Oamenii au dormit impreuna cu copiii lor mii de ani, patutul bebelusului a fost inventat relativ recent daca ne raportam la istoria umanitatii, are doar cateva sute de ani vechime. De altfel, suntem singurele mamifere care nu dormim langa pui. Este in natura umana ca bebelusul sa-si doreasca sa fie langa mama, mai ales in timpul somnului, pentru a se simti in siguranta si iubit. Asa s-a asigurat supravietuirea speciei de-a lungul timpurilor, prin alaptare si tinutul bebelusului aproape. (http://clubulbebelusilor.ro/articol/1202/5-beneficii-ale-co-sleepingului.html)
Cliseul „cum il inveti, asa il ai” imi suna a dresaj. A modifica comportamentul unui copil dupa bunul tau plac, fara a tine cont de nevoile lui primare (de iubire si de siguranta) mi se pare o mare dovada de egoism.
Spunea o mama ca daca ar putea vorbi, copiii ne-ar spune ca au nevoie de spatiul lor, dar aceeasi mama povesteste ca bebelusul ei a plans doua nopti dupa ce l-a mutat de langa ea in patut. Eu cred ca a vorbit destul de clar. Bebelusii nu plang degeaba, nu au mofturi, nu sunt rasfatati, ei transmit ceva. Dupa doua nopti nu s-a invatat in patut, s-a resemnat.
Faza cu dezvatatul e un mare Bau Bau care sperie mamicile. Copiii ajung in general dupa cativa ani sa nu-si mai doreasca sa doarma cu parintii, atunci cand vor sa fie independenti. Sunt rare cazurile in care acestia mai dorm impreuna pana in adolescenta copilului, cum spunea cineva. Dar asta se intampla din alte cauze, cum ar fi lipsa spatiului sau alte probleme ale copilului, nicidecum faptul ca l-ai culcat cu tine cand a fost bebelus.
Studii stiintifice au aratat ca „Un copil care e ingrijit pe parcursul noptii (si pe parcursul zilei), primeste reasigurari constante de dragoste si sprijin, in loc sa fie nevoit sa faca fata sentimentelor de frica, furie, si abandon, noapte dupa noapte. Copiii care s-au simtit in siguranta pe parcursul noptii, la fel ca ziua, cu un parinte iubitor aproape, devin adulti care fac fata mai bine stresului inevitabil pe care viata ni-l ofera” (Sursa: un articol de Jan Hunt, autoarea cartii The Natural Child, preluat de pe: bebster.ro/articole/10-motive-sa-dormi-langa-copilul-tau-noaptea).
Iar cartile, draga mamica, sunt folositoare prin prisma faptului ca sunt scrise de oameni care au studiat, au experimentat si au tras niste concluzii. Cartile inseamna informatie, sau cum spunea cineva, mai in gluma, mai in serios, „cartile te fac neprost”.
Alexandra A.
Alăptează! 
Nu cred ca se pot formula reguli general valabile in acest domeniu. Fiecare parinte decide cum sa isi creasca copilul, unde sa il adoarma, daca este alaptat etc. Mesajul transmis de acest articol este : ASA DA, asa nu… Mult prea rigid! Articolul dvs nu ia in calcul efectul dormitului cu copilul, pana la varste de cativa ani (sau pana cand copilul spune NU) asupra relatiei de cuplu, asupra vietii sexuale si intime, asupra expunerii copilasului la scene sexuale intre parinti, sau discutii la care copilul nu ar trebui sa fie prezent, Inteleg ca parintii au nevoie sa se readapteze noului context si sa faca loc noii vieti in familie, dar pana unde este benefic si functional pentru intreaga familie, acest dormit impreuna cu copilul, pana cand vrea el (eventual copilul cu mama, tatal in alta camera, nu? :)))). P.S Comparatia cu mamiferele este foarte deplasata!!! Noi avem ratiune, avem capacitatea de reflectie, avem posibilitatea de alegere,nu suntem deloc niste mamifere, in care trebuie sa ne comportam ca ele, sau sa ne crestem copiii precum ele!!!
Fiecare mama are dreptul sa aleaga. Eu l-am culcat din prima noapte in patutul lui si asa doarme si acum la 1an si 4 luni. O sora a tatalui meu a murit sufocata (bebelus fiind) findca a dormit in acelasi pat cu mama. Noi cand dormim profund nu suntem constinte de ceea ce facem, iar moartea subita la bebelusi e o problema reala. Mamele aleg sa creada ca fac asta pt copii lor, dar de fapt o fac pt. a dormi ele mai bine, pt ca daca ar dormi in patut bebelusii, ele ar trebui sa se trezeasca de fiecare data si este un chin in plus pt ele. Copilul plange in patut pt ca spune mi-e foame, nu pt ca se simte abandonat. Cand doarme in pat cu mama nu inseamna ca nu se trezeste, ci doar ca se hraneste fara ca mama sa se trezeasca.
Țin sa te contrazic Amalia, in unele privinte, copilul meu doarme cu mine si cu soțul meu, nu că n-am avea pătuț, ci pentru că eu am făcut cezariana și mi-a fost mai ușor sa il am lângă mine și spre surprinderea mea chiar și soțul este foarte grijuliu cu el, nicidecum să dormi așa profund și sa nu simți fiecare mișcare a lui. Când alegem să fim mame avem niște responsabilități de care nu trebuie să ne plângem. Așa cum spune și articolul, copilul se simte mai iubit!
Este adevărat că, fiecare alegem cum să ne creştem copilul, şi eu am făcut cezariană, dar copilul meu a dormit în pătuț din prima zi,( trăgând pătuțul lipit de pat) şi doarme şi acum la 2 ani şi 6 luni. Consider că mai depinde şi de copil, nu, numai de noi, mamele! Ar fi fost bine, dacă ar fi fost adevărată zicala ” cum îl înveți, aşa îl ai”!!! O seară bună!!!
Corect !!!!!!! 🙂
Acest articol sr trebui citit de foarte multe persoane pt ca ilustreaza cel mai bine ceea ce am trait eu cand l am luat pt prima data pe baiatul meu sa doarma cu mine. Este o intamplare reala si cat se poate de frumoasa pt mine si de aceea am sa o scriu aici. bAietelul meu s a nascut prin cezariana la 8 luni, doua zile am stat nemiscata intr un pat apoi am trecut intr un salon chiar langa camera unde erau tinuti bebelusii. M am mutat in camera seara si asistenta mi a spus ca copilul sta in salon cu ea si ceilalti copii ca eu sa pot dormi.Asa am facut dar plecand de langa el a inceput sa planga, Am mers in camera de langa sa dorm dar il auzeam plangand asa ca am decis sa l iau cu mine in pat. Lumina de pe hol se reflecta in patul meu de langa usa si tin minte ca l am luat la piept s a cuibarit la pieptul meu, si a tacut zambind , si a adormit , asa toata noaptea.celellate mamici dormeau dar unii din copii lor plangeau langa noi. Al meu era langa mine si se hranea cu dragostea mea. De atunci doarme in fiecare seara cu mine, si imi dezvaluie orice lucru din viata sa bun sau rau. Sunt si mama sa si prietena sa, sunt ascultator dar si sfatuitor. De aceea ce e scris in acest articol e perfect adevarat. Copiii au nevoie de iubire nu de o camera rece si intunecata. au nevoie de o mangaiere calda si de dragostea parinteasca .
frumos