam dimineata, noaptea, Doamne, ce chin, nu-mi vine a crede cat este de usor acum si de comod si pentru mine, si pentru mami! Pur si simplu ma topesc de dragul lui cand il vad cum suge. Are tata un baiat tare sanatos, puternic si si istet …pai cum sa nu fie asa daca a supt atat de mult timp de la mama lui?

Ermano, 60 ani:  Dupa nastere: sa fii mai calm decat in timpul sarcinii pt ca e nevoie mare de tine. Incearca sa o ajuti in treburile casnice, sa o sustii in toate. Si cu privire la alaptare: este lapte pentru doi!  Sa iti tii in brate acum copilul cat e mititel… Ca la 18 ani nu-l mai tii si nu-l mai apuci….

Adi, 36 ani : Nu mai da banii aiurea pe sterilizatoare, biberoane, suzete, ajut-o sa alapteze la cerere chiar si in perioade de puseu de crestere. Dupa nastere e mai greu, partenera ta poate va plange si se va enerva din orice. Tu du-i de mancare, fa curatenie si nu comenta!

Adrian, 29 ani: Nu exista „nu am lapte suficient” sau „nu e bun”. Fiica mea cand am ajuns acasa nu manca decat lapte formula, pana a pus sotia mea piciorul in prag si a zis „gata cu biberoanele !” Tu fa cum doreste ea, inveti sa faci mancare, sa speli vase si daca vrei sa asculti sfatul meu nu mai da banii pe patut, oricum o sa dormiti toti impreuna ”

Adrian, 31 ani: Incearca sa muncesti de pe acum sa nu lipseasca nimic la bebe si pt cand e mai mare, fa ce zice partenera ta pentru ca la inceput e mai sensibila,  nu o lasa singura cu musafirii, o bombardeaza cu idei nepotrivite despre cum sa isi creasca copilul, ea stie cel mai bine si nu are nevoie de presiuni.

Alexandru:  Renunta la ideile preconcepute, citeste,  informeaza-te, nu asculta de cucoane care „n-au avut lapte“ și sustine-o de la început, în timp ce ea își smulge părul din cap ca nu se descurca.  Bucura-te ca bebelusul tau primește ce e mai bun. Dacă argumentul ăsta nu e suficient, gândeste-te  și la partea financiară și la faptul că a doua zi vei fi mai odihnit la serviciu, pentru că nu te trezești să pregătesti biberoane, iar soția va fi și ea mai odihnită, pentru că e mai simplu cu sanul.

Alexandru: Daca te indeamna cineva sa ii dai apa sau ceai, sa ii refuzi politicos: nu, nu are nevoie, e alaptat exclusiv.

Virgil ,35 ani : Profita din plin de apropierea cu bebelusul tau pentru ca nu intalnesti un alt  parfum mai pur si mai dulce ca al lui.

Jared, 35 ani: Dormi cu copilul tau, tine-l in brate cu orice ocazie, trateaza-l ca si pe egalul tau, nu ca si pe un extraterestru. Nu se va intampla nimic rau atata timp cat ii raspunzi prompt nevoilor.

Laurentiu, 33 ani : Fii informat despre beneficiile alaptarii, ajuta si sustine-ti partenera, incurajeaza-ti prietenii fara copii sa devina parinti. Sustine-o cand apar conflicte pe tema alaptarii. Iubeste-ti familia.

Florin, 33 ani : Asista la nastere, ia-ti un sistem de purtare ergonomic, dormi cu copilul, in loc sa dai bani pe gadgeturi plateste o nastere la o clinica privata unde sa poti sa stai langa sotie si copil. Sustine-ti sotia sa alapteze cat doreste copilul, ajut-o sa apeleze la o moasa sau un consilier in alaptare ca sa aiba un start bun in alaptare.

Stefan, 30 ani: despre sarcina: sotul este sprijinul viitoarei mamici, trebuie s o ajute in absolut orice de la facut mancare, curatenie pana la a-i asculta a o mia oara temerile legate de venirea lui bebe. Alaptarea e cel mai normal lucru: sa ti vezi copilul la sanul mamei, ofera hrana, protectie, iubire, las-o sa-l tina la san cat doreste, nu mai da banii pe prostii, chimicale, sanul e tot ce i trebuie unui copil, chiar si pe termen lung.

Articol realizat de Silvia Nicoara si minunatii soti ai unor mamici de pe Alapteaza!

Colicile la bebelusii alaptati

(Articol tradus de aici: Colic in the Breastfed Baby – IBC: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=13:colic-in-the-breastfed-baby&catid=5:information&Itemid=17 )

Colicile sunt unul din misterele naturii. Nimeni nu stie cu exactitate ce sunt, dar toata lumea are o parere despre subiect. In cazul tipic, bebelusul incepe sa aiba episoade de plans pe la 2-3 saptamani de la nastere. Plansul se petrece mai ales spre seara si se opreste definitiv in jurul varstei de 3 luni (sau uneori mai tarziu). De multe ori plansul bebelusului este inconsolabil, dar totusi daca acesta este plimbat, leganat sau scos la plimbare, se poate linisti, cel putin pe moment. Pentru ca un bebelus primeasca diagnosticul de colici, este nevoie ca el sa ia bine in greutate si sa aiba o stare de sanatate buna, cu exceptia colicilor. Acestea fiind spuse, chiar daca bebelusul ia bine in greutate, uneori se poate ca el sa planga totusi de foame (urmareste mai jos).

Notiunea de colici a fost extrapolata pentru a desemna aproape orice stare de neliniste sau plans la un bebelus. Acest lucru nu e surprinzator avand in vedere ca nu cunoastem cu exactitate ce sunt colicile. Nu exista tratament pentru colici, desi multe medicamente sau strategii de comportament au fost incercate, fara beneficii demonstrate. Bineinteles, fiecare cunoastem pe cineva al carui copil a fost „vindecat” de colici printr-un tratament sau altul si mai ales, aproape fiecare tratament pare sa functioneze, cel putin pentru o scurta perioada de timp.

Bebelusul alaptat care sufera de colici

Lasand la o parte colicile pe care orice bebelus le poate suferi, exista 3 situatii cunoscute in care un bebelus alaptat poate sa prezinte simptome de neliniste, suferinta sau colici. Din nou, consideram ca discutam despre un bebelus care ia adecvat in greutate si e sanatos.

Alaptarea din ambii sani la fiecare masa sau alaptarea dintr-un singur san la o masa.

Laptele matern se modifica pe parcursul unei mese. In general, una dintre modificarile pe care le sufera laptele in timpul alaptatului este reprezentată de faptul ca nivelul de grasimi din lapte creste cu cat bebelusul suge mai mult din san. Daca mama muta bebelusul automat de la un san la altul in timpul unei mese, inainte ca bebelusul sa fi „terminat” un san, se poate ca la o astfel de masa sa ajunga la bebe doar un continut scazut de grasimi. Acest lucru poate avea ca si consecinta faptul ca  bebelusul primeste mai putine calorii la o masa, de aici rezultand cererea mai frecventa la san. Daca bebelusul suge mult lapte (pentru a face fata numarului scazut de calorii pe care il primeste), e posibil sa regurgiteze. Datorita continutului relativ scazut de grasimi din lapte, stomacul il digera foarte rapid si o cantitate mare de zahar din lapte (lactoza) ajunge brusc in intestine. Enzimele care digera lactoza (lactaza) nu fac fata unei cantitati atat de mari de lactoza deodata iar bebelusul va avea simptomele intolerantei la lactoza: plans, gaze, defecare exploziva, apoasa sau verde. Acest lucru se poate petrece chiar in timpul alaptarii. Acesti bebelusi nu sunt intoleranti la lactoza, ei au probleme cu lactoza din cauza informatiilor despre alaptare pe care femeile le primesc. Acesta nu este un motiv sa se treaca bebelusul pe formula de lapte praf fara lactoza.

Este de asemenea foarte important sa intelegem ca un bebelus care face miscari de suctiune la san nu bea neaparat si lapte. El poate sa stea la san sugand, dar asta nu e neaparat echivalent cu faptul ca bea lapte. El poate suge in gol, fara sa inghita si astfel sa nu primeasca suficient lapte bogat in grasimi.

  1. Nu alaptati la program. Multe mame din intreaga lume au reusit sa alapteze cu succes fara sa se uite la ceas. Problemele in alaptare sunt mai des intalnite in societatile unde fiecare are un ceas si mai putin intalnite acolo unde ceasurile sunt rare.
  2. Mama ar trebui sa isi alapteze bebelusul la un singur san atata timp cat bebelusul chiar primeste lapte din sanul respectiv (urmariti videoclipurile de pe nbcionling.org), pana cand bebelusul isi da singur drumul sau adoarme la san sau suge in gol chiar daca mama face compresii ale sanului. Folositi compresii ale sanului (vedeti aici) pentru a incuraja bebelusul sa bea lapte nu doar sa suga. Respectati protocolul de management al aportului de lapte (se gaseste pe siteul nbcionling.org). A se nota ca un copilas poate fi la san de 2 ore dar de fapt sa bea lapte doar de 2 minute. Aceasta este explicatia pentru compresii. Daca, dupa ce „termina” primul san, bebelusul mai vrea sa suga, ofera-i celalalt san. Nu impiedica bebelusul sa suga si la celalalt san daca ii este inca foame.
  3. Acesta nu este un indemn ca bebelusul sa fie alaptat dintr-un singur san la o masa. S-ar putea sa poti sa faci asta, si e in regula, dar nu toate mamele pot sa faca astfel. S-ar putea sa ti se para usor dimineata, cand simti sanii mai plini (cele mai multe mame simt asta) dar nu si seara, cand ti se pare ca ai mai putin lapte (la fel cum majoritatea mamelor simt acest lucru). Daca totusi insisti sa il alaptezi dintr-un singur san la o masa, s-ar putea sa ai un bebelus cu „colici” seara, cand de fapt e doar flamand.
  4. La urmatoarea masa, pune bebelusul la urmatorul san si procedeaza la fel ca mai sus.
  5. Corpul tau se va acomoda cu usurinta noii metode de hranire si in scurt timp nu vei avea sanii angorjati sau de dimensiuni diferite. Dar tine minte: punand bebelusul sa suga de la un singur san, daca reusesti asta, va scadea productia de lapte, asa ca ceea ce functioneaza acum (sa alaptezi dintr-un singur san la o masa) s-ar putea sa nu mai functioneze odata ce productia de lapte scade. Asadar, nu tine copilul doar la un san ci „termina” un san iar apoi, daca bebelusul mai doreste, ofera-i-l si pe al doilea (vezi sectiunea F).
  6. Nu e o idee buna sa alaptezi bebelusul doar dintr-un singur san, ca regula generala. Da, asigurandu-ne ca bebelusul „termina” un san inainte sa i-l oferim pe al doilea poate ajuta daca avem un caz de crestere redusa in greutate sau in ameliorarea simptomelor colicilor, dar regulile si alaptarea nu fac echipa buna. Daca bebelusul nu inghite, daca nu primeste cu adevarat lapte, nu exista motive sa fie tinut la san fara sa inghita lapte perioade lungi de timp. „Termina” primul san si abia apoi ofera-i bebelusului al doilea san daca doreste sa mai suga.

De unde stii daca bebelusul a „terminat” un san? Bebelusul nu mai inghite, chiar daca folosesti compresii ale sanilor. Asta nu inseamna ca e nevoie sa desprinzi bebelusul de la san daca nu mai inghite lapte un minut sau doua (s-ar putea sa urmeze un nou flux de lapte, asa ca da-i putin timp), dar daca e evident ca bebelusul nu mai inghite, desprinde-l usor de la san si, daca mai doreste, ofera-i celalalt san. De unde stii daca bebelusul inghite? Vezi videoclipurile de aici.

Daca bebelusul da singur drumul la san inseamna ca a „terminat” partea respectiva? Nu neaparat. Frecvent bebelusii dau drumul sanului cand fluxul de lapte e mai lent sau uneori cand apare reflexul de curgere a laptelui si bebelusul, surprins de fluxul rapid de lapte, se trage la o parte. Mai ofera-i acelasi san, daca mai doreste sa suga, dar daca bebelusul nu mai inghite in mod evident chiar si cand compresezi, schimba sanul.

  1. In unele cazuri, e de preferat ca bebelusul sa fie hranit doua sau mai multe mese la acelasi san inainte de a trece la celalalt san, unde va sta din nou doua sau mai multe mese, atata timp cat bebelusul a dat singur drumul la san. Punand bebelusul la un san care a fost tocmai „golit” il determina pe acesta sa se agite, sa se traga la o parte de la san sau sa adoarma fara sa fie satul.
  2. Aceasta problema se agraveaza daca bebelusul nu se ataseaza corect la san. O atasare buna este cheia alaptarii fara probleme.

Reflex puternic de ejectie a laptelui

Un bebelus care primeste prea mult lapte foarte repede, poate deveni agitat si iritat la san si se poate ca acest lucru sa fie asociat cu colicile. De obicei, bebelusul ia foarte bine in greutate. De obicei, bebelusul incepe sa suga la san si dupa cateva secunde sau minute, tuseste, se ineaca, se chinuie la san. Se poate sa isi dea drumul de la san si, frecvent, laptele va tasni din san ca dintr-un spray. Dupa aceasta, bebelusul se intoarce in general la san, dar poate fi agitat si secventa se va repeta. Se poate ca el sa fie nemultumit cand fluxul de lapte e foarte puternic si nerabdator cand fluxul incetineste. Aceasta perioada poate fi una foarte obositoare pentru toata lumea. Uneori, bebelusul poate chiar sa refuze sanul, dupa cateva saptamani de viata, in jurul varstei de 3 luni, cel mai des. Ce poti sa faci?

  1. Incearca sa il atasezi cat mai bine la san. Aceasta problema se agraveaza cand bebelusul nu e bine atasat la san. O atasare buna este cheia alaptarii de succes. Indiferent cine iti lauda atasarea la san, incearca sa o imbunatatesti. Gandeste-te in felul acesta: daca barbia ta e adancita in piept atunci cand vrei sa bei, ai fi coplesita foarte usor de un flux prea puternic. Daca doresti sa bei ceva foarte repede, iti vei arunca capul pe spate, barbia in aer si ai putea face fata unui flux puternic de lichid. Aceasta este pozitia in care ar trebui sa se afle capul bebelusului in timp ce suge – barbia adancita in sanul tau, capul lasat usor pe spate, nasul lui la departare de san si barbia lui departe de propriul sau piept. Aceasta pozitie il va ajuta sa faca fata fluxului puternic al reflexului de ejectie a laptelui. (Atasarea la san si videouri.)
  2. Daca nu o faci deja, incearca sa iti alaptezi bebelusul la un singur san la o masa. In unele situatii, schimbarea sanilor doar dupa 2-3 mese la acelasi san poate ajuta. Daca sanul nefolosit se angorjeaza, mulge putin lapte doar cat sa te simti confortabil. Tine minte, daca bebelusul doreste si al doilea san, mama ar trebui sa i-l ofere.
  3. Alapteaza bebelusul inainte ca el sa fie flamand. Nu amana alaptarea oferind apa (Nota traducatorului: sau ceai) – un bebelus alaptat nu are nevoie de altceva in afara de lapte matern nici in caz de canicula – sau suzeta. Un bebelus flamand va „ataca” sanul si poate provoca un reflex de ejectie foarte puternic. Alapteaza-ti bebelusul la primele semne de foame. Daca e semi-adormit, cu atat mai bine.
  4. Alapteaza-ti bebelusul intr-un mediu cat mai calm si relaxant cu putinta. Muzica tare, lumina puternica nu ajuta la o hranire confortabila. Bebelusii mai mari devin usor de distras de la supt cand fluxul devine mai lin. Folosind compresii usoare la inceput, apoi tot mai ferme ca sa se mentina viteza de curgere a laptelui constanta, poti „convinge” bebelusul sa stea putin mai mult la san, deoarece bea mai bine.
  5. Alaptarea stand intinsa la orizontala functioneaza foarte bine uneori. Daca alaptarea stand intinsa pe o parte nu ajuta, incearca sa stai intinsa pe spate, cu bebelusul pozitionat deasupra ta sau incearca sa te lasi tare pe spate pe un scaun. Forta gravitationala ajuta la scaderea intensitatii fluxului de lapte. Tine minte, bebelusul poate sa fie nemultumit de fluctuatiile fluxului de lapte, deci e posibil sa fie nevoie sa stai intinsa pe spate la inceputul unei mese si apoi sa te ridici la loc pe masura ce fluxul laptelui incetineste. Bebelusilor le place pozitia intinsa pe o parte, tind sa nu se agite asa mult cand vine fluxul puternic si sa adoarma.
  6. Bebelusului s-ar putea sa nu ii placa fluxul puternic al laptelui la inceput, dar sa devina agitat si cand fluxul incetineste. Daca tu consideri ca bebelusul e agitat din cauza unui flux prea incet, te va ajuta sa folosesti compresii ale sanului ca sa mentii un flux potrivit. (Vezi Compresii ale sanilor)

Daca toate cele de mai sus nu au imbunatatit situatia:

  1. In unele ocazii, oferind bebelusului lactaze din comert (enzime care metabolizeaza lactoza), 2-4 picaturi dupa fiecare alaptare sau intre doi sani consecutivi, ii poti ameliora simptomele. Este disponibil fara reteta, dar destul de scump si functioneaza doar in unele situatii. Este greu de inteles de ce ar functiona, avand in vedere ca enzimele sunt digerate in stomacul bebelusului, dar uneori pare ca functioneaza.
  2. Un mamelon de silicon poate ajuta, dar foloseste-l doar daca nimic altceva nu a dat roade si numai daca ai avut parte de ajutor competent fara rezultate bune. Aceasta este penultima varianta de preferat. A se nota ca mameloanele de silicon sunt doar in cazuri foarte rare solutia in cazul unei probleme in alaptare si ca in majoritatea situatiilor mameloanele pot inrautati problema.
  3. Ca ultima solutie, de preferat dacat trecerea pe formula de lapte praf, ofera-i bebelusului lapte muls cu ajutorul unei cani sau cu biberonul daca bebelusul nu accepta cana. Adaugand lactaza laptelui muls poate, de asemenea, ajuta.

Proteine straine in laptele mamei

Uneori, proteinele prezente in dieta mamei ajung in laptele produs de aceasta si pot afecta bebelusul. Cel mai frecvent apare proteina din laptele de vaca dar si alte proteine se pare ca se pot secreta in laptele unor mame. Faptul ca aceste proteine sau alte substante apar in laptele matern nu e de obicei un lucru ingrijorator. Intr-adevar, este in general bine ca bebelusul sa se desensibilizeze la aceste proteine. Intreaba despre acest lucru daca ai nelamuriri.

Asadar, in tratamentul bebelusului care sufera de colici, un pas ar fi ca mama sa nu mai consume lactate sau alte alimente, ci doar un singur tip de mancare pe rand. Produsele lactate includ: laptele, cascavalul, branzeturile, iaurtul, inghetata si orice altceva ce contine lapte, de exemplu dressinguri pentru salate cu proteine din zer sau caseina. Verifica etichetele produselor deja preparate sa vezi daca acestea contin lapte sau produse solide din lapte. Cand proteina din lapte a fost modificata (denaturata), ca urmare a gatirii, ar trebui sa nu fie probleme.

Daca eliminarea unor alimente din dieta mamei nu functioneaza, mama poate sa incerce enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), incepand cu o tableta la fiecare masa, ca sa descompuna in intestine proteinele, astfel devenind mai putin probabil ca ele sa fie absorbite de corp intregi si sa ajunga in lapte. Bineinteles, sansele ca pancreasul mamei sa produca enzime insuficiente sunt foarte mici (exceptie fiind daca exista un diagnostic de fibroza chistica, de exemplu), dar s-a dovedit ca proteine nedescompuse pot fi absorbite in corpul mamei care alapteaza si secretate in laptele acesteia iar adaugarea de enzime poate scadea cantitatea proteinelor nedescompuse care ajung in corp sau in lapte.

Nota: Intoleranta la proteina din lapte nu are nicio legatura cu intoleranta la lactoza, o cu totul alta problema. De asemenea, o mama intoleranta la lactoza ar trebui totusi sa isi alapteze bebelusul.

Metoda sugerata:

  • Se elimina toate produsele lactate pentru o perioada de 7-10 zile;
  • Daca nu apare o imbunatatire in starea bebelusului, mama poate reintroduce lactatele in dieta sa.
  • Daca apare o imbunatatire in starea de sanatate a bebelusului, mama poate reintroduce incet produsele lactate, daca acestea faceau parte din dieta sa in mod normal. (Nu e nevoie sa se bea lapte pentru a produce lapte, deci daca laptele nu era in mod normal in dieta mamei, nu e nevoie de el pe perioada alaptarii). Unii bebelusi nu vor tolera absolut niciun produs lactat in dieta mamei. Majoritatea vor tolera cateva astfel de produse. Mama va invata de la propriul bebelus ce cantitate de lactate va putea fi tolerata fara reactie adversa.
  • Daca esti ingrijorata de cantitatea necesara de calciu pe care o primesti, calciul se poate asigura fara a fi consumate produse lactate. Discuta cu doctorul tau sau cu un dietetician. Dar 7-10 zile fara produse lactate nu vor cauza nicio problema de nutritie. De altfel, exista dovezi ca alaptarea poate proteja mama impotriva aparitiei osteoporozei, chiar daca aceasta nu ia calciu suplimentar. Bebelusul va primi tot ce are nevoie, de asemenea.
  • Ai grija sa nu elimini prea multe alimente din dieta ta, subit. Toti cunoastem persoane care au vazut imbunatatiri in starea bebelusului daca au renuntat la: broccoli, carne de vita, banane, paine etc. Poti sa ajungi sa mananci doar orez gol.. Dietele noastre sunt prea complexe ca sa fim siguri ce anume, daca chiar e ceva, din dieta noastra afecteaza bebelusul.

O ultima sugestie. Unii bebelusi sunt infometati chiar daca iau bine in greutate. Acest lucru se poate petrece din mai multe motive, unele mentionate in Information Sheet. Inca un mod in care bebelusul poate sa fie flamand dar totusi sa ia bine in greutate e limitarea accesului la san; de exemplu, alaptezi bebelusul 10-20 de minute de la fiecare san. Daca ai mult lapte, bebelusul poate sa ia bine in greutate dar totusi sa ii fie foame. Asa ca nu limita accesul bebelusului la san (nu alapta la program!).

Fii rabdatoare, aceasta problema se rezolva in timp indiferent ce faci. Formula de lapte praf nu e raspunsul la aceasta problema, dar, din cauza fluxului mai regulat, unii bebelusi se pare ca se simt putin mai bine daca sunt trecuti pe formula. Dar formula nu e lapte matern si alaptarea e mult mai mult decat lapte. De fapt, bebelusul se va simti mai bine si de la lapte matern dat cu biberonul, din cauza fluxului constant. Chiar daca nimic nu ajuta, timpul rezolva lucrurile, de obicei. Zilele si noptile pot sa para eterne, dar saptamanile vor zbura.

Intrebari? Intai cauta pe site-ul  nbci.ca sau drjacknewman.com. Daca nu gasesti acolo informatia de care ai nevoie, du-te la „Contact Us” si trimite-ne informatia prin mail. Informatii se gasesc si in Guide to Breastfeeding de Dr. Jack Newman (denumit si Cartea Raspunsurilor in Alaptare in SUA); si/sau pe DVD-ul Ghid Vizual de Alaptare de Dr. Jack Newman (disponibil si in franceza sau cu subtitrari in spaniola, portugheza si italiana); si/sau Cartea Atasarii si alte Chei pentru Succes in Alaptare; si/sau „L-eat Latch and Tranfer Tool”, si/sau Plan de Batalie pentru protejarea si sprijinirea Alaptarii in Primele 24 de Ore de Viata si Dupa.

Scris si revizuit (sub alte nume) de Jack Newman, MD, FRCPC, 1995-2005
Revizuit de Jack Newman, MD, FRCPC si Edith Kernerman, IBCLC, 2008, 2009

Traducere: Silvia Nicoara

Riscurile intarcarii bruste

Alaptarea si incetarea ei au fost vazute din negura timpurilor ca si ceva natural, normal, de care sa se bucure si pe care sa le pretuiasca atat mama cat si copilul. Intarcarea e un proces care incepe cu introducerea primelor alimente solide, in jurul varstei de 6 luni (conform OMS) si se incheie de preferabil undeva dupa varsta de 2 ani, cand atat mama cat si copilul sunt pregatiti sa treaca aceasta piatra de hotar.

Ce recomanda marile organizatii si societati occidentale cu privire la timpul si modul in care bebelusii ar trebui alaptati:
-Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda alaptarea exclusiva (fara suplimente ca apa, ceai, sucuri, pireuri, cereale) a bebelusilor pana in jurul varstei de 6 luni. La 6 luni, alimente solide ca legume si fructe vor fi introduse in alimentatia bebelusului concomitent cu alaptarea sa pana la 2 ani sau mai mult;
-Societatea Canadiana de Pediatrie, Dieteticienii Canadieni, Sanatate Canada (Health Canada) recomanda alaptarea exclusiva pentru cel putin 4-6 luni de la nastere, completata pe urma cu alimente complementare, si continuata pana la 2 ani sau mai mult;
-Colegiul American de Obstetrica si Ginecologie (ACOG) recomanda alaptarea exclusiva timp de minim 6 luni (in contextul beneficiilor asupra sanatatii mamei);

-Asociatia Americana de Pediatrie (AAP) si Academia Americana a Medicilor de Familie (AAFP) de asemenea recomanda alaptarea exclusiva primele 6 luni, continuand, concomitent cu introducerea alimentelor solide, alaptarea pana la cel putin prima aniversare a bebelusului si dupa;

Societatea moderna ne face sa privim intarcarea ca un moment dintr-o zi x, cand mama spune STOP alaptarii, copilul sufera cumplit pierderea, ba chiar mama refuza sa ii fie alaturi copilului in acceptarea suferintei, a emotiilor grele pe care acesta la simte, parasind pentru cateva zile caminul familiei. Cam asa am ajuns noi, oamenii secolului 21 sa vedem intarcarea.
Dar chiar asa trebuie sa fie? Care sunt riscurile la care se supun atat mama cat si copilasul in cazul unei intarcari bruste?

Riscurile pentru mama:
1. angorjarea sanilor, dureri puternice in sani, sani foarte plini. Desi copilul nu mai suge, sanii continua sa produca lapte zile, saptamani chiar si luni dupa ultimul supt. Daca laptele nu este scos din sani, cat sa se detensioneze acestia, creste riscul blocarii unor canale, blocaje care pot degenera cu usurinta in mastita sau chiar abces.
2. nevoia de a se mulge pentru a detensiona sanii, pentru a usura durerea se concretizeaza in timp investit in muls in loc de timp petrecut cu copilul.
3. creste incidenta cancerului la san, cancerului ovarian, dificultate in pierderea greutatii acumulate in timpul sarcinii, diabetului de tip 2 si sindromului metabolic (Meta-analiza realizata de Agentia de Calitate si Cercetare in Sanatate AHRQ)
4. dificultate de a-si lua copilul in brate din cauza durerilor de sani. Uneori sanii plini de lapte dor atat de tare incat efectiv mama nu se poate ocupa de copil, iar in perioada de intarcare este esential ca mamica sa ofere extra atentie si momente tandre copilasului, astfel ca acesta sa gaseasca modalitati noi de conectare cu mamica lui, altele decat suptul.
5. stare emotionala de doliu, suparare, anxietate, insomnie. Chiar stari depresive, cauzate de scaderea nivelului de prolactina, hormon al alaptarii, care da o stare de bine, de fericire in perioada alaptarii si ajuta la odihna mamei.
6. invinovatire (mai ales cand bebelusul sugea frecvent iar in urma intarcarii cere frecvent san). De cele mai multe ori mamele aleg sa isi intarce copilasii mai devreme decat si-ar dori ei din cauza presiunii familiei, sfaturilor nepotrivite ale prietenilor, parerilor negative ale colegilor de la munca, sfaturilor unor medici sau alte cadre medicale dezinformate sau slab informate cu privire la alaptare. Astfel mama simte sentimente contradictorii si se invinovateste pentru suferinta cauzata copilasului.
7. nevoia de a gasi noi alternative la adormire, la calmarea unor suparari, la readormirea copilului in timpul noptii. Orice mama care alapteaza un copilas va spune fara urma de indoiala ca sanul este cel mai bun antidot pentru o durere (o cazatura, eruptii dentare, otita…) dar si cel mai bun si eficient “somnifer”. Inlocuirea suptului cu alte ritualuri de adormire, implicarea taticului in pregatirea pentru somn, citirea unei carti, pot sa inlocuiasca alaptarea dar implica mai multa logistica si energie din partea parintilor, pe cand adormirea la san este atat de simpla.
8. pierderea celui mai simplu mod de hranire a bebelusului, de hidratare a unui copil bolnav, de asigurare a unei hrane sterile si mereu la indemana. Multe mame care au trecut prin diferite boli cu bebelusii sau copilasii lor sustin ca acestia refuzau orice aliment, medicament, sirop sau bautura, dar acceptau sanul. Astfel ele aveau atuul laptelui matern ca siguranta ca puiul lor nu se deshidrateaza, nu e flamand si ca va trece cu cele mai optimiste sanse peste boala. O mama care alapteaza nu risca in cazul unei intarzieri in aeroport, in cazul unei inzapeziri sau alte situatii extreme, sa ramana fara mancare pentru copilasul ei.
9. pierderea unui timp de calm, de odihna, de relaxare unu la unu, mama-copil.
Indiferent de felul si momentul in care o mama a ales sa intarce copilul sau sa-l lase sa se intarce singur, amintirea momentelor in care era cu el la san sunt pretioase, amintiri dragi, care nu pot fi comparate cu nicio alta experienta. Timpul petrecut la san e timp de relaxare, de liniste pentru mama dar si pentru copil, de conectare cu copilul (mai ales in cazul unui copilas nazdravan peste 1 an, care e mereu pus pe sotii!)

Riscurile pentru bebelus:
1. risc crescut de infectii (explicatia consta in faptul ca celulele plasmatice din arborele bronsic al mamei si din intestin, migreaza in epiteliul mamar si produc anticorpi de tip IgA specifici antigenelor din imediata apropiere a diadei mama-copil, oferind protectie specifica impotriva agentilor patogeni din mediul mamei)
-infectii ale tractului respirator inferior (riscul de spitalizare din cauza infectiilor tractului respirator inferior este de 3,6 ori mai mare pentru copilasii hraniti cu formula decat cei alaptati cel putin 4 luni de viata)
-gastroenterite (un copil pe formula sau cu o hrana mixta de lapte praf si lapte matern e de 2,8 ori mai predispus sa dezvolte o gastroenterita decat colegii lui alaptati exclusiv)
-otite ( aproximativ 44% dintre copii vor avea cel putin un episod de otita medie in primul an de viata, riscul pentru copilasii hraniti cu formula este dublu fata de cei hraniti cu lapte matern pentru mai mult de 3 luni)
-pneumonie
2. risc crescut de obezitate infantila, diabet de tip 1 si 2 (de 1,1-1,3 ori mai predispusi spre obezitate sau diabet de tip 2 copilasii hraniti cu formula), leucemie (de 1,3 ori risc mai crescut pentru copilasii hraniti artificial), sindromul mortii subite (hranirea cu formula creste de 1,6-2,1 ori pericolul de sindrom al mortii subite), dermatita atopica (risc de dermatita atopica de 1,7 ori mai crescut pentru copilasii hraniti mai putin de 3 luni cu lapte matern exclusiv)
3. in cazul prematurilor, lipsa laptelui matern este asociata cu riscul crescut de enterocolita necrozanta (lipsa alaptarii in cazul prematurilor creste de 2,4 ori riscul ca acestia sa faca enterocolita necrozanta)
4. nu mai primeste anticorpi si celule vii prin laptele matern
5. in caz de boala rareori un bebelus refuza sanul, dar un bebelus pe formula sau doar pe solide va refuza deseori hrana, spre disperarea mamei
6. suptul la san nu inseamna doar hrana ci si confort, de multe ori un bebelus intarcat brusc va avea nevoie de suzeta pentru confort sau va incepe sa isi suga degetul, in timp ce un copil lasat sa se auto-intarce poate sa depaseasca anii copilariei fara a suge deget sau suzeta
7. un bebelus intarcat prea repede este supus la risc crescut de alergii
8. pierderea confortului si a apropierii, a atasamentului creat prin relatia fizica si psihica de alaptare
9. pierderea efectelor benefice asupra sanatatii psihice si a dezvoltarii armonioase ale copilului prin alaptarea indelungata. (K.B. Walant:Creating the Capacity for Attachment: Treating Addictions and the Alienated Self)

Diferite abordari ale intarcarii bruste cuprind scenarii ca: luarea unui concediu fara copilas, aplicarea de alifii, creme, ardei iute sau alte substante cu gusturi puternic neplacute pe san, colorarea sanilor cu desene inspaimantatoare, oprirea irevocabila a accesului copilului la san, lasandu-l sa planga neoprit si altele. Le vom lua la rand si vom observa de ce aceste metode de mai sus dau gres desi sunt atat de populare si ne sunt recomandate atat de usor de catre rude, vecini, medici, prieteni… (cu cele mai bune intentii!)

Intarcarea cat timp mama si tata merg intr-un concediu fara copilas.
In articolul despre cum se poate termina intr-un mod frumos, respectuos, alaptarea, scriam ca momentul intarcarii nu este cel mai potrivit pentru a-ti lua o vacanta departe de copil, intarcarea fiind o etapa importanta in viata copilului tau. Chiar asa e, dar aceasta practica e foarte populara si foarte frecvent recomandata. Poate ca mama vede concediul ca o separare de copil, fiind capabila sa priveasca poza de ansambul, dar pentru copilas, care traieste prezentul, fara a fi capabil sa proiecteze scenarii in viitor, este pur si simplu un abandon inexplicabil, o pierdere. Un dezavantaj al acestei practici o constituie faptul ca un concediu de o saptamana nu garanteaza ca la intoarcere copilul chiar nu va mai cere sa suga. Deci se poate sa fie o saptamana de tristete pentru copil dar si fara rost!
Un studiu in Tanzania, unde aceasta abordare asupra intarcarii e frecvent intalnita, arata o corelatie semnificativa intre malnutritie si separarea de mama in timpul intarcarii. Pierderea dragostei mamei, lipsa atentiei, lipsa contactului fizic, lipsa supravegherii cu dragoste in timpul meselor pot duce cu mare usurinta spre malnutritie, mai ales in tarile slab dezvoltate, unde malnutritia este o mare problema. (E. Schmutzhard, W. Poewe, F. Gerstenbrand: Separation from mother at time of weaning. A rarely discussed aspect of the aetiology of protein energy malnutrition)
Un copil sub 3 ani sufera pierderea mamei daca aceasta lipseste mai mult de 10 minute, o ora, jumatate de zi, sau cateva zile maxim, are o toleranta specifica varstei sale in care absenta mamei va fi trecuta cu vederea. Un bebelus vazand ca mama lui nu se intoarce, o va jeli, va fi inspaimantat, instinctul spunandu-i ca nu va putea supravietui fara mama sa. Bebelusul va fi nevoit sa isi oranduiasca viata fara mamica lui, lucru greu de realizat cand starea lui emotionala si psihica e zdruncinata de socul lipsei mamei. Chiar si pentru un adult matur fizic cat si psihic, socul pierderii persoanei iubite, a unui parinte sau a unui prieten drag, duce nu de putine ori la dezechilibre emotionale puternice, actiuni pripite, depresii. Astfel copilasii mici parasiti de mamica vor dezvolta diferite mecanisme de aparare, de linistire, unele nedorite de adult, pentru a face fata noii situatii (leganat puternic, supt agresiv al degetului, ticuri nervoase, tras de ureche, par, smuls par si multe altele). Pentru mai multe detalii despre exemple de reactii ale bebelusilor si copilasilor la absenta mamei, vedeti capitolul 1, Trauma si Pierderea din “Pierderea” de John Bolby.
Tot psihanalistul J Bolby observa ca intreruperea brusca a relatiei cu mama, prin plecarea de acasa, lasarea copilului la bunici o perioada indelungata, poate crea o ruptura in atasamentul copilului si poate lasa traume pe termen lung. Asadar intarcarea prin abandon poate cauza multe afectiuni psihologice pe care mama nu le ia in calcul, dar, poate, daca ar stii despre riscurile lor, ea ar evita o astfel de abordare agresiva cu privire la intarcare.

Aplicarea de substante iuti, amare, rele la gust pe san
O metoda de intarcare raspandita pe intreg mapamondul, dar de multe ori dureroasa, atat pentru mama cat si pentru copil (ardei iute- au!).
Ca parinti, dorim sa crestem copilasi care sa aiba incredere in noi, care sa comunice cu noi, care sa aiba la randul lor incredere in ei insisi. Ca un copil sa deprinda incredere in fortele proprii, trebuie sa aiba o baza solida la care sa se intoarca pentru reasigurare: mama sau tata. Daca sanul dulce al mamei, care pana atunci ii oferea toata dragostea, linistea si increderea de care avea nevoie, devine brusc acru, amar, iute, increderea copilului se zdruncina profund, doar el stiind ce poate sa fie in sufletul lui cand cel mai drag loc de “adapare a sufletului” ii provoaca repulsie, teama.
Cu aproape 2000 de ani in urma, Soranus, medic grec, si-a exprimat dezaprobarea cu privire la asemenea practici barbare, sustinand ca efectul unei astfel de schimbari bruste in relatia cu sanul este unul negativ asupra copilului din punct de vedere psihic, dar poate avea si efecte fizice grave asupra unui copil de altfel sanatos (dureri de stomac sau alte boli). Iar in 1664, Anne Bradstreet nota despre intarcare in “Meditatii” ca unii copii nu se intarca, oricat mustar si-ar pune mamele pe sani, ei sugand in continuare cu tot cu mustar.

De asemenea, aplicarea unui bandaj sau a unor culori pe san, ca sa sperie copilasul, poate creea sentimente de vinovatie greu de suportat de un copil, care il pot urma tot restul vietii, sau spaime, lipsa unei baze sigure in mama sa.

Lasarea copilului sa planga pana la epuizare
Copilasii plang din diferite motive, aici nu discutam despre plansul fiindca isi doreste o inghetata, a 3-a pe ziua de azi, sau plansul cand nu il lasam sa loveasca alt copilas sau pe noi. Mai ales in cazul copilasilor peste 1 an, o zi obisnuita implica si unele frustrari, deseori exprimate si prin plans. Ne referim la ignorarea plansului disperat al unui copil care cere sanul mamei, care cere alinare si caruia i se refuza acest lucru. Plansul copiilor e un mod eficient de comunicare a unei nevoi, e un mod de refulare dar si un mod de exprimare a neputintei de a fi inteles.
Ignorarea plansului unui copil il invata o lectie dura: atunci cand e mic, neajutorat si nu stie sa rezolve situatia in care e in niciun fel iar singura resursa ramasa e plansul, el tot nu va fi ascultat si inteles de catre parintii lui, singurii pe lumea asta in care isi pune toate sperantele.
Plansul neputincios al unui copil care doreste sa fie alaptat nu poate sa lase inima parintilor neafectata. Se stie, multe mame fiind dovezi vii, ca plansul unui bebelus produce eliberarea laptelui prin canalele lactofere. Unele mame auzindu-si propriul bebelus plangand sau chiar bebelusi straini, ajung sa isi ude tricourile cu lapte. Corpul nostru este creat in asa fel incat sa ne invete sa raspundem plansului unui bebelus prin alaptare. Poate din aceasta cauza suntem tentati sa lasam copilul bunicilor sau bonei si sa disparem intr-un concediu cat timp “furtuna de acasa” se dezlantuie, e prea greu de suportat acest plans. Pretul iresponsabilitatii noastre cu privire la o etapa atat de importanta in viata copilului nostru va fi platit, din pacate, de copilas, a carui incredere in parintii lui va fi puternic zdruncinata. Normal ca un copil isi va ierta mereu parintii, normal ca in ceva vreme episodul intarcarii va fi depasit, dar cu ce pret?

Uneori mama simte ca a atins o limita in relatia armonioasa de alaptare a copilului, uneori e nevoie ca viata mamei sa se imbunatateasca si aceasta imbunatatire nu include copilul, nu include alaptarea, dar nu trebuie sa excluda sau sa fie date uitarii nevoile copilului. Asadar intarcarea, daca este imperios necesara pentru imbunatatirea conditiei de viata a mamei, a conditiei psihice a unei mamici epuizate, extenuate, la limita, este de dreptul copilului sa fie realizata cat mai bland, cat mai atent legata de nevoile copilului, de varsta si capacitatea de intelegere a copilului. Totusi o mama care doreste intarcarea copilului pentru a-si rezolva anumite probleme ar trebui ajutata sa rezolve problemele in sine, abia apoi sa poata sa ia o decizie informata, la rece cu privire la motivatiile reale ale dorintei sale de a intarca. Sa nu uitam ca noi suntem adultii si avem responsabilitatea bunastarii fizice si psihice a copilului pe care il ajutam sa creasca. Sa nu uitam ca desi trebuie sa ne facem noua viata cat mai placuta, avem responsabilitatea vietii unui omulet, iar primii ani de viata sunt esentiali in dezvoltarea armonioasa a viitorului adult. Doresc tuturor parintilor ca ajunsi copiii lor mari sa fie mandri de felul in care au ales pentru copii si de faptul ca au fost onesti cu ei insisi.

Articol realizat de Silvia Nicoara
Bibliografie:
– Mothering your nursing toddler- Norma Jane Bumgarner
http://www.who.int/topics/breastfeeding/en/
http://www.artofbreastfeeding.com/?p=27
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2720507/
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2812877/
http://www.cps.ca/documents/position/weaning-from-the-breast
http://breastfeedingresourcesni.wordpress.com/2011/08/02/risks-of-stopping-breastfeeding-before-mother-and-baby-are-ready/
http://kathydettwyler.org/detwean.html

CAUZE MEDICALE REALE DE LACTATIE SCAZUTA/INSUFICIENTA

“We help you try. We do whatever it is we can to help. And in the percentage where nothing helps, in primary lactation failures, we say, ‘It’s okay for you to say uncle.’ We cry with them. [Imagine] the relief on women’s faces, on their cheeks, when they find out that there was a real reason they struggled, that they were not failures.” Corky Harvey, MS, RN, IBCLC, The Pump Station and Nurtury

CAUZE MEDICALE REALE DE LACTATIE SCAZUTA/INSUFICIENTA – O sinteza realizata de Cosmina Degan si Adina Branici

Este important sa recunoastem ca desi marea majoritate a femeilor pot sa alapteze, exista totusi femei care au o lactatie insuficienta. Procentul acestora se ridica undeva la 2-5%. Este insa mai important sa identificam cauzele, deoarece marea majoritate a femeilor care pot sa alapteze dar nu alapteaza ofera motive false.
Mai intai sa vedem cateva din motivele false mentionate de mame:

  1. nu am sfarcurile formate – au verificat asistentele (!),
  2. nu a venit decat foarte putin colostru la inceput, si asistenta mi-a spus ca asta nu-i lapte,
  3. nu am avut decat putin lapte (lipsa de informare cu privire la procesul de formare a laptelui, fazele de lactogeneza),
  4. nu reusesc sa scot cu pompa decat 5/10/20/50/x ml,
  5. nu se satura bebelusul,
  6. bebelusul se agita la san,
  7. strang de sfarc si nu iese nimic,
  8. nu reusesc sa ma mulg manual, iar daca scot ceva e doar apa,
  9. am facut proba suptului si e clar ca nu am suficient comparativ cu cat scrie pe o cutie de lapte praf
  10. am sani mici,
  11. bebelusul se trezeste des noaptea,
  12. bebelusul goleste un biberon dupa ce-l alaptez,
  13. bebelusul vrea non-stop la san,
  14. sanii sunt moi, fleasca, nu mai curg.

Scopul nostru este sa le incurajam pe acele mame care sufera din cauze reale, nu sa le blamam, iar prin identificarea motivelor reale sa incercam sa le oferim solutii si sprijin pas cu pas. O mama care-si doreste sa afle de ce se confrunta cu probleme ale lactatiei, sau de ce nu a putut alapta, este o mama care se afla pe drumul cel bun. Toate mamele isi iubesc copilasii indiferent de modul de hranire a bebelusului.

Acest articol prezinta motive medicale reale pentru o posibila lactatie scazuta, cu mentiunea ca in marea majoritate a acestor cazuri, o mama care-si doreste sa alapteze va reusi. In cele putine cazuri in care o mama chiar nu poate alapta, cu toata vointa ei, cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa-i fim alaturi.

Cauzele de lactatie insuficienta sunt de 2 feluri: hipogalactie primara si hipogalactie secundara.

I. Hipogalactia primara tine de starea fizica si hormonala a mamei.
Cauze de hipogalactie primara sunt: hipotiroidism, sindromul ovarelor polichistice, hipoplazie mamara, diabet, obezitate, retentie placentara, hipertensiune, anemie, chirurgie mamara, in special reductia mamara, mastita severa sau abcese anterioare, folosirea de anticonceptionale combinate.

1. cand cauzele hipogalactiei sunt de natura hormonala, acestea trebuie verificate si se recomanda un tratament adecvat, in special in cazul tiroidei si al ovarelor polichistice, si se poate alapta. Diagnosticul de sindrom al ovarelor polichistice se pune de multe ori foarte usor, e bine sa se ceara mai multe pareri pentru confirmarea diagnosticului. Si in cazul acesta, cu ajutor avizat, se poate alapta.
Mai multe despre sindromul ovarelor polichistice (PCOS):
http://kellymom.com/bf/concerns/mother/pcos/
http://www.lalecheleague.org/llleaderweb/lv/lvaprmay05p27.html

Cum se face testul pentru sindromul ovarelor polichistice:
http://www.breastfeeding-problems.com/polycystic-ovarian-syndrome.html

2. hipoplazia mamara reprezinta dezvoltarea incompleta sau insuficienta a glandei mamare. Este corelata cu sindromul ovarelor polichistice si alte tulburari hormonale. Ca si caracteristici: sani foarte foarte mici (e vorba de dimensiunea GLANDEI MAMARE, nu strict dimensiunea sanilor per ansamblu), sani de forma tubulara, foarte separati, cu putine vene, sani ce prezinta asimetrii mari si/sau areole bulboase.

Mai multe informatii despre hipoplazia mamara:
http://www.llli.org/llleaderweb/lv/lviss2-3-2009p4.html

Un podcast aici: http://motherloveblog.com/tag/breast-hypoplasia/

In cazul acesta exista insa suplimente care ajuta la stimularea lactatiei:

3. in cazul diabetului si al obezitatii, aparitia laptelui poate sa intarzie. La fel si la retentie placentara (fragmente ale placentei raman lipite de uter).
Este important de retinut de asemenea ca exista multe femei cu diabet sau care sufera de obezitate si alapteaza fara probleme. Atat femeile cu diabet cat si cele cu probleme ponderale, pot alapta, au lapte, chiar daca UNELE experimenteaza intarzierea laptelui. alaptatul este recomandat si in cazurile acestea, este foarte benefic si pentru mama.

4. in cazul chirurgiei plastice de marire a sanilor: poate afecta nervii si canalele, situatia mai dificila apare cand inciziile s-au facut in jurul areolelor si cand implantul este subglandular. Dar chiar si asa se poate alapta.

5. in cazul chirurgiei plastice de reductie: probabil nervii au fost afectati in mod sever. Sfarcul abia mai primeste stimulii, ca atare nu mai trimite creierului semnalul productie de lapte. Alaptarea este periclitata. Aici mai multe informatii despre interventiile chirurgicale mamare: http://www.llli.org/nb/nbsurgery.html

6. sindromul Sheehan poate sa apara cand mama are o hemoragie masiva la nastere (peste 500 ml la o nastere naturala si peste 1000 ml la o nastere prin cezariana). Hemoragia poate sa fie asociata cu retentia placentara. Hemoragia afecteaza glanda pituitara care secreta prolactina, hormonul implicat in procesul de lactatie. Acesta poate sa apara imediat dupa nastere, sau la catva timp. Un endocrinolog bun va putea pune un diagnostic corect. Una dintre solutiile pentru stimularea lactatiei ar fi utilizarea de exogenous prolactin, 2 studii vorbesc despre asta:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20718766
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21262884

II. Hipogalactia secundara, are de-a face mai mult cu bebelusul, relatia lui cu mama imediat dupa nastere, relatia cu sanul si probleme medicale ale bebelusului, care pot duce la o stimulare ineficienta a sanului, deci la o lactatie insuficienta.
Hipogalactia secundara poate fi consecinta unuia sau a mai multor factori, dintre urmatorii:

1. nastere (prea) intervenita, medical, medicamentos. La punctul acesta multe mamici se grabesc sa spuna ca au primit multe medicamente, perfuzii, etc. E important de stiut ca marea majoritatea a medicamentelor date in timpul nasterii sunt compatibile cu alaptarea. cu alte cuvinte, nu ar trebui sa fie o scuza.

2. confuzie san-tetina, refuzul sanului daca bebelusul a simtit altceva in gura in afara de san, mai ales la primul contact in viata extrauterina. O singura mentiune este necesara, aceea ca de fapt pentru bebelus nu este o confuzie, el stie ca-si doreste clar biberonul si nu sanul. In cazul acesta, se va scoate biberonul, uneori brusc, alteori gradual, incepand cu hranirea din timpul noptii si dimineata, si se va oferi doar sanul, memoria ultimului supt il va ajuta pe bebelus sa-si doreasca sanul. Contactul piele-piele intre mama si bebelus , purtarea bebelusului intr-un wrap, sau folosirea altor metode de hranire (SNS- sistem suplimentar de nutritie) va ajuta la readucerea bebelusului la san.

3. fren lingual scurt (ata limbii este scurta si nu trece peste gingii, ca atare bebelusul nu reuseste sa cuprinda frumos areola la atasare, si sa imbratiseze sfarcul cu limba sub forma de barcuta). Este o problema care de multe ori rezolvata printr-o interventie chirurgicala rapida, imbunatateste simtitor atasarea corecta la san, ca urmare si stimularea lactatiei. Procedura de taiere a atei:
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=336:tonguetie-release-rom&catid=26:video-clips&Itemid=63

De asemenea, se poate discuta cu cel mai mare specialist din SUA pe problema fraului limbii si a buzei , Dr. Lawrence Kotlow. site-ul lui e http://www.kiddsteeth.com. Raspunde la toate mail-urile, se poate scrie aici: http://www.kiddsteeth.com/contact_us.html#First_Name si poate confirma daca intr-adevar aceasta este diagnosticul. Odata identificat, se merge la un chirurg pediatru si se taie ata in cateva minute.

4. infectii. Acestea sunt tratate, iar daca copilasul nu poate fi pus la san, exista alte solutii pentru a stimula lactatia (mulsul, exista tehnici speciale pentru un muls eficient) si i se ofera bebelusului laptele muls, nu cu biberonul, ci cu seringa, canuta speciala cu bordura, sau lingurita.

5. anomalii anatomice, disfunctii orale (retrognatism, anchiloglosie, cheiloschizis – „buza de iepure” si alte fisuri).

6. supt slab si imatur. Se corecteaza cu usurinta, prin verificarea atasarii la san, prin pozitionarea corecta, prin invatarea a diverse pozitii de alaptare.

7. oboseala (hiper/hipotonie) si probleme respiratorii, (la faza cu oboseala, din nou mentionez ca prea usor se spune ca bebelusii obosesc la san si nu sug. Dar chiar daca obosesc si adorm, si e clar ca nu au mancat suficient – doar daca e clar ca nu au mancat suficient, prin urmarirea miscarilor de supt si pauze specifice de Barbie care indica inghititul, exista metode de trezire blanda, care sa-i ajute sa mai suga). Altfel nu se recomanda trezirea bebelusului.

Un exemplu aici:
http://www.youtube.com/watch?v=-hMkYIUnXG4&feature=youtube_gdata_player

8. prindere si pozitionare incorecta la san.

9. nerespectarea cererii de a fi hranit a bebelusului, cu impunerea unui program de alaptare. Alaptarea din 3 in 3 ore poate infometa bebelusul, care odata pus la san este foarte agitat, nu va dori sa suga, ca atare sanul nu va fi stimulat, si nu se va produce lapte suficient. Alaptatul din 3 in 3 ore sau orice alt program impus nu tine cont de nevoile bebelusului si nici de mecanismul de formare a laptelui. Bebelusul trebuie hranit la cerere, adica atunci cand bebelusul cere, cand cauta sanul cu gurita. Cea mai simpla metoda de aflare daca isi doreste la san, este ca mama sa-l puna la san, inainte sa inceapa sa planga de foame.

10. starvation jaundice – icter prelungit, in care bebelusul doarme mai mult, se hraneste putin, stimuleaza putin sanul. Mai multe informatii despre icter prelungit de forma aceasta:
http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=79:breastfeeding-and-jaundice&catid=5:information&Itemid=17

si aici

http://kellymom.com/health/baby-health/bfhelp-jaundice/
http://www.drjen4kids.com/soap%20box/jaundice.htm

Hipogalactia secundara poate aparea singura, ca urmare a unuia sau a mai multor factori, dar poate aparea insotita si de hipogalactie primara.

De exemplu, o mama cu diabet care a suferit o reductie mamara, care a avut si o nastere complicata, cu un bebelus despartit de ea imediat dupa nastere, al carui fren lingual este scurt. In cazuri de genul acesta, precum si in altele, e cruciala identificarea tuturor factorilor, si aplicarea solutiilor, pas cu pas, pana la rezolvarea completa.

III. SITUATII EXCEPTIONALE IN CARE NU ESTE RECOMANDATA ALAPTAREA

  1.  un bebelus diagnosticat cugalactosemie, o boala genetic rara
  2. mama are tuberculoza activa, netratata
  3. mama este infectata cu virusul limfotropic al celulelor T umane I sau II
  4. mama este dependenta de droguri
  5. mama este sub tratament de cancer, chemoterapie in care sunt implicati agenti antimetabolici care interfereaza cu replicarea ADN-ului si divizarea de celule
  6. mama urmeaza un tratament cu radioterapie, desi de regula se recomanda doar o intrerupere temporara a alaptarii (ex. scan de tiroida cu I131)
  7. mama a fost infectata cu HIV*

*conform noului ghid emis de Organizatia Mondiala a Sanatatii, o mama care are HIV poate alapta daca are acces la medicamente antiretrovirale. Mai multe detalii aici:
http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2009/world_aids_20091130/en/index.html

http://www.blacktating.com/2009/12/new-recommendations-for-breastfeeding.html

8. diverse metode de diagnosticare. Mai multe info aici despre metode de diagnosticare:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1952588/
http://kellymom.com/bf/can-i-breastfeed/meds/radioisotopes/

Mai multe informatii despre situatii nerecomandate:
http://www.cdc.gov/breastfeeding/disease/index.htm
http://www2.aap.org/breastfeeding/policyOnBreastfeedingAndUseOfHumanMilk.html

Marea Atasare la San (The Big Latch On) 2013 Timisoara

Marea Atasare la San 2013 a inregistrat un numar record de copii alaptati simultan: 14.536, aproape dublu fata de rezultatul de anul trecut (8.000). Numarul total de participanti la evenimentul mondial e de mai bine de 33.000 de oameni (participanti, voluntari, gazde si comercianti sau ziaristi). Numarul de 14.536 este unul provizoriu, dar cifra finala se va invarti in jurul acestei valori.
Mamici din Fiji, Romania, SUA, Canada, Haiti, Hong Kong si multe alte tari, au luat parte la aceasta manifestare a dragostei materne si a importantei pe care alaptarea o are in vietile lor. 621 locuri de intalnire, 25 de tari, la ora 10:30 au pus copilasi la san, la unison si pret de cateva secunde s-a facut liniste.
In Timisoara, reprezentanta Romaniei la acest eveniment, au participat peste 70 de persoane, dintre care 30 de mamici si-au alaptat copilasii. Intalnirea a fost organizata de grupul facebook Alapteaza si Asociatia Alapteaza! Timisoara iar locul ales a fost Parcul Poporului. Pozele facute la eveniment vorbesc de la sine, mamicile au avut un prilej de relaxare, de a se cunoaste si in mediul real, de a schimba priviri si vorbe si de a se bucura impreuna de alaptare.
Importanta evenimentului nu o putem determina prin numere ci prin legaturile de prietenie ce s-au nascut in acea dimineata si prin sensibilizarea opiniei publice, a comunitatii.
http://www.opiniatimisoarei.ro/zeci-de-mamici-si-au-alaptat-deodata-bebelusii-intr-un-parc-din-timisoara-foto-si-video/02/08/2013

http://www.renasterea.ro/stiri-timisoara/actualitate/zeci-de-bebelusi-din-timisoara-au-dat-startul-la-marea-atasare.html

1001239_10151531093066006_1090844389_n1003024_10151531096151006_806228762_n1001246_10151531092161006_1908217406_n1001738_10151531092406006_568538563_n1001572_10151531096266006_1288561963_n558525_10151531093606006_812815770_n543817_10151531092816006_923311629_n

Saptamana Mondiala a Alaptarii 2013

In perioada 1-7 August, in fiecare an, se sarbatoreste pe tot mapamondul Saptamana Mondiala a Alaptarii.

In acest an tema abordata este: „Sprijinul in alaptare: Aproape de mame” si subliniaza importanta consilierii directe in alaptare. Chiar daca startul in alaptare e unul bun, o mama are nevoie de sprijin adecvat in alaptare in primele saptamani si luni. Se observa o scadere in rata alaptarii exclusive dupa ce mamele inceteaza sa apeleze la vizitele si sprijinul oferit in maternitati. Aici apare rolul esential al societatii, al comunitatii in care femeia care alapteaza se afla, al familiei. Totusi, intr-o lume urbanizata, sprijinul mamei e necesar sa fie asigurat si de oameni din campul medical, moase, medic de familie, consultanti in alaptare, consilieri in alaptare sau grupuri de sprijin mama pentru mama.
Sprijinul unor persoane pregatite sa ofere ajutor in alaptare asigura succesul prin oferirea zilnica a ajutorului si a informatiilor pe care mama le doreste.
Asociatia Alapteaza! Timisoara organizeaza o serie de evenimente cu ocazia sarbatoririi Saptamanii Mondiale a Alaptarii.

Vineri, 2 august, 2013, ora 10:00 am, in Parcul Poporului va avea loc Marea Atasare la San 2013 (The Big Latch On 2013). Scopul evenimentului e sa adune cat mai multe femei care sa alapteze simultan pe intregul mapamond. Anul trecut s-au numarat peste 8000 de femei din intreaga lume! Ia-ti copilul si vino Vineri, 2 august, 2013 in Parcul Poporului, Timisoara sa intri la numaratoarea mondiala! Vei cunoaste si alte mamici care alapteaza si va fi un eveniment de neuitat. Intalnirea are loc de la ora 10, la ora 10:30 se va face marea atasare la san (toti copilasii prezenti vor fi indemnati de mamici sa se ataseze la san DACA VOR!). Evenimentul va lua sfarsit la ora 11.
Alexandra Pascu: 0745 7783 23 Andreea Miut: 0770146898 Silvia Nicoara: 0747033320 Eveniment Facebook: https://www.facebook.com/events/184463028392481/
Eveniment organziat de grupul facebook Alapteaza! si Asociatia Alapteaza! Timisoara
http://biglatchon.org/locations/the-big-latch-on-timisoara-marea-atasare-timisoara-2013

Marti, 6 august, 2013, 18:00, in Parcul Poporului,  grupul Alapteaza! propune o intalnire pentru a sarbatorii Saptamana Mondiala a Alaptarii in care sa se aduca in special in fata viitoarelor mamici, proaspetelor mamici si nu numai, informatii pretioase legate de nastere, alaptare, contact precoce si atasamentul parinte-copil. Informatiile se vor putea gasi pe pliante. Sunt asteptate cu drag orice persoane care vor sa afle lucruri interesante de la un grup de sprijin mama pentru mama.