Articol scris de Tracy G. Cassels (Articolul original in limba engleza: http://evolutionaryparenting.com/proving-the-harm-in-early-sleep-training/)
O nouă recenzie publicată în revista “Journal of Developmental and Behavioural Pediatrics”(1) m-a făcut să văd în sfârșit o rază de soare (și locuiesc în Vancouver, deci asta chiar nu e ceva la ordinea zilei), când cineva a abordat într-un final problema tehnicilor de somn (sleep training) în cazul sugarilor mici, făcând un rezumat al TUTUTOR studiilor realizate până acum (chiar dacă e vorba doar de sugari până la vârsta de 6 luni). Această nouă recenzie analizează toate articolele care examinează efectele pe care îl are sleep training-ul în cazul sugarilor mai mici de 6 luni, scrise din 1993 până în august 2013.
Doar ca să vă reamintesc, în cazul în care nu știați deja, mulți medici, experți în somn, traineri sau clinici de somn încep promovarea sleep training-ului pe la 3 sau 4 luni de viață ale sugarului. Unii părinți încep chiar mai devreme decât atât. Și atunci când noi combatem promovarea acestor metode, argumentând ca bebelușii trec printr-o perioadă grea la acea vârstă (al patrulea trimestru de sarcina, ca să-i spunem așa) sau că își dezvoltă singuri un ritm circadian pe care nu vrem să-l dăm peste cap, sau că un astfel de training va interfera cu alăptarea, ni se răspunde că, dacă nu dorim sa mai vedem *promovată* această metodă, e treaba noastră să-i demonstrăm nocivitatea. Ei bine, iată și dovada. (Rețineți că discutam despre promovarea unei astfel de metode și nu despre părinții care au aplicat-o în necunoștință de cauză, sau care au fost sfătuiți de medici, experți în somn etc. să folosească astfel de metode cât mai devreme posibil.)
Dr. Pamela Douglas și Dr. Peter Hill de la Universitatea Queensland din Australia (cărora aș dori să le dau de băut) au scris această recenzie. 43 de articole au întrunit toate criteriile pentru a fi analizate, iar în recenzie au fost incluse mai multe metode de sleep training. Suspecții obișnuiți – delimitarea hrănirii și atingerii de somn (de ex. bebelușului nu i se va permite să adoarmă la sân sau în brațe, el învățând astfel să se liniștească singur, fără atingeri sau hrană), programarea somnului sugarului, indiferent dacă acesta este obosit sau nu și limitarea stimulării pe timp de zi. Cei doi au analizat toate acestea pentru a vedea care este impactul lor asupra sugarilor și a mamelor.
Una dintre cele mai răscolitoare revelații ale recenziei a fost aceea că articolele care promovează sleep training-ul la vârste mici nu au nicio bază științifică. Un lucru pe care l-au descoperit multe dintre studii este simplul fapt că somnul se consolidează rapid in primele 4 luni de viață și această concluzie se presupune a fi o dovadă a faptului ca sleep trainingul va preveni problemele de mai târziu în ceea ce privește ciclurile de somn-veghe la sugari.
Dar, când au privit de fapt impactul asupra sugarului și a mamei (pentru ca ei sunt cei care au urmat metodele de sleep training), au descoperit următoarele:
- Sleep trainingul în primele 12 săptămâni de viață crește durata de somn a sugarilor, dar nu reduce plânsul acestora, ceea ce reprezintă în esență, principala preocupare a părinților care urmează această metodă
- Trezirile dese pe timp de noapte ale sugarilor alăptați nu au fost asociate unor probleme de somn sau comportamentale pe termen lung, în ciuda faptului că mulți sugerează o legătură între problemele pe termen lung și trezirile dese pe timp de noapte ale sugarilor
- Sugarii care au somnul de noapte fragmentat sau alte tulburări de somn la șase luni de viață (fără intervenții), au o sănătate mintală perfect normală la vârsta adultă, ceea ce înseamnă că cei care sugerează că există o legătură cu problemele de mai târziu, nu au nicio dovadă care să le susțină afirmațiile.
- Pentru aceia care sunt îngrijorați de depresia maternă, nu s-a demonstrat că sleep trainingul făcut înainte de șase luni ar reduce depresia maternă. Și, de fapt, problemele de somn ale mamelor nu sunt legate de somnul sugarului, ci sunt cauzate de depresie, deci nu de sugar.
- De fapt, depresia maternă este cea care duce la treziri nocturne mai lungi ale sugarului (deși nu și mai dese) și nu invers.
- Mamele care alăptează se trezesc mai des pentru a-si hrăni bebelușii, dar raportează o mai bună calitate a somnului și rate mai mici de depresie postpartum
- Puținele studii care au raportat o scădere a depresiei postpartum datorată intervențiilor, discută despre intervenții extreme de complexe cu multe elemente (inclusiv ajutor pentru mame), iar ratele scăzute de depresie nu pot fi corelate cu sleep training-ul
- Delimitarea hrănirii de somn în cazul sugarilor mai mici de șase luni a fost asociată cu o rată crescută de eșec în alăptare
- Orarele rigide de somn și îngrijire în primele luni de viață ale sugarului au fost asociate cu un risc de probleme comportamentale de trei ori mai mare la șase luni de viață a sugarului. De asemenea, sugarii crescuți cu astfel de orare plâng de două ori mai mult decât ceilalți
- Punctele de interes ale intervențiilor asupra somnului sugarului – și anume cât timp doarme bebelușul, cât timp a trecut de la ultimul somn, numărul de treziri ale acestuia, etc. – nu fac decât să crească anxietatea părinților. Ceea ce poate avea ca rezultat un somn și mai rău al copilului.
- Culcarea sugarului într-o camera întunecoasă în timpul zilei sub pretextul că acesta are nevoie de somn sau că plânge din cauză că este „suprastimulat” sau „obosit”, inhibă de fapt stabilizarea somnului de noapte (ceea ce se traduce prin mai multe treziri nocturne) și crește riscul de SMS (sindromul morții subite). De asemenea, reduce abilitatea mamei de a avea un bioritm zilnic sincronizat cu cel al copilului, ceea ce are influențe negative asupra sănătății mentale materne
Poate că cel mai interesant, deși nu un efect în sine, este faptul că majoritatea familiilor nu raportează probleme de somn ale sugarului în primele șase luni de viață ale acestuia. Cei mai mulți sunt sfătuiți să folosească tehnicile comportamentale ca măsuri preventive pentru probleme ulterioare.
Doar că nu există nicio dovadă că metodele ar și funcționa și, așa cum reiese din cele de mai sus, tehnicile ridică mai multe probleme familiei atât pe termen scurt, cât și mediu. Și niciunul dintre studii nu a abordat măcar aspectul problemelor sociale sau emoționale pe termen lung, care pot proveni din sleep training-ul făcut atât de devreme, astfel că întrebarea cât de dăunătoare este metoda pe termen lung încă nu și-a găsit răspuns.
Ce e de făcut? După cum sugerează și autorii, tratamentul trebuie să fie holistic. Din perspectiva acestor autori și cercetători, tratamentul precoce al oricărei probleme ar trebui sa evite sleep training-ul și alte tehnici comportamentale în favoarea educației despre îngrijirea “bazată pe semnalele sugarului“ și sincronizării părinte – copil. De asemenea, părinții trebuie să fie informați cu privire la bioritmurile normale ale bebelușilor și să nu se lase copleșiți de anxietate din cauza comportamentelor normale de somn și plânsul ale bebelușilor.
În plus, problemele referitoare la hrănirea sugarului ar trebui analizate ca fiind unele dintre cauzele comportamentului agitat al sugarului; prin urmare, ar fi recomandat ca părinții să primească ajutor atunci când ridică astfel de probleme.
Nu-i așa că este trist că avem nevoie de 20 de ani de studii pentru a demonstra nocivitatea acestor metode? N-ar fi fost mai bine sa nu le promovăm deloc? Așa am fi scutit aceste familii de anxietate, stres și alte probleme care vin odată cu promovarea unei metode a cărei lipsă de nocivitate nu a fost dovedită, în ciuda faptului că este în contradicție cu toate normele biologice.
Deci, experți în sleep training, “experți“ în creșterea copiilor, medici și oricine mai promovează metode de sleep training la sugari mici. Ce veți face acum?
(1) Douglas PS, Hill PS. Behavioral sleep interventions in the first six months of life do not improve outcomes for mothers or infants: a systematic review. J Dev Behav Pediatr 2013; 34: 497-507
Traducere realizată de Vanda Lizeh
Alăptează! 
Sunt de acord cu acest articol. Si mie mi s-a spus in maternitatea sa nu il las sa adoarma la san, ma bucur ca mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta. Am facut asa cum am simtit si am avut un bebelus care dormea cate 4 ore, se trezea, il alaptam cate 20 de minute la un san si 20 de minute la celalalt si dormea iar. Am facut asa cum am simtit si am lasat copilul sa se dezvolte in ritmul lui, nu am avut probleme cu somnul, nu a plans noaptea, nu a avut colici si sunt sigura ca acest lucru se datoreaza si faptului ca nu am fost stresata si nu mi-am facut probleme care nu exista.
Am invatat alaturi de copilul meu sa ii recunosc plansul de foame sau de schimbat, mi-am facut programul in functie de pogramul lui si acum la aproape trei ani in continuare nu avem probleme, daca vrea sa doarma dupa-amiaza, doarme, daca nu, va dormi mai devreme seara. Cred ca procedez si am procedat bine lasandu-l sa isi formeze singur bioritmul. Singurul lucru de care am incercat sa tin cont a fost baita de seara inainte de culcare, dar va spun ca 90% nu are niciun efect, daca nu ii este somn, nu doarme oricum.
ce poate fi mai frumos decat ultimul oftat al copilului dupa ce burtica e plina de laptic si adoarme sub propria privire cu un zambet strengaresc?
Nu am inteles nocivitatea sleep trainingului, ci doar ca acesta nu este mai benefic decat lipsa lui, in termeni stiintifici este un articol care demonstreaza NONI FERIORITATE. In schimb, sa afirmi cu ghilimele ” suprastimulare” si ” oboseala” a sugarului, in sensul ca acestea sunt inventii, mi se pare total nepotrivit. Pot sa spun din proprie experienta, cand copilul meu isi face toate orele de somn ziua, noaptea doarme fff bine, in schimb daca rateaza somnurile este plangacioasa, neinteresata de jocuri, nu rade, si in plus are treziri nocturne frecvente. Deci….?
Bine spus.Nu sunt adepta sleep trainingului, desi mi s-a propus si chiar am incercat o zi. Dar e foarte adevarat ca sunt mari diferente intre o zi cu somn suficient si odihnitor si una fara.Iar noptile sunt clar mai agitate daca ziua nu a dormit cat, cum si cand trebuie.
Depinde de varsta copilului. Ei se refera la sub 6 luni.
Sunt de acord cu Diana Mocan, exista si suprastimulare si implicit si oboseala. Bebelusul meu doarme toata noaptea de la 2 luni. Cu toate acestea, am descoperit in timp ca are nevoie la 5 luni si de un somn considerabil ziua ( macar o ora). Pana sa constat acest lucru insa, am fost la multi medici pt a afla cauza crizelor dese si epuizante de plans. Se pare ca era perfect sanatos dar cu toate acestea ziua era un calvar pt el. Mi.a luat ceva timp sa realizez ca era suprastimulat si incepea un cerc vicios daca nu se odihnea.
Acum suntem pe drumul cel bun. In acelasi timp am mai invatat ca, rutina este mama confortului psihic si fizic.
Asadar, articolul este interesant dar la sfarsitul sau regasesc o singura sursa biografica…asadar, nu consider ca 20 de ani de cercetari reale pot fi combatuti printr.un singur articol.
Sunt de acord cu Diana Mocan, exista si suprastimulare si implicit si oboseala. Bebelusul meu doarme toata noaptea de la 2 luni. Cu toate acestea, am descoperit in timp ca are nevoie la 5 luni si de un somn considerabil ziua ( macar o ora). Pana sa constat acest lucru insa, am fost la multi medici pt a afla cauza crizelor dese si epuizante de plans. Se pare ca era perfect sanatos dar cu toate acestea ziua era un calvar pt el. Mi.a luat ceva timp sa realizez ca era suprastimulat si incepea un cerc vicios daca nu se odihnea.
Acum suntem pe drumul cel bun. In acelasi timp am mai invatat ca, rutina este mama confortului psihic si fizic.
Asadar, articolul este interesant dar la sfarsitul sau regasesc o singura sursa bibliografica…asadar, nu consider ca 20 de ani de cercetari reale pot fi combatuti printr.un singur articol.
eu le mai dau vreo 3 ani, dupa care vom citi un alt studiu care infirma acest studiu. e circul nesfarsit al cercetarii.
Cand nu avem copilul „perfect”, cel pe care il visam, cu siguranta cautam sa dam in cap celor ce au reusit sa faca ceva bun cu copilul lor. Cred ca orice parinte isi doreste un copil care sa aiba un program si care sa fie capabil sa adoarma singur fara urlete in camera de alaturi.