Etichete

, ,

In primele saptamani de viata este absolut normal ca bebelusul sa doreasca non stop la mami in brate si la san. Este o perioada de adaptare la un mediu complet strain dupa cele 9 luni petrecute in burtica. Timp de 9 luni nu a stiut nimic altceva decat caldura, confort, siguranta, certitudinea unui spatiu cunoscut. Acum dintr-o data se trezeste intr-un mediu complet strain si infricosator, cu tot felul de zgomote, mirosuri si texturi ciudate, un mediu in care este 100% dependent de altcineva si are nevoie de prezenta non stop a lui mami, singura fiinta pe care o cunostea inca din burtica. Haide sa ne gandim ce am face noi daca ne-am trezi intr-o dimineata, dintr-o data si fara niciun fel de pregatire, pe o alta planeta, unde nu se respira oxigen asa cum suntem noi obisnuiti, nu functioneaza legile gravitatiei asa cum le cunoastem noi, unde nu suntem capabili sa ne miscam, sa ne hranim sau sa facem orice altceva fara ajutorul cuiva din exterior. Daca acel cineva ar disparea dintr-o data din campul nostru vizual, am mai avea liniste pana sa se intoarca? Oare nu am intra in panica? Nu am striga dupa ajutor? Nu am plange? Nu am chema persoana respectiva sa revina langa noi? Haide sa presupunem ca persoanei respective ii pasa de noi si ne vrea numai binele insa vorbeste o limba necunoscuta. Ne vorbeste dar noi nu intelegem nimic, ii vorbim dar nu intelege nimic. Asadar cand pleaca de langa noi si ne spune pe limba ei „nu-ti fie teama, sunt in camera cealalta si revin imediat” iar noi nu intelegem, incepem sa plangem de disperare si sa vorbim pe limba noastra, chemand-o inapoi asa cum ne pricepem noi. In general ii comunicam orice altceva in limbajul pe care il stim noi (ca ne e foame, ca ne e sete, ca ne mananca nasul, ca ne sta aiurea scutecul, ca ne inteapa eticheta de la bluza etc) si ne asteptam sa ne inteleaga si sa raspunda nevoilor noastre.

Exact asa este si cu bebelusii, foarte simplu spus. Au nevoie de prezenta noastra si de confortul si siguranta pe care le ofera apropierea cuiva cunoscut, cu un miros si o voce cunoscute, cu un trup cald si disponibil care ofera calm si mangaiere, hrana si securitate. Un bebelus care doarme putin, sesizeaza imediat absenta mamei, vrea non stop la san si plange cand nu o simte pe mami aproape este un bebelus NORMAL. Are instincte de supravietuire puternice si solicita ca nevoile sale (nu dorintele ci NEVOILE) sa-i fie implinite. Perioada asta o sa treaca la fel ca toate perioadele, vor veni altele, unele mai usoare, altele mai dificile – dar toate sunt frumoase si au farmecul lor. Savurati cat puteti aceste prime saptamani caci va veti uita intotdeauna cu nostalgie catre ele, catre inceputurile voastre ca mamici. Fiti disponibile non stop, neconditionat, fara temeri sau resentimente. Daruirea neconditionata este cea mai frumos lucru pe care il invatam cand devenim mame.

gallalin borea

Gallalin Borea