Etichete

, , ,

Momentul in care alaptarea unui copil ia sfarsit este un moment de transformare a relatiei emotionale pe care acesta o are cu mama sa si cu membri familiei. Intarcarea este o calatorie spre o alta etapa din viata unui copil, nu trebuie privita cu tristete. Pentu ca aceasta trecere sa se petreaca intr-un mod pozitiv pentru copil, intarcarea e de preferat sa se intample natural, cand copilul e total pregatit si doreste sa se opreasca din supt. Varsta medie de intacare a omului este de 4,2 ani. Unii copii sunt pregatiti mai devreme, altii mai tarziu, rolul nostru ca parinti e sa observam semnele pe care copilul le da. 

Marile organizatii mondiale ca UNICEF si OMS recomanda mamelor sa isi alapteze copiii exclusiv cu lapte matern primele 6 luni dupa nastere si sa continue alaptarea concomitent cu introducerea unei alimentatii mixte pana la 2 ani si dupa, lasand varsta de intarcare la latitudinea celor doi oameni implicati: mama si copilul. Desi introducerea alimentelor solide se face la jumatatea primului an, totusi laptele matern ramane aliment de baza pana in jurul primei aniversari. 

Multe mame aleg sa isi alapteze copiii pana in momentul auto-intarcarii, indiferent de varsta la care acest fapt se petrece. Cand lasam copilului controlul total asupra momentului intarcarii, acest copil va deveni increzator, va pretui oamenii, nu lucrurile, va radia incredere, va fi mai usor de disciplinat si va avea mai putine accese de furie.

In ultimii zeci de ani, timpul natural de alaptare a ajuns sa se masoare in luni si nu in ani, cum ar fi normal. Presiunea publicitatii, intoarcerea la lucru, venirea unui nou copil, sfaturile familiei sunt cateva motive principale pentru care mama simte emotii mixte cu privire la autointarcare si alege sa impuna unele limite copilului. Se poate ca unele mame sa impuna limite inconstient prin fraze de felul: te alaptez dupa ce ajungem acasa, te alaptez dupa ce facem baie sau dupa ce rasare soarele.

Orice astfel de amanare, negociere sau limitare a accesului la san, chiar si inlocuirea sanului pentru momente scurte cu suzeta, sunt metode subtile de intarcare. Daca mama si copilul pot sa continue impreuna acest minunat dans pana la varsta autointarcarii, e formidabil pentru ambii, totusi, unele mame simt ca nu pot sa continue alaptarea la fel de mult pe cat si-ar dori copiii.

Intarcarea trebuie privita prin prisma ajutorului pe care il oferim copilului sa descopere noi moduri de interactionare cu mama sa si nu ca pe o fortare a copilului sa se intarce. Rolul nostru e sa fim alaturi, sa intelegem si sa cedam teren atunci cand copilul arata ca intarcarea e prea brusca sau in momente de regres. Perioada destinata intarcarii copilului nu e o perioada prielnica pentru un concediu al parintilor.

Metodele rapide de intarcare sunt periculoase pentru copil. Refuzarea mamei de a lasa copilul la san poate duce la mari probleme de incredere si atasament fata de oameni pentru copilul in cauza. Intarcarea blanda, in ritmul copilului nu se intampla de azi pe maine, dureaza saptamani, luni sau chiar mai mult. Ce e important e ca totul sa se petreaca intr-un ritm adaptat copilului, cu blandete si intelegere din partea parintilor.

 Cateva sugestii privind incuajarea copilului spre intarcare ar fi:

  • Nu propune, nu refuza! – Mama nu ofera in mod repetat sanul ei, dar in momentul in care copilul cere, ea nu il refuza. Aceasta este o metoda foarte intalnita, mai ales la copiii mai mari, prin care se produce o intarcare cu adevarat blanda, de-a lungul unei perioade intinse de timp.

  • Distragerea atentiei-Oferirea unei mese, a unei gustari, a unei bauturi sau chiar a unei plimbari sau a unui joc interesant, poate lua atentia copilului dinspre alaptat, ajutand la evitarea unei mese de lapte matern.

  • Eliminarea unei mese– Este o metoda mai invaziva spre intarcare, deobicei se recomanda eliminarea unei mese de lapte din timpul zilei, mesele de dinainte de somnuri si de dis-de-dimineata sunt scoase ultimele. E recomandat sa se elimine mese pe rand, dar nu la un interval mai mic de 3-7 zile, 7 zile fiind intervalul preferat de majoritatea mamelor. O atentie sporita trebuie avuta in perioadele de boala, de eruptii dentare sau de regresie, in care copilul va avea nevoie ca acesti pasi spre intarcare sa incetineasca sau chiar sa se opreasca.

  • Schimbare de program-Introducerea unor noi rutine in programul copilului ajuta la procesul intarcarii. De exemplu, daca dupa ce mama il lua de la gradinita mergea direct acasa sa-l alapteze, sa faca opriri in oras, la cumparaturi sau diverse indatoriri. Sau, daca dimineata era program de supt, mama sa se tezeasca putin mai repede si sa preia momentul trezirii taticul.

  • Limitarea timpului petrecut la san– O numaratoare pana la un anumit numar, stabilit de mama, un cantec, o poezie pot fi de folos pentru limitarea timpului petrecut la san, mai ales pentru copiii mai mari.

  • Amanarea– Cand ii spune copilului ca il va alapta mai tarziu, nu acum, copilul invata sa fie mai rabdator si se poate sa si uite de alaptarea dorita afundandu-se intr-o activitate placuta.

  • Nu inlocui alaptarea cu un obiect!Intarcarea ar trebui sa fie facuta de la san spre o alternativa emotionala plina de implinire si incredere, nu spre atasarea de un obiect sau animal de plus. E momentul in care taticul poate sa se implice mai mult, astfel se subtiaza alaptarea dar se intensifica relatia tata-copil.

  • Evitarea pe cat posibil a situatiilor in care copilul va dori sa sugaDaca mama si copilul aveau pozitii preferate de alaptat, de exemplu imbratisati pe un fotoliu, e util uneori ca aceste pozitii sa fie pe cat posibil evitate. Statul cat mai mult in picioare, iesitul in aer liber, datul pe bicicleta, toate activitatile care presupun miscare si nu fac din mama o „tinta sigura” ajuta copilul sa se detaseze mai usor de san.

 Fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare, rolul nostru ca parinti e sa-l sustinem, sa-l ajutam si sa-l motivam pozitiv sa aiba incredere in el si in noi. Daca apar semne ca nu e pregatit pentu intarcare (e agitat, are accese de furie, uda patul, cere cu disperare sanul), noi ca parinti trebuie sa stim sa facem un pas inapoi pana cand va fi mai pregatit pentru acest moment important.

Un ajutor important pentru o mama care ia in considerare posibilitatea intarcarii copilului il poate constitui discutia cu un consultant in alaptare (La Leche League sau IBCLC) si interactionarea cu alte mame la intalniri LLL sau pe grupuri de sprijin pentru alaptare cum e grupul facebook Alapteaza!

Bibliografie: