Etichete

, , , ,

„Atentie, vine bebe! Rasfatat, manipulator, mamos, dependent, lenes, dezmierdat, alintat, rau, marait, razgaiat, capricios.”

PARTEA I

AlexandraB1

Stiti sesiunile foto acelea superbe cu proaspetii parinti si bebelusul? Parinti care zambesc cu bebelusul in brate, sarutandu-l cu tandrete si gingasie pe frunte, sau pe manute si bebelusul doarme linistit in bratele lor calde?

AnaMaria E

Sedintele foto la care curg aprecierile, cat este de “ingeras”, de “cuminte” bebelusul, cat de fericiti si binecuvantati sunt parintii ca au un asemenea copilas.

Ei bine, de fapt, nu, vor afla parintii daca inca nu au aflat sau daca nu cred deja si ei asta, bebelusul lor este un rasfatat, un manipulator, un mamos, un dependent si-un alintat. Toata lumea incepand de la cei din familia apropiata, rude mai indepartate, pana la vecini, prieteni, colegi, asistentele in maternitate, alte cadre medicale, cunostinte care n-au copii si inclusiv oameni pe strada, stiu sa-ti spuna exact cum este un bebelus si se pricep in a ne sfatui in cresterea copiilor nostri. Ce reiese de aici este complet ilogic si suna cam asa:

„Ce dragut e! Aveti o minune de copil!”

„Aveti grija, copilul e un manipulator! Nu lasati dupa cum vrea el!”

(Minunile si manipularea nu merg nicicum mana in mana. Inconsecventa logica)

„E adorabil! Un ingeras!”

„Sa nu-l tineti prea mult in brate, ca se rasfata si se alinta, se invata prost!”

(Trecand peste faptul ca un bebelus nu este un inger – dar intelegem la ce fac referire aprecierile – sa nu care cumva sa tii in brate… un inger. Inconsecventa logica)

„Ce cuminte e ! Sa va bucurati de el!“

„Copilul e obraznic, e un dezmierdat, numai cum vrea el face!”

(Obraznic si cuminte. Inconsecventa logica, contradictie in termeni)

Stim, vestea venirii unui bebelus intr-o familie in general produce mare bucurie. Toata perioada sarcinii bebelusul este monitorizat cu atentie, mama ii vobeste, il mangaie de multe ori, mangaind burtica. Se fac pregatiri pentru sosirea lui, toate eforturile se concentreaza sa-i asigure tot ce e mai bun pe lumea asta. Cu alte cuvinte, este un bebelus iubit, i se transmite ca oamenii dragi din afara, au si vor avea grija de el. Dupa nastere, brusc, se intampla ceva. Dintr-o data, acel bebelus dragalas, scump, ocrotit si securizat, devine intrusul, inamicul familiei, care trebuie pus la respect, limitat.

Daca este sa facem o simpla statistica a celor mai frecvente sfaturi despre cresterea bebelusilor, in proportie covarsitoare, le veti regasi pe cele de mai sus si altele precum :

  1. „Bebelusul e un rasfatat!”
  2. „Bebelusul e un alintat „
  3. „Atata pupat si mangaiat – dati-i pace copilului! Prea multa afectiune strica!”
  4. „Vedeti ca nu mai scapati de el, daca il tineti atata in brate. Ii dati sa manance si apoi, gata! Ce mai cauta in brate la varsta asta??“ (de 7 zile, 2 sapt, 1 luna, 2 luni, 3 luni, 4 luni, X luni – fiecare binevoitor decide pentru voi care zi/sapt/luna e limita pentru tinut in brate bebelusul vostru)…
  5. „L-ati invatat prost daca sta toata ziua in brate, trebuie sa-l dezvatati!”
  6. „Dati-i biberon sa manance, si suzeta daca plange, mai scapati de el cateva ore! Altfel numai depedendent de voi va fi! Cu suzeta nici nu știi ca ai copil in casa!” (unii nu ne spun direct așa, insa exact la asta se gândesc. Asta-i alta inconsecventa logică. Ai un copil dar sa faci sa n-ai copil).
  7. „Lasati-l sa planga in patutul lui, trebuie sa faca plamani si sa-si dezvolte corzile vocale! Nu va lasati manipulati, va ceda intr-un final! Inchideti usa la camera si lasati-l sa planga.”
  8. „Lasati-l sa planga si in carucior, nu-i strica! „
  9. „Mai lasati-l si sa planga! Mancat e, odihnit e, schimbat e, inseamna ca nu-i trebuie nimic, va manipuleaza doar!”
  10. „E un obicei prost sa adoarma la san, trebuie sa-l dezveti! „
  11. „Sa doarma alaturi de mama si de tata?! Vai, dar cum, stricati copilul, neaparat sa-l culcati in camera lui, in patutul lui! Trebuie sa invete sa fie independent de mic!”
  12. „Copilul vrea sa fie seful! E un atac asupra autoritatii voastre. Aratati-i ca nu merge asa, voi sunteti sefii, trebuie alaptat la program, somn la program, joaca la program. Pai da’ cum?!”

bebe dulce

Si lista poate continua, e nesfarsita, nesfarsita. Unele sunt imbracate in forme si argumente subtile. Aproape ca daca e sa extragem consecintele logice din aceste afirmatii, rezulta ca: bebelusul e dusmanul caminului vostru, nu va vrea binele, va va strica somnul cand va e lumea mai draga, nu va mai puteti trai viata ca inainte, musai trebuie sa-l biruiti!

Regasiti sfaturile? Si voi le-ati primit? Poate ca si noi le-am dat, asa cum ne-au fost transmise ca o mostenire pretioasa, din generatie in generatie, insa ceva in noi s-a schimbat. Si vrem acum sa spunem altceva.

E adevarat ca este plin de carti sau articole in mediul online despre cum sa ne crestem bebelusii. E adevarat ca toata lumea e versata in acest subiect. Ingaduiti-ne sa spunem si noi ceva, chiar daca considerati ca nu facem decat sa crestem un index al articolelor scrise pe tema asta. Nu ne consideram experti, nu atacam pe nimeni, speram sa intelegeti asta. Nu afirmam ca e vorba de absolut fiecare caz particular, ci vrem sa creionam o imagine generala, a societatii in care traim azi, si a amprentelor ei asupra modelarii conceptelor de crestere a bebelusilor pentru viitorii sau proaspetii parinti.

I. rasfatul, alintatul, razgaiatul, manipulatul si contactul fizic cu bebelusul, mangaiatul, tinutul in brate.

„Bebelusul e un rasfatat!”, „Bebelusul e un alintat”, „L-ati invatat prost daca sta toata ziua in brate, trebuie sa-l dezvatati” spun multi.

Noi spunem:

„Bebelusul are nevoie de dragoste neconditionata, de dragoste deplina. E un bebelus sanatos daca cheama bratele mamei si ale tatalui.”

  1. Ce inseamna a rasfata ? Haideti sa ne definim termenii mai intai, pentru ca dupa cum bine stim, cuvantul are mai multe sensuri. Iar sensul este dat de context.

Conform dex-ului, RĂSFĂȚÁ, răsfắț, vb. I. Inseamna :

a) Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. b). Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. c). Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Răs- + față.

Incepem cu primul sens. Daca este sa luam primul sens a rasfata inseamna a inconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrete exagerata, a alinta, a razgaia.

Prima dilema pe care o ridica aplicarea acestei definitii asupra unui bebelus: Cat de mult inseamna exagerat? Cine stabileste limita de exagerare si pe baza a ce?

A doua dilema: in relatiile de familie, pentru ca despre familie vorbim, o familie in care sotul si sotia se iubesc, si care are un bebelus ca rod al dragostei dintre cei doi, s-a pus problema vreodata de prea multa tandrete, prea multa dragoste?

„Draga, ma iubesti prea mult. Iubeste-ma mai putin, exagerezi!”

sau

„Dragul meu, esti prea tandru, lasa-ma in pace cu tandretile. ”

sau

„Asta-i doza maxima de iubire pe ziua de azi. Ce trece de X imbratisari, de Y sarutari e prea mult deja, ne stricam cu totul. Ce-i cu toanele astea?!”

sau cum suna un sfat de la vecina:

“Vad ca voi doi va iubiti mult. Nu-i prea bine, luati-o mai moale, dauneaza grav sanatatii!”

sau de la un necunoscut pe strada, daca va vede tinandu-va de mana sau imbratisati (asta ca sa construim paralela cu necunoscutii de pe strada care ne dau sfaturi despre bebelusi):

“Domnule, iti iubesti prea mult sotia. Va fi o rasfatata si o dezmierdata. Trebuie sa o dezveti!”

Realitatea este ca ne oferim unii altora prea putin, nu exista exagerare in relatiile de dragoste neconditionata. Familia este sau ar trebui sa fie mediul cladit pe dragoste neconditionata, noi despre asta vorbim. Iar familiile lipsite de manifestari ale dragostei si tandretei, nu infloresc, se darama. Cand ajungem sa gandim ca sotul/sotia are toane atunci cand ne iubeste cu toata fiinta si vrea sa ne si arate asta, avem o problema serioasa.

Bebelusul face parte din familie. El nu e cu nimic mai prejos decat o fiinta umana, e la fel de fiinta umana ca si noi. Si ca si noi, are aceleasi nevoi fundamentale. Lucrul acesta este absolut esential de inteles. Pentru ca de aici porneste totul. Odata ce intelegem asta, intreaga paradigma si perceptie asupra fiintei bebelusului se schimba.5

Nevoile fundamentale, de baza ale unui fiinte umane sunt :

  • nevoia de hrana,
  • nevoie de odihna/somn,
  • nevoia de igiena,
  • nevoia de dragoste,
  • nevoia de alin,
  • nevoia de confort, siguranta.

Daca bebelusul este o fiinta umana ca si noi, rezulta prin deductie logica ca are aceleasi nevoi ca si noi. Aceste nevoi sunt intrinseci, biologice, legitime, o fiinta umana e considerata din punct de vedere medical, din punct de vedere neuropsihologic sanatoasa daca le are pe toate sadite in ea.

Ce ne invata societatea in care traim este sa oferim hrana, somn, igiena, insa in acelasi timp, sa ignoram sau sa satisfacem cu limite, la program, celelalte nevoi, de dragoste, de alin, confort si siguranta.

  1. Societatea si efectele mentalitatii ei

In ce fel ne invata sa ignoram aceste nevoi?

a. Distorsionandu-le si redefinindu-le ca obiceiuri proaste, de nedorit, facandu-ne sa ne simtim ca un esec cand nu reusim sa aplicam retete faimoase pentru a nu tine bebelusul la san cand cere si cat cere el, pentru a nu il tine in brate toata ziua, pentru a nu-l pune langa noi la somn, etc. Si facandu-ne sa ne simtim parinti de succes cand am reusit sa il facem in sfarsit, pe bebelusul – dusmanul nostru – independent, daca mananca singur din biberon, daca doarme singur, daca pur si simplu are prea putina nevoie de noi.

Inca din maternitati, bebelusii sunt separati de mamele lor, si nu stau lipiti de pieptul lor, in bratele lor, la san, procesul de detasare e incurajat si de intregul sistem medical de la noi. Cumva, daca il tinem pe bebelus in brate, am creat un dezastru. Ni se da senzatia ca bebelusul va fi vesnic lipit de noi, o viata intreaga, sau hai, pana la facultate, va sta numai in bratele noastre. In realitate el are nevoie sa fie in brate cateva luni din totalul zecilor de ani de viata. Cateva luni pana incepe sa se tarasca in patru labe, pana incepe sa faca primii pasi, pana incepe sa exploreze lumea. A primit siguranta ca are pe cine se baza si stie ca se poate oricand intoarce in brate, asa ca va fi pregatit sa fie cu adevarat independent.

b. Creând un „om de paie”, o problema falsa si anume aceea ca daca suntem lângă bebe sa-i îndeplinim aceste nevoi legitime asta înseamnă ca ignoram nevoile celorlalți membri ai familiei sau ale noastre.

Noi nu afirmam ca odată ce a venit un bebeluș intr-o familie, nu mai exista nimeni altcineva decât bebelusul. Noi spunem ca exista SI bebelușul si ca de acum va trebui sa ne folosim mintea in mod intelept si creativ sa găsim soluții si echilibru in așa fel încât bebelușul sa nu sufere, sa nu fie ignorat in detrimentul confortului nostru. Noi adultii, daca tot suntem adulți, putem da dovada de maturitate, putem manifesta mai multa înțelegere si rabdare; pentru sănătatea unei ființe așa micute cum e un bebeluș nu este benefic sa fie lăsat sa plângă când are nevoie de hrana, sau de somn, sau de dragoste. In aceasta consta adevarata maturitate, nu in a gândi despre bebeluș – „ești un inconvenient, sa vad ce fac cu tine ca nu pot sta toată ziua după fundul tau”.

c. Redefinind conceptul de independenta. Pentru societate, defintia unui bebeluș independent înseamnă sa învețe cat de repede sa se hrănească singur, sa adoarmă si sa doarmă singur, sa stea singur sa se uite la pereți sau la caruseluri, cu cat e mai fara noi cu atât e mai independent. Pemtru asta trebuie dezvatat, caci nu se știe cum se face, dar se pare ca toți bebelușii vin pe lume defecti. Au problema asta ca vor in brate, ca vor sa stea lipiti de sânul mamei, nu le place singuri, etc. Si procesul trebuie sa înceapă de cum ajungem cu ei de la maternitate.

Cum? Prin traininguri (iar unele pot fi extrem de subtile, „incarcate” cu dovezi partial stiintifice, astfel incat sa poata convinge un proaspat parinte coplesit de oboseala si confuz).

Cum? Facandu-i dependenți de altceva, de obiecte neinsufletite, biberoane, suzete, plusuri si paturici de confort si tot felul de alte gadgeturi. Sa mai reformulam odată. Independenta unei bebeluș fata de mama lui, o fiinta umana fata de ființă umana cea mai dragă se obține prin creare de dependente fata de lucruri artificiale. Logic, nu? Nu. S-a rezolvat in realitate „problema” dependentei unui bebeluș de noi daca in fapt folosim dependenta dar o orientam spre altceva, ii stricam direcția fireasca? Altfel, rezulta de aici ca dependenta unui bebeluș e buna atata timp cat nu are de-a face cu noi, ființele de lângă el. Când am ajuns sa credem ca o ființă sociala are o problemă atunci cand cauta prezenta si pastrarea legaturii cu alte fiinte spciale, problema pe care trebuie sa o rezolvam, ceva e fundamental greșit in gândirea noastră.

Nu, aceasta nu e independenta. Aceasta e fortare a instinctului de supravietuire. Un bebeluș va vrea sa trăiască, ca urmare va lupta cu condițiile grele impuse de părinți. Vrem sa le grabim indepedenta. Aparent va reusi, insa multi bebelusi vor rămâne cu sechele.

Adevărata independenta se câștiga in mod natural, firesc, de catre copil, când el e pregătit.

Cu cat e mai dependent acum si ii este înțeleasă si împlinita aceasta nevoie, cu atât va fi mai independent in viitor. Adevărata independentă înseamnă ca atunci când 3foamea de brațele noastre e satisfacuta, când e lăsat sa suga la san pentru alin si de drag, când ne aude respirația noaptea si ne simte caldura si bătăile inimii, nu ii mai trebuie niciun biberon, suzeta, animale sau paturi de confort. S-ar putea ca multi dintre bebelusi sa doreasca sa-si aline ei jucariile, sa le tina in brate, sa le alapteze, vor oferi ei confort, pentru ca invata acest lucru de la noi.

Ne temem ca va rămâne legat de fusta mamei, ca va fi un mamos. Va rămâne agățat de fusta mamei exact atunci când ii sunt forțate mecanismele naturale de dependenta de mama lui spre aceasta independenta falsa. De aceea copilul rămâne agatat, pentru ca nevoile lui nu au fost indeplinite la timpul lor. E sănătoasă dependenta, trebuie sa invatam sa o iubim. Sa fim langa bebelus cu toata fiinta, cu amandoua bratele, si nu o sa mai fie nicio „fusta mamei” la 20 de ani. Sau altfel o sa creștem copii reci fata de noi care nu vor ști cum sa spună: Mama, te iubesc! caci noi prea puțin le-am arătat sau spus de teama răsfățului.

Vrem sa vedem roadele acestei abordari de crestere? E suficient sa privim la generatia noastra. Marea majoritate dintre noi avem dificultati in a ne declara sau manifesta fata de mamele sau tatii nostri prin imbratisari si sarutari reale (nu cele de complezenta), sa le spunem ca-i iubim mult si sa le aratam si practic asta. Multi inca sunt agatati de fusta mamei, mama este cea care ia deciziile in familia noua, cum spune ea asa se face, inclusiv in cresterea bebelusului.

E sănătoasă dependenta bebelusului si pentru noi pentru ca ne reaprinde instinctul matern, inhibat si ingropat de atatea indicații reci. Si asta-i din nou un alt lucru ce-l face societatea pentru noi, nu mai simțim nimic fata de bebelușii nostri. Ne distrage atenția societatea cu programe de slăbit imediat după nastere (ex : celebritatile si cum arata ele imediat dupa nastere), cum sa ne reîntoarcem cat de repede la viața sociala de dinainte, etc. Si este timp pentru toate daca înțelegem ca din viata noastră sociala face parte acum si bebelușul.

Sa ne înțelegem, a crește un bebeluș nu e ușor. Dar ce in viața asta e ușor?

Vom trece mult mai bine, mai calmi, mai impliniti peste provocările cresterii lui daca înțelegem cum e creata ființă umană si nevoile ei.

Poate este necesar sa precizam ca nu discutam aici despre un copil pe care noi am vrea să-l ținem in brațe dar el nu vrea (si aici este o alta discutie, exista ratiuni pentru care un bebelus nu vrea in brate, dar poate intr-un articol viitor). Discutăm acum despre un bebeluș care isi manifesta aceasta nevoie in mod evident si noi refuzam sa i-o indeplinim sau il tinem in brate un timp limitat sau ii oferim altceva in schimbul nostru. Cum se manifesta: plange daca e pus/lasat in patut si se liniștește când e luat in brațe din pătuț, nu doarme in patut ci doarme liniștit in brațe, la san, pe pieptul mamei, in timpul zilei se simte bine dacă e in contact fizic permanent cu mama, in timp ce-și desfășoară ea activitățile si plânge daca e lăsat singur in camera in timp ce mama încearcă sa se ocupe de treburi.

Mai mult decat atat, studiile si cercetarile antropologice, neurologice, psihologice, domenii de cercetare care adreseaza cresterea si dezvoltarea in ansamblu a unui bebelus confirma beneficiile purtarii mult in brate, in strans contact fizic cu pielea noastra. Care sunt aceste beneficii? (mentionam ca aceste beneficii sunt cu referire in literatura de specialitate cu precadere la contactul piele-pe-piele, dar contactul piele-pe-piele nu poate avea loc fara sa fie lipiti de noi sau in bratele noastre).

3. Efectele nu-brate/brate asupra dezvoltarii bebelusului si asupra mamei/tatalui

  1. Asupra bebelusului

a) Nivel al neuropeptidelor esentiale pentru dezvoltare emotionala si sociala

Intr-un studiu publicat in 2005 in Proceedings of the National Academy of Sciencies, cercetatorii condusii de Alison Wismer Fries de la Departamentul de Psihologie al Universitatii Wisconsin – Medison, au descoperit ca bebelusii care nu sunt tinuti in brate conform nevoilor lor si care au experimentat deprivarea timpurie de contactul uman, au niveluri diferite de neuropeptide (oxitocina si vasopresina, implicate in dezvoltarea legaturilor emotionale si sociale ale unei fiinte umane)[1].

b) Nivelul stresului

Dr. Ann Bigelow[2], profesor si cercetator in Psihologia Dezvoltarii la Universitatea St. Francis Xavier explica intr-un interviu[3] ca bebelusii care sunt tinuti in brate, in contact-piele-pe-piele au nivel al cortizolului (hormonul stresului) mult mai scazut.

c) Plansul, calitatea somnului si dezvoltarea neuronala

Tot dr. Ann Bigelow arata ca bebelusii tinuti in brate plang mai putin, dorm mai mult, se odihnesc mai bine in brate decat daca sunt pusi in patuturile lor, separati. Acestea la randul lor duc la o dezvoltare neuronala mai buna.

d) Termoreglare

bebe doarme pe mamiAlte studii au aratat ca temperatura pieptului mamei care tocmai a nascut este cu 1-2 grade mai mare fata de restul corpului, creand o suprafata naturala de caldura pentru bebelusul ei. Mamele cu bebelusii pe pieptul lor, au capacitatea de a se termoregla – daca temperatura bebelusului scade, a mamei creste si invers[4] .

e) Dezvoltare mai buna a sistemului digestiv

Tinerea bebelusilor in brate reduce somatostatina[5], ceea ce permite o mai buna absorbtie a nutrientilor si o mai buna functionalitate a sistemului digestiv, reducand problemele gastro-intestinale. Trupurile bebelusilor in bratele mamei/tatalui, conserva grasimile bune (asa numita grasime sau celule grase “maro”), ajutand la mentinerea greutatii si la pastrarea temperaturii calde a corpului. Ca urmare, corpul copilului nu trebuie sa arda din propria magazie de grasimi pentru a ramane cald, rezultand implicit o crestere in greutate mai buna.

f) Dezvoltarea sistemului imunitar

Tinerea bebelusilor in brate conduce la o mai buna dezvoltare a sistemului imunitar, prin colonizarea cu bacteriile bune de pe pielea mamei[6]. Mama transmite anticorpi pe 2 cai: prin alaptare si prin pielea ei. Un bebelus care sta in contact piele-pe-piele cu mama lui are grad de hidratare ridicat, mama protejandu-l de atacurile agentilor patogeni asupra pielii sale delicate.
De asemenea, speram ca este evident, ca atunci cand sunt bolnavi au nevoie de bratele noastre, de contactul cu pielea noastra. Ii ajuta sa se simta securizati, sa stie ca mama si tata fac totul ca ei sa se faca bine, alaturi de alaptare (si dupa caz de medicamentatie). Si acest lucru contribuie la dezvoltarea sistemului lor imunitar.

g) Dezvoltare fizica, intelectuala, emotionala

Dr. James Prescott, neuropsiholog scrie despre aceasta nevoie si in ce masura implinirea ei contribuie la dezvoltarea sanatoasa a bebelusului, cu referire la purtarea acestuia intr-un sistem ergonomic [7].

“Stimularea vestibular- cerebeloasa (care se intampla atunci cand ne tinem bebelusii intr-un sling sau ii purtam in brate) este este cel mai important sistem senzorial pentru dezvoltarea „încrederii de bază” în legătura afectivă dintre mamă și copil. Acesta stabilește bazele biologice și psihologice pentru toate celelalte relații umane. […] Purtarea bebelusilor este esențială pentru dezvoltarea încrederii, empatiei, compasiunii și conștiinței. Purtarea bebelusului, păstrând copilul în contact uman constant, și alăptarea la cerere sunt designul biologic pentru dezvoltarea umană fizică, intelectuală și emoțională optimă. Cercetarile confirma ca purtarea bebelusilor dezvoltă inteligența lor și capacitatea lor de încredere, afecțiune, intimitate, și dragoste și fericire“.

(n.r – prin sling este definit orice sistem ergonomic, care reproduce pozitia anatomica, de purtare a bebelulusui: wrap, sling cu inele, etc)

h) Cea mai mare dovada ca nevoia de brate, de atingere, de a fi constant aproape de noi este vitala pentru dezvoltarea sanatoasa a unui bebelus e sa aruncam o privire in orfelinate sau centre de plasament. Bebelusii primesc hrana, primesc ingrijiri – le sunt schimbate scutecele, sunt tratati daca sunt bolnavi- sunt pusi la somn, DAR sunt lipsiti de brate, de mangaieri, de alin. Unii cresc, dar cu carente, nu se dezvolta din punct de vedere neurologic, nu se dezvolta emotional, nu se dezvolta pe multe dimensiuni. Ii vedem pe multi cu retarduri neuronale, motorii, psiho-afective (se leagana singuri) intarzieri de vorbire, inadaptabili social, unii manifesta comportament agresiv. E multa munca pentru repararea lor interna. Iar unii, mor. Atat de fundamentala e nevoia asta. Si de normala.

Dr. Chales Nelson de la Harvard Medical School, neurolog, afirma “deprivarea este dezastruoasa pentru creier”[8]. In proiectul Bucharest Early Intervention Project, efectuat pe copiii institutionalizati din Romania, s-a demonstrat ca deprivarea timpurie de implinirea nevoilor cu care se naste un bebelus, a dus la intarzieri in dezvoltarea motorie. Dr. Nim Tottenham, profesor de psihologie de la Univ din California, Los Angeles, spune “parintii joaca un rol pivotal pentru dezvoltarea neuronala a bebelusului lor”[9]. Si mai sunt multe alte studii, care ating si celelalte consecinte ale lipsei atingerii, atasamentului fizic unui bebelus fata de parintii lui.

Sa o luam altfel. Nu e normal ca un bebe sa nu vrea deloc in brate. Nu e normal sa fie strain la stimuli precum zambetul, vocea noastra, sa fie lipsit de orice interes de interactiune fizica cu noi. Daca se intampla vreuna din acestea, atunci ne ingrijoram, mergem la medic cu el. In acelasi mod, nu e normal sa nu vrem sa-l luam in brate atunci cand cere asta sau sa-i limitam nevoia de brate, la program. Ar trebui sa mergem si noi la medic, sa fim investigați.

Nu exista in brate prea mult. Prea putin, da.

Cand ii luam in brate, contribuim la sanatatea lor.

Cand plang ca vor in brate si nu-i luam, le va afecta dezvoltarea lor.
Neluatul in brate al bebelusului dauneaza grav sanatatii.

Pare exagerare, dar nu e. Consecintele pot aparea mult mai tarziu.

  1. Pentru mama

a) Nivelul de stres si starea psihica generala a mamei

Tinerea bebelusului in brate/pe piept, in contact piele-pe-piele ajuta la reducerea nivelul de stres al mamelor imediat dupa nastere[10]. Mamele care-si tin bebelusii in brate sunt mult mai afective si sensibile la semnalele bebelusilor, prin activarea reflexului oxitocinic, hormonul fericirii. Bebelusii sunt capabili sa-si recunoasca mamele mai repede si sa raspunda si ei semnalelor lor. Cu alte cuvinte, contactul uman este benefic atat pentru mama cat si pentru bebelus. Acelasi lucru se aplica si pentru tata.

b) Simptome de depresie

Tinerea bebelusului in brate duce la risc scazut de depresie. Un alt studiu foarte interesant publicat in revista prestigioasa Elsevier in 2008[11], arata ca exista o legatura intre modalitatea de tinere a bebelusului in brate, tipul de hranire a bebelusului si simptomele de depresie ale mamei, in contextul in care fiintele umane au in general o preferinta pentru partea stanga, atunci cand iau un bebelus in brate. Mamele care-si tin bebelusii pe bratul drept in timp ce-si hranesc bebelusii cu biberonul au simptome de depresie mai ridicate, in timp ce mamele care alapteaza, avand bebelusul atasat la sanul drept, au risc de depresie scazut.

c) Producerea laptelui

Mamele care-si bebelusii in contact piele-pe-piele secreta cantitate de prolactina si oxitocina mai ridicate si au sanse de succes mult mai mari de a alapta exclusiv primele 6 luni[12]. Cele care experimenteaza dificultati in alaptare, lactatie insuficienta sunt incurajate sa aplice imediat contactul piele-pe-piele, cu imbunatatiri vizibile si aproape imediate[13].

d) Timpul de recuperare

Mamele care-si tin in brate bebelusii se recupereza post-partum mult mai repede decat cele care-si tin bebelusii separat sau limitat de ele. Tinerea bebelusilor in contact cu mama, reduce tensiunea arteriala, sangerarile post-partum, durerile[14].

Ce rezulta, ce decurge in mod logic din analiza tuturor acestor beneficii ? Ca atunci cand cineva ne spune sa nu ne tinem bebelusii in brate, ne spune de fapt : Nu va tineti bebelusii in brate si nu ii veti ajuta sa se dezvolte optim dpdv emotional, social, vor avea un nivel de stres mai mare, nu veti contribui la nivel optim la dezvoltarea sistemului lor neuronal, digestiv, imunitar, nu ii veti ajuta sa aiba un somn mai bun, sa fie mai linistiti, sa planga mai putin. Ca atunci cand ni se spune sa nu ne mai tinem bebelusii in brate, avem noi, mamele, risc de depresie mai mare, ne recuperam mai greu dupa nastere, ne afecteaza lactatia – cel mai pretios dar pentru bebelusii nostri. Intelegem noi asta?
Intelegem de fapt, ca toate aceste sfaturi au o perspectiva atat de limitata, de comportament al bebelusului, in exterior (cum e bebe – alintat, rasfatat, santajist, dezmierdat, etc). Ignora complet dezvoltarea bebelusului pe toate planurile, asa cum sunt evidentiate ele in beneficiile de mai sus.

Desigur ca se pot gasi studii care par sa contrazica rezultatele cercetarilor prezentate, insa este necesara intelegerea functionarii stiintei, care sunt criteriile pe baza carora un studiu este considerat valid dpdv stiintific.  Ca sa fie mai clar acest lucru,  haideti sa citim articolul acesta care prezinta un exemplu foarte bun pe tema „lasatului bebelusului sa planga neconsolat, sa analizam cum au fost facute studiile care „demonstrau” ca e in regula sa-l lasam pe bebelus sa planga [15]. Despre aceasta chestiune, vom discuta in detaliu in partea a doua a articolului.

Am mai scris si noi despre nevoile de baza ale bebelusului si in articolele acestea[16], [17] si mai sunt si alte articole in limba romana.

In rezumat nu este o exagerare sa ne tinem bebelusii in brate atat timp cat au nevoie. Nu exista dragoste exagerata, alintare in sens negativ la bebelus. Tandrete sau dragoste exagerata nu se aplica contextului in care e vorba de bebelus. Nu este un moft, un fason al bebelusului, nu cere dezmierdari peste limita. Atasamentul fizic si emotional fata de parinte este o nevoie, absolut fiziologica, normala.

Avem nevoie sa ne eliberam de preconceptia ca un bebe e un robot care vine cu un set vid de instructiuni pe care noi trebuie sa-l programam. Nu e asa. E o fiinta umana, gata functionabila. Are nevoile toate stabilite, nevoi sanatoase, a caror tinta e sa fie indeplinite ca sa creasca pruncul armonios si sa se dezvolte optim. Asa cum nevoia de hrana e acolo, nevoia de odihna e acolo, nevoia de dragoste, nevoia de a fi in siguranta, nevoia de alin e acolo. Nevoia de a fi in brate. Asa se explica de ce nu exista „il inveti in brate”, „l-ai invatat in brate, acum trebuie sa-l dezveti”. Nu avem ce sa-l invatam, ca si cum ar fi ceva nou si mai ales rau si periculos pentru el. Bebe stie deja. exista tesut in fiiinta sa. In brate, functioneaza cel mai bine.
Cand mai simte un bebelus ca are o mama, daca „nu-l tine in brate acum, nu-l tine in brate atunci”, „lasa-l sa planga”, „nu-l mai dragali atat ca-l cocolosesti” ?  

Al doilea sens – Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta

Definitia aceasta, da, se aplica bebelusilor. A se vedea beneficiile de mai sus. Ei se bucura, se desfata si se delecteaza in bratele noastre.

Bebelusul este rasfatat, manipulator, alintat, razgaiat, mofturos?

Nu, noi spunem:

Bebelusul are nevoie de dragoste neconditionata, de dragoste deplina.

E un bebelus sanatos daca cheama bratele mamei si ale tatalui.

Haideti sa iubim sa-i tinem in brate. Sa nu iubim de la distanta. Sa iubim dependenta.

Adina Branici

10609304_802360149786796_2061685262_n

[1] http://www.pnas.org/content/102/47/17237.full

[2] http://people.stfx.ca/abigelow/dvds-mother-infant-skin-to-skin-contact.htm

[3] http://www.scientificamerican.com/article/infant-touch/

[4] http://icea.org/sites/default/files/Skin%20to%20Skin%20Contact%20PP-FINAL.pdf

[5] Tornhage CJ, Serenius F, Uvnas-Moberg K, Lindberg T. Plasma somatostatin and cholecystokinin levels in preterm infants during kangaroo care with and without nasogastric tube-feeding. J Pediatr Endocrinol Metab 1998 September;11(5):645-51.

[6] http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&id=82:the-importance-of-skin-to-skin-contact-&Itemid=17

[7] http://www.naturalchild.org/guest/pam_leo.html

[8] http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24161221; http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23627960

[9]  https://www.psych.ucla.edu/faculty/page/nimtottenham, Gee, D.G., Humphreys, K.L., Flannery, J., Goff, B., Telzer, E.H., Shapiro, M., Hare, T.A., Bookheimer, S.Y., Tottenham, N. (in press). A Developmental Shift from Positive to Negative Connectivity in Human Amygdala-Prefrontal Circuitry. Journal of Neuroscience.

[10] http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24041731

[11] http://centrepsycle-amu.fr/wp-content/uploads/2014/01/Donnot_etal_IBD_08.pdf

[12] Hurst, N., Valentine, C., Renfro, L., et al.  Skin-to-skin holding in the neonatal intensive care unit influences maternal milk volume. J Perinatol 1997 May-Jun; 17(3):213-7.

[13]  http://www.internationalbreastfeedingjournal.com/content/8/1/1

[14]  http://www.kangaroomothercare.com/olanders.aspx

[15]  http://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201112/dangers-crying-it-out

[16] http://www.kangaroomothercare.com/olanders.aspx

[17]  https://alapteaza.wordpress.com/2014/01/11/asteptarile-parintilor-versus-nevoile-bebelusului/

[18] https://alapteaza.wordpress.com/2014/02/01/bebelusul-de-tinichea-al-societatii/

[19] https://alapteaza.wordpress.com/2014/09/20/in-brate-la-mami-primele-saptamani-de-viata-ale-bebelusului/

[20] https://alapteaza.wordpress.com/2014/06/03/cugetarea-saptamanii-bebelusii-in-secolul-vitezei/