Silvia Nicoara- Consilier in alaptare Timisoara

Alapteaza! s-a nascut dintr-o joaca serioasa. Copilul meu, Matei, avea vreo 6-7 luni cand pasiunea pentru alaptare era deja incoltita bine in sufletul meu si, fara teama de consecinte (naiva si insensibila de multe ori, realizez acum), strigam in gura mare pe grupuri ca nu, laptele nu se termina de pe o zi pe alta, ca da, 98% din mame sunt capabile sa alapteze, ca da, putem sa luam medicamente, sa bem un pahar de vin, sa mancam orice si sa si alaptam.  Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNICEF, Asociatia Americana de Pediatrie si multe siteuri de referinta ne sustin si sustin real alaptarea.

Nascand in Anglia am primit informatii de calitate si sprijin minim dar foarte eficient primele zile, asa ca obstacolele fizice s-au simtit mult prea putin. Totusi am luptat multa vreme cu arderile interioare si contradictiile intre ce simteam sa fac si ce stiam ca trebuie sa fac, datorate faptului ca efectiv nu eram pregatita pentru ce inseamna un bebelus, nu aveam un model real de bebelus alaptat. Asteptarile mele erau conturate dupa modelele ireale din filme si reclame, unde bebelusi roboti stateau mereu fericiti la ei in patut si departe de viata activa a mamei..

Cu o experienta fericita dupa nastere si un bagaj minim dar solid de informatii am ajuns sa descopar cu uimire ca multe mamici in Romania sustineau ca nu au mai avut lapte, ca nu au avut deloc lapte sau ca laptele a fost slab, dar care, dupa umila mea parere, ar fi putut sa depaseasca obstacolele in alaptare daca aveau acces la informatie pertinenta si sprijin medical competent de la nastere. Dintr-o discutie aprinsa, de genul celor care nu ajung nicaieri doar aprind spiritele si scormonesc regrete, am hotarat sa fiu parte activa in schimbarea perceptiei asupra alaptarii, sa ajut cumva cum pot, de la distanta, mamici si viitoare mamici. Astfel  am  creeat un grup destinat exclusiv discutiilor despre alaptare si cresterea cu respect a copiilor, in care sa existe o bibliografie de referinta, unde orice discutie in contradictoriu sa isi poata gasi resurse nu doar in experienta personala in alaptare (reusita sau nu) ci in organizatii de talie mondiala, studii stiintifice, carti din domeniul alaptarii si pareri ale unor consultanti de talie internationala.

Asa s-a nascut Alapteaza! cu doi membri: Silvia Nicoara si Luminita Ciumpe care a fost prima care m-a sustinut in ideea unui grup destinat exclusiv alaptarii si care e un model de mama, de femeie, de om pentru mine si acum.

Apoi am adaugat alte mamici sustinatoare ale alaptarii de pe grupurile pe care activam. Treptat am inceput sa traducem articole, noi pentru noi, sa avem o baza de informatii in romana, pentru orice mama romanca, indiferent ca stie sau nu engleza. Apoi au inceput sa curga pozele, poze cu mame fericite cu copilasii la san, mame usor stinghere de postura noua in care se afla, mame care alaptau de mai multa vreme, increzatoare si naturale, poze cu bebelusi fericiti la sanul mamei. Aceste poze au ajutat enorm la intimitatea si frumusetea grupului dar si la spargerea perceptiei unidimensionale a sanului ca instrument sexual  si trecerea in natural a alaptarii pentru multe viitoare mame.

Postarile erau rare la inceput, iar raspunsurile ca intr-o familie unita, unita prin legamantul laptelui si prin emotiile alaptarii pe care doar o mama care alapteaza le cunoaste, din pacate.  Primele intalniri in Timisoara au fost eliberatoare chiar si pentru mine! Ma simteam in largul meu alaptand, eram intr-un grup unde alaptarea era norma, eu eram normala si nu biberoanele, carucioarele si suzetele. Era oau!

Alaptarea ne-a aratat ca, desi fiecare familie a integrat alaptarea in mod diferit in viata ei, ea vine cel mai bine la pachet cu dormitul impreuna cu bebelusul, cu implinirea tuturor nevoilor de hrana si afectiune ale acestuia si un mod respectuos de tratare a copilasilor. Alaptarea este urmarea normala nasterii naturale, discutiile de pe grup au incurajat mereu abordarea corpului uman in splendoarea lui, capabil sa duca la termen, sa nasca natural si sa alapteze un bebelus atata timp cat el are nevoie. Chiar daca recunoastem beneficiile medicinei moderne si ne axam pe sanatatea si siguranta mamei si a copilului, naturalul in sarcina, nastere si alaptare a fost un stalp de referinta de la bun inceput si, sper eu, pana si azi.

Treptat grupul a tot crescut, am organizat un regulament care e in continua schimbare in functie de nevoile grupului. A aparut nevoia de mai multi administratori,Lumi Ciumpe, Olga Sofineti, Raluca Hernea, Adina Branici, Cosmina Cos, Lumi Nica, Pupsa Cristina, Mona Hrincescu Lasac, Oana Bajka, Ioana Schilinka, Alexandra Cristina Budur, Alexandra Pascu, Lavi Cristea, Alexandra Gherghel, Cristina Dan, Andreea Boabes, Maria Humita, Denisa Laura, Dana Costache, Ioana Popa, Alina Claudia Dragan, Diana Dinu,  Andreea Voicila, Diana Gabriela, Moni Damian. Iar echipa se tot modifica pe masura ce nevoile familiilor si timpul pe care fiecare il poate dedica internetului se schimba.

Din grupul intim de cateva zeci de persoane a ajuns la cateva mii. Schimbarile prin care a trecut grupul l-au transformat, cu bune si rele, dar spiritul de comunitate si de ajutorare reciproca ramane viu. Se simt valuri noi de mame care cauta informatii, prind incredere si apoi ofera informatii altor mame la randul lor. O stafeta a alaptarii.

Nevoia de a ajuta fizic, de a creea evenimente dedicate mamelor ce alapteaza dar nu numai ci intregului stil de parintie pe care alaptarea il aduce, inevitabil, in viata unei noi familii, a dus la inchegarea unui grup de „actiune”, de sprijin mama pentru mama in Timisoara, orasul in care eu m-am stabilit si de unde sunt multe dintre mamicile de pe grup, concretizat un an mai tarziu in Asociatia Alapteaza! Timisoara. Suntem la inceput de drum, suntem mici si incercam sa facem lucruri marete dar sunt sigura ca vom reusi.

Doar noi putem sa schimbam lumea din jurul nostru. Doar noi putem sa spunem „pot, dar trebuie sa aflu cum” si nu fatidicul „n-am putut, asta e”. Sprijinind alaptarea nu sprijinim doar mama ci sprijinim sanatatea bebelusului. Ajutand multi bebelusi sa fie alaptati, sprijinim sanatatea unei generatii.  Nu doar fizica ci si psihica, deoarece se stie ca un copil alaptat nu doar ca bebelus ci si dupa un an, doi , trei, pana cand va simti el ca e suficient, va fi un tanar mai usor adaptabil, mai increzator in propriile forte si in oamenii din jur.  Asa ca da, de la mic la mare, caramida dupa caramida, putem sa facem diferenta atat in vietile noastre de zi cu zi cat si in vietile altora si noi sa ne lasam schimbati si sa crestem odata cu copiii nostri, sa fim parti active in societatea in care traim si pe care o lasam mostenire.

Alaptarea e mult mai mult decat hrana. Am invatat lucrul asta zi de zi si inca mai descopar noi intelesuri. E un miracol ce il putem oferi copiilor nostri si care ne schimba pentru totdeauna.  E un lucru usor? De multe ori nu. Dar ce minune din vietile noastre e usoara?

Asta e povestea Alapteaza! Si tu poti sa schimbi in bine lumea in care traiesti, doar indrazneste.🙂