EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL

  1. CARE SUNT EFECTELE NEGATIVE ALE SEPARARII MAMA – COPIL SAU CE SE INTAMPLA CAND LASAM COPILUL SINGUR (SI AJUNGE SA PLANGA NECONSOLAT)

„Separarea este daunatoare atat pentru mama cat si pentru copil.

Separarea declanseaza imediat in copil un proces de aparare numit si mentionat de Bowlby si Harlow ca PROTESTUL DE DISPERARE („PROTEST DESPAIR”) in studiile pe animale sau HIPEREXCITABILITATE SI DISOCIERE („HYPERAROUSAL DISSOCIATION”) – la om.

bebe suparatCe inseamna asta:

  1. Organismul stie ca este in pericol fara mediul lui normal (MAMA) si ii da de stire ingrijitorului acest lucru prin plans si hiperactivitate. Cresterea hormonilor de stres creste riscul hemoragiei cerebrale (cf Anderson). In faza de hiperexcitabilitate se activeaza sistemul simpatic, creierul e hipermetabolic (duce la tahipnee – accelerarea rapida a frecventei respiratorii, si la tahicardie – accelerarea rapida a frecventei batailor inimii ), iar ciclul de somn e perturbat (bebelusul doarme putin si superficial).
  2. Creste nivelul somatostatinei care inhiba hormonii intestinali si hormonul de crestere, inhiba secretia gastrica, inhiba motilitatea intestinala, reduce fluxul sangvin la intestin si absorbtia intestinala. Bebelusul varsa si unii vor fi constipati (eliminarea somatostatinei din organism se intampla abia dupa 20-30 min dupa ce bebe e in contact cu mama).
  3. Daca nu i se raspunde plansului care intotdeauna comunica o nevoie (si nu un moft), urmeaza faza de disperare sau disociere in care sistemul simpatic ramane activat, dar se activeza si sistemul parasimpatic. Pentru a asigura supravietuirea bebelusului, acesta reduce sistemul metabolic la minimul de activitate, conserva caloriile, reduce temperatura (in 5 min cu 1- 2 grade), ritmul cardiac, il face pe bebe sa se opreasca din plans si il imobilizeaza (bebelusul nu se mai agita, sta nemiscat) asteptand moartea! Iata insa cum cum interpreteaza parintii societatii moderne acest comportament? Ca bebelusul si-a invatat lectia, „training-ul pe care l-am aplicat a fost un succes”, ca uite bebe nu mai plange daca nu venim la el la chemarea lui… Aceasta disociere a sistemului autonom creeaza un haos biochimic care poate leza creierul in dezvoltare. Activitatea masiva a cailor nervoase de stres duce la atrofierea altor cai adaptive alternative, cu o coordonare insuficienta a creierului drept, fapt ce are consecinte in viata de adult. Astfel, un adult care atunci cand a fost bebelus a fost lasat sa planga neconsolat, cu absenta voita si constienta a mamei, poate sa raspunda la stres numai in mod simplistic, primitiv, ceea ce altereaza sanatatea psihica si somatica a individului.
  4. Oamenii de stiinta neurologi au concluzionat ca experientele sociale negative au repercursiuni mai mari asupra dezvoltarii creierului decat cele nonsociale (precum hipoxia sau hemoragia), pentru ca celulele distruse pot fi inlocuite cu altele in creierul in dezvoltare dar caile nervoase de stres negativ, „caile rele” activate in perioada imediat dupa nastere (perinatale) raman active eliminand pe cele bune care raman neactivate, rezultand probleme permanente” (cf Schore).
  5. Stresul toxic produs de lasarea bebelusului sa planga singur neconsolat in antrenamente de somn sau de castigare fortata a independentei, poate sa duca la faliment de crestere fizica si psihica sau asa numitul SHUTDOWN Syndrome” mentionat cu zeci de ani in urma de dr. Sears. (n.r. nu avem termen in romana penru acest sindrom, avem doar faliment/esec de crestere fizica si psihica; mai tarziu in etapele de dezvoltare a bebelusului apar anxietatile de separare, perioade in care este extrem de important ca mama sa ii raspunda nevoii de a fi langa el, iar mai tarziu in perioada de copil mic apare teama de abandon daca copilul este amenintat de parinti ca va fi lasat singur daca nu face cutare lucru, sau daca nu… si lista poate continua).
    http://www.askdrsears.com/topics/parenting/child-rearing-and-development/shutdown-syndrome

“Un bebelus „antrenat” pentru a nu-si exprima nevoile poate parea a fi docil, supus sau un copil „bun” . Cu toate acestea, acest copil ar putea suferi esec de crestere, un bebelus care isi reprima exprimarea nevoilor , poate deveni un copil care nu isi comunica niciodata nevoile pentru a-i fi indeplinite si in cele din urma devine adultul cu cele mai mari pretentii,” Dr. William Sears

disturbed attachFig 1. Ciclul perturbat al atasamentului mama- copil (sursa: Helen Oakwater, www.slideshare.net)

bondFig 2. Efectele atasamentului mama- copil in viata de adult si tipuri de relatii (www.pinterest.com)

fig 3 secureFig 3. Transmiterea intergenerationala a atasamentului securizant uman (www.sciencemag.org)

„Stresul toxic al separarii produce modificari permanente in comportamentul de invatare, fiziologia individului cu favorizarea bolilor cronice si a unui stil de viata nesanatos, ducand la costuri economice masive”, si mai ales si mai ales la “suflet cu gauri”.

In concluzie, sa luptam pentru a nu fi separate de copil imediat dupa nastere si, odata ajunse acasa in cuibul familiei sa nu ii lasam singuri, sa nu lasam nici tehnologia sa ni-i creasca, deoarece tehnologia nu va inlocui niciodata dragostea bratelor noastre.

skin

Alte cateva referinte bibliografice :

  1. Lauren Lindsey Porter,The Science of Attachment: The biological roots of love, Mothering, 2003; 119. http://www.naturalchild.org/guest/lauren_lindsey_porter.html
  2. Raylene Phillips MD, IBCLC, FAAP, Uninterrupted Skin-to-Skin Contact Immediately After Birth, NAINR.2013;13(2):67-72 http://www.medscape.com/viewarticle/806325_4
  3. Teresa Pitman, Baby-Led Latch: How to awaken your baby’s breastfeeding instincts, Today’s Parent   https://breastfeedingusa.org/content/article/baby-led-latch-how-awaken-your-babys-breastfeeding-instincts
  4. Uvnas-Moberg K, Petersson M., Oxytocin, a mediator of anti-stress, well-being, social interaction, growth and healing, Z Psychosom Med Psychother. 2005;51(1):57-80. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15834840
  5. Ingemar Kjellmer and Jan Winberg, The neurobiology of infant—parent interaction in the newborn: an introduction, Acta Paediatrica, 1994; 83 (397): 1-2 http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1651-2227.1994.tb13258.x/abstract
  6. Angela Braden, Darcia Narvaez, Parents mislead by Cry-It- Out Sleep Training Reports, Moral Landscapes, 2014 https://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201407/parents-misled-cry-it-out-sleep-training-reports
  7. Allan Schore, The effects of early relational trauma on right brain development, affect regulation, and infant mental health, Infant Mental Health Journal, 2001; 22(1-2): 201-269, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/1097-0355(200101/04)22:1%3C201::AID-IMHJ8%3E3.0.CO;2-9/abstract

(Material pregatit de dr. Marta Muresan, curs IBCLC)

Nota: Niciun fragment al materialului, integral sau partial nu poate fi reprodus sau transmis sub orice forma (scrisa sau electronica) fara permisiunea scrisa a autorului. Nerespectarea dreptului de autor se pedepseste conform legilor in vigoare.

Adina Branici

Anunțuri

Cugetarea saptamanii – Despre dormitul in acelasi pat cu bebelusul

Oamenii au dormit impreuna cu copiii lor mii de ani, patutul bebelusului a fost inventat relativ recent daca ne raportam la istoria umanitatii, are doar cateva sute de ani vechime. De altfel, suntem singurele mamifere care nu dormim langa pui. Este in natura umana ca bebelusul sa-si doreasca sa fie langa mama, mai ales in timpul somnului, pentru a se simti in siguranta si iubit. Asa s-a asigurat supravietuirea speciei de-a lungul timpurilor, prin alaptare si tinutul bebelusului aproape. (http://clubulbebelusilor.ro/articol/1202/5-beneficii-ale-co-sleepingului.html)
Cliseul „cum il inveti, asa il ai” imi suna a dresaj. A modifica comportamentul unui copil dupa bunul tau plac, fara a tine cont de nevoile lui primare (de iubire si de siguranta) mi se pare o mare dovada de egoism.
Spunea o mama ca daca ar putea vorbi, copiii ne-ar spune ca au nevoie de spatiul lor, dar aceeasi mama povesteste ca bebelusul ei a plans doua nopti dupa ce l-a mutat de langa ea in patut. Eu cred ca a vorbit destul de clar. Bebelusii nu plang degeaba, nu au mofturi, nu sunt rasfatati, ei transmit ceva. Dupa doua nopti nu s-a invatat in patut, s-a resemnat.
Faza cu dezvatatul e un mare Bau Bau care sperie mamicile. Copiii ajung in general dupa cativa ani sa nu-si mai doreasca sa doarma cu parintii, atunci cand vor sa fie independenti. Sunt rare cazurile in care acestia mai dorm impreuna pana in adolescenta copilului, cum spunea cineva. Dar asta se intampla din alte cauze, cum ar fi lipsa spatiului sau alte probleme ale copilului, nicidecum faptul ca l-ai culcat cu tine cand a fost bebelus.
diana gabriela3

Studii stiintifice au aratat ca „Un copil care e ingrijit pe parcursul noptii (si pe parcursul zilei), primeste reasigurari constante de dragoste si sprijin, in loc sa fie nevoit sa faca fata sentimentelor de frica, furie, si abandon, noapte dupa noapte. Copiii care s-au simtit in siguranta pe parcursul noptii, la fel ca ziua, cu un parinte iubitor aproape, devin adulti care fac fata mai bine stresului inevitabil pe care viata ni-l ofera” (Sursa: un articol de Jan Hunt, autoarea cartii The Natural Child, preluat de pe: bebster.ro/articole/10-motive-sa-dormi-langa-copilul-tau-noaptea).

Iar cartile, draga mamica, sunt folositoare prin prisma faptului ca sunt scrise de oameni care au studiat, au experimentat si au tras niste concluzii. Cartile inseamna informatie, sau cum spunea cineva, mai in gluma, mai in serios, „cartile te fac neprost”.

Alexandra A.

Managementul alaptarii si schimbatul scutecului

Multe dintre noi mamele (si tatii) ne gandim sau chiar asa auzim si din maternitate ca nou-nascutul dupa ce se trezeste, mai intai trebuie schimbat si apoi alaptat.
Rezultatul de multe ori: schimbatul scutecului e un chin, nou-nascutul care s-a trezit plangand incepe sa planga si mai tare, mai punem peste asta si lipsa noastra de indemanare ca proaspeti parinti la schimbatul si imbracatul pruncului, si am ajuns la reteta perfecta pentru stres si disconfort pentru toata familia. Unii ajungem sa credem ca asa-i normalul, ca asta e, daca de fiecare data plange la schimbatul scutecului.
Sigur ca sunt nou-nascuti care nu reactioneaza asa, nu generalizam si nu despre aceasta categorie discutam acum.

Insa se poate si altfel, fara ca bebelusul sa planga. Unde gresim ?

1.1. Plecam de la presupozitia ca un nou-nascut functioneaza ca noi, adultii. Adica, gandim asa: primul lucru care-l facem dupa ce ne trezim este sa mergem la baie, prima nevoie fiind aceea de a elimina reziduurile. Insa la nou-nascut nu este asa, nici vezica nu este suficient de bine dezvoltata incat sa retina cantitate mare de urina, cum e la noi adultii (daca vorbim de eliminarea urinei) dar aspectul esential care diferentiaza un nou-nascut de un adult, este nevoia prioritara.

Ioana Popa are o vorba inteleapta:
„Nevoile bebelusului se satisfac in ordinea prioritatilor”.

Care este nevoia principala a unui bebelus? Aceea de a urina sau a elimina scaune? Nu, ci de hrana! Toate celelalte nevoi sunt subordonate acesteia. Cand se trezeste deja plangand, este de-a dreptul infometat.
Pana ii este schimbat scutecul, plansul lui devine si mai puternic, consuma si mai multe energie, se secreta cortizol (hormonul de stres), e pus la san, dar intrucat este asa de agitat, desi ii este foame, uneori poate sa si respinga sanul, sau alteori dureaza pana vine jetul de lapte, mama se va stresa si ea si suntem deja intr-un cerc vicios.

1.2. Plecam de la presupozitia ca nou-nascutul trebuie sa aiba o rutina. Aceea pe care o dictam noi, adultii. Insa bebelusii nu se inteleg bine cu rutinele impuse de adulti.
Ei au ceasurile lor, mecanismele lor interne care le semnaleaza ce au nevoie. Ce facem noi este sa rigidizam intrarea lor in lume, impunandu-le limitele noastre, fara sa ii cunoastem si sa le descoperim functionarea in stare buna. Nu merg in scutece la armata.
Tot ce trebuie sa facem este sa urmam semnalele lor, noi suntem cei care si putem sa ne adaptam si ar trebui sa ne adaptam, pana invatam sa ne sincronizam si sa functionam impreuna.
Nimeni nu stie mai bine decat ei cand le e foame, nimeni nu stie mai bine decat ei cand le e somn, cand fac pipi sau elimina scaune. Ei transmit nevoia de foame inainte sa planga. Haideti sa invatam semnalele:

foame
La fel cum nimeni nu stie mai bine decat noi cand ne trebuie sa mancam, sa mergem la toaleta, sa dormim.

2. De multe ori, schimbam un scutec GOL, din inertia schimbatului scutecului inainte de a fi pus la san bebelusul. De ce? Pentru ca multi bebelusi fac pipi sau au scaune chiar IN TIMP ce se hranesc, in timp ce sunt la san. Asta inseamna ca iar trebuie sa schimbam scutecul, dupa ce a mancat. Nu intrerupeti niciodata suptul activ al unui bebelus infometat, daca tocmai a facut pipi sau caca atunci. Nu mai dureaza mult pana poate fi schimbat.

3. De verificat scutecul putem, dar intr-o miscare rapida, nu este necesar sa dezbracam bebelusul, sa dam scutecul jos, ca sa observam ca a facut….ceva. Scutecul cu pipi este mai umflat, mai tare, se simte la mana, chiar si peste body-uri, iar scaunele au miros, insa scaunul unui bebelus alaptat exclusiv miroase frumos (dupa 6 luni, cand incepem diversificarea, ni se va face dor de acest miros, o sa vedeti ;)) Sau putem trage de scutec in jos putin ca sa aruncam o privire.

4. Scutecele din epoca in care traim sunt facute special ca sa poata retine reziduurile, ba chiar se intrec in reclame cum ca au proprietati care ajuta bebelusul sa nu se irite la fundulet. Iar daca se irita, se folosesc creme speciale pentru eritem fesier, se schimba marca de scutece si se curata sub apa calda la fundulet, se evita servetelele umede. Chiar si cele textile au caracteristici speciale. Nu, sub nicio forma nu spunem ca bebelusul va sta neschimbat ore in sir, deoarece in prima luna de viata, oricum recomandarile sunt ca bebelusul sa fie trezit sa fie alaptat la 2 ore ziua si la 3 – max 4 ore noaptea, daca nu se trezeste el inainte. Inseamna doar ca primul lucru pe care il facem cand bebelusul s-a trezit, sau cand il trezim daca au trecut orele indicate mai sus, este sa-l punem la san.

5. Uneori ne gandim ca plange poate pentru ca ii e rece, alteori ca nu-i plac servetelele umede. Pot fi si acestea motive. Daca ii e rece, acoperiti-i piciorusele, sau puneti un prosop moale si cald pe el. Servetele umede pot fi si ele puse in oala cu apa calda, sau cel mai bine, spalat cu apa calda la fundulet, dus la baie in prosop cald, nu prin frig. Unora le place sa fie schimbati in timp ce stau pe o parte, si nu pe spate.
Insa mai mult decat acestea, daca intelegem ca nevoia de hrana este cea care primeaza, daca este sa schimbam ceva, atunci sa schimbam momentul cand schimbam bebelusul.
OK, cand ar fi asta? Depinde de bebelus. La unii bebelusi merge foarte bine, dupa ce au supt din primul san, dupa ce i-am ridicat la ragait, la altii dupa ce au supt din ambii sani (e bine sa li se ofere ambii sani la fiecare sesiune de alaptare). Daca mai doresc apoi sanul, e perfect, oricum avem 20 de sani, daca au nevoie
Apar doua temeri aici: ori ca vor regurgita daca ii schimbam dupa ce sug sau mai ales ca nu vor mai dormi daca le schimbam scutecul dupa ce au supt din ambii sani.

5.1. Regurgitarea – exista regurgitare fiziologica, bebelusii scot lapte afara oricum si in alte momente. Dar ideea e ca pot fi manevrati bland la schimbat, dupa ce au ragait. Exista situatii speciale de regurgitari, nu discutam despre ele acum.

Altceva foarte important legat de regurgitare: daca intelegem ca bebelusul are nevoie de hrana imediat cum s-a trezit si nu mai amanam momentul punerii la san pana ajunge sa planga, tiparul de hranire la san nu va fi unul agitat, ci va suge mult mai linistit si nu va mai inghiti surplus de teama ca iar va fi lasat pana in momentul de disperare, cu stomacul gol.

5.2. Somnul – daca bebe mai are nevoie de san, si daca a atipit acum, in cateva zeci de minute se va trezi din nou, si o luam de la capat. Daca de hrana are nevoie, sa nu tintim noi spre nevoia de somn pana nu ne indica bebelusul ca e momentul de somn. Iar unii bebelusi pot fi schimbati la fundulet in timp ce dorm linistiti.

6. Schimbatul scutecului, body-urilor poate fi facut foarte rapid, mai ales daca a avut loc un poo-nami (adica o explozie de caca, ce a trecut dincolo de scutec si a ajuns si pe body, haine, corp, etc) folosind tehnica aceasta, astfel incat nici nu se va mai murdari in plus:
https://www.youtube.com/watch?v=rrISmbf8LBM
http://www.tiarasandprozac.co.uk/2014/11/the-vest-epiphany.html#.VJAnuyuUd8E

Adina Brănici

Cugetarea saptamanii – Unde doarme cel mai bine bebelusul?

AnaMaria E3Tot din seria „întrebări ale unei proaspete mame”: de când am ajuns acasă de la maternitate, bebelușul asta al meu numai in brațe vrea, numai in brațe vrea sa doarmă. Cum il pun in pătuț cum imediat se trezește si începe sa plângă. Cum il iau imediat in brațe, adoarme liniștit. Toți îmi spun deja ca nu-i normal sa vrea sa doarmă doar la mine in brațe. Așa e ?

Răspunsul e o întrebare:
Unde doarme cel mai bine o ființă umană ?
In brațele persoanei care o iubește.

Daca vrei sa doarmă neapărat in patut, iată secretul: tine-l in brațe si pune-te in pătuț; oriunde sunt brațele tale, acolo va dormi cel mai bine.

Adina Branici

Cugetarea saptamanii: Mama, am nevoie de tine!

Pentru mamicile ai caror bebelusi dorm putin noaptea, care sug des, pentru mamicile care n-au timp nici macar sa mearga la WC linistite, care-si fac griji ca bebelusii lor deja sunt mari si trebuie intarcati, sau ca laptele lor nu e bun, sau ca bebelusul lor ar trebui invatat sa: doarma la el in pat, sa suga mai rar, sa manance mai mult/ mai putin/ mai multe solide etc, care-si fac griji ca bebelusii lor sunt prea dependenti de ele, ca vor prea mult in brate etc:


NIMENI, NICIODATA, n-o sa mai aiba nevoie atat de mult de voi ca bebelusul vostru! Nimeni, niciodata, n-o sa se bucure atat de mult de FIECARE data cand va vede; nimeni, niciodata n-o sa mai fie ATAT de dependent de voi. Nici macar copilul vostru, care acum e bebelus. O sa creasca, o sa devina tot mai independent, o sa aiba tot mai multa nevoie de altii (familia extinsa, colectivitate, prieteni).

AlexandraBRClipele astea trec foarte repede si sunt extrem de pretioase. Sigur, e o perioada infernal de grea; dar niciodata n-o sa mai aveti ocazia sa-i mirositi pielea cand doarme atat de des ca acum. Sa-l priviti cum doarme, fericit ca sunteti acolo; nu-i refuzati asta! O sa vina o vreme cand n-o sa mai aiba nevoie de asta, si va spun sigur c-o sa va fie cumplit de dor. Bucurati-va de perioada asta magica, e foarte scurta si nu se mai intoarce

Bebelusii nu profita de noi; pur si simplu ne iubesc neconditionat si sunt dependenti de noi. In plus, au nevoi mari si unelte de comunicare putine. MihaelaA

Cristina Muresan

Efectele alaptarii prelungite asupra dezvoltarii psiho-sociale a copilului

– Articol de opinie –

toddler 1

M-am apucat sa scriu acest articol cu inima putin indoita. Indoita nu pentru ca nu as fi convinsa de beneficiile alaptarii ci pentru ca am inceput sa punem, noi ca societate, gresit problema.

Ne documentam peste tot despre beneficii si influenta alaptarii asupra sanatatii nou nascutului si copilului, dar, ar trebui sa fie invers: sa se scrie despre efectele intarcarii timpurii si ale hranirii artificiale asupra sanatatii copiilor. Alaptarea este naturala, iar copiii alaptati ar trebui sa fie etalonul, nu cei hraniti cu lapte praf asa cum se intampla acum. Pornind de la celebrele grafice de crestere pana la tipuri comportamentale, am inceput sa luam ca norma copilul hranit cu lapte praf, nu cel ce creste la sanul mamei.

silvia nRevenind la subiectul acestui articol: desi consider ca intarcarea naturala ar trebui sa fie norma si ca nu ar trebui sa privim un copil de 2-3 ani ca pe o “ciudatenie”, exact asta se intampla in cultura occidentala. Mai mult, chiar daca toata lumea este de acord ca alaptarea ofera nou nascutului un start bun in viata, lucrurile nu mai stau asa dupa ce copilul face 1 an. De la inocentul “laptele devine apa chioara” la mai putin inocentul “copilul devine dependent” aproape orice mama ce alapteaza un copil peste 1 an a trecut prin aceste situatii.

In plus, se pare ca toata lumea are pregatire de psiholog si daca in primul an de viata laptele matern este bun pentru sanatatea bebelusului, dupa 1 an, cu siguranta NU mai este bine pt sanatatea lui psihica sa fie alaptat. Devine dependent, il afecteaza, mai ales daca e baietel sa suga sanul mamei la 2-3 ani (sau mai mult) etc. Am auzit astfel de remarci inclusiv din partea psihologilor practicieni. Si apare intrebarea: exista dovezi care sa sprijine aceste afirmatii? Este alaptarea prelungita un pericol pentru dezvoltarea psiho-sociala a copiilor? Voi da la o parte studiile antropologice, care arata ca pana in secolul nostru intarcarea naturala era norma, si ma voi concentra pe cercetarile medicilor si psihologilor pe aceasta tema.

Cel mai mare studiu longitudinal pe aceasta tema a fost realizat in Australia, iar roxana mrezultatele au fost publicate in “The Journal of Pediatrics” in 2009. Cercetatorii au urmarit pe o durata de 14 ani 2900 de mame si copiii lor, pentru a determina daca exista vreo influenta directa a alaptarii si mai ales a duratei acesteia, asupra sanatatii mentale a copiilor. Concluzia: perioada de alaptare se coreleaza in sens pozitiv cu sanatatea mentala si problemele comportamentale in copilarie si adolescenta. Cu alte cuvinte, cu cat perioada de alaptare este mai scurta cu atat mai probabil este sa apara probleme comportamentale, in special daca alaptarea dureaza mai putin de 6 luni.

Breastfeeding for a longer duration appears to have significant benefits for the onward mental health of the child into adolescence. Following adjustment of the associated socioeconomic, psychological and birth exposures in early life, breastfeeding for 6 months or longer was positively associated with the mental health and well-being of children and adolescents. Therefore interventions aimed at increasing breastfeeding duration could be of long-term benefit for child and adolescent mental health.

ellaDin discutiile mele cu alte mame sau cu cei care stiu ca alaptez un minunat baietel de 19 luni, am observat sa sunt 2 temeri majore:

  1. Copilul va fi dependent aka “ii dai sa suga pana se insoara?!”. Intarcarea naturala sau cel putin o perioada de alaptare mai indelungata ajuta copilul sa faca o tranzitie lina de la dependenta la independenta.

In studiul citat, copiii alaptati au avut scoruri mult mai bune la testele de anxietate decat cei hraniti artificial sau alaptati maxim 6 luni. Ce inseamna asta? Maturizarea noastra, drumul catre independenta nu se face brusc, ci este mai degraba un proces. Iar in cazul omului este un proces mai indelungat tocmai datorita complexitatii mintii noastre.

Ca o nota personala, nu stiu de ce ne dorim copii de 1-2 ani independenti si vedem in dependenta lor de mami sau de altcineva care are grija de ei ca o problema majora! Asa trebuie sa fie! Avem 18 ani la dispozitie sa ne ajutam copiii sa devina independenti. De ce ne grabim?!

  1. Copilul, mai ales daca e baietel, va avea probleme de identitate sexuala sugand atat de mult de la sanul mamei sale. Aceasta aberatie isi are sorgintea in hiper sexualizarea sanilor de catre societatea noastra. Am ajuns in situatia in care revistele indecente par mai acceptabile decat o mama care isi alapteaza copilul de 1-2-3 etc ani.

Crearea identitatii sexuale este un proces care incepe in copilarie si are doi vectori importanti: bagajul genetic si educatia. Primul este innascut si nu avem cum sa-l modificam. Educatia insa, si modele de acasa, sunt in puterea noastra. Noi, prin propriul exemplu, ii invatam ce inseamna a fi Femeie si ce inseamna a fi Barbat. Vrem ca fetitele noastre sa cresca cu idea ca sanii sunt doar o moneda de schimb? Vrem ca baieteii nostrii sa priveasca femeia doar ca pe un obiect al placerii?nicoleta n

As adauga, ca o gluma, de ce nu facem din cezariana norma astfel incat sa-i ferim pe copilasi sa mai fie in contact cu vaginul mamei pentru ca sigur devin obsedati sexual din cauza asta?!

Ca o concluzie, alaptarea este naturala. Natura a facut ca intarcarea sa fie un proces care dureaza minim 2 ani si am ajuns sa fim cea mai complexa specie de pe Pamant urmand acest proces. Acum, brusc, despicam firul in 14 si iese la iveala psihanalistul din fiecare din noi si deodata alaptarea e buna, dar numai x luni. Mamele sunt incurajate sa alapteze la program, sa nu-si tina micutii prea mult la san pentru a nu-i rasfata, sa-i lase sa planga fie “pentru a-si face plamani”, fie pentru ca “toti copiii sunt niste santajisti” si, intr-un final, sa nu exagereze cu perioada alaptarii, 1-2 ani fiind decretata ca perioada maxima acceptata.

Vorbim despre efectele alaptarii prelungite si niciunde nu am gasit date care sa demonstreze ca, urmand un process natural de intarcare, acesta ar dauna copilului, din contra.

Nu-mi fac iluzii ca aceste persoane vor accepta rezultatele unui studiu serios, dar sper ca mamele si tatii care trebuie sa ia decizia privind cresterea copilului lor vor da mai multa crezare unor oameni care s-au dedicat acestor studii si mai putin unor oameni care au devenit “experti” doar pentru ca au crescut 1-2 copii.

sofiOana Popa

Psiholog

Bibliografie:

  1. Wendy H. Oddy, Jianghong Li, Monique Robinson and Andrew J.O. Whitehouse (2012). The Long-Term Effects of Breastfeeding on Development, Contemporary Pediatrics, Dr. Öner Özdemir (Ed.), ISBN: 978-953-51-0154-3, InTech, Available from: http://www.intechopen.com/books/contemporary-pediatrics/the-long-termeffects-of-breastfeeding-on-development

Traducere pentru metodele de invatare a bebelusului sa doarma toata noaptea

Cry it out (lasat sa planga pana adoarme)= bebelusului ii e ignorat semnalul si nu ii este oferita alinare de niciun fel. „Nu ma intereseaza ce vrei, eu vreau sa dormi”

Lasarea in patut cand e semiadormit (luat de la san) si ridicat in brate spre linistire atunci cand plange (dar neoferind sanul)= bebelusului ii este interzisa nevoia de alinare la san. Ii este identificat semnalul dar i se raspunde altfel decat are nevoie. „Stiu ce vrei dar nu iti dau decat ce consider eu ca e potrivit”

Lasarea in patut si revenit la alinare in brate dupa intervale de x minute, intervale tot mai lungi= nevoia bebelusului de a se alina la san e ignorata si i se ofera ca raspuns la semnal luarea in brate tot mai rar. „Stiu ce vrei, dar nu iti dau decat ce vreau eu si cand si cat vreau eu”

Am avut o strafulgerare despre cat de egoisti si egocentrici suntem noi adultii… pana si cu copiii nostri…

Silvia Nicoara

Atentie, vine bebe!

„Atentie, vine bebe! Rasfatat, manipulator, mamos, dependent, lenes, dezmierdat, alintat, rau, marait, razgaiat, capricios.”

PARTEA I

AlexandraB1

Stiti sesiunile foto acelea superbe cu proaspetii parinti si bebelusul? Parinti care zambesc cu bebelusul in brate, sarutandu-l cu tandrete si gingasie pe frunte, sau pe manute si bebelusul doarme linistit in bratele lor calde?

AnaMaria E

Sedintele foto la care curg aprecierile, cat este de “ingeras”, de “cuminte” bebelusul, cat de fericiti si binecuvantati sunt parintii ca au un asemenea copilas.

Ei bine, de fapt, nu, vor afla parintii daca inca nu au aflat sau daca nu cred deja si ei asta, bebelusul lor este un rasfatat, un manipulator, un mamos, un dependent si-un alintat. Toata lumea incepand de la cei din familia apropiata, rude mai indepartate, pana la vecini, prieteni, colegi, asistentele in maternitate, alte cadre medicale, cunostinte care n-au copii si inclusiv oameni pe strada, stiu sa-ti spuna exact cum este un bebelus si se pricep in a ne sfatui in cresterea copiilor nostri. Ce reiese de aici este complet ilogic si suna cam asa:

„Ce dragut e! Aveti o minune de copil!”

„Aveti grija, copilul e un manipulator! Nu lasati dupa cum vrea el!”

(Minunile si manipularea nu merg nicicum mana in mana. Inconsecventa logica)

„E adorabil! Un ingeras!”

„Sa nu-l tineti prea mult in brate, ca se rasfata si se alinta, se invata prost!”

(Trecand peste faptul ca un bebelus nu este un inger – dar intelegem la ce fac referire aprecierile – sa nu care cumva sa tii in brate… un inger. Inconsecventa logica)

„Ce cuminte e ! Sa va bucurati de el!“

„Copilul e obraznic, e un dezmierdat, numai cum vrea el face!”

(Obraznic si cuminte. Inconsecventa logica, contradictie in termeni)

Stim, vestea venirii unui bebelus intr-o familie in general produce mare bucurie. Toata perioada sarcinii bebelusul este monitorizat cu atentie, mama ii vobeste, il mangaie de multe ori, mangaind burtica. Se fac pregatiri pentru sosirea lui, toate eforturile se concentreaza sa-i asigure tot ce e mai bun pe lumea asta. Cu alte cuvinte, este un bebelus iubit, i se transmite ca oamenii dragi din afara, au si vor avea grija de el. Dupa nastere, brusc, se intampla ceva. Dintr-o data, acel bebelus dragalas, scump, ocrotit si securizat, devine intrusul, inamicul familiei, care trebuie pus la respect, limitat.

Daca este sa facem o simpla statistica a celor mai frecvente sfaturi despre cresterea bebelusilor, in proportie covarsitoare, le veti regasi pe cele de mai sus si altele precum :

  1. „Bebelusul e un rasfatat!”
  2. „Bebelusul e un alintat „
  3. „Atata pupat si mangaiat – dati-i pace copilului! Prea multa afectiune strica!”
  4. „Vedeti ca nu mai scapati de el, daca il tineti atata in brate. Ii dati sa manance si apoi, gata! Ce mai cauta in brate la varsta asta??“ (de 7 zile, 2 sapt, 1 luna, 2 luni, 3 luni, 4 luni, X luni – fiecare binevoitor decide pentru voi care zi/sapt/luna e limita pentru tinut in brate bebelusul vostru)…
  5. „L-ati invatat prost daca sta toata ziua in brate, trebuie sa-l dezvatati!”
  6. „Dati-i biberon sa manance, si suzeta daca plange, mai scapati de el cateva ore! Altfel numai depedendent de voi va fi! Cu suzeta nici nu știi ca ai copil in casa!” (unii nu ne spun direct așa, insa exact la asta se gândesc. Asta-i alta inconsecventa logică. Ai un copil dar sa faci sa n-ai copil).
  7. „Lasati-l sa planga in patutul lui, trebuie sa faca plamani si sa-si dezvolte corzile vocale! Nu va lasati manipulati, va ceda intr-un final! Inchideti usa la camera si lasati-l sa planga.”
  8. „Lasati-l sa planga si in carucior, nu-i strica! „
  9. „Mai lasati-l si sa planga! Mancat e, odihnit e, schimbat e, inseamna ca nu-i trebuie nimic, va manipuleaza doar!”
  10. „E un obicei prost sa adoarma la san, trebuie sa-l dezveti! „
  11. „Sa doarma alaturi de mama si de tata?! Vai, dar cum, stricati copilul, neaparat sa-l culcati in camera lui, in patutul lui! Trebuie sa invete sa fie independent de mic!”
  12. „Copilul vrea sa fie seful! E un atac asupra autoritatii voastre. Aratati-i ca nu merge asa, voi sunteti sefii, trebuie alaptat la program, somn la program, joaca la program. Pai da’ cum?!”

bebe dulce

Si lista poate continua, e nesfarsita, nesfarsita. Unele sunt imbracate in forme si argumente subtile. Aproape ca daca e sa extragem consecintele logice din aceste afirmatii, rezulta ca: bebelusul e dusmanul caminului vostru, nu va vrea binele, va va strica somnul cand va e lumea mai draga, nu va mai puteti trai viata ca inainte, musai trebuie sa-l biruiti!

Regasiti sfaturile? Si voi le-ati primit? Poate ca si noi le-am dat, asa cum ne-au fost transmise ca o mostenire pretioasa, din generatie in generatie, insa ceva in noi s-a schimbat. Si vrem acum sa spunem altceva.

E adevarat ca este plin de carti sau articole in mediul online despre cum sa ne crestem bebelusii. E adevarat ca toata lumea e versata in acest subiect. Ingaduiti-ne sa spunem si noi ceva, chiar daca considerati ca nu facem decat sa crestem un index al articolelor scrise pe tema asta. Nu ne consideram experti, nu atacam pe nimeni, speram sa intelegeti asta. Nu afirmam ca e vorba de absolut fiecare caz particular, ci vrem sa creionam o imagine generala, a societatii in care traim azi, si a amprentelor ei asupra modelarii conceptelor de crestere a bebelusilor pentru viitorii sau proaspetii parinti.

I. rasfatul, alintatul, razgaiatul, manipulatul si contactul fizic cu bebelusul, mangaiatul, tinutul in brate.

„Bebelusul e un rasfatat!”, „Bebelusul e un alintat”, „L-ati invatat prost daca sta toata ziua in brate, trebuie sa-l dezvatati” spun multi.

Noi spunem:

„Bebelusul are nevoie de dragoste neconditionata, de dragoste deplina. E un bebelus sanatos daca cheama bratele mamei si ale tatalui.”

  1. Ce inseamna a rasfata ? Haideti sa ne definim termenii mai intai, pentru ca dupa cum bine stim, cuvantul are mai multe sensuri. Iar sensul este dat de context.

Conform dex-ului, RĂSFĂȚÁ, răsfắț, vb. I. Inseamna :

a) Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. b). Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. c). Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Răs- + față.

Incepem cu primul sens. Daca este sa luam primul sens a rasfata inseamna a inconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrete exagerata, a alinta, a razgaia.

Prima dilema pe care o ridica aplicarea acestei definitii asupra unui bebelus: Cat de mult inseamna exagerat? Cine stabileste limita de exagerare si pe baza a ce?

A doua dilema: in relatiile de familie, pentru ca despre familie vorbim, o familie in care sotul si sotia se iubesc, si care are un bebelus ca rod al dragostei dintre cei doi, s-a pus problema vreodata de prea multa tandrete, prea multa dragoste?

„Draga, ma iubesti prea mult. Iubeste-ma mai putin, exagerezi!”

sau

„Dragul meu, esti prea tandru, lasa-ma in pace cu tandretile. ”

sau

„Asta-i doza maxima de iubire pe ziua de azi. Ce trece de X imbratisari, de Y sarutari e prea mult deja, ne stricam cu totul. Ce-i cu toanele astea?!”

sau cum suna un sfat de la vecina:

“Vad ca voi doi va iubiti mult. Nu-i prea bine, luati-o mai moale, dauneaza grav sanatatii!”

sau de la un necunoscut pe strada, daca va vede tinandu-va de mana sau imbratisati (asta ca sa construim paralela cu necunoscutii de pe strada care ne dau sfaturi despre bebelusi):

“Domnule, iti iubesti prea mult sotia. Va fi o rasfatata si o dezmierdata. Trebuie sa o dezveti!”

Realitatea este ca ne oferim unii altora prea putin, nu exista exagerare in relatiile de dragoste neconditionata. Familia este sau ar trebui sa fie mediul cladit pe dragoste neconditionata, noi despre asta vorbim. Iar familiile lipsite de manifestari ale dragostei si tandretei, nu infloresc, se darama. Cand ajungem sa gandim ca sotul/sotia are toane atunci cand ne iubeste cu toata fiinta si vrea sa ne si arate asta, avem o problema serioasa.

Bebelusul face parte din familie. El nu e cu nimic mai prejos decat o fiinta umana, e la fel de fiinta umana ca si noi. Si ca si noi, are aceleasi nevoi fundamentale. Lucrul acesta este absolut esential de inteles. Pentru ca de aici porneste totul. Odata ce intelegem asta, intreaga paradigma si perceptie asupra fiintei bebelusului se schimba.5

Nevoile fundamentale, de baza ale unui fiinte umane sunt :

  • nevoia de hrana,
  • nevoie de odihna/somn,
  • nevoia de igiena,
  • nevoia de dragoste,
  • nevoia de alin,
  • nevoia de confort, siguranta.

Daca bebelusul este o fiinta umana ca si noi, rezulta prin deductie logica ca are aceleasi nevoi ca si noi. Aceste nevoi sunt intrinseci, biologice, legitime, o fiinta umana e considerata din punct de vedere medical, din punct de vedere neuropsihologic sanatoasa daca le are pe toate sadite in ea.

Ce ne invata societatea in care traim este sa oferim hrana, somn, igiena, insa in acelasi timp, sa ignoram sau sa satisfacem cu limite, la program, celelalte nevoi, de dragoste, de alin, confort si siguranta.

  1. Societatea si efectele mentalitatii ei

In ce fel ne invata sa ignoram aceste nevoi?

a. Distorsionandu-le si redefinindu-le ca obiceiuri proaste, de nedorit, facandu-ne sa ne simtim ca un esec cand nu reusim sa aplicam retete faimoase pentru a nu tine bebelusul la san cand cere si cat cere el, pentru a nu il tine in brate toata ziua, pentru a nu-l pune langa noi la somn, etc. Si facandu-ne sa ne simtim parinti de succes cand am reusit sa il facem in sfarsit, pe bebelusul – dusmanul nostru – independent, daca mananca singur din biberon, daca doarme singur, daca pur si simplu are prea putina nevoie de noi.

Inca din maternitati, bebelusii sunt separati de mamele lor, si nu stau lipiti de pieptul lor, in bratele lor, la san, procesul de detasare e incurajat si de intregul sistem medical de la noi. Cumva, daca il tinem pe bebelus in brate, am creat un dezastru. Ni se da senzatia ca bebelusul va fi vesnic lipit de noi, o viata intreaga, sau hai, pana la facultate, va sta numai in bratele noastre. In realitate el are nevoie sa fie in brate cateva luni din totalul zecilor de ani de viata. Cateva luni pana incepe sa se tarasca in patru labe, pana incepe sa faca primii pasi, pana incepe sa exploreze lumea. A primit siguranta ca are pe cine se baza si stie ca se poate oricand intoarce in brate, asa ca va fi pregatit sa fie cu adevarat independent.

b. Creând un „om de paie”, o problema falsa si anume aceea ca daca suntem lângă bebe sa-i îndeplinim aceste nevoi legitime asta înseamnă ca ignoram nevoile celorlalți membri ai familiei sau ale noastre.

Noi nu afirmam ca odată ce a venit un bebeluș intr-o familie, nu mai exista nimeni altcineva decât bebelusul. Noi spunem ca exista SI bebelușul si ca de acum va trebui sa ne folosim mintea in mod intelept si creativ sa găsim soluții si echilibru in așa fel încât bebelușul sa nu sufere, sa nu fie ignorat in detrimentul confortului nostru. Noi adultii, daca tot suntem adulți, putem da dovada de maturitate, putem manifesta mai multa înțelegere si rabdare; pentru sănătatea unei ființe așa micute cum e un bebeluș nu este benefic sa fie lăsat sa plângă când are nevoie de hrana, sau de somn, sau de dragoste. In aceasta consta adevarata maturitate, nu in a gândi despre bebeluș – „ești un inconvenient, sa vad ce fac cu tine ca nu pot sta toată ziua după fundul tau”.

c. Redefinind conceptul de independenta. Pentru societate, defintia unui bebeluș independent înseamnă sa învețe cat de repede sa se hrănească singur, sa adoarmă si sa doarmă singur, sa stea singur sa se uite la pereți sau la caruseluri, cu cat e mai fara noi cu atât e mai independent. Pemtru asta trebuie dezvatat, caci nu se știe cum se face, dar se pare ca toți bebelușii vin pe lume defecti. Au problema asta ca vor in brate, ca vor sa stea lipiti de sânul mamei, nu le place singuri, etc. Si procesul trebuie sa înceapă de cum ajungem cu ei de la maternitate.

Cum? Prin traininguri (iar unele pot fi extrem de subtile, „incarcate” cu dovezi partial stiintifice, astfel incat sa poata convinge un proaspat parinte coplesit de oboseala si confuz).

Cum? Facandu-i dependenți de altceva, de obiecte neinsufletite, biberoane, suzete, plusuri si paturici de confort si tot felul de alte gadgeturi. Sa mai reformulam odată. Independenta unei bebeluș fata de mama lui, o fiinta umana fata de ființă umana cea mai dragă se obține prin creare de dependente fata de lucruri artificiale. Logic, nu? Nu. S-a rezolvat in realitate „problema” dependentei unui bebeluș de noi daca in fapt folosim dependenta dar o orientam spre altceva, ii stricam direcția fireasca? Altfel, rezulta de aici ca dependenta unui bebeluș e buna atata timp cat nu are de-a face cu noi, ființele de lângă el. Când am ajuns sa credem ca o ființă sociala are o problemă atunci cand cauta prezenta si pastrarea legaturii cu alte fiinte spciale, problema pe care trebuie sa o rezolvam, ceva e fundamental greșit in gândirea noastră.

Nu, aceasta nu e independenta. Aceasta e fortare a instinctului de supravietuire. Un bebeluș va vrea sa trăiască, ca urmare va lupta cu condițiile grele impuse de părinți. Vrem sa le grabim indepedenta. Aparent va reusi, insa multi bebelusi vor rămâne cu sechele.

Adevărata independenta se câștiga in mod natural, firesc, de catre copil, când el e pregătit.

Cu cat e mai dependent acum si ii este înțeleasă si împlinita aceasta nevoie, cu atât va fi mai independent in viitor. Adevărata independentă înseamnă ca atunci când 3foamea de brațele noastre e satisfacuta, când e lăsat sa suga la san pentru alin si de drag, când ne aude respirația noaptea si ne simte caldura si bătăile inimii, nu ii mai trebuie niciun biberon, suzeta, animale sau paturi de confort. S-ar putea ca multi dintre bebelusi sa doreasca sa-si aline ei jucariile, sa le tina in brate, sa le alapteze, vor oferi ei confort, pentru ca invata acest lucru de la noi.

Ne temem ca va rămâne legat de fusta mamei, ca va fi un mamos. Va rămâne agățat de fusta mamei exact atunci când ii sunt forțate mecanismele naturale de dependenta de mama lui spre aceasta independenta falsa. De aceea copilul rămâne agatat, pentru ca nevoile lui nu au fost indeplinite la timpul lor. E sănătoasă dependenta, trebuie sa invatam sa o iubim. Sa fim langa bebelus cu toata fiinta, cu amandoua bratele, si nu o sa mai fie nicio „fusta mamei” la 20 de ani. Sau altfel o sa creștem copii reci fata de noi care nu vor ști cum sa spună: Mama, te iubesc! caci noi prea puțin le-am arătat sau spus de teama răsfățului.

Vrem sa vedem roadele acestei abordari de crestere? E suficient sa privim la generatia noastra. Marea majoritate dintre noi avem dificultati in a ne declara sau manifesta fata de mamele sau tatii nostri prin imbratisari si sarutari reale (nu cele de complezenta), sa le spunem ca-i iubim mult si sa le aratam si practic asta. Multi inca sunt agatati de fusta mamei, mama este cea care ia deciziile in familia noua, cum spune ea asa se face, inclusiv in cresterea bebelusului.

E sănătoasă dependenta bebelusului si pentru noi pentru ca ne reaprinde instinctul matern, inhibat si ingropat de atatea indicații reci. Si asta-i din nou un alt lucru ce-l face societatea pentru noi, nu mai simțim nimic fata de bebelușii nostri. Ne distrage atenția societatea cu programe de slăbit imediat după nastere (ex : celebritatile si cum arata ele imediat dupa nastere), cum sa ne reîntoarcem cat de repede la viața sociala de dinainte, etc. Si este timp pentru toate daca înțelegem ca din viata noastră sociala face parte acum si bebelușul.

Sa ne înțelegem, a crește un bebeluș nu e ușor. Dar ce in viața asta e ușor?

Vom trece mult mai bine, mai calmi, mai impliniti peste provocările cresterii lui daca înțelegem cum e creata ființă umană si nevoile ei.

Poate este necesar sa precizam ca nu discutam aici despre un copil pe care noi am vrea să-l ținem in brațe dar el nu vrea (si aici este o alta discutie, exista ratiuni pentru care un bebelus nu vrea in brate, dar poate intr-un articol viitor). Discutăm acum despre un bebeluș care isi manifesta aceasta nevoie in mod evident si noi refuzam sa i-o indeplinim sau il tinem in brate un timp limitat sau ii oferim altceva in schimbul nostru. Cum se manifesta: plange daca e pus/lasat in patut si se liniștește când e luat in brațe din pătuț, nu doarme in patut ci doarme liniștit in brațe, la san, pe pieptul mamei, in timpul zilei se simte bine dacă e in contact fizic permanent cu mama, in timp ce-și desfășoară ea activitățile si plânge daca e lăsat singur in camera in timp ce mama încearcă sa se ocupe de treburi.

Mai mult decat atat, studiile si cercetarile antropologice, neurologice, psihologice, domenii de cercetare care adreseaza cresterea si dezvoltarea in ansamblu a unui bebelus confirma beneficiile purtarii mult in brate, in strans contact fizic cu pielea noastra. Care sunt aceste beneficii? (mentionam ca aceste beneficii sunt cu referire in literatura de specialitate cu precadere la contactul piele-pe-piele, dar contactul piele-pe-piele nu poate avea loc fara sa fie lipiti de noi sau in bratele noastre).

3. Efectele nu-brate/brate asupra dezvoltarii bebelusului si asupra mamei/tatalui

  1. Asupra bebelusului

a) Nivel al neuropeptidelor esentiale pentru dezvoltare emotionala si sociala

Intr-un studiu publicat in 2005 in Proceedings of the National Academy of Sciencies, cercetatorii condusii de Alison Wismer Fries de la Departamentul de Psihologie al Universitatii Wisconsin – Medison, au descoperit ca bebelusii care nu sunt tinuti in brate conform nevoilor lor si care au experimentat deprivarea timpurie de contactul uman, au niveluri diferite de neuropeptide (oxitocina si vasopresina, implicate in dezvoltarea legaturilor emotionale si sociale ale unei fiinte umane)[1].

b) Nivelul stresului

Dr. Ann Bigelow[2], profesor si cercetator in Psihologia Dezvoltarii la Universitatea St. Francis Xavier explica intr-un interviu[3] ca bebelusii care sunt tinuti in brate, in contact-piele-pe-piele au nivel al cortizolului (hormonul stresului) mult mai scazut.

c) Plansul, calitatea somnului si dezvoltarea neuronala

Tot dr. Ann Bigelow arata ca bebelusii tinuti in brate plang mai putin, dorm mai mult, se odihnesc mai bine in brate decat daca sunt pusi in patuturile lor, separati. Acestea la randul lor duc la o dezvoltare neuronala mai buna.

d) Termoreglare

bebe doarme pe mamiAlte studii au aratat ca temperatura pieptului mamei care tocmai a nascut este cu 1-2 grade mai mare fata de restul corpului, creand o suprafata naturala de caldura pentru bebelusul ei. Mamele cu bebelusii pe pieptul lor, au capacitatea de a se termoregla – daca temperatura bebelusului scade, a mamei creste si invers[4] .

e) Dezvoltare mai buna a sistemului digestiv

Tinerea bebelusilor in brate reduce somatostatina[5], ceea ce permite o mai buna absorbtie a nutrientilor si o mai buna functionalitate a sistemului digestiv, reducand problemele gastro-intestinale. Trupurile bebelusilor in bratele mamei/tatalui, conserva grasimile bune (asa numita grasime sau celule grase “maro”), ajutand la mentinerea greutatii si la pastrarea temperaturii calde a corpului. Ca urmare, corpul copilului nu trebuie sa arda din propria magazie de grasimi pentru a ramane cald, rezultand implicit o crestere in greutate mai buna.

f) Dezvoltarea sistemului imunitar

Tinerea bebelusilor in brate conduce la o mai buna dezvoltare a sistemului imunitar, prin colonizarea cu bacteriile bune de pe pielea mamei[6]. Mama transmite anticorpi pe 2 cai: prin alaptare si prin pielea ei. Un bebelus care sta in contact piele-pe-piele cu mama lui are grad de hidratare ridicat, mama protejandu-l de atacurile agentilor patogeni asupra pielii sale delicate.
De asemenea, speram ca este evident, ca atunci cand sunt bolnavi au nevoie de bratele noastre, de contactul cu pielea noastra. Ii ajuta sa se simta securizati, sa stie ca mama si tata fac totul ca ei sa se faca bine, alaturi de alaptare (si dupa caz de medicamentatie). Si acest lucru contribuie la dezvoltarea sistemului lor imunitar.

g) Dezvoltare fizica, intelectuala, emotionala

Dr. James Prescott, neuropsiholog scrie despre aceasta nevoie si in ce masura implinirea ei contribuie la dezvoltarea sanatoasa a bebelusului, cu referire la purtarea acestuia intr-un sistem ergonomic [7].

“Stimularea vestibular- cerebeloasa (care se intampla atunci cand ne tinem bebelusii intr-un sling sau ii purtam in brate) este este cel mai important sistem senzorial pentru dezvoltarea „încrederii de bază” în legătura afectivă dintre mamă și copil. Acesta stabilește bazele biologice și psihologice pentru toate celelalte relații umane. […] Purtarea bebelusilor este esențială pentru dezvoltarea încrederii, empatiei, compasiunii și conștiinței. Purtarea bebelusului, păstrând copilul în contact uman constant, și alăptarea la cerere sunt designul biologic pentru dezvoltarea umană fizică, intelectuală și emoțională optimă. Cercetarile confirma ca purtarea bebelusilor dezvoltă inteligența lor și capacitatea lor de încredere, afecțiune, intimitate, și dragoste și fericire“.

(n.r – prin sling este definit orice sistem ergonomic, care reproduce pozitia anatomica, de purtare a bebelulusui: wrap, sling cu inele, etc)

h) Cea mai mare dovada ca nevoia de brate, de atingere, de a fi constant aproape de noi este vitala pentru dezvoltarea sanatoasa a unui bebelus e sa aruncam o privire in orfelinate sau centre de plasament. Bebelusii primesc hrana, primesc ingrijiri – le sunt schimbate scutecele, sunt tratati daca sunt bolnavi- sunt pusi la somn, DAR sunt lipsiti de brate, de mangaieri, de alin. Unii cresc, dar cu carente, nu se dezvolta din punct de vedere neurologic, nu se dezvolta emotional, nu se dezvolta pe multe dimensiuni. Ii vedem pe multi cu retarduri neuronale, motorii, psiho-afective (se leagana singuri) intarzieri de vorbire, inadaptabili social, unii manifesta comportament agresiv. E multa munca pentru repararea lor interna. Iar unii, mor. Atat de fundamentala e nevoia asta. Si de normala.

Dr. Chales Nelson de la Harvard Medical School, neurolog, afirma “deprivarea este dezastruoasa pentru creier”[8]. In proiectul Bucharest Early Intervention Project, efectuat pe copiii institutionalizati din Romania, s-a demonstrat ca deprivarea timpurie de implinirea nevoilor cu care se naste un bebelus, a dus la intarzieri in dezvoltarea motorie. Dr. Nim Tottenham, profesor de psihologie de la Univ din California, Los Angeles, spune “parintii joaca un rol pivotal pentru dezvoltarea neuronala a bebelusului lor”[9]. Si mai sunt multe alte studii, care ating si celelalte consecinte ale lipsei atingerii, atasamentului fizic unui bebelus fata de parintii lui.

Sa o luam altfel. Nu e normal ca un bebe sa nu vrea deloc in brate. Nu e normal sa fie strain la stimuli precum zambetul, vocea noastra, sa fie lipsit de orice interes de interactiune fizica cu noi. Daca se intampla vreuna din acestea, atunci ne ingrijoram, mergem la medic cu el. In acelasi mod, nu e normal sa nu vrem sa-l luam in brate atunci cand cere asta sau sa-i limitam nevoia de brate, la program. Ar trebui sa mergem si noi la medic, sa fim investigați.

Nu exista in brate prea mult. Prea putin, da.

Cand ii luam in brate, contribuim la sanatatea lor.

Cand plang ca vor in brate si nu-i luam, le va afecta dezvoltarea lor.
Neluatul in brate al bebelusului dauneaza grav sanatatii.

Pare exagerare, dar nu e. Consecintele pot aparea mult mai tarziu.

  1. Pentru mama

a) Nivelul de stres si starea psihica generala a mamei

Tinerea bebelusului in brate/pe piept, in contact piele-pe-piele ajuta la reducerea nivelul de stres al mamelor imediat dupa nastere[10]. Mamele care-si tin bebelusii in brate sunt mult mai afective si sensibile la semnalele bebelusilor, prin activarea reflexului oxitocinic, hormonul fericirii. Bebelusii sunt capabili sa-si recunoasca mamele mai repede si sa raspunda si ei semnalelor lor. Cu alte cuvinte, contactul uman este benefic atat pentru mama cat si pentru bebelus. Acelasi lucru se aplica si pentru tata.

b) Simptome de depresie

Tinerea bebelusului in brate duce la risc scazut de depresie. Un alt studiu foarte interesant publicat in revista prestigioasa Elsevier in 2008[11], arata ca exista o legatura intre modalitatea de tinere a bebelusului in brate, tipul de hranire a bebelusului si simptomele de depresie ale mamei, in contextul in care fiintele umane au in general o preferinta pentru partea stanga, atunci cand iau un bebelus in brate. Mamele care-si tin bebelusii pe bratul drept in timp ce-si hranesc bebelusii cu biberonul au simptome de depresie mai ridicate, in timp ce mamele care alapteaza, avand bebelusul atasat la sanul drept, au risc de depresie scazut.

c) Producerea laptelui

Mamele care-si bebelusii in contact piele-pe-piele secreta cantitate de prolactina si oxitocina mai ridicate si au sanse de succes mult mai mari de a alapta exclusiv primele 6 luni[12]. Cele care experimenteaza dificultati in alaptare, lactatie insuficienta sunt incurajate sa aplice imediat contactul piele-pe-piele, cu imbunatatiri vizibile si aproape imediate[13].

d) Timpul de recuperare

Mamele care-si tin in brate bebelusii se recupereza post-partum mult mai repede decat cele care-si tin bebelusii separat sau limitat de ele. Tinerea bebelusilor in contact cu mama, reduce tensiunea arteriala, sangerarile post-partum, durerile[14].

Ce rezulta, ce decurge in mod logic din analiza tuturor acestor beneficii ? Ca atunci cand cineva ne spune sa nu ne tinem bebelusii in brate, ne spune de fapt : Nu va tineti bebelusii in brate si nu ii veti ajuta sa se dezvolte optim dpdv emotional, social, vor avea un nivel de stres mai mare, nu veti contribui la nivel optim la dezvoltarea sistemului lor neuronal, digestiv, imunitar, nu ii veti ajuta sa aiba un somn mai bun, sa fie mai linistiti, sa planga mai putin. Ca atunci cand ni se spune sa nu ne mai tinem bebelusii in brate, avem noi, mamele, risc de depresie mai mare, ne recuperam mai greu dupa nastere, ne afecteaza lactatia – cel mai pretios dar pentru bebelusii nostri. Intelegem noi asta?
Intelegem de fapt, ca toate aceste sfaturi au o perspectiva atat de limitata, de comportament al bebelusului, in exterior (cum e bebe – alintat, rasfatat, santajist, dezmierdat, etc). Ignora complet dezvoltarea bebelusului pe toate planurile, asa cum sunt evidentiate ele in beneficiile de mai sus.

Desigur ca se pot gasi studii care par sa contrazica rezultatele cercetarilor prezentate, insa este necesara intelegerea functionarii stiintei, care sunt criteriile pe baza carora un studiu este considerat valid dpdv stiintific.  Ca sa fie mai clar acest lucru,  haideti sa citim articolul acesta care prezinta un exemplu foarte bun pe tema „lasatului bebelusului sa planga neconsolat, sa analizam cum au fost facute studiile care „demonstrau” ca e in regula sa-l lasam pe bebelus sa planga [15]. Despre aceasta chestiune, vom discuta in detaliu in partea a doua a articolului.

Am mai scris si noi despre nevoile de baza ale bebelusului si in articolele acestea[16], [17] si mai sunt si alte articole in limba romana.

In rezumat nu este o exagerare sa ne tinem bebelusii in brate atat timp cat au nevoie. Nu exista dragoste exagerata, alintare in sens negativ la bebelus. Tandrete sau dragoste exagerata nu se aplica contextului in care e vorba de bebelus. Nu este un moft, un fason al bebelusului, nu cere dezmierdari peste limita. Atasamentul fizic si emotional fata de parinte este o nevoie, absolut fiziologica, normala.

Avem nevoie sa ne eliberam de preconceptia ca un bebe e un robot care vine cu un set vid de instructiuni pe care noi trebuie sa-l programam. Nu e asa. E o fiinta umana, gata functionabila. Are nevoile toate stabilite, nevoi sanatoase, a caror tinta e sa fie indeplinite ca sa creasca pruncul armonios si sa se dezvolte optim. Asa cum nevoia de hrana e acolo, nevoia de odihna e acolo, nevoia de dragoste, nevoia de a fi in siguranta, nevoia de alin e acolo. Nevoia de a fi in brate. Asa se explica de ce nu exista „il inveti in brate”, „l-ai invatat in brate, acum trebuie sa-l dezveti”. Nu avem ce sa-l invatam, ca si cum ar fi ceva nou si mai ales rau si periculos pentru el. Bebe stie deja. exista tesut in fiiinta sa. In brate, functioneaza cel mai bine.
Cand mai simte un bebelus ca are o mama, daca „nu-l tine in brate acum, nu-l tine in brate atunci”, „lasa-l sa planga”, „nu-l mai dragali atat ca-l cocolosesti” ?  

Al doilea sens – Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta

Definitia aceasta, da, se aplica bebelusilor. A se vedea beneficiile de mai sus. Ei se bucura, se desfata si se delecteaza in bratele noastre.

Bebelusul este rasfatat, manipulator, alintat, razgaiat, mofturos?

Nu, noi spunem:

Bebelusul are nevoie de dragoste neconditionata, de dragoste deplina.

E un bebelus sanatos daca cheama bratele mamei si ale tatalui.

Haideti sa iubim sa-i tinem in brate. Sa nu iubim de la distanta. Sa iubim dependenta.

Adina Branici

10609304_802360149786796_2061685262_n

[1] http://www.pnas.org/content/102/47/17237.full

[2] http://people.stfx.ca/abigelow/dvds-mother-infant-skin-to-skin-contact.htm

[3] http://www.scientificamerican.com/article/infant-touch/

[4] http://icea.org/sites/default/files/Skin%20to%20Skin%20Contact%20PP-FINAL.pdf

[5] Tornhage CJ, Serenius F, Uvnas-Moberg K, Lindberg T. Plasma somatostatin and cholecystokinin levels in preterm infants during kangaroo care with and without nasogastric tube-feeding. J Pediatr Endocrinol Metab 1998 September;11(5):645-51.

[6] http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&Itemid=17

[7] http://www.naturalchild.org/guest/pam_leo.html

[8] http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24161221; http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23627960

[9]  https://www.psych.ucla.edu/faculty/page/nimtottenham, Gee, D.G., Humphreys, K.L., Flannery, J., Goff, B., Telzer, E.H., Shapiro, M., Hare, T.A., Bookheimer, S.Y., Tottenham, N. (in press). A Developmental Shift from Positive to Negative Connectivity in Human Amygdala-Prefrontal Circuitry. Journal of Neuroscience.

[10] http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24041731

[11] http://centrepsycle-amu.fr/wp-content/uploads/2014/01/Donnot_etal_IBD_08.pdf

[12] Hurst, N., Valentine, C., Renfro, L., et al.  Skin-to-skin holding in the neonatal intensive care unit influences maternal milk volume. J Perinatol 1997 May-Jun; 17(3):213-7.

[13]  http://www.internationalbreastfeedingjournal.com/content/8/1/1

[14]  http://www.kangaroomothercare.com/olanders.aspx

[15]  http://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201112/dangers-crying-it-out

[16] http://www.kangaroomothercare.com/olanders.aspx

[17]  https://alapteaza.wordpress.com/2014/01/11/asteptarile-parintilor-versus-nevoile-bebelusului/

[18] https://alapteaza.wordpress.com/2014/02/01/bebelusul-de-tinichea-al-societatii/

[19] https://alapteaza.wordpress.com/2014/09/20/in-brate-la-mami-primele-saptamani-de-viata-ale-bebelusului/

[20] https://alapteaza.wordpress.com/2014/06/03/cugetarea-saptamanii-bebelusii-in-secolul-vitezei/

In brate la mami – Primele saptamani de viata ale bebelusului

In primele saptamani de viata este absolut normal ca bebelusul sa doreasca non stop la mami in brate si la san. Este o perioada de adaptare la un mediu complet strain dupa cele 9 luni petrecute in burtica. Timp de 9 luni nu a stiut nimic altceva decat caldura, confort, siguranta, certitudinea unui spatiu cunoscut. Acum dintr-o data se trezeste intr-un mediu complet strain si infricosator, cu tot felul de zgomote, mirosuri si texturi ciudate, un mediu in care este 100% dependent de altcineva si are nevoie de prezenta non stop a lui mami, singura fiinta pe care o cunostea inca din burtica. Haide sa ne gandim ce am face noi daca ne-am trezi intr-o dimineata, dintr-o data si fara niciun fel de pregatire, pe o alta planeta, unde nu se respira oxigen asa cum suntem noi obisnuiti, nu functioneaza legile gravitatiei asa cum le cunoastem noi, unde nu suntem capabili sa ne miscam, sa ne hranim sau sa facem orice altceva fara ajutorul cuiva din exterior. Daca acel cineva ar disparea dintr-o data din campul nostru vizual, am mai avea liniste pana sa se intoarca? Oare nu am intra in panica? Nu am striga dupa ajutor? Nu am plange? Nu am chema persoana respectiva sa revina langa noi? Haide sa presupunem ca persoanei respective ii pasa de noi si ne vrea numai binele insa vorbeste o limba necunoscuta. Ne vorbeste dar noi nu intelegem nimic, ii vorbim dar nu intelege nimic. Asadar cand pleaca de langa noi si ne spune pe limba ei „nu-ti fie teama, sunt in camera cealalta si revin imediat” iar noi nu intelegem, incepem sa plangem de disperare si sa vorbim pe limba noastra, chemand-o inapoi asa cum ne pricepem noi. In general ii comunicam orice altceva in limbajul pe care il stim noi (ca ne e foame, ca ne e sete, ca ne mananca nasul, ca ne sta aiurea scutecul, ca ne inteapa eticheta de la bluza etc) si ne asteptam sa ne inteleaga si sa raspunda nevoilor noastre.

Exact asa este si cu bebelusii, foarte simplu spus. Au nevoie de prezenta noastra si de confortul si siguranta pe care le ofera apropierea cuiva cunoscut, cu un miros si o voce cunoscute, cu un trup cald si disponibil care ofera calm si mangaiere, hrana si securitate. Un bebelus care doarme putin, sesizeaza imediat absenta mamei, vrea non stop la san si plange cand nu o simte pe mami aproape este un bebelus NORMAL. Are instincte de supravietuire puternice si solicita ca nevoile sale (nu dorintele ci NEVOILE) sa-i fie implinite. Perioada asta o sa treaca la fel ca toate perioadele, vor veni altele, unele mai usoare, altele mai dificile – dar toate sunt frumoase si au farmecul lor. Savurati cat puteti aceste prime saptamani caci va veti uita intotdeauna cu nostalgie catre ele, catre inceputurile voastre ca mamici. Fiti disponibile non stop, neconditionat, fara temeri sau resentimente. Daruirea neconditionata este cea mai frumos lucru pe care il invatam cand devenim mame.

gallalin borea

Gallalin Borea

Locul copiilor nostri este alaturi de noi!

Copilul crește, se dezvolta și respiră prin dragostea și atenția ce i se oferă.
Copiii noștri vor fi cărțile noastre de vizită când vor crește. Iar un copil care se bucură de dragostea, prezenta și comunicarea cu părinții săi, acela va fi un copil stabil emoțional, sigur pe el si ferm în luarea deciziilor. Nu te lăsa influențată emoțional de nimeni, nici măcar de proprii părinți… deoarece fiecare stare a ta copilul o simte și îl afectează mai devreme sau mai târziu.
Tu ești singura în măsură sa-ți asculți copilul, ești singura care comunici din prima clipa cu el și il poți înțelege cel mai bine… Este o senzație pe care multe mame nu o înțeleg din varii motive (lipsa de interes, parinte de ocazie, lipsa de timp etc.).
Acesti 2 ani care ni s-au oferit ca sa stam acasă nu sunt un moft, ci o muncă continuă și trebuie profitat de ei din plin, daca mămicile vor ce este mai bun pentru copiii lor. Continuă sa faci ceea ce simți că este mai bine pentru voi… Nu are dreptul nimeni sa te judece, fiecare sa-si aplice propriile păreri și opinii pe copii lor.

bebe pupat

Am primit și eu o mulțime de sfaturi după părerea mea sadice.. de exemplu: sa-mi las copilul să urle în pătuț și 2 ore dacă este necesar. doar ca să doarmă în pătuț.
Insă un copil dacă vrea să fie lângă părinții lui înseamnă că îi lipsește ceva și doar lângă părinții lui se simte în siguranță și în special lângă mama lui.
Toată lumea a devenit expertă în creștere copiilor începând de la fete până la bărbați de vârsta a treia, sunt persoane „experte” care nu au stat singure cu un copil nici măcar 24 de ore… însă se înghesuie la dat sfaturi.
Fiecare mamă și fiecare dintre noi ne asumam responsabilitatea de părinte. Dacă greșim, tot noi suferim… iar dacă nu, este meritul nostru.
Copilul cât este mic are nevoie de părinți cel mai mult, apoi, dupa ce crește și are și el copii… în zadar mai vrem și noi sa ne facem utili că atunci avem noi nevoie de ei.
Legat de concediu… mi se pare foarte normal ca atunci când se pleacă să meargă și copilul, pentru a putea profita de starea de relaxare și de psihicul odihnit al părinților săi, ca atunci când suferă ca părinții sunt stresanți, nervoși sau obosiți… Insă de obicei părinții care nu-si iau copiii cu ei in concediu, sunt acei părinții care nu acceptă ca familia lor s-a mărit și nu ei sunt pe primul loc.

Edwina Voina