Aşezarea în fund a bebeluşilor – Dezavantajele

Publicat de Janet Lansburype 9 aprilie 2012 (Articol tradus de aici: http://www.janetlansbury.com/2012/04/sitting-babies-up-the-downside/)

Dacă ar fi să ne luăm după convenţii, ar putea părea sinucidere curată să sugerezi pe blog aspectele negative ale unei practici puse în aplicare, probabil, de 90% dintre părinţi (n.b. – aceasta este o statistică deloc ştiinţifică). Oare merită cu adevărat să intrăm în subiectul acesta?

După ce mi-am bătut capul multă vreme, pasiunea mea pentru dezvoltarea motorie de bază pe cale naturală a câştigat. Sper, aşadar, că veţi citi următoarele rânduri cu mintea deschisă (în caz contrar, opriţi-vă acum).

 Soţul meu şi cu mine ne-am aşezat primul bebeluş în fund, fără să ne punem vreun fel de probleme: am sprijinit-o pe fetiţa noastră pe canapea, la vârsta de numai câteva săptămâni, ca să îi facem poze în noua ei garderoba grozavă de bebe. Acum, când mă uit la fotografiile de atunci, nu aş zice că am pus-o într-o poziţie tocmai măgulitoare. Arată de parcă ar fi îngheţat pe loc în timp ce aluneca în jos, şi nu pare să se simtă nici confortabil şi nici bucuroasă. Într-una dintre cele mai nedemne fotografii, e îmbrăcată într-o salopetă de un portocaliu ţipător, inspirată din toaletele bufonilor de la curte, cu pălărie asortată: un cadou de la un prieten care se credea tare isteţ. După privirea mânioasă a nou-născutei noastre, n-a prea apreciat umorul situaţiei.

Până să împlinească bebeluşul nostru 4 luni, începusem deja să particip la cursurile RIE, unde mi s-a recomandat să-i las timp suficient ca să se mişte liberă, permiţându-i să se rostogolească de pe spate pe burtică, să se rotească, să se deplaseze uşor în lateral şi, în cele din urmă, să descopere singură şezutul. Nu am să uit niciodată momentul în care s-a aşezat prima dată singură, după ce se balansase pe genunchi, apoi se rotise înapoi pe-o parte şi fusese atât de aproape de reuşită zile întregi până să-i iasă. Se juca pe podeaua camerei noastre de hotel minuscule din Paris şi, deodată, iat-o în fund, în faţa şifonierului, mirată să-şi descopere propria reflexie în oglindă.

Splendoarea reuşitelor pe cont propriu ale bebeluşilor, cum a fost cea despre care v-am povestit, este unul din motivele pentru care recomand să le lăsăm sugarilor ocazia să se aşeze singuri, fără să-i sprijinim sau să-i poziţionăm. Iată şi alte motive…

1. Dezvoltarea motorie de bază, pe cale naturală

Multe dintre ideile prezentate de Magda Gerber se bazau pe cercetările şi studiile clinice efectuate de renumitul medic pediatru maghiar Emmi Pikler (1902-1984), prietenă şi mentor al Magdei.

Una dintre contribuţiile revoluţionare ale lui Pikler în domeniul îngrijirii sugarilor a rezultat din interesul său neostenit pentru fiziologia dezvoltării motoare, atunci când are loc fără restricţii, asistenţă sau lecţii. În mulţii săi ani de cercetări, observaţii şi experienţe, Pikler a ajuns la concluzia că, atunci când sugarilor li se permite să se dezvolte natural, fără intervenţii, apar beneficii nu numai fizice, cum ar fi graţia şi uşurinţa în mişcare, ci şi psihologice şi cognitive…

„Procesul de învăţare va juca un rol major în întreaga viaţă ulterioară a fiinţei umane. Prin acest tip de dezvoltare, sugarul învaţă că este capabil să realizeze lucruri de unul singur, atâta timp cât depune eforturile necesare, cu răbdare şi perseverenţă. Atunci când, în decursul dezvoltării motorii, el învaţă să se întoarcă pe burtă, să se rotească, să se târască, să stea în fund, în picioare şi să meargă, nu învaţă numai mişcările în sine, ci şi *cum să înveţe*. Învaţă să facă lucruri de unul singur, să fie interesat, să încerce, să experimenteze. Învaţă să depăşească obstacolele. Ajunge să înţeleagă bucuria şi satisfacţia ce reies dintr-un astfel de succes, care este rezultatul răbdării şi perseverenţei proprii.” – Dr. Emmi Pikler, Peaceful Babies – Contented Mothers (Bebeluşi liniştiţi – mame mulţumite)

2. Restricţionarea mişcării

Aşezarea prematură a bebeluşilor în fund îi împiedică să se rostogolească, să se învârtă, să se deplaseze uşor în lateral sau să aibă alte activităţi. Atunci când sugarul este aşezat în această poziţie înainte să fie capabil să ajungă aici independent, de cele mai multe ori nu poate scăpa din poziţie fără să cadă, ceea ce nu încurajează sentimentul de siguranţă şi de încredere în propriile forţe.

Bebeluşii pe care i-am văzut jucându-se în poziţia aceasta arată de parcă ar fi prinşi de podea, fiind imobili de la talie în jos. În vreme ce alţi sugari îşi mişcă membrele liber din poziţia pe spate, se rotesc de pe spate pe burtică şi încep să se învârtească, să se deplaseze uşor în lateral sau să se târască pe burtă, bebeluşii puşi în fund nu pot decât să se aplece din trunchi după obiecte care le trezesc interesul.  Dacă o jucărie se rostogoleşte mai departe, bebeluşii puşi în fund trebuie să se bazeze pe un adult care să le-o aducă înapoi. Desigur, sugarii sunt geniali când vine vorba să se adapteze. Am văzut bebeluşi puşi adesea în poziţia aceasta cum învaţă să se mişte în cerc, ajungând mai devreme sau mai târziu să se mobilizeze mişcându-se în lateral cu fundul.

3. Obiceiuri

Bebeluşilor le place să continue să facă ceea ce le este familiar (şi obiceiurile pe care li le creăm pot deveni rapid „nevoi” pentru ei). Atunci când îi punem în şezut, de obicei ajung să se aştepte la asta şi să şi-o dorească. Dimpotrivă, dacă nu pui bebeluşul în fund, nu-şi va dori să fie în poziţia respectivă. Dacă părinţii vor să revină asupra deciziilor lor, încercând să contracareze obiceiul de a sta în şezut, se vor confrunta probabil cu o perioadă de ajustare, în care bebeluşul se va plânge şi va trebui încurajat, în mici doze, să se simtă confortabil pe spate. Aceasta este poziţia din care poate evolua natural spre majoritatea progreselor motorii.

„Poate părea o soluţie radicală să oferi sugarilor, chiar şi atunci când au anumite întârzieri în dezvoltare, libertatea de a se mişca aşa cum le dictează impulsurile înnăscute; totuşi, acest lucru este esenţial pentru ca ei să devină persoane cu o stimă de sine neafectată.” – Ruth Anne Hammond, Respecting Babies (Să respectăm bebeluşii)

4. Întârzierea şi ratarea unor jaloane importante în dezvoltarea motorie

Atunci când părinţii îmi scriu, îngrijoraţi de faptul că sugarii lor nu ating jaloane importante, neîncepând, de exemplu, să se rostogolească sau să se târască, se dovedeşte de cele mai multe ori că mişcările acestora au fost restrânse de dispozitive cum ar fi scaunele pentru sugari, săritoarele sau centrele de activităţi de tip ţarc, sau prin aşezarea bebeluşului în poziţia şezut. Nu te poţi aştepta ca bebeluşul să-şi dezvolte abilităţile motorii dacă nu are timpul şi libertatea necesare ca să facă acest lucru. Dacă sunt puşi într-o poziţie statică, şezând, sugarii ajung uneori chiar să sară peste alte jaloane importante (rostogolirea, deplasarea prin mişcări laterale şi târâtul).

„Cred cu tărie că trebuie să oferi bebeluşului tău un spaţiu sigur în care să se joace, lăsându-l să se mişte liber şi să se dezvolte de unul singur, fără să primească asistenţă. Abţineţi-vă de la a-l sprijini, a-l pune în fund sau a-l ajuta să se rostogolească. Are o dorinţă înnăscută de a se mişca, trecând prin aceste faze ale dezvoltării, şi ştie instinctiv cum să o facă în modul „potrivit” pentru el însuşi. Va face totul în ritmul propriu şi se va bucura de asta.” – Magda Gerber

5. Joaca independentă

Aşezarea copiilor în fund reprezintă o piedică majoră în calea jocului independent. Deoarece şezutul prematur este o poziţie dependentă şi statică, bebeluşii nu se bucură de poziţia aceasta prea mult timp (presupunând că nu cad).

6. Flexibilitatea, postura, ţinuta

Irene Gutteridge, specialist în corpul uman şi practicant al metodei Feldenkrais (autor colaborator al „The Case Against Tummy Time” (Pledoarie împotriva aşezării bebeluşilor pe burtă, şi producător al faimoaselor filmuleţe cu Baby Liv), îşi expune punctul de vedere:

„Gândiţi-vă cât de greu le este celor mai mulţi adulţi să stea pe podea, ţinându-şi bazinul complet sub ei. Tot mai mulţi oameni realizează cât de dificil este să facă acest lucru pe măsură ce meditaţia în poziţia şezând devine tot mai în vogă, la fel cum yoga a făcut oamenii să înţeleagă ce tendoane scurte au la genunchi. Dar, dacă oferi unui copil şansa de a-şi găsi propria metodă de a se aşeza, înseamnă că va ajunge să lucreze corect cu propriul corp, folosind cele mai bune mijloace pentru el însuşi, prin propriile descoperiri şi mişcări, învăţând, bineînţeles, cum să-şi curbeze coloana şi şoldurile, cum să folosească flexibilitatea gleznelor şi a genunchilor săi. Atunci când are şansa să facă toate aceste lucruri de unul singur, procesul este unul gradat şi organic, iar „forma” se potriveşte funcţionalităţii.”

7. Pierderea poziţiilor de tranziţie

Este vorba, de exemplu, de poziţia „aplecat pe-o parte”, care duce adesea la poziţia şezut, şi care este numită afectuos „poziţia masculină pentru pozat”. Şi mai sunt şi multe alte poziţii ce apar între fazele mai dificile, cum ar fi rostogolitul, deplasarea în lateral şi şezutul. Unele sunt variaţii unice pentru fiecare copil şi, dacă vrei să crezi în înţelepciunea corpului (ca mine), fiecare dintre acestea poate avea un rol valoros în dezvoltare. Le reamintesc mereu părinţilor să facă poze, fiindcă multe dintre aceste poziţii sunt fascinante, însă de scurtă durată.

„Părinţii iubitori, dornici să ajute, pot îngreuna creşterea bebeluşului lor dacă îl ajută să se mişte în moduri pe care el le resimte ca fiind nefireşti. Vă încurajez să staţi deoparte şi să observaţi numai cum bebeluşul se mişcă, trecând prin fiecare fază a dezvoltării fizice. Astfel, vă veţi putea relaxa şi bucura de copilul vostru, sprijinindu-l prin atenţia şi interesul pe care i le acordaţi.” – Gerber

8. De ce atâta grabă?

Bebeluşii îşi sporesc încrederea în sine atunci când li se acordă încredere, acceptare şi apreciere pentru ceea ce pot (şi aleg) să facă. În timp, îşi vor realiza întregul potenţial.

„Mereu întreb părinţii: „Ce vârstă aveai când ai învăţat să stai în fund?” Până acum, nu am găsit pe nimeni care să-şi amintească. Care este beneficiul dacă şezi mai devreme? De ce se cramponează atâta lume de ideea că „mai devreme este mai bine”? De vreme ce speranţa noastră de viaţă se lungeşte, de ce să nu încetinim puţin ritmul? De ce nu se gândeşte aproape nimeni la momentul potrivit şi la motivare?” – Gerber

Resurse recomandate:

Cărţi

Unfolding of Infants’ Natural Gross Motor Development (Desfăşurarea dezvoltării motorii de bază a bebeluşilor, pe cale naturală), publicată de Institutul Pikler

Your Self-Confident Baby (Bebeluşul tău încrezător) de Magda Gerber şi Allison Johnson şi Dear Parent – Caring For Infants With Respect (Dragă părinte – cum să îngrijim sugarii cu respect) de Magda Gerber

Respecting Babies: A New Look At Magda Gerber’s RIE Approach (Să respectăm bebeluşii: o nouă abordare a metodei RIE a Magdei Gerber) de Ruth Anne Hammond

Filme/DVD-uri

Milla Finds Her Own Way (Milla îşi găseşte propriul drum), un DVD inspirat de Pikler, creat de Maureen Perry, NZ Infant And Toddler Consortium

See How They Move (Priveşte-i în mişcare), cu Magda Gerber, creat de Resources for Infant Educarers

Articole:

Freedom of Movement and Self-Awareness (Libertatea de mişcare şi conştiinţa de sine), de Ruth Anne Hammond, Respecting Babies

No Tummy Time Necessary (Nu e nevoie să mă pui pe burtică) de Lisa Sunbury, Regarding Baby

Set Me Free (Lasă-mă liber), Don’t Stand Me Up (Nu mă pune în picioare), Messing With Mother Nature (Nu te pune cu mama natură) şi 9 Reasons Not To Walk Babies (9 motive ca să nu forţaţi mersul bebeluşilor) (pe acest blog)

Traducere: Miruna Marin